Operator date 3918

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. XXXXXXXXXXX SENTINȚA NR. 37/F-cont

Ședința publică din 27 Februarie 2014

Curtea compusă din:

Președinte : I____ B______- judecător

Grefier : M_____ B______

S-a luat în examinare, pentru pronunțare, în primă instanță, acțiunea formulată de reclamantul A_______ Ș_____, domiciliat în București, ____________________, _____________, ________________, cu domiciliul ales la S____ S____, din ___________________________, în contradictoriu cu pârâții M_________ A___________ ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în București, ________________. 24, sector 3 și S.C. F______ S.A. prin lichidator judiciar S.C. ANTHEUS IPURL - P______ G______, cu sediul în Pitești, ______________________. 11A, _____________, județul Argeș, intervenientă în interes propriu fiind ________________. C________, cu sediul în C________, _________________________. 21, județul Argeș.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Acțiunea este legal timbrată, prin anularea chitanței nr. xxxxx/19.02.2013 în sumă de 8,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru (fila 47) și prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,30 lei.

Cererea de intervenție în interes propriu este legal timbrată, prin anularea chitanței nr.9111/18.04.2013 în sumă de 4,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru( fila 174) și prin anularea timbrului judiciar în valoare de 1,00 lei.

Procedura, legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :

Curtea, constată că dezbaterile în fond asupra cauzei, au avut loc în ședința publică din 20 februarie 2014, când cererile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.

C U R T E A:

Deliberând asupra cererii de față constată că .

P___ cererea înregistrată la data de 30.01.2013, reclamantul A_______ Ș_____ cu domiciliul ales la numitul S____ S____ a chemat în judecată pe pârâții M_________ A___________ și Dezvoltării Rurale București și S.C. F______ S.A. C________ Muscel - prin lichidator judiciar S.C. ANTHEUS IPURL - P______ G______, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea în parte a certificatul de atestare a dreptului de proprietate _______.07 nr.1816/20.12.1996 pentru suprafața de 6535 mp., precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii a arătat că este proprietarul unei suprafețe de teren de 8 ha situate în extravilanul comunei Mihăești pct. Dobraia, învecinat la Nord cu - Ș_________ I____, Est-Vârful Dobraia, Sud-Mamularu, iar la Vest-C.F.R.

După apariția Legii Fondului Funciar nr.18/1991, a formulat cerere de reconstituire pentru suprafața menționată anterior, deținută de autorul său în acest punct înainte de a fi preluată de C.A.P. Mihăești. Ca atare, a fost validat prin Hotărârea Comisiei Județene nr.109/2000, Anexa nr.28 poziția nr.5, cu 21 ha teren, sens în care a fost emis procesul-verbal de punere în posesie cu nr.2/25.06.2003.

După emiterea acestui proces-verbal, a constatat că o parte din teren este înscris în certificatul de atestare a dreptului de proprietate a cărui anulare o solicită, emis de minister pe numele S.C. F______ S.A. C________ Mușcel S.A. Reclamantul susține că acest certificat este emis nelegal și aduce atingere dreptului său de proprietate, așa cum este și practica ÎCCJ potrivit căreia atribuirea în patrimoniul societății a terenului în temeiul Legii nr.15/1990 nu are efecte constitutive de drepturi reale de vreme ce statul a preluat imobilul fără titlu de la autorul reclamantului în cauză.

S-a mai susținut că acest imobil nu a fost niciodată în proprietatea statului, motiv pentru care nici nu s-a realizat intabularea dreptului cu efect constitutiv de drepturi și opozabilitate față de terți.

S-a învederat că o importanță deosebită o are categoria de folosință a terenului – livezi – așa cum rezultă din procesul verbal de punere în posesie, considerent pentru care certificatul de atestare a dreptului de proprietate încalcă prevederile H.G. nr.834/1991, întrucât nu se putea da în administrarea societății un teren extravilan. Pentru realizarea acestui deziderat ar fi trebuit ca, potrivit art.92 alin. 3 din Legea nr.18/1991 să se dispună scoaterea definitivă din circuitul agricol a terenurilor agricole extravilane și trecerea lor în intravilanul localității.

Sub acest aspect se susține că în mod nelegal, certificatul este emis pentru un teren cu categoria de folosință livezi și nu curți-construcții cum se precizează în certificat pentru a induce în eroare terțele persoane.

În sensul acestei afirmații, reclamantul a precizat că din documentația cadastrală, respectiv fișa bunului, nu rezultă amplasamentul terenului cu vecinătăți și dimensiuni și nici dacă sunt edificate construcții în această zonă.

