R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX SENTINȚA CIVILĂ NR. 65

Ședința publică de la 28 Aprilie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE V_______ P_____

Grefier șef secție L_____ R___

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Astăzi a venit spre pronunțare acțiunea în contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamantul C_______ I___ în contradictoriu cu pârâții M_________ E________, Comerțului și Turismului și S_________ Națională a Cărbunelui S.A. Ploiești prin lichidator judiciar Carduelis Consulting I.P.U.R.L., având ca obiect anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 21 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință ce s-a întocmit la acea dată.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND

Asupra cauzei civile de față;

Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXX la Tribunalul Bacău, reclamantul C_______ I___ a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M_________ E________ și Comerțului și S_________ Națională a Cărbunelui S.A. Ploiești, anularea actului administrativ certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor _________ nr. 8238 din 14 aprilie 2003 emis de fostul Minister al Industriei și Resurselor pentru societatea comercială cu capital de stat, înființată prin Hotărârea Guvernului nr. 575 din 20 septembrie 1997, sub denumirea S_________ Națională a Cărbunelui Ploiești S.A., și recunoașterea dreptului de proprietate dovedit în condițiile art. 36 alin. 5 și 6 din Legea 18/1991 republicată, ordinile 14 și 254 ale Prefecturii Bacă și întabularea acestora în cartea funciară, precum și obligarea celor doi pârâți în solidar la daunele provocate și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamantul arată că la 06.02.1956, la cererea Întreprinderii Carbonifera Comănești, Sfatul Popular Comănești aprobă exproprierea suprafeței de 15.375 mp teren, parte a unui trup de teren în suprafață de xxxxx mp, ca în mai 1956, prin decretul 280 se expropriază 10.000 mp, care prin H.C.M. 1041/1956 se scot din suprafața agricolă.

Că, întreprinderea ocupă întreaga suprafață de 41.317 mp, iar autorul său D____ G_______ este izgonit din casă și arestat, acestuia din urmă comunicându-i-se în 1958 că suprafața de 10.000 mp a fost expropriată pentru a săpa o gură de mină.

Că în 1975, suprafața de 81.417 mp din care suprafața de 11.446 mp era la R.AL. a fost transferată la Sfatul Popular Comănești, suprafața totală de 41.375 mp, confiscată în 1956, fiind compusă și din11.446 mp teren care i-a fost restituit prin Ordinele nr. 14 și 245 emise de Prefectul Județului Bacău, 10.000 mp expropriați prin Decretul nr. 280 și 19.871 mp expropriați fără acte.

Arată reclamantul că a solicitat în condițiile Legii nr.10/2001 SNC S.A. Ploiești – E.M. Comănești restituirea terenului, notificarea fiind comunicată cu adresa nr. 413/09.11.2001, iar aceasta la 20.12.2001 și-a manifestat disponibilitatea soluționării cererii de a lăsa în proprietate suprafața de 11.446 mp, că ulterior au fost înștiințați că suprafața de 11.446 mp sunt cuprinși în titlu contestat, iar cu privire la suprafețele de teren a purtat corespondență cu ministru Ș____, căruia i-a prezentat încălcarea dreptului său de proprietate, că actul administrativ contestat a fost emis cu încălcarea legii.

Reclamantul arată că prin Titlul M03 nr. 8238/2003 i s-a încălcat dreptul de proprietate cu privire la suprafața de teren de xxxxx mp din care 11.446 mp erau și întabulați în cartea funciară, că pârâții refuză soluționarea cererii privind Legea nr. 10/2001. Că i-a fost cauzat un prejudiciu de 1 leu/mp/an calculat pentru suprafața de 31.317 mp, diferența dintre suprafața de 41.317 mp și cei 10.000 mp expropriați.

În susținerea cererii s-au depus înscrisuri.

În data de 2.10.2012 reclamantul face o precizare la cererea de chemare în judecată (fila 9 dosar), prin care solicită obligarea celor două pârâte să recunoască ordinele prin care s-au expropriat 10.000 mp.

