R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-SECȚIA I CIVILĂ -

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX

D E C I Z I A NR. 635

Ședința publică din data de 6 mai 2015

Președinte - V_______ G_______

Judecător - E____ S_____

Grefier - G_______ C_______

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamantul N_____ E___, domiciliat în __________________________, împotriva sentinței civile nr. 1327 pronunțată la 15 decembrie 2014 de Tribunalul B____, în contradictoriu cu pârâta „D_____” S.A., cu sediul în mun. B____, _________________________, jud. B____.

Apel scutit de taxă de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul reclamant N_____ E___ asistat de avocat B____ C_______ din Baroul B____, conform împuternicirii avocațiale BZ/xxxxxx/2014, aflată la fila 11 dosar, lipsă fiind intimata pârâtă D_____ S.A.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că apelul este la primul termen de judecată, după care:

Avocat B____ C_______, având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.

Curtea ia act de declarațiile acesteia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat B____ C_______, având cuvântul, solicită admiterea apelului, apreciind soluția instanței de fond nelegală.

Instanța de fond a respins acțiunea formulată, reținând că reclamantul nu a făcut prin niciun mijloc de probă dovezi asupra situației pretinse și care ar fi determinat încadrarea activității depuse în grupa I de muncă.

Arată că atât prin cererea de chemare în cât și prin cererile făcute în față instanței a solicitat încuviințarea efectuării unei expertize tehnice de specialitate pentru a se stabili, în raport de locul de muncă, specificul activității desfășurate de reclamant, de timpul efectiv lucrat pentru prestarea activității precum și în funcție condițiile de muncă, încadrarea în grupa de muncă a activității acestuia.

Instanța de fond a respins această probă motivat de faptul că o astfel de probă nu este concludentă față de împrejurarea că societatea există, funcționează și deține înscrisuri în funcție de care se poate stabili situația de fapt.

Ulterior a reiterat solicitarea de a se încuviința efectuarea unei expertize având în vedere faptul că documentele depuse de pârâtă au fost incomplete și prezentau contradicții, dar instanța de fond a respins și această solicitare motivând că nu este îndeplinit niciunul dintre cazurile prevăzute de art.254 alin.2 Cod procedură civilă.

Totuși, față de documentele depuse de societate la dosar, era obligatorie efectuarea unei expertize.

Pârâta a susținut că procesul verbal care a avut la bază lista nominală cu salariații din acel moment a fost întocmită în decembrie 1991, dată la care reclamantul nu mai lucra în unitate, motiv pentru care acesta nu se regăsește pe nicio listă, în realitate reclamantul a fost transferat în luna martie 1991.

Din copia carnetului de munca depus de reclamant la dosarul cauzei, rezultă că acesta a avut funcția de electrician electrocare și ar fi trebuit să se regăsească pe lista salariaților aflată la fila 86 din dosar.

Hotărârile judecătorești depuse la dosar de pârâtă vizează angajați care au alte locuri de muncă și nu s-au depus la dosarul cauzei acte din dosarul personal din care să rezulte echipamentul pe care reclamantul în folosea pentru desfășurarea activităților de serviciu.

Apreciază că lipsa administrării în cauza a probei cu expertiza de specialitate și neanalizarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei echivalează cu o nepronunțare asupra fondului cauzei, împrejurare de natură a atrage nelegalitatea sentinței.

Având în vedere toate aceste aspecte, avocat B____ C_______ solicită admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize de specialitate, iar în subsidiar, dacă instanța apreciază că sunt suficiente probele administrate și înscrisurile aflate la dosar, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii pronunțate și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

C U R T E A ,

Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. XXXXXXXXXXXXX din data de 30.04.2014, reclamantul N_____ E___ a chemat în judecată pe pârâta „D_____” S.A. B____, pentru a se constata că, în perioadele 07.07.xxxxxxxxxxxxx75 și 06.12.xxxxxxxxxxxxx91, a lucrat în grupa I de muncă.

În motivare, reclamantul a arătat că a fost încadrat la societatea pârâtă, în funcția de electrician electrocare, care presupunea mai multe activități, în condiții deosebite de muncă. Acestea, în opinia reclamantului, impuneau încadrarea activității în grupa I de muncă, iar nu în grupa a II-a, astfel cum a menționat pârâta în carnetul de muncă.

