Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 705 A

Ședința publică de la 30 Octombrie 2014

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE C______ C_________ M____

Judecător E______ V______

Grefier M_____ P_______ M___

Pe rol soluționarea apelului C_________ administrativ și fiscal formulat împotriva sentinței civile nr. 3900 pronunțată la data de 28.05. 2014 de Judecătoria Cornetu, în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, privind pe apelantul - petent G_______ A_____ în contradictoriu cu intimatul I___ B_____ DE POLITIE AUTOSTRAZI A2.

Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23.10.2014, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.10.2014.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrata pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 17.10.2013 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX petentul G_______ A_____ a solicitat in contradictoriu cu intimatul I___ BPA2 anularea procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx/07.10.2013. In subsidiar se solicita avertismentul.

În motivare, petentul a arătat că a fost sancționat pentru că autovehiculul condus avea cauciucuri uzate, fapt care nu corespunde realității. A solicitat să se depună la dosar actul prin care agentul constatator care a aplicat sancțiunea a fost numit în funcție. A mai arătat că procesul-verbal este nul întrucât nu cuprinde descrierea faptei și încadrarea juridică a acesteia.

In drept se invoca prevederile OG nr. 2/2001 și Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002.

În probațiune a depus procesul-verbal contestat.

Plângerea a fost timbrată conform prevederilor art. 19 din OUG nr. 80/2013, dovada achitării taxei de timbru fiind atașată la dosar.

Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată. Totodată, au fost depuse la dosarul cauzei actele care au stat la baza emiterii procesului-verbal contestat.

In cauza s-a administrat proba cu înscrisuri. Instanța a respins solicitarea petentului de a se depune la dosar actul prin care agentul constatator a fost numit în funcție, un asemenea înscris nefiind util soluționării prezentei cauze.

Prin sentința civilă nr. 3900/28.05.2014 s-a respins plângerea contravențională, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/07.10.2013 petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 320 lei și 4 puncte amendă, dispunându-se totodată reținerea certificatului de înmatriculare, pentru fapta de a circula cu ansamblul auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX ce tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare XXXXXXX având rupturi ale cordului anvelopelor de la semiremorcă, fapta constituind contravenția prevăzută și sancționată prin art. 148 alin. 16 din HG nr. 1391/2006 raportat la art. 100 alin. (1) pct. 6 din OUG nr. 195/2002.

Înainte de a analiza motivele de nulitate invocate de către petent, instanța este obligată, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, să verifice dacă procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele (denumirea) contravenientului, sediul persoanei juridice, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului. Or toate aceste mențiuni se găsesc în cuprinsul actului contestat.

Instanța a constatat că susținerile referitoare la nedescrierea faptei contravenționale sunt neîntemeiate, procesul-verbal cuprinzând descrierea faptei săvârșite conform prevederilor legale în vigoare.

Cu privire la motivul de nelegalitate invocat referitor la încadrarea juridică a faptei contravenționale, se observa ca prin art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 se statuează ca procesul-verbal trebuie sa cuprinda si indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia, însă încălcarea acestei norme se sancționează cu nulitatea relativă a procesului-verbal contestat, nulitate care operează doar dacă se face dovada producerii unui prejudiciu care nu ar putea fi înlăturat decât prin anularea procesului-verbal contestat.

Analizând procesul-verbal contestat, instanța a reținut că agentul constatator a indicat art. 101, în loc de art. 100 la rubrica în care se menționează textul legal prin care este sancționată contravenția, celelalte mențiuni fiind însă corecte.

Întrucât însă încadrarea faptei a fost efectuată corect, doar numărul articolului prin care se prevede sancțiunea fiind trecut eronat, iar petentul nu a făcut dovada vreunui prejudiciu care să nu poată fi înlăturat decât prin anularea procesului-verbal contestat, instanța va constata acest motiv de nulitate ca fiind neîntemeiat.

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța a reținut ca petentul se face vinovat de contravenția prev. de art. art. 148 alin. 16 din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 fapt ce rezulta din analiza înscrisurilor depuse de intimată in susținerea procesului-verbal contestat.

Totodată instanța a retinut ca petentul nu s-a prezentat în fata sa, nu a urmărit desfășurarea și finalizarea procesului și nu a solicitat probe în susținerea plângerii, neîndeplinindu-și aceste obligații ce-i incumbă, conform art. 249 C.proc.civ. Astfel, instanța reține că procesul-verbal contestat se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, iar petentul nu a răsturnat această prezumție.

În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal. Astfel, referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța apreciază drept justificat cuantumul amenzii aplicate.