De asemenea, la 6.11.2012, reclamantul face o nouă precizare la acțiune în care sunt reluate încălcările legilor de către cele două pârâte și solicită obligarea acestora să îi aducă la cunoștință, oficial, care a fost prețul exproprierii și cine a beneficiat de el și să oblige la 4 lei/mp pentru suprafața de 35.280 mp pentru fiecare an de folosință și la cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 244/2012 din 20 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile procedurale invocate de pârâtul M_________ E________, Comerțului și Mediului de Afaceri - excepția inadmisibilității, excepția prematurității și excepția tardivității acțiunii formulate și a respins acțiunea formulată de reclamantul C_______ I___ în contradictoriu cu pârâții M_________ E________ și Comerțului și S_________ Națională a Cărbunelui SA, ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a analizat excepțiile procedurale invocate de pârâtul M_________ E________ și Comerțului, reținând faptul că acțiunea nu este inadmisibilă, reclamantul având dreptul dat de lege de a solicita anularea unui act ce consfințește un drept de proprietate unei persoane fizice sau juridice dacă dovedește un interes legitim, iar acesta a fost dovedit de reclamant prin susținerea făcută și anume că în suprafața de teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate pârâtei S_________ Națională a Cărbunelui SA Ploiești s-ar afla și terenul proprietatea sa.

În ceea ce privește excepția prematurității și cea a tardivității acțiunii, Curtea a constatat faptul că Certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis nu reclamantului, ci unei persoane juridice și nu s-a făcut dovada momentului când C_______ I___ a luat cunoștință de acest act, pentru a se avea în vedere la calculul termenului de introducere a acțiunii.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a apreciat că acțiunea este nefondată, întrucât pârâta S_________ Națională a Cărbunelui SA Ploiești a dobândit proprietatea prin efectul Legii nr. 15/1990 și nu prin actul administrativ contestat.

Totodată, s-a constatat că certificatul de atestare a proprietății a fost emis în aplicarea actului normativ mai sus menționat, pârâta având terenul în administrare prin Decretul nr. 1133/20.11.1961, la acea dată născându-se Întreprinderea Minieră Comănești. În ceea ce privește susținerea că pârâta ar deține în proprietate și o suprafață de teren proprietatea reclamantului, Curtea a apreciat că reclamantul poate formula acțiune în revendicare, în cadrul căreia pe baza unei expertize topografice se poate stabili amplasamentul real, pentru fiecare parte a terenului, pe baza actelor de proprietate și schițelor anexe deținute.

Împotriva sentinței civile nr. 244/2012 din 6 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs în termen legal reclamantul C_______ I___, prin care au fost formulate critici de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii atacate.

Prin Decizia nr.3321/18 septembrie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de C_______ I___, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de control judiciar a reținut că prima instanță a procedat în mod întemeiat la respingerea ca neîntemeiate a excepțiilor inadmisibilității, a prematurității și a tardivității acțiunii, invocate de pârâtul M_________ E________, Comerțului și Mediului de Afaceri.

Cu privire la fondul cauzei, a reținut că judecătorul fondului a statuat, în considerentele sentinței atacate, într-o manieră extrem de concisă și nesusținută de argumente de fapt și de drept pertinente, că pârâta S_________ Națională a Cărbunelui S.A. Ploiești a dobândit proprietatea asupra suprafeței de 35.280,00 m.p. teren prin efectul Legii nr. 15/1990 și nu prin actul administrativ contestat și că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor a fost emis în aplicarea actului normativ mai sus menționat.

În aceste condiții, se constată că prima instanță a pronunțat hotărârea recurată cu nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (1) punctul 5 din Codul de procedură civilă din 1865, cu modificările și completările ulterioare, practic fără a cerceta motivele invocate prin cererea de chemare în judecată, fără a analiza, în concret, legalitatea actului administrativ contestat, și fără a examina dacă atestarea dreptului de proprietate asupra terenurilor s-a făcut cu respectarea cerințelor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, cu modificările ți completările ulterioare, ți ale art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale.

Prin urmare, a fost încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil, iar concluzia care se impune este aceea că recurentului i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. XXXXXXXXXXXXXX din 04.12.2014.

