Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: R_____ G_____ M____

Judecător: G_______ D____ S________

Grefier: V_____ H____

Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare declarată de contestatorul C___ L____, domiciliat în mun. Satu M___, _______________________ A, jud. Satu M___, împotriva Încheierii civile nr. 1508/06.03.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul M_____ G_______, domiciliat în mun. Satu M___, _____________________________________ M___, având ca obiect sechestru asigurător.

La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 11.09.2013, dată la care susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea acelei ședințe, care face parte integrantă din prezenta decizie, amânându-se pronunțarea la data de azi, când, în urma deliberării,

INSTANȚA

Deliberând asupra contestației în anulare, de față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 90/_____________ pronunțată de Tribunalul Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX a fost respins apelul declarat de apelantul-pârât C___ L____ – CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în Satu M___, ______________________/a, împotriva Încheierii civile nr. 1508/06.03.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M_____ G_______ – CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în Satu M___, ________________________________________ M___. Apelantul a fost obligat să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.

În considerentele hotărârii contestate s-au reținut următoarele:

Examinând cererea de apel din perspectiva dispozițiilor art. 478 alin. 2 și ale art. 479 din Noul Cod de procedură civilă, tribunalul a reținut că, în ce privește excepția autorității de lucru judecat, dispozițiile art. 430 alin. 3 C.proc.civ. prevăd în mod neechivoc că hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat, iar coroborat cu împrejurarea că soluția de respingere a cererii de înființare a sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile din cuprinsul Încheierii nr. 453/2013 s-a fundamentat pe un argument strict formal, în speță neindicarea datelor de carte funciară, astfel că a respins excepția invocată ca neîntemeiată.

De asemenea, în ce privește lipsa de interes a intimatului reclamant în promovarea cererii de înființare a sechestrului asigurător, invocată de apelant, tribunalul a respins-o, reținând pe de o parte interesul legitim, ocrotit în plan juridic prin care titularul cererii de sechestru urmărește asigurarea recuperării creanței sale, iar pe de altă parte împrejurarea că, cel puțin până la data soluționării celei de-a doua cereri de înființare a sechestrului, nu s-a făcut dovada că bunurile mobile invocate de apelantul debitor acoperă într-o măsură suficientă creanța creditorului.

În acest sens, tribunalul a mai reținut că s-au anexat apelului o ________ înscrisuri traduse în limba română (filele nr. 5-17 dosar apel) în argumentarea valorii de circulație a celor trei autoturisme invocate de către apelantul debitor.

Cu privire la aceste înscrisuri, tribunalul a reținut că prin actele depuse nu s-a făcut dovada proprietății apelantului asupra celor trei autoturisme și, raportat la împrejurarea înmatriculării lor în Regatul Unit, respectiv în Spania, în absența altor probe cu care să se coroboreze, nu a rezultat nici că ele s-ar găsi în posesia apelantului.

În ce privește depunerea la dosar de către apelant a unor anunțuri de la mica publicitate, afișate pe internet, însoțite de fotografii, privind o ________ autoturisme asemănătoare celor trei invocate de apelant (filele nr. 9-11, 17 din dosarul de apel), însoțite de prețul de vânzare solicitat de ofertanții vânzători, tribunalul apreciază că acestea nu fac dovada acoperirii creanței în cauză în înțelesul celor invocate de către apelant.

Prin prisma acestor considerente reținând și incidența dispozițiilor art. 480 din Noul Cod de procedură civilă tribunalul a respins apelul, făcând totodată aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 452 și art. 453 raportat la art. 482 din Noul Cod de procedură civilă în privința cheltuielilor de judecată ocazionate în apel intimatului creditor, în limitele dovedirii acestora, conform dispozițiilor art. 451 din Noul Cod de procedură civilă, astfel cum rezultă din împuternicire avocațială din data de 22.05.2013 și chitanța _________ nr. 108/21.05.2013 depuse în dosarul de apel – filele 41-42.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare apelantul C___ L____ solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei contestate, admiterea apelului și, în consecință desființarea sentinței apelate și respingerea cererii de aplicare a sechestrului asigurător. Solicită cheltuieli de judecată.

În susținerea contestației arată că potrivit dispozițiilor art. 634 alin. 1 pct. 4 NCPC dezlegarea pe care instanța a dat-o cererii de apel este rezultatul unor erori materiale în înțelesul dispozițiilor art. 503 alin. 2 pct.2 NCPC.

O primă eroare materială rezultă din cel de-al treilea aliniat al considerentelor încheierii atacate în cuprinsul căruia instanța de apel reține, în mod greșit că, cererea de înființare a sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile proprietatea sa ar fi fost respinsă, în condițiile în care trimiterea pe care o face la Încheierea nr. 453/2013 se referă la admiterea cererii de înființare a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile ale apelantului contestator, cerere care a fost admisă și nu respinsă prin Încheierea nr. 453 pronunțată de către Judecătoria Satu M___ la data de 29 ianuarie 2013 în dosar nr. xxxxx/296/2012.

