Operator date 3918

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX SENTINȚA NR. 214/F-cont

Ședința publică din 13 Noiembrie 2013

Curtea compusă din:

Președinte : I____ M_____ - judecător

Grefier : M_____ B______

S-a luat în examinare, pentru pronunțare în primă instanță, acțiunea formulată de către reclamanții M____ G_______ domiciliat în ____________________________, T_____ GH. G_______ (V_____) domiciliat în ___________________________, Z_____ D. I__ domiciliat în ____________________________, S___ F_____ domiciliat în ___________________________, M____ G_______ domiciliat în ___________________________ și intervenientul M____ V____ domiciliat în ____________________________, în contradictoriu cu pârâții ________________ - GRUPUL DE ZĂCĂMINTE POIENI cu sediul în București, Calea Dorobanților nr. 239, sector 1, AGENȚIA D_________ STATULUI, cu sediul București, ____________________.43, sector 1 și M_________ E________, COMERȚULUI ȘI MEDIULUI DE AFACERI cu sediul în București, _______________________.152, sector 1, cauză venită în rejudecare, după casare.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 23 octombrie 2013, când cererile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, iar pronunțarea s-a amânat la 30 octombrie 2013, la 6 noiembrie 2013 și apoi, la data de astăzi, 13 noiembrie 2013, când s-a dat următoarea soluție.

C U R T E A

Asupra acțiunii de față:

Constată că, la data de 14.10.2010, reclamanții T_____ Gh.G_______ (V_____), Z_____ D.I__, S___ F_____, M____ G_______ și M____ G_______ și-au completat acțiunea în pretenții înregistrată sub nr.1444/214/8.07.2010 la Judecătoria Costești, formulată în contradictoriu cu Agenția D_________ Statului și P_____ S.A. G___ de Zăcăminte (S.C. O__ P_____ S.A.), solicitând anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate cu _________ nr.9043/17.02.2004 și atribuirea terenurilor, pentru care acesta a fost eliberat, în proprietatea lor.

La termenul de judecată din data de 20.10.2010, pârâta S.C. O__ P_____ S.A. a invocat excepția de necompetență materială, în ceea ce privește soluționarea cererii de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Judecătoria Costești, prin sentința civilă nr.1069/21 octombrie 2010, a admis excepția de necompetență materială, a disjuns cererea având ca obiect constatarea nulității certificatului de atestare a dreptului de proprietate, formulată de către reclamanții M____ G_______, T_____ Gh.G_______ (V_____), Z_____ D.I__, S___ F_____, M____ G_______ și intervenientul M____ V____, în contradictoriu cu pârâții P_____ S.A. G___ de Zăcăminte și Agenția D_________ Statului, formându-se un nou dosar și a declinat competența materială pentru soluționarea cererii disjunse, în favoarea Curții de Apel Pitești.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Costești, analizând cu prioritate excepția de necompetență materială în raport de dispozițiile art.137 Cod procedură civilă, a apreciat că aceasta este întemeiată, pentru următoarele argumente:

La data de 17.02.2004, M_________ E________ și Comerțului, în baza Legii nr.15/1990 și H.G. nr.834/1991, a emis certificatul cu _________ și nr.9043, prin care se atestă dreptul Societății Naționale a Petrolului P_____ S.A., cu sediul în București, de proprietate asupra terenurilor de 28.687,291 mp.

Conform tabelului centralizator, parcelele de teren ce totalizează 28.687,291 mp., sunt situate pe raza comunei R____, județul Argeș.

Apreciind că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, întocmit în condițiile Legii nr.15/1990 și H.G. nr.834/1991, reprezintă un act administrativ, emis de o autoritate centrală, M_________ E________ și Comerțului, instanța a constatat că în speță sunt incidente dispozițiile art.3 pct.1 Cod procedură civilă, potrivit cărora, „Curțile de apel judecă în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale”.

Față de aceste considerente, a admis excepția de necompetență materială în ceea ce privește soluționarea cererii pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, pe care a disjuns-o de restul cauzei, ce formează obiectul dosarului nr.XXXXXXXXXXXXX și a declinat competența materială (numărul alocat dosarului nou format fiind XXXXXXXXXXXXX), în favoarea Curții de Apel Pitești.

Pe rolul Curții de Apel Pitești, dosarul a fost înregistrat la data de 24 noiembrie 2010.