În cel de-al doilea ciclu procesual, reclamantul își precizează din nou cererea de chemare în judecată.

Astfel, prin cererea din 06.01.2015 reclamantul reluând aspectele invocate prin cererea inițială și susținând că pârâta E.M. Comănești a recunoscut ocuparea suprafeței de 3.626 mp din suprafața de 11.445 mp solicită revocarea certificatului M03 nr. 8238/2003 anularea tuturor actelor frauduloase întocmite de E.M. Comănești prin care M_________ Economie i-a vătămat interesele prin emiterea certificatului M03, amendarea în condițiile art. 108 (1) a celor care, cu rea credință, au întocmit actele, că prin aceste acte au fost vătămați moștenitorii defuncților D____ G_______ și E________.

Prin cererea din 23.01.2015 reclamantul face o nouă precizare la cererea de chemare în judecată și după reluarea aspectelor de ilegalitate în emiterea actului administrativ contestat, a solicitat obligarea pârâților la plata daunelor morale, fără a preciza cuantumul lor și a solicitat citarea celor care au întocmit documentația care a stat la baza emiterii actului administrativ fără a preciza datele de identificare ale acestora.

La termenul din 03.02.2015 reclamantul precizează în ședință publică cererile formulate anterior, astfel:

- obligarea la daunele materiale în cuantum de 22.892 lei reprezentând 2 lei/mp pentru suprafața de 11.446 mp;

- anularea actelor întocmite de pârâte privind înregistrarea în cartea funciară;

- referitor la daunele morale solicită doar obligarea pârâtelor să explice cum s-au emis actele contestate.

Având în vedere formularea confuză a cererilor de către reclamant, i s-a adus la cunoștință posibilitatea de a-și angaja un avocat, iar în situația în care starea materială nu îi permite suportarea cheltuielilor, faptul că poate solicita ajutor public judiciar, instanța prorogând termenul pentru solicitarea administrării de probatorii.

La 03.03.2015 reclamantul formulează noi precizări la acțiune cu privire la situația de fapt (fila 68).

La termenul din 7.04.2015 reclamantul arată că a angajat apărător pe dl. avocat R___ și a solicitat termen pentru lipsa acestuia, însă la termenul din 21.04.2015 s-a prezentat în instanță dl. avocat H______ P____, care arată că reclamantul nu mai are alte cereri de formulat.

Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

I. Având în vedere că reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată și cererile ulterioare, prin care și-a modificat sau precizat cererea de chemare în judecată, fără a fi asistat de un avocat, față de caracterul imprecis al acestora, instanța trebuie să stabilească mai întâi limitele în care a fost învestită.

Astfel, din conținutul cererilor formulate de reclamant coroborate și cu precizările făcute de acesta la termenul din 03.02.2015 (fila 53 verso dosar) reclamantul a solicitat să se dispună anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate _________ nr. 8238 emis la data de 14.04.2003 de M_________ Industriei și Resurselor, succesor în drepturi al emitentului fiind pârâtul M_________ E________, Comerțului și Turismului, pentru pârâta S_________ Națională a Cărbunelui SA, pentru suprafața de 35.280 mp din care, pentru suprafața de 11.446 mp au fost emise de către Prefectul Județului Bacău ordinele 14/04.02.200 și 254/06.11.2002 pentru moștenitorii defuncților D____ S. G_______ și D____ E________.

Urmare a anulării certificatului de atestare a dreptului de proprietate reclamantul solicită:

- recunoașterea dreptului de proprietate pentru suprafața de 11.446 mp și să se dispună întabularea acestui drept în Cartea Funciară a Judecătoriei Moinești;

- obligarea pârâților la plata sumei de 22.892 lei cu titlu de despăgubiri reprezentând lipsa de folosință pentru terenul de 11.446 mp, calculat având în vedere paguba de 2 lei/mp;

- anularea actelor întocmite de societatea pârâtă pentru înregistrarea în cartea funciară a terenului cuprins în certificat;

- obligarea pârâților, cu titlu de despăgubiri morale, să explice modul în care au elaborat documentația pentru emiterea certificatului contestat;

- amendarea pârâților în conformitate cu dispozițiile art. 108 din Codul de procedură civilă pentru întocmirea cu rea credință a documentației și a dezinformat autoritățile publice.

