Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL A___

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

DECIZIE Nr. 374/A/2014

Ședința publică de la 11 Septembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ M_____ C_____

Judecător C_____ L___

Grefier D____ M_____

Pe rol judecarea apelului privind pe apelant P_______ C______ SÂNCEL împotriva sentinței civile nr. 300/2014 pronunțată de Judecătoria B___ și intimat C_____ I___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în instanță intimatul lipsind apelantul .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Instanța în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 95 din NCPC și art. 8 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.

Instanța pune în vedere intimatului să estimeze durata necesară cercetării procesului.

Avocatul reclamantului estimează durata ca fiind o lună.

Instanța, în baza disp. art. 238 NCPC, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind o lună..

În baza disp. art. 244 din NCPC civilă declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.

Intimatul solicită respingerea apelului și menținerea sentinței apelate. Fără cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Asupra apelului de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B___ la data de 11.12.2013, sub dosar nr.XXXXXXXXXXXXX, petentul C_____ I___ în contradictoriu cu intimata P_______ C______ SÂNCEL a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în principal, anularea procesului verbal de contravenție nr.41/07.11.2013 și a procesului verbal de contravenție nr.42/12.11.2013 și exonerarea sa de la plata amenzii în cuantum total de 3000 lei, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment.

Petentul a arătat că în data de 07.11.2013 și respectiv în data de 12.11.2013 a fost amendat cu suma totală de 3000 lei pe motiv că a pășunat cu turma de ovine pe pajiști fără a deține contract de concesiune pe terenul respectiv. Petentul a precizat că procesele verbale de sancționare nu conțin ________ număr de înregistrare cu regim special, tipărite de o tipografie și nu scoase la imprimantă.

A mai arătat că nu a pătruns cu turma de oi la pășunat pe pajiști, ci a păscut cu oile pe terenurile de unde în vară a cosit iarba, care sunt luate în arendă de la numiții P______ I___, B___ E___, O____ V_____, R___ I___ și alții, care solicită a fi audiați în cauză.

A precizat că primarul a fost de rea-credință când l-a sancționat pe petent deoarece i-a aplicat amenda maximă de 1500 lei când amenda era de la 500 lei la 1500 lei, fără a-i aplica măcar o dată sancțiunea avertisment.

Plângerea nu a fost motivată în drept.

În susținerea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia a depus la dosarul cauzei, în copie, procesele verbale de contravenție nr.40 din 07.11.2013 și nr.41 din 12.11.2013 (filele 3-4) și dovada comunicării celor două procese verbale (fila 5).

La data de 24.12.2013 petentul a arătat că martorii indicați sunt proprietarii terenurilor pe care a pășunat cu oile la insistențele acestora pentru a îngrășa terenurile. De asemenea, a arătat că P_______ Sâncel nu este proprietara terenurilor în cauză, neavând nici un drept să-l sancționeze pe petent, astfel că procesele verbal sunt nule de drept și de fapt.

În drept, a invocat disp.art.223 alin.2 NCPC și a solicitat judecarea în lipsă.

Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 40 lei, potrivit art.19 din OUG nr.80/2013 (fila 16).

Prin rezoluția din 06.01.2014, instanța a dispus comunicarea către intimat a cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor cu mențiunea să depună întâmpinare, în termen de cel mult 25 de zile de la comunicarea cererii, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.

Potrivit dovezii de înmânare de la fila 17, intimatei i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată și înscrisurile la data de 08.01.2014, funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței, semnând și aplicând ștampila pe dovadă.

La data de 14.01.2014, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de către petent și menținerea celor două procese verbale de contravenție nr.41 din 07.11.2013 și nr.42/12.11.2013 ca fiind legal încheiate.

În ceea ce privește faptul că procesul verbal de contravenție nu are ____________ că procesele verbal așa sunt tipărite și achiziționate, iar în ceea ce privește faptul că procesele verbale sunt scoase la imprimantă și că nu sunt înseriate și nu au număr de înregistrare poate depune ___________________ a fost achiziționat și tipărit de către o firmă specializată.