S-a învederat instanței că alți colegi au beneficiat de grupa I de muncă.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 30 din Ordinul nr. 50/1990.

În termenul legal stabilit de art. 201 alin. 5, rap. la alin. 1 din Codul de procedură civilă, pârâta „D_____” S.A. B____ a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, în temeiul art. 283 alin. 2, art. 248 alin. 3, art. 249 și art. 284 din Codul muncii. Obligația de a face, astfel cum a fost calificată acțiunea, presupune o îndatorire a unui subiect pasiv de a executa o lucrare, de a presta un serviciu sau de a preda un lucru.

Dreptul la acțiune a luat naștere la 15.03.1991, data încetării contractului individual de muncă, motiv pentru care s-a considerat că introducerea acțiunii în anul 2014 este peste termenul de 3 ani prevăzut de Codul muncii.

Pe fondul cererii, a susținut că normele invocate pentru încadrarea în grupa I de muncă nu sunt aplicabile reclamantului, apreciind astfel că acțiunea nu are temei legal.

A susținut că încadrarea în grupele de muncă s-a făcut cu respectarea Ordinului nr. 50/1990, prin nominalizările făcute de patronat și sindicat.

În termenul legal stabilit de art. 201 alin. 2 din Codul de procedură civilă, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției, apreciind că acțiunea este imprescriptibilă.

Pe fondul cauzei, s-a referit la activitatea desfășurată de alți colegi, cărora le-a fost recunoscută încadrarea în grupa I de muncă, prin hotărâri judecătorești.

După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul B____, prin sentința civilă nr. 1327 din 15.12.2014 a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul B____ a reținut următoarele considerente:

Instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, apreciind că obiectul acțiunii este constatarea unui drept, conform art. 35 din Codul de procedură civilă. Acțiunea nu a fost considerată patrimonială, fiind imprescriptibilă în baza art. 2502 alin. 2 pct. 1 și 2 din Noul Cod civil (art. 1 din Decretul nr. 167/1958).

Reclamantul N_____ E___ a fost angajat a fost la fosta Întreprindere de S____ și Produse de S____ B____, începând cu 07.07.1975, în funcția de electromecanic. A efectuat stagiul militar între 24.06.xxxxxxxxxxxxx78 și și-a reluat activitatea la 06.12.1978, în funcția de electrician electrocare.

Activitatea la acest angajator a încetat la 15.03.1991, ca urmare a transferului la „C___” S.A. B____.

Prin procesul-verbal nr. 2423/28.12.1990 (filele 56-58), s-au stabilit locurile de muncă și activitățile/funcțiile care se încadrează în grupele I și II de muncă, în vederea pensionării. Funcția de electrician este încadrată în grupa a II-a de muncă, potrivit pct. 37 din Anexa II a Ordinului nr. 50/1990.

Reclamantul nu a făcut dovada că a lucrat la sectorul pentru care angajatorul a decis acordarea grupei I de muncă sau a desfășurat activități pentru care Ordinul nr. 50/1990 prevedea grupa I de muncă.

La poziția nr. 22 din carnetul de muncă, pârâta a precizat perioada lucrată și grupa de muncă, a II-a, conform pct. 139 și pct. 34 din Anexa II la Ordinul nr. 50/1990.

Tribunalul a reținut că scopul promovării acțiunii este dovedirea grupei de muncă, necesitatea probării de către fostul salariat la casa de pensii a vechimii în muncă realizate, iar potrivit art. 158 din Legea nr. 263/2010, în vigoare de la 01.01.2011, privind sistemul unitar de pensii publice: „(1) Perioadele de vechime în muncă realizate în grupele I și a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare, cu excepția celor realizate în activitățile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt încadrate în condiții speciale.

În drept, sub aspectul normelor ce reglementează încadrarea locurilor de muncă și activităților în grupele I și II de muncă, în vederea pensionării, instanța a mai reținut că, în baza Legii nr. 3/1977 și Decretului-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, a fost emis Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă, la art. 6 din acest ordin, prevăzându-se că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de conducerea unităților împreună cu sindicatele, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă, concrete, în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condițiile nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă etc.).

