ROMÂNIA

TRIBUNALUL H________

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 194/A/2015 DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 9 februarie 2015

PreședinteDuca C_____-judecător

G____ M____-judecător

B___ A______ E____-grefier

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către apelantul C_______ P____ împotriva sentinței civile nr. 1737/19.05.2014 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat C_______ L_______-F______ pentru apelant, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

S-a constatat că prin serviciul registratură al instanței apelantul a depus la dosarul cauzei cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru angajarea unui apărător. De asemenea avocat C_______ L_______ F______ a depus la dosarul cauzei notă prin care i8nvederează instanței că din eroare a fost menționat pe împuternicirea avocațială că deține mandat de reprezentare și susținere apel în realitate fiind vorba doar despre redactare și înregistrare apel, redactare și înregistrare răspuns la întâmpinare, conform împuternicirii avocațiale și a contractului de asistență juridică depuse la dosarul cauzei.

La întrebarea instanței reprezentanta apelantului arată că a fost angajată în cauză pentru reprezentare și asistare după depunerea cererii de către apelant de acordare a unui nou termen de judecată și depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială. Arată că nu mai are alte cereri sau probe de formulat și solicită judecarea cauzei.

Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în apel.

Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului formulat, schimbarea în totalitate a sentinței atacate și admiterea plângerii contravenționale formulate, fără cheltuieli de judecată. În susținere consideră că sentința atacată este neîntemeiată și nelegală și invocă art. 480 Cod procedură civilă și art. 16 și 17 din OG nr.2/2001.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1737/2014 a Judecătoriei D___ s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C_______ P____ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului H________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 08 septembrie 2013.

S-a menținut ca legal și temeinic încheiat procesul verbal contestat.

S-a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind constatarea suspendării termenului de 48 ore pentru plata a jumătate din minimul amenzilor prevăzute.

S-a respins capătul accesoriu de cerere privind plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 08 septembrie 2013, petentul C_______ P____ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1040 lei, reprezentând echivalentul a 13 puncte amendă și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării pentru o perioadă de 90 zile. Pentru aplicarea acestor sancțiuni, s-a reținut în sarcina sa faptul că la data de 08 septembrie 2013, pe DN7 S______ V____, a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX rulând cu viteza de 71 km/h față de 50 km/h, fiind totodată suspus testării cu aparatul marca Drager, test nr. xxxxx ce a indicat o valoare de 0,19 mg/l, faptele fiind înregistrate pe HDD 43 de pe MAI xxxxx.

În condițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, procedând la verificarea legalității procesului verbal contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale arătate, neexistând motive de nulitate absolută care să poată fi invocate și din oficiu.

Cât privește critica petentului privind nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată. Aceasta câtă vreme din depoziția martorului asistent L___ R____ (fila 101), instanța a reținut prezența acestuia în momentul în care procesul verbal de contravenție era în curs de încheiere, fără a sesiza ca petentul să fi solicitat agenților constatatori efectuarea unei noi testări cu aparatul alcooltest ori recoltarea de probe biologice, nesesizând nici ca petentul să fi solicitat agentului constatator să consemneze anumite obiecțiuni ori să reproșeze obiecțiunile înscrise, aspecte de natură a contrazice cele relatate de martora C_______ D_____, soția petentului. Ori pretinsele obiecțiuni privind o nouă testare cu aparatul alcooltest ori o recoltare de probe biologice sunt infirmate și de atitudinea petentului, recunoscută de altfel în răspunsul la întâmpinare (fila 52) recunoscând faptul de a i se fi prezentat bonul cu rezultatul alcooltest spre a fi semnat. Pe de altă parte, prin dispozițiile art. 16 alin. 7 din OG 2/2001 sunt instituite două cazuri de nulitate, respectiv unul de nulitate virtuală, ce poate interveni în situația neîndeplinirii de către agentul de poliție a obligației de a aduce la cunoștință petentului dreptul de a face obiecțiuni (condiționat însă de producerea unui vătămări ce nu ar putea fi altfel înlăturată decât prin anularea actului) și un al doilea, de nulitate expresă, incident în ipoteza unui refuz din partea agentului de consemnare a obiecțiunilor. Ori, în prima situație, o asemenea vătămare nu a fost dovedită, cu atât mai mult cu cât petentul și-a putut expune în fața instanței toate criticile de nelegalitate și netemeinicie ale actului sancționator iar în cea de a doua ipoteză, de asemenea, chiar din examinarea cuprinsului procesului verbal, instanța reține faptul de a fi fost completată rubrica corespunzătoare mențiunilor de către agentul de poliție.

Cu privire la motivul de nulitate reprezentat de nerespectarea prevederilor art. 10 din OG 2/2001, instanța a reținut că și acesta este neîntemeiat. Potrivit alin. 1 al acestui articol: dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție. Ori acest lucru a fost realizat în cauza de față prin aplicarea a două sancțiuni, respectiv amenda de 320 lei (echivalentă a 4 puncte amendă) și amenda de 720 lei (echivalentă a 9 puncte amendă), fiind individualizată totodată și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării.