Cu privire la susținerea petentului că a staționat cu turma de ovine pe terenuri pentru care deține contracte de arendă cu proprietarii terenurilor respective, este eronată pentru faptul că nu a prezentat contractele și nu a făcut dovada arendării, motiv pentru care al doilea proces verbal a fost întocmit la 5 zile după întocmirea primului, tocmai pentru lipsa dovezilor în ceea ce privește proprietatea.

De asemenea, a arătat că există la nivelul comunei un regulament legal aprobat de Consiliul local Sâncel prin care se prevede perioada de pășunat, iar în data de 07.11.2013 și 12.11.2013 petentul trebuia să se afle cu turma de ovine pe pășunea repartizată într-o altă locație, adică cea în care a fost prins la pășunat pe terenul care nu se afla în proprietatea petentului. Termenul la care se încheie perioada de pășunat este 15 decembrie pentru anul în curs, de aici concluzia că în 7 și 12 petentul se afla în interiorul termenului de pășunat și trebuia să fie la pășunat pe pășune, în locul stabilit de către consiliul local.

A precizat că dacă instanța va admite plângerea și ar anula procesele verbale de contravenție, ar pune intimata în imposibilitatea de a lua măsuri împotriva proprietarilor de ovine care nu vor respecta locul stabilit pentru pășunat, vor crea alte pagube altor proprietari fără să se poată lua vreo măsură împotriva lor.

În ceea ce privește susținerea petentului că din procesul verbal rezultă că s-ar fi obligat să achite jumătate din amenda aplicată, deși acesta nu este de față, este falsă susținerea, procesele verbale așa sunt tipărite, iar acesta este modul clasic de a-i da posibilitatea persoanei care a greșit să beneficieze de o reducere a cuantumului amenzii.

În drept, a invocat dispozițiile art.115-118 Cod procedură civilă.

La data de 20.01.2014 petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care arată că cele susținute în întâmpinare nu corespund realității.

Față de susținerea intimatei că petentul a pășunat cu oile pe terenurile martorilor propuși de către acesta în calitate de proprietari ai terenurilor respective, arată că este un obicei de a pășuna cu oile pe teren pentru a fi îngrășat natural. Nu poate fi îngrădit de către intimată acest lucru deoarece nu se poate face decât toamna și iarna când nu este periclitată cultura terenului respectiv.

Nu este adevărată nici susținerea că petentul a creat pagube deplasându-se cu turma peste anumite terenului, acest lucru nu este decât o supoziție atâta timp cât nu a fost reclamat de către nimeni și nu s-a constatat nici o pagubă având în vedere faptul că petentul nu s-a deplasat cu oile decât pe drumuri comunale sau de câmp și nu a produs nici o pagubă.

Cu privire la regulament, petentul a arătat că nu și-l însușește deoarece nu a fost făcut public și nu a fost afișat nici cel puțin la ușa primăriei.

În ceea ce privește afirmația intimatei de a nu fi sancționat cu avertisment, acest lucru este ilegal atâta timp cât legea cadru de stabilire și sancționare a contravențiilor, OG nr.2/2001 modificată, arată că la faptele primare și fără pericol social se aplică avertisment.

Or, în ceea ce-l privește pe petent nu există nici un pericol social deoarece nu este nici o pagubă de distrugere și nu s-a înregistrat nici o plângere de acest gen.

La dosarul cauzei s-au depus, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, Dispoziția nr.129/2012 privind desemnarea persoanelor din aparatul de specialitate ca agenți constatatori și tabelul cuprinzând aceste persoane (filele 33-34), Hotărârile Consiliului Local nr.20/2013 și nr.26/2013 privind aprobarea Regulamentului comunal cu privire la organizarea pășunatului precum și exploatarea pajiștilor și a pășunilor de pe raza administrativ-teritorială a comunei Sâncel, cu completările și modificările ulterioare (filele 37-38). De asemenea, s-a depus Regulamentul comunal privind organizarea pășunatului precum și exploatarea pajiștilor și a pășunilor de pe raza administrativ-teritorială a comunei Sâncel (filele 39-43).