S-a subliniat totodată că pârâții nu au procedat la intabularea în cartea funciară a terenului din certificat, ci l-au înscris numai în mod nedefinitiv, împrejurare în raport de care se susține că nu au fost respectate dispozițiile art.5 alin.1 din H.G. nr.834/1991, care impun ca aceste certificate să fie supuse regimului de publicitate imobiliară.

Un alt considerent pentru care se susține că acest certificat este emis nelegal, îl constituie faptul că nu se putea proceda la constituirea vreunui drept în favoarea societății comerciale atâta vreme cât terenurile i-au fost date numai pentru exploatare.

În susținere a depus la dosar înscrisuri filele 6-46, 89-141.

Pârâtul M_________ A___________ și Dezvoltării Rurale prin întâmpinarea formulată la 19.02.2013 a solicitat respingerea cererii, în principal, pe excepțiile inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile și a tardivității introducerii acesteia, prin nerespectarea art.11 alin. 1 și 2 din Legea nr.554/2004.

Pe fond a solicitat respingerea acțiunii pe considerentul că în mod corect au fost puse în aplicare prevederile art.20 din Legea nr.15/1990 și cele ale H.G. nr.834/1991, astfel că actele administrative emise se bazează pe o prezumție de autenticitate și veridicitate, trăsături ce derivă din faptul că fiind elaborate în executarea legii sunt considerate pe de o parte ca fiind acte autentice, o emanație a organului abilitat în acest scop de lege, iar pe de altă parte că datele care le cuprind sunt conforme cu realitatea.

În altă ordine de idei s-a susținut că de la data emiterii actului administrativ și până la data formulării prezentei cereri, acesta a produs efecte juridice depline, astfel că anularea lui ar aduce atingere principiului salvgardării stabilității și securității raporturilor juridice.

Ulterior la data de 02.04.2013, s-a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea pârâților de către ________________. C________ însoțită de înscrisuri (filele 61-81),cerere respinsă prin încheierea din 05.04.2013, cu motivarea regăsită în această încheiere.

La același termen instanța a pus în discuție excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare, pe care le-a respins cu motivarea în ceea ce privește excepția tardivității introducerii acțiunii, că înscrisurile aflate la filele 8-11, 89-97 dovedesc data la care s-a luat la cunoștință de existența actului administrativ în discuție, astfel că raportat la încheierea din 21.11.2012 pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a formulat acțiune în termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr.554/2004, iar cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile față de aceeași dată, 21.11.2012, s-a constatat că au fost respectate dispozițiile art.7 alin. 1 din Legea nr.554/2004, plângerea prealabilă fiind înregistrată la data de 21.12.2012, iar în absența răspunsului la aceasta reclamantul s-a adresat cu acțiune în instanță la data de 30.01.2013, cu respectarea termenului de 6 luni reglementat de lege.

Ulterior, la data de 18.04.2013, ________________. C________ a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului susținând că aceasta este actuala apropritară a suprafeței de teren de 6.535 mp care a aparținut pârâtei S.C. F______ S.A., proprietate dobândită prin procesul verbal de adjudecare nr.xxxxx/2005, ca urmare a licitației publice efectuată de A.F.P. C________ și D.G.F.P. Argeș, în privința bunurilor imobile ce au aparținut S.C. F______. Ca atare, se susține că justifică un interes legitim născut și actual în promovarea cererii de intervenție întemeiată pe dispozițiile art.49-50 Cod procedură civilă.

În cuprinsul cererii de intervenție, a invocat de asemenea, excepția tardivității formulării cererii de către reclamant și a lipsei procedurii prealabile, excepții asupra cărora instanța s-a pronunțat, așa cum s-a precizat anterior.

P___ încheierea din 19.04.2013, instanța a încuviința în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de ________________. C________ dispunând citarea și introducerea acesteia în cauză.

În susținerea cererii de intervenție s-au depus la dosar înscrisuri filele 66-81, 183-213,230-254.

Părțile au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și expertiză de specialitate, precum și cu relații la O.C.P.I. Argeș, cu privire la terenul amplasat în pct.„Ferma Mihăești”, documentație aflată la filele 259-388, 413-417.

În data de 21.06.2013, intervenienta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, susținând că acesta nu este nepotul avocatului I____ G____ A_______, căruia i-a aparținut terenul pentru care s-a emis titlu de proprietate și a fost pus în posesie reclamantul, excepție a cărei dezlegare fiind determinată de administrarea probatoriului pe fondul cauzei, instanța a unit-o cu acesta.