Împotriva acestei sentințe, petentul a formulat apel prin care solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, cu consecința admiterii plângerii, anulării procesului verbal de contravenție, cu exonerarea de la plata amenzii, iar în subsidiar admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate prin admiterea în parte a plângerii și înlocuirea amenzii cu cea a avertismentului.

În motivarea în fapt a apelului, petentul a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității de reprezentant a agentului constatator, invocata ca motiv de nelegalitate a procesului verbal.

Ca atare, pentru ca dl. agent S____ A_____ sa poată constata contravenția reținuta in sarcina sa, trebuia sa destina dispoziția sa de numire in calitate de polițist rutier. In lipsa acestui document, procesul verbal este lovit de nulitate, fiind încheiat de o persoana fara calitate, dispozițiile legale stabilind legitimarea agentului constatator in baza unui document administrativ special emis. Or, in cauză nu a fost administrata proba cu înscrisuri, așa cum a solicitat prin plângerea contravenționala nefiind făcuta dovada expresa că agentul constatator in cauza îndeplinea condițiile prevăzute de lege.

In ceea ce privește nementionarea temeiului legal privind temeiul legal de sancționare a faptei reținute si neindicarea posibilității achitării a jumătate din minimul amenzii prevăzut de lege in 48 de ore, petentul a arătat că instanța de fond nu a procedat in mod corect in cauza la analiza motivelor formulate. In procesul verbal contestat nu este menționat si articolul din RA OUG nr.195/2002 care sancționează contravenția reținuta (ftind mentionat "xxxxxx din RA OUG nr.195/2002) ,după cum nu este menționata nici posibilitatea achitării a jumate din minimul amenzii in termen de 48 de ore de la comunicarea procesului verbal.

Or, potrivit art.16 si art.17 din OG nr.2/2001 exista obligativitatea agentului constatator de a consemna in actul sancționator atat temeiul legal al sanctiunii aplicate, cat si posibilitatea achitarii a ½ din minimul amenzii in termenul aratat, fiindu-i incalcat pe de-o parte dreptul la aparare pentru ca in contestarea procesului verbal nu se pot face aparari cu privire la textul de lege nementionat

Instanța de fond a apreciat ca ne aflam in fata une nulitati relative, care ar produce efecte doar in cazul in care ar exista o vatamare expres a - insa problema in cauza este ca instanța de fond a înlăturat lapidar si netemeinic cele invocate prin plângere, precizând ca încadrarea faptei a fost făcuta corect, fiind greșit doar textul legal.

Apelantul – petent a mai arătat, față de nedescrierea faptei contravenționale, faptul că instanța de fond in mod greșit a soluționat cauza, pentru ca in procesul verbal lipsește in totalitate descrierea concreta a faptei reținuta in cauza.

Analizând procesul verbal contestat in cauza se poate observa ca agentul constatator sa limitat la a menționa faptul ca a circulat cu un autovehicul ale cărui anvelope prezintă rupturi de cord, fara insa a indica si natura acestor rupturi precum si orice alt element de natura sa conducă la stabilirea împrejurărilor concrete ale faptei.

In alta ordine de idei - aceste rupturi de cord nu sunt măsurate si nici nu sunt analizate de către agentul constatator - dupa cum in cauza nu au fost realizate nici probe video, foto sau de orice alta natura, cu atât mai mult cu cat fapta este constatata la ora 1.45, noaptea, fara a exista măcar mențiunea unei surse de lumina suficienta pentru a constata eventualele defecțiuni la anvelope.

S-a mai arătat faptul că nu exista nicio proba in dosar care sa ateste cele susținute de către agent, fiind eronata susținerea instanței de fond in sensul ca avea in cauza o "prezumtie de legalitate" - insa agentul nu trebuia sa se limiteze la a face o constatare trebuia sa si probeze cele susținute pentru ca vorbim in cauza de o acuzație de "natura penala".

Intimatul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, cu menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.

În motivarea întâmpinării se arată faptul că pelantul desconsideră în mod intenționat atât gradul ridicat al pericolului social al faptei sancționate cu amendă contravențională, cât și faptul că respectiva contravenție nu este una de rezultat, ci de pericol, în sensul că nu este necesară producerea unui prejudiciu, urmarea periculoasă constând tocmai în probabilitatea producerii unor urmări nefavorabile relațiilor sociale pe care legea le protejează privind siguranța în traficul rutier, respectiv în domeniul privind condițiile de muncă și disciplină socială în materia transporturilor rutiere de mărfuri.

Procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, agentul constatator a făcut aplicarea corectă a O.U.G. nr. 195/2002 și a H.G. nr. 1391/2006, aplicând corect sancțiunea contravențională.