La dosarul cauzei s-a depus autorizația de pășunat (fila 45).

Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială privind audierea martorului P___ G_______ propus de către intimat, depoziția acestuia se află la fila 44 din dosar.

Prin Sentința civilă nr. 380/2014 pronunțată de Judecătoria B___ s-a admis plângerea contravențională formulată de petentul C_____ I___, cu domiciliul în comuna Sîncel, _______________________. 54, jud. A___, în contradictoriu cu intimata P_______ C______ SÎNCEL, cu sediul în Sîncel, _______________________. 70, jud. A___.

S-a anulat procesul verbal de contravenție nr. 40 din data de 07.11.2013 emis de intimată și a fost exonerat petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 1500 lei.

S-a anulat procesul verbal de contravenție nr. 41 din data de 12.11.2013 emis de intimată și a fost exonerat petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 1500 lei.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

În fapt, la data de 07.11.2013 și la data de 12.11.2013, au fost întocmite de către un agent constatator din cadrul Primăriei comunei Sîncel, procesele - verbale de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale nr. 40/07.11.2013 și nr. 41/12.11.2013, prin care s-a reținut faptul că la data de 07.11.2013 și la data de 12.11.2013 petentul C_____ I___ a intrat cu turma de ovine la pășunat pe pajiști fără a deține contract de concesiune pe terenul respectiv, încălcând prevederile art. 20 alin. 2 lit. c) din HCL nr. 20/2013 – Regulament pășunat.

Pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 20 alin. 2 lit. c) din HCL nr. 20/2013 – Regulament pășunat, petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 1500 lei atât în data de 07.11.2013 cât și în data de 12.11.2013, cumulând un total de 3000 lei.

Procesele - verbale nu a fost semnate de către contravenient întrucât acesta a fost încheiat în lipsă, însă au fost semnate de martorul asistent P___ G_______.

În drept, potrivit art. 20 alin. 2 lit. c) din HCL nr. 20/2013 – Regulament pășunat: constituie contravenție introducerea animalelor la pășunat pe pajiști, fără ca proprietarii acestora să dețină contracte de concesiune, iar potrivit art. 21 din același act administrativ, comiterea faptelor prevăzute de art. 20 din Regulament constituie contravenții și se sancționează cu amendă de 500-1500 lei.

Conform art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.

Instanța a constatat că plângerea contravențională formulată de către petent a fost introdusă în termenul prevăzut de lege, respectiv în termen de 15 zile de la data comunicării procesului verbal de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale, conform art. 31 din O.G. nr. 2/2001.

Analizându-se procesele verbale de contravenție, prin prisma legalității acestora, instanța a apreciat că acestea au fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 16 alin. 1 și art. 17 din OG nr. 2/2001 privind descrierea faptei contravenționale.

Potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.

Examinând în acest context procesele-verbale sub aspectul legalității, instanța a constatat că potrivit dispozițiilor indicate ca temei al sancționării contravenționale în cauză „constituie contravenție și se sancționează cu amendă de 500-1500 lei introducerea animalelor la pășunat pe pajiști, fără ca proprietarii acestora să dețină contracte de concesiune.”

În procesele-verbale de contravenție atacate, intimata s-a limitat doar la reiterarea textului din actul administrativ care prevede constituirea și sancționarea contravenției, fără însă a menționa elemente esențiale din care să rezulte existența faptei contravenționale.

Din conținutul proceselor-verbale contestate nu rezultă datele necesare și suficiente care să facă posibilă aprecierea gravității faptei. Nu se specifică în ce constă în concret faptele reținute în sarcina petentului, agentul constatator rezumându-se la a reda textul sancționator.

Astfel, instanța a apreciat că o descriere succintă a stării de fapt este suficientă cu condiția să cuprindă toate elementele necesare și esențiale ale acesteia, în concret, astfel încât să poată fi verificată temeinicia întocmirii procesului-verbal de contravenție.