În legătură cu această excepție, intervenienta a precizat că, I____ G____ A_______ a fost de profesie inginer silvic și industriaș, iar fratele acestuia I__ A_______ G____ a fost avocat în C________, astfel că cele afirmate de reclamant nu corespund realității, în sensul că reclamantul se folosește de persoana lui I__ A_______ G____, pe care îl prezintă ca fiind bunicul lui, dar aceasta nu corespunde cu numele persoanei trecută în acte ca fiind cea de la care se solicită moștenirea, respectiv I____ G____ A_______.

Se mai susține că neconcordanța despre care face vorbire, se regăsește și în procura dată de reclamant numitului S____ S____.

Tot sub acest aspect se precizează că în cererea depună de reclamant la Primăria Comunei Mihăești este trecut ca fiind bunicul lui A_______ I__ (I____ ) G____ decedat la 03.08.1944, iar în certificatul de deces unde este trecut locul și data nașterii, între data decesului și data nașterii există numai 3 zile de viață.

În fine, se susține că terenul pe care l-a dobândit prin licitație publică este teren intravilan, așa cum l-a identificat și expertul desemnat în cauză și cum rezultă din toate documentele care au precedat licitația publică și pe care l-a posedat, continuu și netulburat de nimeni, sub nume de proprietar, de la acea dată până în prezent.

Din actele și lucrările dosarului ce se vor analiza, în raport de probatoriul administrat și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța reține în fapt următoarele:

Prealabil, față de dispozițiile art.137 C.proc.civ, potrivit cărora se impune pronunțarea cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond ce ar face inutilă cercetarea pe fond a pricinii, instanța va analiza mai întâi excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de intervenientă.

Astfel, instanța apreciază ca nefondată această excepție, în primul rând deoarece, potrivit art.1 alin.1din Legea nr.554/2004 -R„Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.

În al doilea rând, același act normativ, la art.2 alin.1 lit. p), definește interesul legitim privat ca fiind posibilitatea de a pretinde o anumită conduită în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil configurat.

În cauza de față interesul reclamantului având natură privată.

Așadar, instanța constată că reclamantul a inițiat, în prealabil, o acțiune întemeiată pe dreptul comun, având ca obiect revendicare, dar și acțiune în contencios administrativ, astfel că examinarea interesului legitim și, implicit, a temeiniciei cererii de față se realizează în limitele verificării legalității emiterii actului administrativ atacat, fără a fi pus în discuție, în fond și în mod direct, dreptul de proprietate al uneia sau al alteia dintre părți, aspect care se va analiza de către instanța civilă, al cărei atribut este potrivit dispozițiilor art.480 și urm.C.civ.

Pe de altă parte, deși nu este relevant în raport de specificul procedurii de față, așa cum s-a arătat mai sus, se reține că pe numele reclamantului au fost emise documente ce atestă ca având drept de proprietate asupra unor terenuri amplasate pe raza Comunei Mihăești, care nu s-a dovedit a fi contestate în privința titularului acestora.

Așadar, reclamantul are calitate și justifică interes în promovarea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile legii contenciosului administrativ.

Însă, aspectul formal de nelegalitate al certificatului contestat invocat de reclamant, în sensul că terenul făcea obiectul procedurilor judiciare de retrocedare pe temeiul Legii nr.18/1991 și Legii nr.1/2000, astfel că el nu putea fi înstrăinat anterior finalizării acestei proceduri, sens în care nici nu s-a dat efect juridic operațiunii prin înscrierea în cartea funciară a terenurilor trecute în certificat, conform art.27 și 32 din Legea nr.7/1996, nu poate fi primit, fiind întemeiată apărarea pârâtului și a intervenientei cu privire la legalitatea actului administrativ în discuție.

În acest context, Curtea reține că, în baza Legii nr.15/1990 și H.G. nr.834/1991,s-a reglementat o procedură specială în vederea stabilirii situației patrimoniale a societăților comerciale, înființate la acel moment. Ținând cont de aceste prevederi M_________ A___________ și Alimentației a emis pe numele S.C. F______ S.A. certificatul de atestare a dreptului de proprietate seri M07 nr.1816/20.12.xxxxx, pentru suprafața totală de 305. 668,17 mp. identificată prin Anexa nr.2 și planurile topografice cuprinse în anexele 4 și 5 din documentația de stabilire și evaluate a terenurilor înregistrată sub nr.6568/17.12.1996 la Oficiul de Cadastru și Organizare a Teritoriului Argeș (f.100-141), certificat care nu are însă după cum se știe efectul constitutiv, ca și trăsătură definitorie, a dreptului de proprietate, în accepțiunea dată de lege.

