R O M A N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ

DOSAR NR.XXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR.362A

Ședința publică de la 04 august 2015

Curtea constituită din :

PREȘEDINTE - G_____ D______ M_____

JUDECATOR - M_____ A___ M______

GREFIER - A__________ G_______ C_____

Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanta pârâtă V___ I______ cu domiciliul în București, _________________________, nr. 3, ____________. 1, ______________________ și cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură E____ V_______ din comuna Chitila, ______________________, _____________________________________ din data de 06.04.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul reclamant M______ L____ P______ cu domiciliul ales Cabinetul de Avocat O____ A____ din București, _____________________. 7, ____________. 1, ____________, sector 3.

Cererea de chemare în judecată are ca obiect „ sechestru asigurator”.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă: apelanta pârâtă V___ I______ reprezentată de avocat E____ V_______, lipsind intimatul reclamant M______ L____ P______.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul apelantei pârâtă V___ I______ arată că nu are cereri de formulat și nici probe de solicitat, având în vedere că la dosarul cauzei s-a depus în copie încheierea de ședință din data de 16.06.2015, prin care s-a prelungit termenul de acordare a creanței.

Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și nici probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de apel.

Apărătorul apelantei pârâtă V___ I______ solicită admiterea apelului și desființarea măsurii sechestrului instituită de Tribunalul București. Precizează că nu s-a putut apăra pe aspectul sechestrului întrucât nu a fost citat. Arată că părțile urmau să se căsătorească, iar reclamantul i-a transmis bani pârâtei pentru a cumpăra o casă în România și pentru a o amenaja, ceea ce apelanta pârâtă a și făcut, întrucât reclamantul trebuia să vină în România să locuiască cu pârâta în urma căsătoriei. Lucrurile însă s-au schimbat și pentru că pârâta nu mai avea bani să plătească dezvoltatorului suma reprezentând diferența de preț, reclamantul i-a spus că are nevoie de o declarație dată la un notar sau la un avocat din România pentru a obține un împrumut în SUA și a achita diferența de preț. Împrumutul în realitate nu s-a făcut. Această declarație, din data de 04 august, care stă la baza cererii de chemare în judecată, a fost obținută prin manevre dolosive și nu a fost încă atacată în instanță, dar o va ataca fie pe cale principală fie pe cale reconvențională și poate fi considerată, cel mult, ca fiind un contract de mandat tacit. Declarația conține un termen pentru restituirea banilor, la 01.08.2017, astfel că nu este exigibilă creanța pentru a se putea dispune sechestru în baza art. 592 c.pr.civ. și aceasta în cazul în care i se valoare de împrumut declarației. Mai arată că instanța anterioară se contrazice în mai multe rânduri, astfel, apreciază că dacă nu există un termen aceasta este în favoarea împrumutătorului, termenul acesta însă există, iar legea stabilește că în cazul în care acest termen nu există el se stabilește de instanță, însă nu se prevede că dacă nu există nici un termen aceasta este în favoarea împrumutătorului. De asemenea Codul civil prevede că în cazul împrumutului cu titlu gratuit, cum ar fi cel de față, este în favoarea împrumutatului și nu al împrumutătorului. Instanța apreciază că termenul curge de la data încheierea contractului, însă nu există nici o dispoziție legală în acest sens. Solicită să se constate că instanța a apreciat că declarația este una autentică, ceea ce nu este real, aceasta fiind o declarație sub semnătură privată. Solicită admiterea apelului, desființarea încheierii și ridicarea măsurii sechestrului. Cu cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 06.04.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă, s-a admis în parte cererea formulata de reclamantul M______ L____ P______, s-a dispus înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile/imobile ale pârâtei V___ Iiliana până la concurența sumei de 125.000 USD și a fost stabilită o cauțiune de 25.000 lei de achitat de către reclamant P______ M______ L____ în termen de 30 zile, sub sancțiunea desființării sechestrului asigurător.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că pentru emiterea unei încheieri de sechestru asigurător în condițiile art. 952 alin.1 C.pr.civ. se solicită doar verificarea unor condiții formale privind creanța pretinsă, anume: aceasta să fie constatată în scris, să fie exigibilă precum și dovada formulării cererii de chemare în judecată privind plata creanței. Alineatul 2 stabilește posibilitatea instituirii sechestrului asigurător și în cazul în care creanța pretinsă nu e constatată în scris, dar cu obligativitatea depunerii unei cauțiuni. Iar în cazul unei creanțe neexigibile se admite instituirea sechestrului asigurător dacă se dovedesc condițiile enumerate privind pericolul de sustragere a debitorului de la urmărire și plata unei cauțiuni.

În speță, cererea de chemare în judecată vizează plata unei creanțe indicată ca fiind în cuantum de 138.000 USD, totuși se face dovada constatării în scris a unei părți din această sumă, anume 125.000 USD. Pentru restul sumei, se depun extrase de cont, fără ca acestea să constituie o constatare a în scris a sumei pretins virate de reclamant.