Contestatorul susține că această greșeală are un caracter material și este gravă, întrucât denotă o confuzie clară între cele două cereri de aplicare a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile ale sale pe de o parte și asupra bunului imobil al său, precum și cu privire la încheierile prin care au fost cele două cereri admise.

Cea de-a doua eroare materială se referă la faptul că, în mod greșit, instanța de apel a respins excepția autorității lucrului judecat, excepție pe care contestatorul arată că nu a invocat-o, el susținând doar faptul că trebuie să se aibă în vedere la pronunțarea hotărârii și faptul că, anterior, prin Încheierea nr. 453 pronunțată de către Judecătoria Satu M___ la data de 29 ianuarie 2013 în dosar nr. xxxxx/296/2012 s-a dispus înființarea sechestrului asupra bunurilor mobile ale apelantului contestator.

Pe de altă parte, o a treia eroare materială (și cea mai gravă) se referă la faptul că instanța de apel a susținut că „prin actele depuse nu s-a făcut dovada proprietății apelantului asupra celor trei autoturisme", în condițiile în care, din acestea rezultă în mod cert, calitatea de proprietar al contestatorului asupra celor trei autoturisme.

În acest context, contestatorul precizează că nu prezintă nici o relevanță alegația instanței de apel potrivit căreia unul dintre autoturisme este înmatriculat în Regatul Unit, acesta aspect nefiind de natură a desființa dreptul său de proprietate asupra acestuia și nici de a poziționa, din punct de vedere fizic, acesta autoturism în Regatul Unit.

Contestatorul apreciază că greșeala materială este cu atât mai gravă cu cât, în mod cert dacă ea nu ar fi fost săvârșită soluția instanței de apel îi era favorabilă, întrucât, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă, fără echivoc, faptul că el are calitatea de proprietar asupra autoturismelor marca Audi A6, cu nr. de înmatriculare YY54 0AJ, prețul pieței fiind între 9.000-11.000 de euro, autoutilitara marca Volkswagen Caddy, cu nr. de identificare WV1ZZZ9KZ1R530324, prețul pieței fiind de aproximativ 2.000 de euro, autoturism marca Peugeot 206, cu nr. de înmatriculare 2266DGZ, în valoare de 4.000 de euro și că valoarea acestora depășește suma presupusă a fi datorată de 13.000 de euro.

Astfel, din traducerea certificatului de înmatriculare a autoturismului marca Audi A 6 rezultă că proprietarul acestuia este contestatorul, apoi din cartea de identitate a autoutilitarei marca Volkswagen Caddy, cu nr. de identificare WV1ZZZ9KZ1R530324 coroborată cu factura fiscală __________ nr. 2164 din data de 1 decembrie 2009 și chitanța aferentă acesteia nr. 1170 din data de 6 decembrie 2009 rezultă că eu am calitatea de proprietar al acesteia, iar traducerea certificatului de înmatriculare al autoturismului marca Peugeot 206, cu nr. de înmatriculare 2266DGZ rezultă același lucru.

În drept, invocă prevederile art. 503 raportat la art. 504 C.proc.civ., precum și textele legale mai sus menționate.

Prin întâmpinare (filele 25-26), intimatul M_____ G_______ solicită respingerea contestației, cu cheltuieli de judecată.

În motivare arată că, din decizia Tribunalului Satu M___ se poate constata cu ușurință, că s-a avut în vedere în mod corect, fără nici o eroare materială cum se susține de către contestator, starea de fapt care a dus la pronunțarea încheieri de către Judecătoria Satu M___, respectiv instanța de judecată a avut în vedere poziția ambelor părți, iar pe cale de consecință a pronunțat o soluție legală și temeinică prin respingerea apelului declarat.

Intimatul susține că, contestatorul încearcă să inducă voit în eroare instanța de judecată prin inventarea unei erori materiale din cuprinsul celui de-al treilea aliniat din cadrul deciziei atacate, însă după cum se poate observa, instanța în mod corect a reținut că prin Încheierea nr. 453/2013 s-a respins cererea de înființare a sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile.

Este evident că prin Încheierea nr. 453/2013 s-a admis doar înființarea sechestrului asigurător cu privire la bunurile mobile motiv pentru care eroarea sesizată este inexistentă.

Se mai invocă o a doua eroare materială cu privire la respingerea excepției autorității lucrului judecat, o autoritate de lucru judecat înțeleasă de contestator prin prisma existenței Încheierii nr. 453/2013, fapt ce ar duce la o autoritate de lucru judecat cu privire la cerere de sechestru.

Intimatul consideră, în primul rând, că opinia instanței nu poate fi considerată ca fiind o eroare materială, iar în al doilea rând este evident că această excepție este nefondată având în vedere că prin Încheierea nr. 453/2013 i s-a admis cererea doar în parte cu privire la bunurile mobile fiindcă nu a indicat bunurile imobile avute în proprietate de către contestatorul de azi.