Având în vedere capetele de cerere formulate de reclamant, instanța constată că cererea de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate este capătul de cerere principal și de modul de soluționare a acestuia depinde soluțiile care urmează a fi date celorlalte capete de cerere, care astfel au un caracter accesoriu, căzând astfel în competență instanței de contencios administrativ în condițiile art. 17 din Codul de procedură civilă.

II. Prin Decretul 245 din 29.05.1958, Prezidiul Marii Adunării Naționale a dispus exproprierea suprafeței de 31.526 mp teren în orașul Comănești, teren care a fost dat în administrarea Industriei Grele - Departamentul C______ și Minereuri, proprietarii a căror terenuri au fost expropriate urmând a fi despăgubiți(fila 10-11 documentație).

Din înscrisurile depuse de reclamant rezultă că la 02.02.1956, la cererea Întreprinderii Carbonifere Comănești, Sfatul popular Comănești a avizat favorabil exproprierea suprafeței de 18.779 mp teren, din care 15.375 mp ar fi aparținut numitului D____ G____ (fila 4 vol.1), iar din adresa emisă de Sfatul Popular Regional Bacău (fila 6 vol. I) rezultă că numitului D____ G_______ i-a fost achitată despăgubirea pentru suprafața de 1ha expropriat prin Decretul 280/1956.

De asemenea, din procesul verbal din 09.12.1957 rezultă că Sfatul Popular Comănești a avizat exproprierea suprafeței de 20.949 mp teren, din care suprafața de 7000 mp aparținea numitului D____ G_______ (fila 5 documentație).

Așadar, ca o primă concluzie, reclamantul nu figurează cu proprietăți expropriate și care să facă obiectul certificatului de atestare contestat de acesta, parte din aceste terenuri fiind, la data exproprierii, proprietatea numitului D____ G_______.

Așa cum rezultă din certificatele de stare civilă depuse la dosarul cauzei și certificatul de moștenitor 938/21.12.1981 (fila 34 vol. III), reclamantul nu este nici moștenitor al defuncților D____ G_______ și E________, o moștenitoare a acestora fiind numita D____ E____ S_____, în calitate de nepoată de fiu predecedat, reclamantul căsătorindu-se cu mama acesteia la 11.04.1986, după dezbaterea moștenirii după D____ E________, acesta din urmă decedând în 1981.

Instanța de fond, în primul ciclu procesual, analizând excepția inadmisibilității invocată de pârât, a reținut interesul reclamantului C_______ I___ în formularea acțiunii, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, deși casează în tot hotărârea pronunțată în primul ciclu procesual, reține în considerente că excepția amintită a fost corect soluționată de instanța de fond.

În acest context, văzând și dispozițiile art. 315 din Codul de procedură civilă, instanța în rejudecare urmează să constate că reclamantul a dovedit interesul său legitim vătămat prin certificatul de atestare contestat, instanța urmând să verifice legalitatea acestuia raportat la dispozițiile legale în temeiul cărora au fost emise, sub acest aspect fiind soluționată și cererea de modificare a acțiunii în rejudecare după casare sentinței din primul ciclu procesual, prin încheierea din 03.02.2015.

III. Referitor la legalitatea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate

Potrivit art. 1 din Legea 15/1990, unitățile economice de stat, indiferent de organul în subordinea căruia își desfășoară activitatea, se organizează și funcționează, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi, sub forma de regii autonome sau societăți comerciale, iar potrivit art. 2, regiile autonome se organizează și funcționează în ramurile strategice ale economiei naționale - industria de armament, energetică, exploatarea minelor și a gazelor naturale, poștă și transporturi feroviare.

Potrivit art. 20 alin. 2 din Legea 15/1990, dispoziții aplicabile și societății pârâte, bunurile din patrimoniul societății comerciale sânt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu.