Prin urmare, cât privește suma de 125.000 USD pretins împrumutată de către reclamant se notează o constatare în scris prin declarația autentificată dată de pârâtă, creanța reprezentând un împrumut a cărui exigibilitate este recunoscută prin declarație. Fiind vorba de un contract de împrumut fără fixarea unui termen de restituire, termenul de restituire curge de la încheierea contractului, respectiv în speță de la remiterea sumei, emiterea declarației constituind data de la împrumutătorul putea pretinde restituirea sumei, termenul recunoscut de împrumutat fiind în favoarea împrumutătorului. Pentru această sumă de 125.000 USD s-a constatat îndeplinirea condițiilor formale pentru instituirea sechestrului asigurător.

Pentru restul sumei pretins împrumutate, s-a reținut că aceasta nu este constatată în scris, și nici nu reiese din vreo probă de la dosar că ar fi exigibilă ori că aceasta ar fi datorată până la o anumită dată. Simplele extrase de cont depuse la dosar nu constituie dovada exigibilității diferenței de sume pretinse. S-a constatat astfel incidența alin. 3 al art. 625 C.pr.civ. în raport de care era necesar a se proba pericolul real de sustragere de la urmărire din partea pârâtei. În speță, reclamantul nu a depus vreo dovadă în acest sens (anunțuri făcute de pârâtă în sensul vânzării, dovada vânzării unor mobile ori imobile).

Tribunalul a admis în parte așadar cererea, dispunând înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile/imobile ale pârâtei V___ Iiliana până la concurența sumei de 125.000 USD.

A fost stabilită în baza art. 625 alin. 1 C.pr.civ. o cauțiune de 25.000 lei de achitat de către reclamant P______ M______ L____ în termen de 30 zile, sub sancțiunea desființării sechestrului asigurător.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel apelanta pârâtă V___ I______, cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București secția a IV a civilă la data de 14.05.2015.

În motivarea apelului, apelanta pârâtă a arătat că încheierea este nelegală având în vedere următoarele:

Între părți nu există un contract de împrumut, apelanta fiind mandatarul reclamantului, iar suma de 125.000 USD nu este o creanță, ci o sumă de bani pe care a investit-o în două imobile din România la solicitarea expresă a reclamantului.

Declarația nr. 158 din 04.08.2014, a fost dată la solicitarea reclamantului, acesta motivând necesitatea unei astfel de declarații pentru a obține un împrumut bancar în Statele Unite, dar aceasta nu consemnează adevărul, respectiv existența unui împrumut în sensul legii, intenția reală a părților fiind dovedită prin corespondența pe email purtată în perioada respectivă.

Apelanta a arătat că intenționa să se căsătorească cu intimatul, iar sumele de bani au fost folosite la achiziționarea imobilului din ____________________, precum și pentru amenajarea acestuia și a casei părinților apelantei.

Prin urmare, a susținut apelanta, între părți nu există un contract de împrumut, neexistînd vreo intenție exprimată în acest sens și dovedită prin acte sau fapte anterioare declarației.

În condițiile în care s-ar aprecia că ar fi vorba de un împrumut, apelanta a arătat că nu este îndeplinită condiția exigibilității creanței, deoarece data scadentă menționată în declarație este 01.08.2017, astfel că în mod greșit instanța de fond a considerat aplicabile dispozițiile art. 952 alin. 1 Cod procedură civilă.

Apelanta a mai arătat că nu există nici o dispoziție legală care să prevadă că în lipsa unui termen de restituire, „termenul de restituire curge de la încheierea contractului”, așa cum afirmă în mod greșit instanța de fond. Dimpotrivă, art. 2162 Cod civil prevede că „dacă nu s-a convenit un termen de restituire, acesta va fi stabilit de instanță”.

De asemenea, apelanta a arătat că instanța face afirmații în contradicție flagrantă cu dispozițiile legale aplicabile, în mod eronat apreciind că termenul recunoscut de împrumut este în favoarea împrumutătorului, deși dispozițiile art. 2161 Cod civil prevăd în mod expres „termenul de restituire se prezumă a fi stipulat în favoarea ambelor părți, iar dacă împrumutul este cu titlu gratuit, numai în favoarea împrumutatului”. Având în vedere că împrumutul este cu titlu gratuit, termenul de restituire este în favoarea împrumutatului și nu a împrumutătorului, așa cum afirmă instanța de fond.

O altă eroare a instanței de fond este și afirmația că termenul de restituire este „recunoscut de împrumutat”. Or, singurul termen este cel de 01.08.2017 menționat în declarație, ceea ce atrage neexigibilitatea creanței și pe cale de consecință respingerea cererii de sechestru.