Referitor la motivul de nulitate privind lipsa mențiunilor privind agentul constatator potrivit art. 17 din OG 2/2001, instanța a reținut că este neîntemeiat. Nu prezintă nicio relevanță cauzei faptul că testarea efectivă a petentului (ori vizualizarea imaginilor radar) a fost realizată de către un agent de poliție iar procesul verbal de constatare a fost încheiat de un alt membru al echipajului de poliție câtă vreme în speța dedusă judecății constatarea contravențiilor a fost realizată nu prin propriile simțuri ci în condițiile art. 109 alin. 2 din OUG 195/2002, potrivit cu care: constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției (art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002-mijloc tehnic omologat și verificat metrologic - dispozitivul care stabilește concentrația de alcool în aerul expirat ori destinat măsurării vitezei.

Cu privire la motivele de nelegalitate reprezentate de neconcordanțele existente în ceea ce privește ora reținerii pretinselor faptei, instanța a reținut faptul că aceasta a fost reținută de agentul de poliție atât în procesul verbal de contravenție cât și în raportul agentului constatator ca fiind ora 09.03 oră indicată de altfel și în planșele fotografice în format mare, mențiunea de la începutul fiecărei fotografii, respectiv Camera 1 08.09.2013, ora 08.02.56, neputând fi decât o necorelare cu cea dintâi. Cât privește raportul agentului constatator, instanța reține faptul că acesta indică numele agentului constatator în persoana numitului I____ R___, același cu acela din procesul verbal, data întocmirii sale, 27.04.2013 fiind reținută drept o eroare materială raportat la mențiunile temporale din cuprinsul actului de sancționare. Nici motivul de nulitate reprezentat de neconcordanța numerelor de înmatriculare ale autoturismului de poliție nu este întemeiat, auto MAI xxxxx (fila 39) fiind cel înscris în buletinul de verificare metrologică în termen de valabilitate (fila 37). De asemenea, verificare metrologică există și pentru aparatul alcooltest, potrivit buletinului aflat la 97 dosar.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Instanța a constatat că în ceea ce privește contravențiile imputate petentului, acesta s-a limitat la expunerea unor simple motive de fapt, lipsite însă de orice fundament probatoriu de natură a răsturna prezumția relativă de legalitate și temeinicie de care se bucură actul de sancționare. Astfel, în ceea ce privește contravenția constând în nerespectarea limitei de viteză, instanța a reținut că aceasta este probată prin planșa fotografică aflată la fila 38 dosar, în care viteza reținută este de 71 km/h, numărul de înmatriculare fiind vizibil în planșa fotografică 2, efectuată la timpul 09.03.03. Cât privește locul comiterii faptei, instanța a reținut că petentul a circulat în localitate cu viteza de 71 km/h, aspect confirmat de coordonatele înscrise pe planșa fotografică 1 (45 50.215’N, 023 03.288’E), prin verificarea lor în sistemul Google Earth, mențiunile din procesul verbal contestat (respectiv DN 7, km 375+600 m) vizând locul încheierii procesului verbal, iar nu locul depășirii vitezei legale, anterior acestui moment. Cât privește această faptă, instanța a avut în vedere și faptul că ea a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat, astfel cum este definit de art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002, cât și disp. art. 49 alin. 1 ce stabilesc limita maximă de viteză în localități la 50 km/h.

Cât privește cea de a doua contravenție imputată petentului, din probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut că petentul se face vinovat de comiterea ei, situația de fapt prezentată nefiind fundamentată pe vreun mijloc de probă pertinent cauzei. Astfel, din analiza înregistrării video (timpul 09.17.13) coroborat cu rezultatul alcooltest (fila 35), instanța a reținut faptul că rezultatul testării este cel consemnat în procesul verbal de contravenție, respective 0,19 mg/l alcool pur în aerul expirat. Instanța a avut în vedere susținerea petentului vizând neconformitatea aparatului alcooltest, chiar acesta, în dezvoltarea motivelor cererii arătând că presupune că acesta nu a fost conform dispozițiilor legale și nici susținerile sale privind faptul de a fi consumat tinctură de propolis și alimente preparate cu alcool (vin roșu), deși tot petentul a relatat faptul de a fi suferind de o boală ce ar trebui să împiedice consumul de alcool, chiar și sub această formă. Pe de altă parte, pentru a putea fi în prezența unei erori de fapt vincibile, exoneratoare de răspundere contravențională, necunoașterea stării, situației sau împrejurării nu trebuie să fie ea însăși urmarea culpei, adică imputabilă făptuitorului. De asemenea, nici încuviințarea unei probe cu o expertiză medicală în cauză nu era în măsură a determina o eventuală alcoolemie a petentului, pentru stabilirea acesteia fiind necesară identificarea clară și neîndoielnică a tipului și a cantității de alimente consumate câtă vreme potrivit art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă: probele trebuie să aibă aptitudinea de a duce la soluționarea procesului.

Din cuprinsul procesului verbal contestat, instanța a reținut că în cauză petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale raportat la minimul prevăzut de lege pentru faptele reținute în sarcina sa, respectiv 4 și 9 puncte amendă, potrivit art. 98 alin. 4 lit. b și d din OUG 195/2002, sancțiuni apreciate ca fiind legale și proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind respectate astfel dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.