Astfel, se constată că, S.C. F______ S.A. s-a înființat prin H.G. nr.266/1991, sens în care i s-au transmis bunurile menționate în tabelul întocmit la data transmiterii acestora(f.61-62).

Or, potrivit art.20 alin.2 din Legea nr.15/1990, privind organizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, bunurile din patrimoniul societăților comerciale sunt proprietatea acestora cu excepția celor dobândite cu alt titlu, iar potrivit art.1 din H.G. 834/1991, privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute la societățile comerciale cu capital de stat, s-a stabilit că aceste terenuri necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determină de către ministerul de resort.

Ca atare, față de aceste prevederi legale și de criteriile comune de aplicare a H.G.nr.834/1991, M_________ A___________ și Alimentației a emis certificatul de atestare în discuție, prin care a atestat dreptul de proprietate al pârâtei asupra suprafeței de teren de 305.668,17 mp., preluat în patrimoniul și folosința acesteia,fiind necesar obiectului său de activitate, în care se include și suprafața de 4.734 mp. despre care reclamantul susține că reprezintă proprietatea sa, conform procesului-verbal de punere în posesie nr.2/2003.

Criteriile prevăzute imperativ de H.G. nr.834/1991, necesare a fi îndeplinite pentru ca o societate comercială să beneficieze de aceste prevederi, rezidă din conținutul primului articol al acestui act normativ și constau în:

- societatea să ființeze cu capital integral de stat la data înființării ei și;

- terenul să fie în folosința acestei, necesar desfășurării obiectului său de activitate.

În mod evident, verificarea legalității certificatului de atestare a dreptului de proprietate a cărui anulare se solicită prin prezenta cerere, presupune examinarea acestui act, în raport de criteriile prevăzute de actul normativ în baza căruia a fost emis.

Așadar instanța are de a verifica dacă la data emiterii certificatului pe numele pârâtei, erau întrunite dispozițiile art.1 din H.G. nr.834/1991.

Sub aspectul primului criteriu, instanța reține că pârâta era societate comercială cu capital integral de stat, înființată prin H.G. nr.266/1991, iar sub aspectul celui de-al doilea criteriu, se reține că la momentul înființării terenul se afla în folosința acesteia, fiind necesar desfășurării activității sale, iar bunurile pentru care s-a emis acest certificat sunt cele precizate în tabelul anexat actului administrativ (fila 7 dosar fond). Așadar, modalitatea specifică prin care pârâta a dobândit imobilul - teren menționat în certificat, în procesul de privatizare, a fost cea stabilită de art.20 alin.2 din Legea nr.15/1990.

Ca atare, nu se poate susține că la momentul emiterii certificatului au fost încălcate criteriile enumerate anterior, susținerile reclamantului fiind contrazise de probatoriul administrat, probe care se coroborează și cu concluziile raportului de expertiză dispusă în cauză, în care se arată că la momentul emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, terenul în discuție era în patrimoniul societății, având destinația de curți-construcții.(f.424-427). Or, în prezenta cauză, reclamantul susține că terenul pentru care i s-a recunoscut dreptul de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991, are categoria de folosință – livezi, situație rezultată și din actele de proprietate depuse (f.12).

Desigur că expertul cauzei, în mod corect, a întocmit lucrarea procedând la verificarea documentației tehnice existente la data emiterii certificatului, fără a ține cont de înscrisurile puse la dispoziție de părți ce se situau în afara obiectului lucrării respective.

Într-adevăr, la momentul emiterii certificatului, față de criteriile regăsite în normele tehnice probate prin Ordinul nr. 534 al Ministerului Administrației Publice, nici nu se puteau include în patrimoniul societăților comerciale decât terenurile cu categoria de folosință curți-construcții.

În altă ordine de idei, la momentul anului 2005, când organele fiscale au procedat la executarea silită a patrimoniului S.C. F______ S.A., se constată că acest teren figura cu aceeași categorie de folosință curți-construcții în intravilanul comunei Mihăești (f.183,447-452).

Această procedură de licitație, a fost realizată cu respectarea normelor legale în vigoare, realizându-se publicitatea expres prevăzută de lege, însă, din niciunul din documentele depuse de reclamant nu rezultă că acesta ar fi contestat procedura de licitație invocând dreptul său de proprietate asupra acestui teren, deși la acea dată exista emis pe numele său proces-verbal de punere în posesie de care se prevalează pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis pe numele pârâtei.

