R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 3533/ 2013

Ședința publică din data de 26 August 2013

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE : U___ G_______ M____ - judecător

GREFIER : D_____ M____

Pe rol fiind judecarea plângerii civile formulată de petentul F_____ M_____, împotriva procesului verbal de contravenție încheiat de intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, lipsind intimatul.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

S-a procedat la identificarea și legitimarea petentului, datele fiind consemnate în caietul grefierului.

Petentul a arătat că în zona în care a fost surprins nu există panouri de limitare a vitezei. Totodată, a arătat că nu are cereri de probe de formulat.

Având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, probe de administrat, instanța a constatat cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pe fondul cauzei.

Petentul, având cuvântul pe fondul cauzei, a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție. Fără cheltuieli de judecată.

În conformitate cu disp. art. 150 C.proc.civ., socotindu-se lămurită, instanța de judecată reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând constată:

Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul Judecatoriei Hunedoara sub nr. XXXXXXXXXXXX din data de 30 ianuarie 2013, petentul F_____ M_____ a solicitat în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 24 ianuarie 2013.

În motivarea plângerii, în esență, petentul a arătat că în data de 24.01.2013 , ora 11,05, se deplasa cu autoturismul marca Peugeot 307 cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX –proprietate personală, pe directia Hunedoara-D___, împreună cu prietena sa și la aproximativ 80 de metri după ce a trecut de intersecția semaforizată de la Sântuhalm a fost oprit în trafic de un echipaj de poliție care i-a cerut actele pentru control și i-a spus să aștepte în mașină. După circa 10 minute de așteptat , s-a adus la mașina poliției unde a fost acuzat că a depăsit viteza regulamentară de 50 km/h și i s-a înmânat procesul verbal ca să-l semneze.

A mai arătat că înainte de a semna procesul verbal, le-a solicitat polițiștilor să vadă poza, care putea constitui autotestarea aparatului precum și certificatul de omologare a aparatului , buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, autorizația de operator radar în zona respectivă și unde este amplasat semnul de circulație care reglementează viteza de 50 km/oră pe tronsonul de drum pe care circulase în acea zi.

A precizat petentul că nu i s-au pus la dispoziție documentele cerute motiv pentru care a semnat procesul verbal cu mențiunea „ nu sunt de acord „.

A menționat petentul că procesul verbal conține grave lipsuri și deficiențe. În drept au fost invocate dispozițiile art. 16 alin.1 și art.32 din OG nr. 2/2001 , art. 105 din OUG nr. 195/2002.

În probațiune, petentul a anexat plângerii duplicatul procesului verbal ________ nr.xxxxxxx /24.01.2013(f.3), chitanța de plată amendă (f.4) și fotografii actuale ale traseului parcurs cu semnele de circulație existente (f.5-15).

Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent.

În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că din fotografiile realizate cu aparatul radar, din procesul-verbal de contravenție și din raportul agentului constatator rezultă săvârșirea faptei de către petent. Sub aspectul legalității, intimata a apreciat că procesul-verbal este întocmit cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001. În ceea ce privește netemeinicia procesului-verbal, a învederat că acesta se bucură de prezumția relativă de adevăr, motiv pentru care sarcina probei incumbă celui care-l contestă, astfel cum este stipulat în art. 1169 Cod civil – prezumție care nu este în contradicție cu jurisprudența CEDO.

În ceea ce privesc criticile formulate de petent, a arătat că petentul nu a precizat in mod clar deficientele procesului verbal, iar fapta a fost corect descrisa si incadrata in drept si sanctiunea aplicata a fost just individualizata tanandu-se seama de pericolul social al faptei si de imprejurarile in care a fost savarsita. De asemenea, a precizat că nu există temei legal pentru emiterea unui ordin de serviciu al agentului constatator atâta timp cât acesta își îndeplinește atribuțiile de serviciu în zona de competență a inspectoratului.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă și prevederile OG 2/2001.

În probațiune, intimatul a anexat întâmpinării: raportul agentului constatator, buletin de verificare metrologica, fotografiile realizate cu aparatura din dotare și procesul-verbal de constatare a contravenției, în original.

În baza art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Plângerea a fost formulată în termenul legal, potrivit art. 31 alin.1 din OG 2/2001, modificată și este scutită da plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 36 din același act normativ.

În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri și planșe foto.

Prin sentinta civila nr. 274/2013 pronuntata de Judecatoria Hunedoara in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a declinat solutionarea cauzei in favoarea Judecatoriei D___, unde in data de 01.03.2013, s-a inregistrat pe rolul acestei instante.

Analizând plângerea de față, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 24 ianuarie 2013 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 420,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 101 alin. 2 din OUG 195/2002 - reținându-se în sarcina acestuia că în data de 24 ianuarie 2013, ora 11,02 a condus autoturismul marca Peugeot cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 7 Santuhalm cu viteza de 86 km/h față de 50 km/h viteza maximă admisă, abaterea fiind înregistrată de aparatul radar montat pe autospeciala Dacia cu nr. MAI xxxxx.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Din probele administrate în cauză, instanța constată că fapta reținută în sarcina petentului a fost constată prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic de către un operator radar.

În prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care ar fi circulat cu o viteză mai mică de 86 km/h, nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația petentului.

Din contră, instanța constată că săvârșirea faptei reținută în sarcina petentului a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.

Între procesul-verbal și probele depuse de intimat în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează. Astfel, din planșa fotografică depusă la dosar se poate observa că la timpul 11:02:08 autoturismul marca Peugeot condus de petent circula cu viteza de 86 km/h în localitate, în plana foto 4 fiind vizibil și numărul de înmatriculare al autoturismului.

Potrivit art. 50 alin. 1 lit. a din OUG 195/2002, viteza maximă admisă în localități unde a fost surprins petentul circulând cu 86 km/h este de 50 km/h, iar în conformitate cu art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maxima admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis fapta care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție.

De asemenea, instanța are în vedere și pericolul social sporit al faptei comise de petent, care a circulat cu o viteză deosebit de mare, de 86 km/h, în localitate și recomandă petentului ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale în materie.

Pentru cele ce preced, instanța apreciază că, respectând principiul proporționalității, plângerea formulată de petent este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge.

Respinge cererea intimatului privind obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare catre stat in temeiul art.36 al.2 din OG 2/2001, aceste dispozitii nefiind in vigoare la data inregistrarii plangerii pe rolul instantei, respectiv la data de 30.01.2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea formulată de petentul F_____ M_____, domiciliat în municipiul Hunedoara, ___________________. 9b, județul Hunedoara în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, cu sediul în municipiul D___, _______________________. 130, județul Hunedoara, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 24 ianuarie 2013.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 august 2013.

Președinte, Grefier,

U___ G_______ M____ D_____ M____

UGM/DM

4 ex./ 21.10.2013