Totodată, instanța a constatat că la rubrica destinată descrierii faptei, agentul constatator a menționat că „petentul a intrat cu turma de ovine la pășunat pe pajiști fără a deține contract de concesiune pe terenul respectiv”. Or, în acest caz, instanța se află în imposibilitate de a verifica dacă într-adevăr petentul se face vinovat de săvârșirea unei fapte contravenționale, având în vedere că din conținutul proceselor-verbale nu reiese pe ce fel de pajiști a intrat petentul cu turma de ovine, unde erau acestea amplasate sau cărei persoane aparțineau aceste terenuri ori alte detalii care să circumstanțieze fapta.

De asemenea, instanța a observat că procesele-verbale de contravenție au fost încheiate în lipsa petentului, fiind semnate de către martorul P___ G_______ care este viceprimarul comunei Sîncel, astfel cum rezultă din declarația acestuia aflată la fila 44 din dosar, fără a preciza care sunt împrejurările pentru care acestea au fost încheiate în lipsa contravenientului atât timp cât presupusa faptă contravențională a fost constată de către agentul constatator ex propriis sensibus. Or, în această situație, se arată că instanța este rezervată cu privire la obiectivitatea martorului, acesta fiind viceprimarul comunei Sîncel. Pe de altă parte, din depoziția acestuia rezultă că, pe la începutul lunii noiembrie 2013, petentul a pășunat cu oile pe un teren care era al cetățenilor din comună și nu pe terenul care i s-a repartizat de către primărie pentru a pășuna oile. Martorul a mai precizat că l-a avertizat pe petent de mai multe ori să părăsească acele pășuni, însă acesta a refuzat, motiv pentru care a luat măsurile necesare. De asemenea, martorul a arătat că petentul pășuna oile pe proprietate privată, pe terenul L____ la ________________________.

Or, în această situație, declarația martorului P___ G_______ nu este menită să suplinească insuficienta descriere a faptei, în condițiile în care, tocmai pornind de la această descriere, trebuie să se realizeze încadrarea juridică. Aceste lipsuri nu pot fi complinite pe baza declarațiilor martorilor audiați în cauză. Mai mult decât atât, martorul P___ G_______ nu a putut preciza cu certitudine cine era proprietar pe terenul pe care au pășunat ovinele petentului.

În aceste condiții, instanța a apreciat că un astfel de mod de descriere a faptei contravine dispozițiilor art. 16 alin. 1 și, implicit, art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și atrage nulitatea proceselor-verbale de constatare a contravenției, nulitate care se poate constata și din oficiu întrucât contestatorului i-a fost produsă o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.

În subsidiar, în ceea ce privește temeinicia proceselor-verbale atacate, instanța a reținut că procesele-verbale fac dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, probă ce incumbă petentului.

De altfel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, existența unei prezumții relative simple, ca cea a legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție, de care se bucură, în vitutea naturii juridice de act administrativ a acestuia, nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, se respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).

Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte. În particular, art. 6 par. 2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumții în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării.

În speță, din declarațiile martorului P___ G_______, audiat la propunerea intimatei, a arătat că oile petentului au fost pe proprietate privată, însă nu a menționat cine este proprietarul acestor terenuri.

În aceste condiții, instanța a constatat că intimata l-a sancționat pe petent fără a preciza cu certitudine cine este proprietarul acestor terenuri și cu atât mai mult nu avea cunoștință dacă petentul avea sau nu încheiat un acord scris cu proprietarul/proprietarii acestor terenuri.

Ca o precizare, instanța a constatat că textul în baza căruia petentul a fost sancționat contravențional este ambiguu și incomplet. Așadar, potrivit art. 20 alin. 2 lit. c) din HCL nr. 20/2013 – Regulament pășunat: constituie contravenție introducerea animalelor la pășunat pe pajiști, fără ca proprietarii acestora să dețină contracte de concesiune. Or, acest text nu este în măsură să corespundă exigențelor de acuratețe și previzibilitate necesare unei norme sancționatoare. Astfel, constituie contravenție introducerea animalelor la pășunat pe pajiști, însă textul nu indică dacă pajiștile trebuie să se afle în proprietatea publică și/sau privată a primăriei sau în proprietatea privată a cetățenilor. De asemenea, nu se menționează dacă proprietarii de animale trebuie să dețină contracte de concesiune cu primăria sau cu persoanele private pentru pășunat.