Analizând procesul-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. llf. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Cu privire la descrierea faptei, se arată că agentul constatator a făcut o descriere clară a faptei, constatând în cuprinsul procesului verbal atacat, în sensul că anvelopele semiremorcii prezentau rupturi ale cordului, fapta contravențională fiind, conform textului legal, aceea de a conduce un autovehicul care are montate anvelope și care sunt uzate peste limita admisă.

Prin urmare, latura obiectivă a contravenției este aceea de a conduce pe drumurile publice un autovehicul care are anvelopele uzate peste limita admisă și nu prezintă relevanță dacă are unul, două sau toate anvelopele uzate.

Intimatul a mai arătat că în mod temeinic și legal instanța de fond a reținut că încadrarea faptei a fost efectuată corect, doar numărul articolului prin care se prevede sancțiunea fiind eronat (art. 101 în loc de art. 100), precum și faptul că petentul nu a făcut dovada vreunui prejudiciu care să nu poată fi înlăturat decât prin anularea procesului verbal contestat.

Cu privire la sarcina probei, se arată că fapta pentru care apelantul a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de legalitate.

Intimata a mai precizat faptul că agentul constatator era competent să constate și să sancționeze faptele săvârșite de petent, potrivit art. 15 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, "ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor constată contravenții privind: apărarea ordinii publice; circulația pe drumurile publice; regulile generale de comerț; vânzare a, circulația și transportul produselor alimentare și nealimentare, țigărilor și băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului.

Totodată, potrivit art. 112 alin. 1 lit. h), "certificatul de înmatriculare sau de înregistrare ori dovada înlocuitoare a acestuia se reține de către poliția rutieră în următoarele cazuri: anvelopele au alte dimensiuni sau caracteristici decât cele prevăzute în cartea de identitate a vehiculului, prezintă tăieturi sau rupturi ale cordului ori sunt uzate peste limita legal admisă ".

În situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), e), g), hJl), k), o), p), r) și s), la reținerea certificatului de înmatriculare sau de înregistrare, polițistul rutier eliberează conducătorului de vehicul o dovadă înlocuitoare fără drept de circulație, iar în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), d), f), h), i), j), 1), m), n), t), u), v) și x), o dovadă înlocuitoare cu drept de circulație pentru 15 zile (art.112 alin. 2).

Conform art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, "dispozițiile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență au ca scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului" .

În exercitarea atribuțiilor care îi revin, polițistul rutier are dreptul să verifice vehiculul, precum și identitatea conducătorului sau a pasagerilor aflați în interiorul acestuia atunci când există indicii despre săvârșirea unei fapte de natură contravențională sau penală (art. 35 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002), iar participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege(art. 35 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002).

În condițiile în care apelantul nu neagă săvârșirea faptei, dar încearcă să obțină clemența instanței invocând anumite aspecte neîntemeiate și care nu îi produc nicio vătămare, intimata a atătat că instanța nu trebuie să nesocotească principiul preeminenței interesului public față de interesele private, în detrimentul unei persoane care, prin fapta săvârșită, a pus în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.

Faptele fiind constatate personal de către agentul constatator, apreciază că petentul nu a făcut dovada contrară și nu a răsturnat prezumția de validitate de care se bucură procesul verbal.

Prezumția de legalitate este asociată însă, cu prezumția de autenticitate, respectiv actul emană în mod real de la cine se spune că emană și prezumția de veridicitate - actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă.

Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.

Din această perspectivă, având în vedere că procesul verbal cuprinde constatări personale ale agentului constatator, acesta are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară, în special în condițiile în care procesul verbal a fost încheiat în prezența apelantului.

Analizând sentința civilă atacată în raport de motivele invocate, tribunalul constată următoarele:

Prin plângerea înregistrata pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 17.10.2013 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX petentul G_______ A_____ a solicitat in contradictoriu cu intimatul I___ BPA2 anularea procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx/07.10.2013. In subsidiar se solicita avertismentul.

În motivare, petentul a arătat că a fost sancționat pentru că autovehiculul condus avea cauciucuri uzate, fapt care nu corespunde realității. A solicitat să se depună la dosar actul prin care agentul constatator care a aplicat sancțiunea a fost numit în funcție. A mai arătat că procesul-verbal este nul întrucât nu cuprinde descrierea faptei și încadrarea juridică a acesteia.