Prin încheierea din 23 martie 2011 (filele 44-45), potrivit dispozițiilor art.16¹ din Legea nr.554/2004, a fost introdus în cauză emitentul certificatului de atestare a dreptului de proprietate atacat, respectiv M_________ E________, Comerțului și Mediului de Afaceri.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 19 aprilie 2011 (filele 65-69), pârâta S.C. O__-P_____ S.A.-ASSET III Muntenia Vest a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, invocând excepția neparcurgerii procedurii prealabile conform prevederilor art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, precum și excepția tardivității introducerii acțiunii, față de dispozițiile art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004; pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, susținând că dreptul de proprietate, atestat prin certificatul atacat, a fost dobândit prin efectul legii, respectiv art.20 alin.2 din Legea nr.15/1990, actul intrând în circuitul civil.

Prin întâmpinarea înregistrată la 17 mai 2011 (filele 124-126), pârâtul M_________ E________, Comerțului și Mediului de Afaceri a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa procedurii prealabile prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, precum și excepția tardivității acțiunii față de dispozițiile art.11 din Legea nr.554/2004; pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că dreptul de proprietate al S.N.P. P_____ S.A., a fost dobândit prin efectul legii, respectiv art.20 alin.2 din Legea nr.15/1990, nu prin actul atacat, care a intrat deja în circuitul civil.

Prin sentința nr.19/F-C___ din 18 ianuarie 2012, Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca tardivă, acțiunea formulată de reclamanți și intervenient.

Analizând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, excepția tardivității formulării acțiunii, Curtea de Apel Pitești a constatat că aceasta este întemeiată, reținând dispozițiile art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004.

Susținerea apărătorului reclamantului Z_____ D.I__, în sensul că certificatul de atestare atacat nu a fost comunicat reclamanților, nu a fost primită, reținându-se că suprafețele de teren din certificatul de atestare au fost înscrise în Cartea Funciară a localității R____, de către pârâta ________________, astfel că actul atacat a devenit opozabil erga omnes, iar acțiunea formulată la data de 14.10.2010 este tardivă.

Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamanții T_____ G_______, S___ F_____, M____ G_______ și intervenientul M____ V____ au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenții au susținut că certificatul O__ cu _________ cu nr.9043, în mod greșit, nu a fost anulat, deși completul de judecată a dispus efectuarea unei expertize cadastrale.

Reclamanții au mai arătat că, din expertiză și din documentele eliberate de Primăria R____, reiese faptul că O__ are titlu de proprietate pe terenurile care le-au aparținut de peste 60 de ani, dar nu le-a fost eliberat nici un document de expropriere pentru aceste suprafețe, încălcându-li-se astfel dreptul de proprietate, drept inviolabil prevăzut de Constituție.

Prin decizia nr.4606 din 26 martie 2013, Înalta Curte e Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul și a casat sentința recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În decizia de casare s-au reținut următoarele:

Conform jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă să fi examinat, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse analizei.

Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Deoarece Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, dreptul aflat în discuție nu poate fi considerat efectiv, decât dacă aceste observații sunt în mod real „ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată.

Art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

În baza prevederilor art.11 din Constituția României, tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost ratificată de România prin Legea nr.30/1994, astfel încât de la data ratificării face parte din dreptul intern, motiv pentru care judecătorul național are obligația legală de a aplica atât prevederile Convenției, cât și cele ale jurisprudenței Curții, care împreună se constituie în blocul de convenționalitate.

Instanța de casare a constatat că în cauza de față, reclamanții au solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate _________ nr.9043 eliberat la data de 17 februarie 2004; prima instanță a respins cererea, motivând că reclamanții sunt decăzuți din dreptul de a mai exercita acțiunea, deoarece nu au formulat-o în termenul legal, dar soluția a fost apreciată ca fiind greșită.

Potrivit art.11 alin.(1) lit.a) din Legea nr.554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, iar în baza alin.2 al aceluiași text, acțiunea se poate introduce și peste termenul de 6 luni pentru motive temeinice, dar nu mai târziu de 1 an de la data luării la cunoștință despre acțiune, în cazul terților ce se pretind vătămați prin actul respectiv.

În cauza de față, reclamanții au luat cunoștință în mod cert despre certificat, la data de 15.09.2010 (filele 26-35 dosar judecătorie), la momentul în care pârâții au depus întâmpinare în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Costești.

Instanța de control judiciar a apreciat că instanța de fond, în mod greșit a considerat că termenul de 1 an curge de la data înscrierii dreptului de proprietate în Cartea funciară, deoarece după înscrierea în Cartea funciară, certificatul devine opozabil față de terți.

În speță, instanța supremă a constatat că termenul pentru formularea acțiunii în anulare curge de la data luării la cunoștință despre existența actului, întrucât art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004 prevede ca dată de pornire, în calculul termenului, data luării la cunoștință, fiind irelevantă data înscrierii în Cartea funciară.