Raportat la împrejurările concrete în care fapta a fost comisă, de natură a prezenta un pericol ridicat atât pentru pietonii aflați în localitate cât și pentru ceilalți participanți la trafic, instanța a reținut că nu se impune reindividualizarea sancțiunilor aplicate și nici înlocuirea sancțiunilor amenzilor contravenționale cu avertismentul, cu exonerarea de la executarea celei complementare, simpla inexistență a unor abateri contravenționale anterioare nefiind suficientă per se pentru a determina înlocuirea, instanța apreciind avertismentul ca nefiind în măsură să contribuie la formarea unei atitudini de natură a contribui pe viitor la respectarea valorilor protejate prin dispozițiile legale încălcate.

Cât privește petitul privind suspendarea termenului de 48 ore pentru plata amenzii, instanța a avut în vedere disp. art. 34 din OG 2/2001 potrivit cu care: instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării. Din economia disp. art. 28 din OG 2/2001, instanța a reținut că posibilitatea achitării petentului a jumătate din minimul amenzii reprezintă un beneficiu recunoscut de lege acestuia, fără a se institui însă de lege cauze de suspendare a curgerii termenului de plată, petitul fiind astfel inadmisibil.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen petentul C_______ P____ solicitând schimbarea hotărârii în sensul admiterii plângerii și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului s-a arătat că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a considerat aceea că nu s-ar fi încălcat dreptul la obiecțiuni de care beneficiază petentul întrucât aceasta a fost adus la cunoștința acestuia și a fost completată rubrica Obiecțiuni din cadrul procesului-verbal atacat.

Prin refuzul agentului constatator de a consemna obiecțiunile formulate de către petent în totalitate și efectiv chiar cuvintele pe care le-a exprimat (nu altele așa cum s-a întâmplat în speță), petentul a fost lezat în mod direct, fapta încadrându-se în prevederile art. 16 alin.7 din OG nr.2/2001.

Această nerespectare a prevederilor legale, conform textului de lege atrage nulitatea absolută a actului de constatare și aplicare a sancțiunilor.

În mod nelegal și netemeinic instanța de fond a statuat aceea că ar fi fost individualizată sancțiunea pentru fiecare faptă contravențională în parte.

Faptele reținute prin procesul-verbal atacat nu există.

Instanța a considerat că având în vedere starea de fapt, nu se impune reținerea unor circumstanțe care să ducă la reducerea sau aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, respectiv avertismentul.

De asemenea consideră neîntemeiată soluția instanței și din faptul că agentul constatator avea obligația legală ca la stabilirea sancțiunilor, să țină cont de împrejurările comiterii faptelor contravenționale, de gravitatea acestora și gradul de pericol social, de urmările acestora, modul și mijloacele folosite, scopul urmărit, de circumstanțele concrete ale săvârșirii acestora, de existența și a altor sancțiuni contravenționale în trecut, etc.

Intimatul Inspectoratul de Poliție al județului H________ a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat.

Examinând actele și lucrările dosarului, față de criticile aduse prin motivele de apel se rețin următoarele:

Prima instanță a reținut în mod just că procesul-verbal întrunește condițiile de formă impuse de art. 16 din OG nr. 2/2001 și că nu există nicio cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din același act normativ.

De asemenea, instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt și vinovăția petentului cu privire la fapta reținută în sarcina acesteia, încadrarea juridică pentru contravenția săvârșită fiind legală, apreciind în mod corect întreg probatoriul administrat în cauză.

Deși se formulează critici cu privire la faptul că instanța a reținut în mod eronat săvârșirea faptei imputate, se constată că acestea nu sunt întemeiate.

Astfel, probele dosarului dovedesc cu prisosință că petentul a rulat în localitate cu viteza de 71 km/h, iar rezultatul testării alooolemiei a indicat valoarea de 0,19 mg/l.

Tribunalul constată că instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea sentinței civile toate dispozițiile legale, incidente speței, ținând cont de împrejurările săvârșirii faptei, că fapta săvârșită putea avea consecințe grave și ireparabile, acestea neconstituind motive întemeiate de reindividualizare a sancțiunii.

În acest context, este de amintit și jurisprudența europeană, de altfel amintită și în considerentele primei instanțe – astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H______ și alții c. României (cererea nr. 7034/07) că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de O.G. nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ. (1169 C.civ. 1864), probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001. Or în cauză, temeinicia procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată de către petentă prin probe certe, concludente și neîndoielnice.

Față de aceste considerente, în temeiul art.480 Cod proc.civ, văzând și dispozițiile art. 34 alineat 2 din OG nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, instanța, găsind nefondat apelul formulat de către petent îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefondat apelul introdus de către C_______ P____ împotriva sentinței civile nr. 1737/2014 pronunțată de Judecătoria D___, județul H________.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 9.02.2015.

Președinte, Judecător,

D___ C_____ G____ M____

Grefier,

B___ A______ E____

G.M./B.A.E./4ex.- 17.02.2015

-jud fond – P___ A_____ C______