În cazul în care, regulamentul de pășunat impune ca proprietarii de animale să dețină numai contracte de concesiune cu persoanele private în vederea pășunatului animalelor, instanța apreciază că aceste dispoziții sunt de natură a aduce atingere dreptului de proprietate privată garantat de art. 44 din Constituția României și prevăzut de art. 555 Cod civil. În acest sens, instanța a apreciat că proprietarii terenurilor pe care pășunează animalele nu pot fi obligați să încheie numai contracte de concesiune cu proprietarii animalelor întrucât aceste prevederi aduc atingere exercitării dreptului lor de proprietate asupra terenurilor. Astfel, instanța a considerat ca fiind suficientă și o declarație scrisă dată de către proprietarul terenului prin care își exprimă acordul privind pășunarea terenului său de către animalele unei anumite persoane, sau chiar și un acord verbal expres dat de către acesta. Mai mult, transmiterea dreptului de folosință a terenurilor poate îmbrăca mai multe forme, respectiv: contract de arendă, contract de concesiune, contract de comodat, drept de uzufruct etc.

Într-adevăr, prin aprobarea acestui regulament de pășunat s-a urmărit sancționarea proprietarilor de animale care pășunează pe culturile proprietarilor sau deținătorilor de terenuri și le distrug, însă acest scop nu poate, sub nicio formă, să aducă atingere exercitării dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta P_______ C______ SINCEL prin care solicită admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond si trimiterea spre rejudecare instanței de fond.

În motivarea apelului se arată următoarele:

În esență susține că, instanța de fond in mod eronat a apreciat ca plângerea contravenientului este intemeiata admițând aceasta plângere si constantand ca procesele verbale mai sus amintite au fost incheiate cu incalcarea dispozițiilor legale privid descrierea faptei, fara a lua in considerarea situația de fapt aceea ca cel sancționat a pătruns cu turma de ovine pe terenuri private fara a face dovada acordului scris sau chiar verbal pentru a pasuna in ______________________________ care se afla in prorietatea private a unor cetatei din __________________________ susține că, instanța de fond a apreciat in mod eronat ca aplicarea regulamentului pentru pasunat ar aduce atingere asupra dreptului de proprietate private a terenurilor si pe cale de consecința a admis plângerea contravenționala.

În concluzie susține că ,instanta de fond in mod eronat a apreciat din audierea martorilor audiați ca contravenientul ar avea acordul verbal pentru pătrunderea pe proprietăți private cu turma de ovine și consideră că instanța de fond prin admiterea plângerii contravenientului creează un precedent acela ca peroanele care dețin animale pot pătrunde pe proprietăți private ale cetățenilor, iar atunci cand sunt sesizați a lua masuri pentru stoparea acestor pătrunderi ilegale sa fie in imposibilitate de a lua vreo măsura care sa duca la incetarea acestor practice.

În drept invocă: dispozițiile art. 282-298 C. proc. civ. coroborat cu art. 471 si urmatoarele din Codul de procedura civila.

Intimatul C_____ I___ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și a celor arătate in cuprinsul apelului si menținerea Sentinței civile nr. 380/2014 a Judecătoriei B___ ca legala si temeinica.

Susține că, a pășunat cu oile pe terenurile unor concetățeni care i-au dat aprobarea sa facă acest lucru iar la acea vreme de toamna târzie se practica acest lucru. Arată că , în mod clar s-a arătat in sentința apelata ca nu a deranjat proprietăți din moment ce nu a fost reclamat de către deținătorii terenurilor sub forma de proprietar,arendaș,concesionar,etc.