De altfel, soluționând excepția de neconstituționalitate a art.11 alin.(2) din Legea nr.554/2004, în Decizia nr.316/2008, instanța de contencios constituțional a apreciat că prin modificarea adusă Legii nr.554/2004, prin Legea nr.262/2007, terții interesați au posibilitatea de a contesta legalitatea unui act administrativ, într-un termen care are o dată de la care începe să curgă, ce poate fi stabilit cu certitudine și se calculează de la data luării la cunoștință.

Din actele și lucrările dosarului, s-a reținut că reclamanții au luat la cunoștință de certificat, la 15 septembrie 2010, motiv pentru care, la 14 octombrie 2010, și-au precizat acțiunea, în sensul că au solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Prin urmare, s-a constatat că instanța de fond, în mod greșit, a respins acțiunea ca tardivă.

De asemenea, s-a constatat că instanța de fond a nesocotit și dispozițiile art.129 alin.5 Cod procedură civilă, potrivit cărora, pentru a se ajunge la o soluție temeinică și legală, judecătorii trebuie să aibă rol activ, fiind datori să pună întrebări părților sau să pună în dezbaterea lor orice împrejurare de fapt sau de drept, care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau în întâmpinare, putând ordona dovezile care le va găsi de cuviință, chiar dacă părțile se împotrivesc. Instanța este datoare să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevărul și pentru a preveni orice greșeală în cunoașterea faptelor, dând părților ajutor activ în ocrotirea drepturilor și intereselor lor.

Reținându-se că, hotărând în baza unui probatoriu neconcludent, fără a stabili în mod neechivoc adevărul, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, instanța de control a casat această sentință, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.

S-a dat îndrumarea ca la rejudecare instanța de fond să valorifice toate apărările și susținerile părților.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată la data de 4 iunie 2013.

În baza probelor administrate, care se vor analiza, Curtea reține următoarele:

Prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de către ing.expert M____ L____ (f.192-201) și prin completarea la acest raport (f.253-254), s-a stabilit că terenul reclamantului T_____ G_______, din titlul său de proprietate nr.xxxxx/22.03.1994, din ___________________________________ cu terenul aferent Parcului I R____, pe suprafața de 985 mp., notat pe Planul de amplasament cu 2Cc; se suprapune cu terenul aferent Postului Trafo notat cu 4Cc, pe suprafața de 62 mp.; se suprapune cu terenul aferent Careului Sondei nr.34, notat cu 6Cc, pe suprafața de 1296 mp., ce face obiectul Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor _________ nr.9043/17.02.2004 emis de M_________ E________ și Comerțului pe numele SNP P_____ SA; terenul reclamantului Z_____ I__, din titlul său de proprietate nr.xxxxx/01.06.1994, din parcela 355, ______________________ cu terenul aferent Careului de sondă 2399 și a drumului de acces, pe suprafața de 647 mp., din certificat; terenul reclamantului S___ F_____, din titlul său de proprietate nr.xxxxx/07.09.1994, din parcela 376, ______________________ cu terenul aferent Careului de sondă nr.2318, pe suprafața de 849 mp. din certificat; terenul reclamantului M____ G_______, din certificatul de moștenitor cu partaj succesoral nr.441/19.12.2005 – Lotul nr.1, în suprafață de 6000 mp., din ____________________________ se suprapune cu terenul sondei dezafectate, în suprafață de 162 mp., deoarece terenul nu a fost cuprins în certificatul de atestare a dreptului de proprietate; terenul intervenientului M____ V____, din titlul său de proprietate nr.xxxxx/21.12.1993, din parcela 264, ______________________ de traseul conductei de petrol, care traversează suprafața de 326 mp., dar nu se suprapune peste terenul din certificat; reclamantul M____ G_______ nu a făcut dovada proprietății sale și a suprapunerii peste terenul pârâtei din certificatul de atestare.

Pârâtul M_________ E________ și Comerțului a emis Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor _________ nr.9043, la data de 17.02.2004, pe numele SNP P_____ SA, pentru suprafața totală de xxxxx,291 mp.

Împotriva acestui certificat, reclamanții au formulat plângere prealabilă, primind răspuns prin adresa nr.xxxxxx/27.09.2011 (f.241), prin care s-a arătat că certificatele de atestare odată eliberate și transcrise în condițiile legii, nu mai pot fi revocate de autoritatea emitentă.

Certificatul a fost emis în temeiul Legii nr.15/1990 și HG nr.834/1991, ținând seama de propunerile comisiei pentru stabilirea și evaluarea terenurilor, constituită la nivelul societății comerciale, în temeiul Ordinului Ministrului nr.5398/24.09.2003. Au fost efectuate formalitățile de carte funciară pe baza situațiilor întocmite de comisiile de specialitate, sub nr.8465/30.05.2002.