Nu lipsit de importanță este și faptul că, pârâta a procedat la punere la dispoziția Comunei Mihăești, a tuturor terenurilor cu destinație agricolă din domeniul privat al statului, așa cum rezultă din Protocolul nr.xxxxx/30.07.2003 și procesul-verbal de delimitare din 12.05.2003 (filele 23-35), împrejurare recunoscută și de reclamant în chiar cererea introductivă, de unde se concluzionează că în patrimoniul societăți nu au rămas decât bunuri care sunt proprietatea acesteia.

Față de aspectul reținut cu privire la respectare criteriilor strict precizate în H.G. nr.834/1991, reclamantul are deschisă posibilitatea unei alte acțiuni în justiție, în ceea ce privește dreptul invocat, cale pe care a și ales-o și care formează obiectul dosarului nr.XXXXXXXXXXXXX pe rolul Tribunalului Argeș, având ca obiect „revendicare”, unde se va realiza compararea celor două titluri, întrucât pe calea contenciosului administrativ se poate anula actul administrativ doar dacă se dovedește că acesta a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale ce au servit ca temei al emiterii acestuia, ceea ce în cauză, față de cele expuse anterior, nu s-a dovedit.

Susținerea reclamantului vizând absența înscrierii certificatului în cartea funciară, echivalând cu nerespectarea regimului juridic de publicitate imobiliară prevăzut de art.5 din HG.nr.834/1991, respectiv art.27-28 din Legea nr.7/1996, este infirmată de mențiunile făcute pe acest document de către Grefa Judecătoriei C________, Județul Argeș cu nr.91/20.01.1997 și Biroul de Carte funciară – Judecătoria C________ cu nr.730/16.03.2000, din care rezultă că lucrările de carte funciară au fost efectuate la aceste numere, prin urmare s-a realizat opozabilitatea față de terți, registrele ținute de instanță la acea dată având aceleași efecte întocmai ca și cele ținute de OCPI(f.61).

În altă ordine de idei, se va sublinia că dispozițiile art. 5 din H.G. nr. 834/1991 nu au modificat însă dispozițiile art. 20 alin. (2) ale Legii nr. 15/1990, ele neputând fi interpretate decât în sensul că certificatul de atestare a dreptului de proprietate este doar un instrument probator, fără a avea efect constitutiv, întrucât dreptul de proprietate asupra terenului preexistă în patrimoniul societății comerciale din momentul intrării în vigoare a Legii nr. 15/1990.

Pentru aceeași rațiune, mențiunea făcută în art. 5 alin. (1) fraza a II-a din H.G. nr. 834/1991 în sensul că certificatele de atestare sunt supuse regimului de publicitate imobiliară are înțelesul că înscrierea în cartea funciară a acestor certificate are doar funcție informativă.

Desigur că, în caz contrar, această omisiune reprezintă un risc pentru pârâtă, de a nu-și putea constitui opozabilitatea față de terți în privința dreptului astfel constituit.

În plus, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 362 dosar fond, terenul a fost intabulat în favoarea adjudecatarei, intervenienta în cauză, dar cu numite inadvertențe în ceea ce privește schița terenului, în privința configurației impusă prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate, care este încă un argument că terenul din certificat cuprindea numai curți și construcții. Aceste inadvertențe pot fi însă rectificate ulterior, dar fără ca pentru aceasta să fie necesară anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Față de considerentele expuse,Curtea în temeiul HG nr.834/1991 și Legii nr.554/2004-R, urmează să respingă acțiunea reclamantului, consecința căreia cererea de intervenție în interes propriu formulată de ____________ este întemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge acțiunea formulată de reclamantul A_______ Ș_____ domiciliat în București, ____________________, _____________, ________________, cu domiciliul ales la S____ S____, din ___________________________, în contradictoriu cu pârâții M_________ A___________ ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în București, ________________. 24, sector 3 și S.C. F______ S.A. prin lichidator judiciar S.C. ANTHEUS IPURL - P______ G______, cu sediul în Pitești, ______________________. 11A, _____________, județul Argeș, intervenientă în interes propriu fiind ________________. C________, cu sediul în C________, _________________________. 21, județul Argeș.

Cu drept de recurs, în termen de 15 de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2014, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

	Președinte, I____ B______
	Grefier, M_____ B______

Red. I.B.

Tehnored. C.B.

6 ex./28.02.2014