Potrivit art. 7 din Ordinul 50/1990 ,,încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca pentru grupa I de muncă personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa a II-a cel puțin 70% din programul de lucru”, iar aceste dispoziții se completează cu prevederile art. 10 din Ord. 50/1990, potrivit cărora ,,în cazul în care personalul lucrează întregul program la mai multe locuri de muncă, din care unele sunt încadrate în grupa I de muncă, iar celelalte în grupa a II-a de muncă, din care timpul lucrat în grupa I este de cel puțin 50%, se va lua în considerare atât timpul efectiv lucrat în grupa I, cât și timpul efectiv lucrat în grupa a II-a. Dacă sarcinile de muncă ce trebuie efectuate datorită specificului se succed în locuri de muncă prevăzute în grupele I și II, în situația în care nu se poate stabili cu exactitate timpul efectiv lucrat în fiecare din cele două grupe, personalul va fi încadrat în grupa a II-a de muncă.”

Conform art. 3 alin. 1 din Ord. 50/1990 beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.

Tribunalul a observat că rațiunea solicitării adeverinței privind încadrarea în grupă de muncă (în speță grupa I) constă în necesitatea dovedirii de către fostul salariat la casa de pensii a vechimii în muncă realizate, iar potrivit art. 158 din Legea nr. 263/2010, în vigoare de la 01.01.2011, privind sistemul unitar de pensii publice „(1) Perioadele de vechime în muncă realizate în grupele I și a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare, cu excepția celor realizate în activitățile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt încadrate în condiții speciale.

(2) Adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.”

Or, în cauză, reclamantul, fost salariat al pârâtei, nu a făcut prin niciun mijloc de probă dovezi asupra situației de fapt pretinse și care ar fi determinat, contrar documentelor deținute de către pârâte și mențiunilor din carnetul de muncă, încadrarea activității depuse în grupa I de muncă. Funcția ocupată a fost încadrată în grupa a doua de muncă, astfel cum s-a menționat la situația de fapt, prin actul adoptat de către angajator, în temeiul Ordinului nr. 50/1990, înscrierile au avut la bază documente verificabile, motiv pentru care acțiunea este neîntemeiată.

Față de aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul N_____ E___, criticând-o pentru nelegalitate.

A considerat apelantul că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică având în vedere următoarele aspecte:

1) Prin cererea de chemare în judecată cât și prin cererile făcute în față instanței de judecată s-a solicitat încuviințarea în cauză a unei expertize tehnice de specialitate pentru a se stabili, în raport de locul de muncă, specificul activității desfășurate de reclamant, de timpul efectiv lucrat pentru prestarea activității precum și în funcție condițiile de muncă, încadrarea în grupa de muncă a activității acestuia.

La primul termen de judecată, instanța de fond a respins această probă motivat de faptul că o astfel de probă nu este concludentă raportat la faptul că societatea există, funcționează și deține înscrisuri în funcție de care se poate stabili situația de fapt.

La termenul de judecată din data de 15.12.2014 a fost reiterată solicitarea de a se încuviința efectuarea unei expertize având în vedere faptul că documentele depuse de pârâtă sunt incomplete și prezintă contradicții flagrante.

Instanța de fond a respins și această solicitare reținând faptul că nu este îndeplinit niciunul dintre cazurile prevăzute de art.254 alin.2 C.pr.civ.

În realitate, în raport de documentele depuse de societate la dosarul cauzei era obligatorie efectuarea unei expertize.

Reclamantul nu se regăsește pe niciuna dintre listele cu salariații pe locuri de muncă.

Pârâta a susținut că procesul verbal care are la bază lista nominală cu salariații din acel moment a fost întocmit la data de 28.12.1991 dată la care reclamantul nu mai lucra în unitate.

Având în vedere aceste aspecte apelantul a solicitat să se constate că în mod greșit instanța de fond a procedat la soluționarea cauzei fără a administra în cauză proba cu expertiza tehnică de specialitate.

2) A mai arătat apelantul că instanța de fond nu a analizat înscrisurile depuse la dosarul cauzei care erau de natură a dovedi faptul că situația de fapt expusă de reclamant este corectă , iar solicitările acestuia sunt justificate.

Mai mult decât atât din înscrisurile depuse la dosar de pârâtă rezultă faptul că potrivit determinărilor de noxe din atelierul în care a lucrat reclamantul, concentrația de NO2 era de 18, 19, 15 și 17 mg/m³ în aerul respirat.