În aplicarea acestor dispoziții legale a fost emisă HG 834/1991 și potrivit art. 1 din acest act normativ, terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a Guvernului, de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort.

Față de dispozițiile legii, instanța trebuie să stabilească dacă terenul în suprafață de 35.280 mp pentru care s-a emis certificatul contestat este, la data emiterii certificatului de atestare, necesar desfășurării obiectului de activitate al societății pârâte.

Sub un prim aspect, constatând complexitatea cauzei și având în vedere situația particulară a părților, prin încheierea din 03.02.2015 instanța a pus în discuția acestora dispozițiile legale care au stat la baza emiterii actului contestat, respectiv Legea 15/1990 și HG 834/1991 și, față de lipsa de pregătire juridică a reclamantului, a prorogat termenul de propunere a probelor (fila 53 vol. III), iar la termenul din 21.04.2015, prin avocatul angajat de reclamant, reclamantul a solicitat judecata cauzei, instanța urmând să aibă în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către părți.

În fapt, S_________ Națională a Cărbunelui Ploiești, din care face parte și Exploatarea Minieră Comănești, s-a înființat prin reorganizarea succesivă a Regiei Autonome a Lignitului din România, înființată prin HG 1211/1990, în Regia Autonomă a Cărbunelui Ploiești (HG58/1995) și transformarea acesteia în S_________ Națională a Cărbunelui Ploiești, prin HG 575/1997, obiectul de activitate al acesteia, potrivit art. 4 alin. 1 din actul său de înființare, fiind cercetarea geologică pentru descoperirea rezervelor de cărbune, producția, transportul și comercializarea cărbunelui.

Exploatarea minieră Comănești a existat, anterior anului 1990, sub forma Întreprinderii miniere Comănești, iar din 1956 i-au fost date în administrare mai multe suprafețe de teren în Comănești, teren care provenea din exproprierea proprietarilor nominalizați prin Decretul 245/1958 (pentru suprafața de 31.256 mp fila 12 din documentație), Decizia 1133/1961 (pentru suprafața de 4.180 mp – fila4 din documentație), Decretul 280/1956 (pentru suprafața de 10.000 mp – fila 6 vol. I).

Așa cum rezultă din actele de expropriere și din cele de avizare a exproprierii, terenurile date în administrarea acesteia aveau ca scop asigurarea realizării obiectului de activitate al acesteia (depozit de exploziv, linii de cale ferată pentru transport cărbunele din exploatație).

La data emiterii actului administrativ contestat societatea pârâtă avea în patrimoniul său și în folosința subunității Exploatarea Minieră Comănești, suprafața de 35.280 mp teren, din care 8360 mp era suprafață ocupată cu construcții, 178 mp suprafață ocupată cu rețele, 23.566 mp ocupați de căile de transport și 3229 fiind liberă de construcții, așa cum rezultă din situația patrimoniului pârâtei (fila 3 documentație).

Așadar, având în vedere că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, reclamantul trebuia să facă dovada, în condițiile art. 1169 din Codul civil, că, la data de 14.04.2003, data emiterii acestuia, terenul pentru care s-a atestat dreptul de proprietate, nu era necesar desfășurării obiectului de activitate al acesteia, dovadă care însă nu a fost făcută.

Mai mult, din suprafața totală de 35.280 mp, doar 3229 nu era afectată unor construcții care se înscriu în obiectul de activitate al acestei societăți, de exploatare transport și comercializare cărbune, însă nu s-a dovedit că societatea și-ar fi putut realiza obiectul de activitate și fără a avea în folosință suprafața de teren menționată și nici dacă această suprafață de teren este constituită dintr-o singură suprafață sau din însumarea mai multor suprafețe distincte din întreaga incintă delimitată prin actele care au stat la baza emiterii certificatului contestat.

Este adevărat că reclamantul a depus la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție (filele20 și 24), sub formă de imagini, fotografii realizate în 2010, din care rezultă că există suprafețe de teren care au un aspect de abandonare, acestea însă nu sunt relevante sub aspectul invocat de reclamant.