Prin sentința civilă nr. 3900/28.05.2014 s-a respins plângerea contravențională, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță, în mod corect, a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/07.10.2013 petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 320 lei și 4 puncte amendă, dispunându-se totodată reținerea certificatului de înmatriculare, pentru fapta de a circula cu ansamblul auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX ce tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare XXXXXXX având rupturi ale cordului anvelopelor de la semiremorcă, fapta constituind contravenția prevăzută și sancționată prin art. 148 alin. 16 din HG nr. 1391/2006 raportat la art. 100 alin. (1) pct. 6 din OUG nr. 195/2002.

Înainte de a analiza motivele de nulitate invocate de către petent, instanța conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, a verificat dacă procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele (denumirea) contravenientului, sediul persoanei juridice, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului. Or toate aceste mențiuni se găsesc în cuprinsul actului contestat.

Instanța a constatat că susținerile referitoare la nedescrierea faptei contravenționale sunt neîntemeiate, procesul-verbal cuprinzând descrierea faptei săvârșite conform prevederilor legale în vigoare.

Cu privire la motivul de nelegalitate invocat referitor la încadrarea juridică a faptei contravenționale, se observa ca prin art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 se statuează ca procesul-verbal trebuie sa cuprinda si indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia, însă încălcarea acestei norme se sancționează cu nulitatea relativă a procesului-verbal contestat, nulitate care operează doar dacă se face dovada producerii unui prejudiciu care nu ar putea fi înlăturat decât prin anularea procesului-verbal contestat.

Analizând procesul-verbal contestat, instanța a reținut că agentul constatator a indicat art. 101, în loc de art. 100 la rubrica în care se menționează textul legal prin care este sancționată contravenția, celelalte mențiuni fiind însă corecte.

Întrucât însă încadrarea faptei a fost efectuată corect, doar numărul articolului prin care se prevede sancțiunea fiind trecut eronat, iar petentul nu a făcut dovada vreunui prejudiciu care să nu poată fi înlăturat decât prin anularea procesului-verbal contestat, prima instanța a constatat, în mod corect, că acest motiv de nulitate este neîntemeiat.

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța a reținut ca petentul se face vinovat de contravenția prev. de art. art. 148 alin. 16 din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 fapt ce rezulta din analiza înscrisurilor depuse de intimată in susținerea procesului-verbal contestat.

Totodată instanța a retinut ca petentul nu s-a prezentat în fata sa, nu a urmărit desfășurarea și finalizarea procesului și nu a solicitat probe în susținerea plângerii, neîndeplinindu-și aceste obligații ce-i incumbă, conform art. 249 C.proc.civ. Astfel, instanța reține că procesul-verbal contestat se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, iar petentul nu a răsturnat această prezumție.

În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal. Astfel, referitor la proporționalitatea sancțiunii, prima instanța a apreciat drept justificat cuantumul amenzii aplicate.

Împotriva acestei sentințe, petentul a formulat apel prin care solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, cu consecința admiterii plângerii, anulării procesului verbal de contravenție, cu exonerarea de la plata amenzii, iar în subsidiar admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate prin admiterea în parte a plângerii și înlocuirea amenzii cu cea a avertismentului.

În motivarea în fapt a apelului, petentul a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității de reprezentant a agentului constatator, invocata ca motiv de nelegalitate a procesului verbal.

Ca atare, pentru ca dl. agent S____ A_____ sa poată constata contravenția reținuta in sarcina sa, trebuia sa destina dispoziția sa de numire in calitate de polițist rutier. In lipsa acestui document, procesul verbal este lovit de nulitate, fiind încheiat de o persoana fara calitate, dispozițiile legale stabilind legitimarea agentului constatator in baza unui document administrativ special emis. Or, in cauză nu a fost administrata proba cu înscrisuri, așa cum a solicitat prin plângerea contravenționala nefiind făcuta dovada expresa că agentul constatator in cauza îndeplinea condițiile prevăzute de lege.

Referitor la această apărare, tribunalul o va înlătura dat fiind faptul că prin adresa nr xxxxxxx/04.12.2013, intimata arată în mod expres calitatea de agent constatator a lucrătorului de poliție. (fila 10)

In ceea ce privește nementionarea temeiului legal privind temeiul legal de sancționare a faptei reținute si neindicarea posibilității achitării a jumătate din minimul amenzii prevăzut de lege in 48 de ore, petentul a arătat că instanța de fond nu a procedat in mod corect in cauza la analiza motivelor formulate. In procesul verbal contestat nu este menționat si articolul din RA OUG nr.195/2002 care sancționează contravenția reținuta după cum nu este menționata nici posibilitatea achitării a jumatate din minimul amenzii in termen de 48 de ore de la comunicarea procesului verbal. Tribunalul va înlătura și această apărare dat fiind faptul că omisiunea /scrierea eronată a temeiului legal a fost deja calificată de prima instanță ca o eroare materială, tribunalul reținând corectitudinea acestei constatări a primei instanțe-

Referitor la posibilitatea achitării în 48 de ore a ½ din amendă, tribunalul reține că în mod expres în procesul verbal se consemnează că petentul poate achita suma de 160 de lei în 2 zile lucrătoare.