În lipsa exigibilității creanței, nu sunt îndeplinite nici condițiile art. 952 alin. 3 Cod procedură civilă, deoarece nu există dovezi privind sustragerea de la urmărire sau ascunderea sau risipirea averii, aspect de altfel reținut și de instanța de fond, apelanta arătând că se declară oricând gata să-i predea intimatului imobilul pe care l-a cumpărat în România la dorința acestuia.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 953 Cod procedură civilă.

Intimatul - reclamant nu a formulat întâmpinare.

Examinând încheierea apelată prin prisma criticilor expuse mai sus, Curtea constată următoarele:

Prin încheierea apelată, tribunalul a dispus înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile/imobile ale pârâtei V___ I______ până la concurența sumei de 125.000 USD, reținând că această sumă este constatată în scris prin declarația dată de pârâtă, creanța reprezentând un împrumut a cărui exigibilitate este recunoscută prin declarație.

S-a mai reținut că, fiind vorba de un contract de împrumut fără fixarea unui termen de restituire, termenul curge de la încheierea contractului, astfel că s-a constatat îndeplinirea condițiilor formale pentru instituirea sechestrului asigurător.

Potrivit art. 953 NCPC,

“(1) Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată în scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță.

(2) Același drept îl are și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune, odată cu cererea de sechestru, o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată.

(3) Instanța poate încuviința sechestrul asigurător chiar și atunci când creanța nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute la alin. (1) și să depună o cauțiune, al cărei cuantum va fi fixat de către instanță.”

În cauză, intimatul reclamant se prevalează de declarația nr.158/4.08.2014 dată de apelanta pârâtă prin care aceasta a declarat pe proprie răspundere că a primit cu titlu de împrumut de la intimatul reclamant suma de 125.000 USD, în două tranșe, de 45.000 USD, respectiv 80.000 USD, la data de 10.04.2014, respectiv 19.06.2014, sume folosite în scop de investiție personală imobiliară.

Câtă vreme această declarație nu a fost atacată în instanță și anulată, ea produce efecte juridice, fiind îndeplinită una din condițiile de înființare a sechestrului, respectiv existența unei creanțe constatată în scris.

În schimb, Curtea constată că în mod greșit a reținut prima instanță exigibilitatea creanței, dat fiind faptul că în declarația menționată se prevede în mod expres obligativitatea apelantei debitoare de a returna suma primită cu titlu de împrumut până la data de 01.08.2017.

În aceste condiții, devin aplicabile dispozițiile art. 952 alin. 3 NCPC care prevăd posibilitatea instituirii sechestrului asigurător numai în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea, în acest caz fiind prevăzută și necesitatea depunerii unei cauțiuni al cărei cuantum va fi fixat de către instanță.

În cauză, Curtea constată că tribunalul a stabilit în sarcina reclamantului o cauțiune de 25.000 lei, ce urma a fi achitată în termen de 30 de zile sub sancțiunea desființării sechestrului asigurător.

În condițiile în care această cauțiune nu a fost achitată de către reclamant în termenul judecătoresc stabilit, independent de îndeplinirea cerințelor menționate mai sus, sancțiunea este desființarea de drept a sechestrului asigurător, astfel cum prevăd dispozițiile art. 955 NCPC.

Măsura dispusă prin încheierea din data de 16.06.2015, de prorogare a depunerii cauțiunii după soluționarea căii de atac a apelului împotriva încheierii de înființare a sechestrului asigurător, este nelegală, în condițiile în care s-a stabilit un termen judecătoresc ce nu a fost respectat, iar Codul de procedură civilă prevede expres sancțiunea desființării de drept a sechestrului asigurător în cazul nedepunerii cauțiunii în termenul fixat.

Prin urmare, se impune a se face aplicarea art. 955 NCPC, astfel că, în temeiul art.480 alin. 1 NCPC, Curtea va admite apelul declarat de apelanta pârâtă V___ I______ împotriva încheierii din data de 06.04.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă și va constata desființat de drept sechestrul asigurător înființat prin încheierea din data de 06.04.2015.

În baza art.451 alin.1 si 453 alin. 1 NCPC, Curtea îl va obliga pe intimat la plata către apelantă a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, achitat conform chitanței nr. 34/10.07.2015 (fila 41).

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelanta pârâtă V___ I______ cu domiciliul în București, _________________________, nr. 3, ____________. 1, ____________, sector 5 și cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură E____ V_______ din comuna Chitila, ______________________, _______________ împotriva încheierii din data de 06.04.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul reclamant M______ L____ P______, cu domiciliul ales Cabinetul de Avocat O____ A____ din București, _____________________. 7, ____________. 1, ____________, sector 3.

Constată desființat de drept sechestrul asigurător înființat prin încheierea din data de 06.04.2015.

Obligă intimatul la plata către apelantă a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04.08.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

G_____ D______ M_____ M_____ A___ M______

GREFIER

A__________ G_______ C_____

Red. M.A.M.

Tehnored. T.I.

4 ex./06.08.2015

Jud TB:R_____ M____ C____