Face precizarea ca nu contestă hotărârea Consiliului Local Sancel privind pasunatul dar aceasta nu a fost adusa Ia cunoștința cetătenilor si in special a celor proprietari de animale cum este și el pentru a se conforma in măsura in care îi privește. Aceste ambiguități au fost provocate de parata care dupa cum se arata in mod clar si legal de către instanța de fond,nu a arătat in cuprinsul procesului verbal starea de fapt in conformitate du prev.art. 16 si 17 din OG nr.2/2001 modif. lucru care duce la anularea actului contestat,anulare care se poate face si din oficiu de către instanța de judecata.

În esență susține că, potrivit jurisprudentei dominante in materie in cazul in care descrierea faptei se face in mod generic sau lipsește cu desăvârșire precum si in cazul in care orice mentiune privind împrejurările in care s-a săvârșit fapta sunt inexistente , duce la aplicarea sancțiunii nulității absolute a procesului verbal, sancțiune care in baza art.17 din OG nr.2/2002 nu poate fi acoperita in niciun fel iar acest lucru face imposibil aprecierea gravitații faptei si implicit a justeței sancțiunii ce urmează a fi aplicate de către instanta, singura in măsura sa realizeze un control obiectiv si imparțial al procesului verbal atacat iar în acest sens s-a pronunțat si Tribunalul București secția a VlII-a prin deciziile nr.2406/13.10.2005 si 2463/20.10.2005 in care se arata că, „cerința este imperativa intrucat rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale si verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o si a justeței sancțiunii aplicate" iar un alt caz de anulare a apelului este acela ca apelanta face apel impotriva unei sentințe care nu privește intimatul întrucât acesta face apel împotriva sentinței nr.300/2014 si sentința sa in cauza este nr.380/2014.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor expuse dar și din oficiu tribunalul reține următoarele:

Motivele de apel sunt neintemeiate, astfel ca se va respinge ca atare calea de atac promovata, pentru argumentele ce vor fi expuse in continuare:

Apelanta critica retinerea primei instante cu privire la insuficienta descriere a faptei. Cu toate acestea, se constata ca in ambele procese verbale atacate, agentul constatator a retinut ca petentul a patruns cu turma de ovine la pasunat pe pajisti fara a detine contract de concesiune pe terenul respectiv. Faptul ca in cererea de apel este indicata ______________________ afla in proprietatea privata a unor cetateni din ___________________ suficient, intrucat retinerile din procesele verbale atacate nu se pot completa cu inscrisuri extrinseci acestora, existand asadar viciul nulitatii absolute, pentru nedescrierea suficienta a faptei, astfel cum este prevazut in art. 17 din OG 2/2001. Rezulta ca acest motiv de apel este neintemeiat.

In privinta interpretarii eronate de catre prima instanta a declaratiei martorului audiat si a Regulamentului comunal, in apel se constata de asemenea ca aceste critici sunt neintemeiate. Astfel, urmare a analizarii declaratiei martorului, se constata ca prima instanta i-a dat acesteia eficinta corecta, reținând ca nici martorul nu a menționat cine este proprietarul terenului unde se pretinde că ar fi fost surprins petentul – intimat pășunând cu oile.

Deși în privința stabilirii legalității Regulamentului comunal, competența arogată de către prima instanță este excedentară, se apreciază că în lipsa invocării excepției corespunzătoare în condițiile art. 131 și 132 NCPC, acest aspect nu poate fi cenzurat. De altfel, demersul primei instanțe este și inutil, întrucât în condițiile stabilirii unui motiv de nulitate absolută - insuficienta descriere a faptei, efectele sale se extind asupra întregului act și nu mai pot fi înlăturate, independent de identificarea altor aspecte de nelegalitate sau netemeinicie.

Așadar, constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, iar motivele de apel sunt neîntemeiate, instanța, în baza art. 480 NCPC, va respinge apelul declarat de apelanta P_______ ________________________________ civile nr. 380/2014, pronunțată de Judecătoria B___, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelanta P_______ ________________________________ civile nr. 380/2014, pronunțată de Judecătoria B___, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 11.09.2014.

Președinte, C_______ M_____ C_____		Judecător, C_____ L___
	Grefier, D____ M_____

Red.CMC

Jud. fond R_____ E____ S______

Tehnored.MD/4ex/08.10.2014