Curtea reține că la emiterea unui certificat de atestare a dreptului de proprietate, în temeiul art.20 alin.2 din Legea nr.15/1990, trebuie analizate și prevederile H.G. nr.834/1991. În cauză nu se analizează dreptul de proprietate al reclamanților, decât pentru a justifica interesul acestora în formularea cererii, condițiile cererii de anulare a actului administrativ raportându-se la respectarea dispozițiilor legale aplicabile la data emiterii actului atacat.

Potrivit art.1 din acest act normativ, terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a Guvernului, de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort, iar pentru societățile comerciale înființate prin decizia organului administrației locale de stat, de către autoritatea publică județeană.

Totodată, potrivit art. 3 din același act normativ, prevederile art. 1 nu se aplică terenurilor cărora le sunt aplicabile prevederile H.G. nr.746/1991, privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicării disp. art.36 și art.38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările ulterioare, cu excepția terenurilor din domeniul privat al statului pe care există obiective construite ce conțin suprafețe agricole și a terenurilor agricole prevăzute pentru dezvoltare.

Ca atare, la emiterea certificatului atacat, trebuia să se aibă în vedere condiția cerută de lege ca terenul să se afle în patrimoniul societății comerciale cu capital de stat la data înființării sale și să fie necesar desfășurării activității conform obiectului de activitate. Totodată, terenul nu trebuie să facă obiectul Legii fondului funciar, limitele aplicării acestui act normativ, fiind date atât de prevederile H.G. nr.834/1991 menționate, cât și de art.42 alin.3 din Legea nr.18/1991, potrivit căruia, nu pot fi atribuite suprafețele de teren pe care s-au efectuat investiții, altele decât îmbunătățiri funciare.

În cauză, s-a dovedit că la data reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamanților, terenurile în discuție erau afectate de investiții, altele decât îmbunătățiri funciare, așa cum rezultă din raportul de expertiză și completarea efectuate în cauză.

Conform apărărilor formulate de pârâți, certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis pentru a atesta dobândirea dreptului de proprietate al societății comerciale prin efectul legii, deoarece la momentul adoptării H.G. nr.834/1991, terenul se afla în patrimoniul ______________________ obiective petroliere în funcțiune, realizate conform dispozițiilor de delimitare de la dosar.

La baza emiterii certificatului de atestare se găsesc Decretele de expropriere nr.39/1974, nr.248/1974, nr.137/1977 și nr.200/1980.

Curtea constată că cerințele art. 1, raportat la art. 3 din H.G. nr. 834/1991, în sensul ca terenul să se afle în patrimoniul societății comerciale cu capital de stat, la data înființării sale, și să fie necesar desfășurării activității conform obiectului de activitate, au fost îndeplinite în cauză. Potrivit prevederilor art.42 alin.3 din Legea nr.18/1991, nu puteau fi atribuite suprafețele de teren pe care s-au efectuat investiții, altele decât îmbunătățiri funciare.

Reținând că certificatul de atestare atacat a fost emis cu respectarea normelor legale care reglementează procedura în baza căreia acesta s-a eliberat, se va respinge, ca nefondată, acțiunea în nulitate formulată de reclamanți, potrivit dispozițiilor art.8 alin.1, raportat la art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004.

În baza art.246 Cod procedură civilă, se va lua act de renunțarea reclamanților și a intervenientului la judecata față de pârâta Agenția D_________ Statului (f.62).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Ia act de renunțarea reclamanților și a intervenientului la judecata față de pârâta Agenția D_________ Statului.

Respinge acțiunea și cererea de intervenție formulate de către reclamanții M____ G_______ domiciliat în ____________________________, T_____ GH. G_______ (V_____) domiciliat în ___________________________, Z_____ D. I__ domiciliat în ____________________________, S___ F_____ domiciliat în ___________________________, M____ G_______ domiciliat în ___________________________, și de intervenientul M____ V____ domiciliat în ____________________________, în contradictoriu cu pârâții ________________ - GRUPUL DE ZĂCĂMINTE POIENI cu sediul în București, Calea Dorobanților nr. 239, sector 1, AGENȚIA D_________ STATULUI, cu sediul București, ____________________.43, sector 1 M_________ E________, COMERȚULUI ȘI MEDIULUI DE AFACERI sediul în București, _______________________.152, sector 1.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 noiembrie 2013, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

	Președinte, I____ M_____
	Grefier, M_____ B______

Red.I.M.

EM/11 ex./10.12.2013