Astfel, împotriva societății pârâte s-a formulat cerere de intrare în procedura insolvenței în anul 2009 și a intrat în procedura insolvenței prin sentința civilă 754/12.05.2010, iar din chiar fotografiile depuse la dosar, în care reclamantul menționează ca dată de realizare anul 2010, rezultă că pe terenurile fotografiate există resturi de construcții și căi de comunicații, ceea ce confirmă conținutul documentației care a stat la baza emiterii certificatului și pe care instanța a analizat-o în vederea stabilirii valabilității actului contestat de reclamant.

De asemenea, nu s-a făcut dovada că imaginile depuse la filele 29-30 din vol. III sunt anterioare sau concomitente cu data emiterii certificatului contestat și în consecință nu pot să constituie un început de dovadă cu privire la necesarul de teren pentru desfășurarea obiectului de activitate al societății pârâte, însă și acestea conțin imaginea unor clădiri aflate, în momentul luării imagini de la fila 29, într-o stare de degradare avansată.

Reclamantul face dovada că, în procedura prevăzută de art. 36 din Legea 18/1991, Prefectul Județului Bacău a emis, în 2000 și respectiv în 2002, două ordine de restituire a suprafeței totale de 11.446 mp teren pentru moștenitorii defunctului D____ G_______ și E________, care au ca vecini și Exploatarea Minieră Comănești, dreptul de proprietate din titluri menționate fiind înscris în cartea funciară în 2003 și cu privire la care proprietarul acestora poate să-și valorifice drepturile pretinse, însă și acest aspect nu este de natură a atrage nulitatea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate ci, eventual, poate constitui temei pentru ca cei care se pretind proprietari, respectiv moștenitorii defuncților D____ și societatea pârâtă, să-și valorifice drepturile pe care le pretind potrivit dreptului comun.

În consecință, în raport de probele administrate în cauză și analizate mai sus, instanța reține că reclamantul nu a făcut dovada că certificarea dreptului de proprietate, dobândit în temeiul art. 19 și 20 din Legea 15/1990, prin certificatul de atestare ________ 3 nr.8238, emis la 14.04.2003, s-a făcut pentru terenuri care nu erau afectate realizării obiectului de proprietate al societății pârâte, și în consecință va fi respins primul capăt de cerere ca nefondat.

Constatând că este nefondat capătul de cerere principal, celelalte capete de cerere pe care instanța le-a calificat ca fiind accesorii urmează a fi respinse pe cale de consecință, capetele de cerere privind obligarea la daune întemeindu-se pe pretinsa nelegalitate a certificatului contestat, nelegalitate care însă nu a fost dovedită de reclamant, iar înscrierile în evidența funciară ar fi putut avea în vedere doar suprafețele de teren în limita cărora s-ar fi anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate și, pe de altă parte, o astfel de cerere ar putea fi formulată, cu respectarea regulilor de competență, doar de cei care se dovedesc proprietari ai terenurilor în discuție, reclamantul nefăcând dovada că ar fi deținut sau ar deține în proprietate vreo suprafață de teren în vecinătate sau care să fi făcut obiectul ocupării, legale sau nelegale, de către societatea pârâtă.

În ceea ce privește amendarea pârâților în condițiile art. 108 din Codul de procedură civilă, această măsură poate fi dispusă de instanță exclusiv pentru situațiile expres prevăzute în art. 108 din Codul de procedură civilă și care sunt în legătură cu procesul și nu pentru modul în care pârâții au respectat sau respectă drepturile substanțiale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondată, acțiunea așa cum a fost precizată de reclamantul C_______ I___, cu domiciliul în Comănești, ____________________, județul Bacău în contradictoriu cu pârâții M_________ E________, Comerțului și Turismului, cu sediul în București, Calea Victoriei nr.152, Sector 1 și S_________ Națională a Cărbunelui S.A. Ploiești prin lichidator judiciar Carduelis Consulting I.P.U.R.L. cu sediul în Ploiești, __________________, județul Prahova.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 28.04.2015.

	Președinte, V_______ P_____
	Grefier, L_____ R___

red./tehnored.V. P_____

tehnored.L.R., ex.5, 22.05.2015