Cu privire la descrierea faptei, se arată că agentul constatator a făcut o descriere clară a faptei, constatând în cuprinsul procesului verbal atacat, în sensul că anvelopele semiremorcii prezentau rupturi ale cordului, fapta contravențională fiind, conform textului legal, aceea de a conduce un autovehicul care are montate anvelope și care sunt uzate peste limita admisă.

Prin urmare, latura obiectivă a contravenției este aceea de a conduce pe drumurile publice un autovehicul care are anvelopele uzate peste limita admisă și nu prezintă relevanță dacă are unul, două sau toate anvelopele uzate.

În mod temeinic și legal instanța de fond a reținut că încadrarea faptei a fost efectuată corect, doar numărul articolului prin care se prevede sancțiunea fiind eronat (art. 101 în loc de art. 100), precum și faptul că petentul nu a făcut dovada vreunui prejudiciu care să nu poată fi înlăturat decât prin anularea procesului verbal contestat.

Fapta pentru care apelantul a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de legalitate.

Agentul constatator era competent să constate și să sancționeze faptele săvârșite de petent, potrivit art. 15 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, "ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor constată contravenții privind: apărarea ordinii publice; circulația pe drumurile publice; regulile generale de comerț; vânzare a, circulația și transportul produselor alimentare și nealimentare, țigărilor și băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului.

Totodată, potrivit art. 112 alin. 1 lit. h), "certificatul de înmatriculare sau de înregistrare ori dovada înlocuitoare a acestuia se reține de către poliția rutieră în următoarele cazuri: anvelopele au alte dimensiuni sau caracteristici decât cele prevăzute în cartea de identitate a vehiculului, prezintă tăieturi sau rupturi ale cordului ori sunt uzate peste limita legal admisă ".

În situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), e), g), hJl), k), o), p), r) și s), la reținerea certificatului de înmatriculare sau de înregistrare, polițistul rutier eliberează conducătorului de vehicul o dovadă înlocuitoare fără drept de circulație, iar în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), d), f), h), i), j), 1), m), n), t), u), v) și x), o dovadă înlocuitoare cu drept de circulație pentru 15 zile (art.112 alin. 2).

Conform art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, "dispozițiile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență au ca scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului" .

În exercitarea atribuțiilor care îi revin, polițistul rutier are dreptul să verifice vehiculul, precum și identitatea conducătorului sau a pasagerilor aflați în interiorul acestuia atunci când există indicii despre săvârșirea unei fapte de natură contravențională sau penală (art. 35 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002), iar participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege(art. 35 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002).

În condițiile în care apelantul nu neagă săvârșirea faptei, dar încearcă să obțină clemența instanței invocând anumite aspecte neîntemeiate și care nu îi produc nicio vătămare, instanța nu trebuie să nesocotească principiul preeminenței interesului public față de interesele private, în detrimentul unei persoane care, prin fapta săvârșită, a pus în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.

Faptele fiind constatate personal de către agentul constatator, petentul nu a făcut dovada contrară și nu a răsturnat prezumția de validitate de care se bucură procesul verbal.

Prezumția de legalitate este asociată însă, cu prezumția de autenticitate, respectiv actul emană în mod real de la cine se spune că emană și prezumția de veridicitate - actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă.

Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.

Din această perspectivă, având în vedere că procesul verbal cuprinde constatări personale ale agentului constatator, acesta are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară, în special în condițiile în care procesul verbal a fost încheiat în prezența apelantului.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 conform cărora sancțiunea ce se aplică trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului.

Tribunalul reține că în mod corect prima instanță a apreciat că sancțiunile aplicate sunt corect individualizate în raport cu circumstanțele anterior reținute ale consumării faptei contravenționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelantul - petent G_______ A_____ cu domiciliul ales in Constanta, ______________________, nr. 38, ____________, județul C________ în contradictoriu cu intimatul I___ B_____ DE POLITIE AUTOSTRAZI A2, cu sediul in București, _____________________. 83-85, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 3900 pronunțată la data de 28.05. 2014 de Judecătoria Cornetu, ca nefondat .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2014.

Președinte, C______ C_________ M____		Judecător, E______ V______
	Grefier, M_____ P_______ M___

M.M. 07 Noiembrie 2014

Redactat MCC – 4 x.

__________________>

Jud. fond E____ D________– Jud. Cornetu