Totodată la fila 76 din dosar există lista locurilor de muncă propuse pentru încadrare în grupa a II-a de muncă, în care este menționată limita maximă de azot admisă, respectiv de 10 mg/m³ în aerul respirat.

A apreciat apelantul că lipsa administrării în cauză a probei cu expertiza de specialitate și neanalizarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei echivalează cu o nepronunțare asupra fondului cauzei, împrejurare de natură a atrage nelegalitatea sentinței.

Având în vedere toate aceste aspecte, apelantul a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea efectuării unei expertize de specialitate, iar în subsidiar a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii pronunțate și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Deși legal citată cu această mențiune, intimata pârâtă ______________ formulat întâmpinare cu privire la apelul declarat în prezenta cauză, solicitând respingerea apelului ca nefondat. .

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente Curtea reține următoarele:

Prin acțiunea cu care a fost investit inițial Tribunalul B____ – Secția I Civilă reclamantul N_____ E___, apelant în prezenta fază procesuală, a solicitat în contradictoriu cu pârâta ______________________ în litigiul pendinte pe rolul Curții, acordarea grupei I de muncă pentru perioadele 07.07.xxxxxxxxxxxxx75 și 06.12.xxxxxxxxxxxxx91.

Procedând la soluționarea cauzei prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Tribunalul a respins demersul judiciar al reclamantului motivat de faptul că acesta nu a probat o situație contrară celei ce reiese din înscrisuri, care, în speța pedinte pe lângă carnetul de muncă al acestuia sunt reprezentate de acte emanând de la pârâtă, iar pe de altă parte nu a încuviințat o probă care putea conduce tocmai la stabilirea unei alte situați de fapt decât cea rezultată din respectivele documente.

Curtea apreciază că sunt fondate criticile apelantului potrivit cărora, tribunalul nu i-a permis să își probeze acțiunea, în sensul că a solicitat ca probatorii efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate pentru a stabili, în raport de locul de muncă, specificul activității desfășurate de reclamant, de timpul efectiv lucrat pentru prestarea activității, precum și în funcție condițiile de muncă, încadrarea în grupa de muncă a activității acestuia.

Astfel, este fondată critica apelantului că, în raport de documentele depuse de societate la dosarul cauzei, era obligatorie efectuarea unei expertize.

Procedând în acest mod, deși tribunalul a menționat în considerentele și dispozitivul hotărârii că acțiunea este neîntemeiată, practic nu a realizat o evocare a fondului, în sensul dispozițiilor care guvernează procesul civil.

Într-o atare situație, singurul remediu procesual, având în vedere și solicitarea expresă a apelantului din cuprinsul cererii de apel este cel al admiterii căii de atac, iar în temeiul art. 480 alin. 3 teza I Cod pr. civ. anularea hotărârii de primă instanță, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la același tribunal.

Instanța de trimitere, cu ocazia rejudecării, va dispune efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate care să lămurească pe deplin situația de fapt.

Instanța de trimitere urmează a avea în vedere și înscrisurile depuse la dosar de pârâtă din care rezultă faptul că potrivit determinărilor de noxe din atelierul în care a lucrat reclamantul, concentrația de NO2 era de 18, 19, 15 și 17 mg/m³ în aerul respirat.

De asemenea, urmează a se observa și înscrisul de la fila 76 din dosar, respectiv lista locurilor de muncă propuse pentru încadrare în grupa a II-a de muncă, în care este menționată limita maximă de azot admisă, respectiv de 10 mg/m în aerul respirat.

Față de soluția adoptată de Curte, nu vor mai face obiect de analiză de către instanța de control judiciar criticile vizând îndrituirea sau nu a apelantului reclamant de a beneficia de grupa superioară de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite apelul declarat de reclamantul N_____ E___, domiciliat în __________________________, împotriva sentinței civile nr. 1327 pronunțată la 15 decembrie 2014 de Tribunalul B____, în contradictoriu cu pârâta S.C. „D_____” S.A., cu sediul în mun. B____, _________________________, jud. B____.

Anulează sentința civilă și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 6 mai 2015.

Președinte, Judecător,

V_______ G_______ E____ S_____

Grefier,

G_______ C_______

Red. ES

Tehnored. GC

4 ex./ 07.05.2015

d.f. nr. XXXXXXXXXXXXX Tribunal B____

j.f. N______ M______

operator de date cu caracter personal,

nr. notificare 3120