Prin a doua cerere s-a conformat solicitării instanței de a indica bunurile imobile, aspect care a fost luat în vedere de către instanța de fond la pronunțarea Încheierii 1508/2013, iar pe cale de consecință instanța a admis cerere ca fiind întemeiată.

Tot în acest sens, intimatul solicită a se observa că excepția ridicată este nefondată și prin dispozițiile art. 430 alin. 3 C.proc.civ. care prevăd că hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat.

În ceea ce privește ultimul motiv cu privire la existența sau inexistența autoturismelor avute în proprietate de către contestator, intimatul solicită a se reține, în esență, că prin depunerea respectivelor acte nu s-a făcut întru totul dovada proprietății autoturismelor, mai mult decât atât a posesiei acestora. În acest sens, este evident că prezentarea acelor acte nu-i conferă o garanție îndestulătoare a realizării creanței sale în cazul în care i se va admite acțiunea din dosarul xxxxx/296/2012 al Judecătoriei Satu M___.

Intimatul arată că, contestatorul nu i-a prezentat aceste autoturisme pentru a înființa un sechestru efectiv asupra lor, mai mult decât atât, acestea puteau fi înstrăinate și anterior sau concomitent depunerii actelor în probațiune.

Cu ușurință instanță poate să constate că există un motiv serios al contestatorului de astăzi cu privire la evitarea înființării acestui sechestru asigurător, motivul fiind acela de a-și crea o stare de insolvabilitate, aspect ce pe viitor va face imposibilă realizarea creanței intimatului de 13.000 euro.

Și prin întâmpinarea depusă față de apelul declarat, cât și prin această cale intimatul pune în vedere contestatorului să consemneze suma de 13.000 euro la un executor judecătoresc, urmând ca intimatul să renunțe la orice fel de sechestru, fie el mobil sau imobil.

În opinia intimatului este evident că, contestația formulată este neîntemeiată motiv pentru care solicită respingerea acesteia pentru toate argumentele arătate în prezenta întâmpinare, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.

Examinând contestația în anulare din perspectiva motivelor invocate, tribunalul reține următoarele:

Ca motiv al contestației în anulare este invocată de către contestator dispoziția cuprinsă în art. 503 alin. 2 pct. 2 NCPC potrivit căreia hotărârile instanței de recurs (și de apel atunci când, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs – art. 503 alin. 3) mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când „dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.” Dispoziția legală nu definește eroarea materială dar, fiind similară cu cea cuprinsă în art. 318 C.proc.civ. vechi, înțelesul nu poate fi decât cel dat de doctrină și jurisprudență în aplicarea vechii reglementări. Astfel, s-a apreciat că „greșeală materială” înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată. Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei hotărâri eronate. S-a apreciat că intră în această categorie greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale cauzei și, în consecință, greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.

Erorile la care face referire contestatorul nu sunt erori materiale în sensul reținut mai sus și nu pot determina anularea deciziei contestate.

Astfel, în aliniatul 3 al considerentelor deciziei contestate se reține corect că prin încheierea nr. 453/2013 s-a respins cererea de înființare a sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile, neexistând nicio eroare așa cum susține contestatorul, prin hotărârea menționată admițându-se cererea doar pentru bunurile mobile.

Cea de a doua „eroare materială” invocată, privitoare la faptul că în mod greșit instanța de apel a respins excepția autorității de lucru judecat, eventual, ar putea fi o greșeală de judecată deoarece presupune o apreciere a probelor și interpretare a dispozițiilor legale în materie.

Aceeași este concluzia și în ceea ce privește cea de a treia eroare materială invocată, respectiv că, în mod greșit a apreciat instanța de apel că apelantul nu a făcut dovada proprietății asupra autoturismelor deoarece din actele de la dosar ar rezulta în mod cert această calitate.

În consecință, invocându-se doar eventuale greșeli de judecată și nu erori materiale în sensul avut în vedere de legiuitor, în temeiul dispozițiilor art. 503 alin. 2 pct. 2 și alin. 3 NCPC, contestația în anulare va fi respinsă.

Reținându-se culpa procesuală a contestatorului, acesta va fi obligat să plătească intimatului 1000 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul C___ L____ – CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în Satu M___, ______________________/a, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M_____ G_______ – CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în Satu M___, __________________, __________________________ civile nr. 90/_____________ pronunțată de Tribunalul Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Obligă contestatorul să plătească intimatului 1000 lei cheltuieli de judecată.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică din 12 septembrie 2013.

Red: R.G.M. – 13.09.2013

Tehnored_NM / 13.09.2013

4 ex.

- se comunică câte un ex. cu: -C___ L____, în Satu M___, ______________________/a,

-M_____ G_______, în Satu M___, __________________, _________