DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 116

Ședința publică din data de 14.04.2015

Instanța constituită din :

Președinte : C_______ M_______ G______

Judecător : B______ Brînzică

Judecător: A________ S____

Grefier : S_____ E____ S___

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil promovat de recurenta contestatoare R________ V_______ V_______ domiciliată în București, dar cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură petculescu R_____ V_______ cu sediul profesional în București, _____________________, ___________, Sector 3, împotriva sentinței civile nr. 1526 din 3 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, intimați fiind M_________ P_____ – P________ DE PE LÂNGĂ INALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE – SECȚIA DE COMBATERE A CORUPȚIEI BUCUREȘTI, cu sediul în București, _____________________. 79-81, P____ G_______ domiciliat în București, - C________ _____________________. 23, _______________, Sector2, și S_____ R____ prin M_________ FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ______________________, Sector 5, dosarul având ca obiect recurs contestație sechestru asigurator.

Cererea de recurs a fost legal timbrată cu suma de 5 lei conform chitanței nr. 4724 din 2.04.2015.

Dezbaterile și susținerile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 7 aprilie 2015, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea apărătorilor părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de azi 14 aprilie 2015, dată la care a pronunțat următoarea deciziei civilă :

T R I B U N A L U L

Asupra recursului civil de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a V-a civilă sub nr. XXXXXXXXXXXX, P_____ (fostă R________) V_______ V_______ a formulat contestație împotriva sechestru asigurător instituit prin Ordonanța din data de 09.04.2010 a D.N.A. - Secția de Combatere a Corupției, asupra apartamentului aflat în coproprietatea sa și a fiului său minor R________ Ș_____ G______, situat în orașul Găești, ____________________, ___________________________, în vederea confiscării, solicitând astfel ridicarea acestuia.

Totodată, a solicitat radierea sechestrului asigurător din Cartea Funciară a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dâmbovița – Biroul de Cadastru și Cartea Funciară Târgoviște sub nr. xxxxx.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Sentința penală nr. 1203/18.04.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sentință rămasă definitivă și irevocabilă, s-a dispus casarea în parte a deciziei penale și în parte, a sentinței penale nr. 240/F, a Tribunalului București – Secția a II-a Penală, privind executarea pedepsei de 2 ani la un an închisoare, menținând celelalte dispozițiile ale sentinței recurate.

Totodată, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, Direcția Națională Anticorupție – Direcția de Combatere a Corupției, a instituit sechestru asigurător asupra imobilului menționat anterior, coproprietate cu fiul său, confiscarea nefiind dispusă nici în apel și nici în recurs.

S-au invocat prevederile art.118 alin. 1 Cod Penal.

Contestatoarea a învederat că în cazul de față nu s-a aplicat măsura confiscării speciale asupra imobilului și nici nu s-au verificat condițiile confiscării speciale care, de altfel, nici nu se impunea, întrucât, așa cum a rezultat și din situația de fapt stabilită de instanță, imobilul nu a contribuit la producerea faptei penale și nici nu a rezultat din aceasta. De asemenea, a arătat că a executat pedeapsa privativă de libertate în baza mandatului nr. 467/19.04.2012, urmând să plătească eșalonat cheltuielile de executare.

În aceste condiții, apreciază că menținerea sechestrului asigurător îi încalcă ei și fiului, dreptul de proprietate asupra imobilului, neputând efectua acte de dispoziție.

În drept, au mai fost invocate dispozițiile art. 168 (4) Cod procedură penală.

La data de 08.09.2014 Direcția Națională Anticorupție a depus la dosar note scrise prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Secției de Combatere a Corupției a Direcției Naționale Anticorupție.

De asemenea, a solicitat introducerea în cauză a creditorilor P____ G_______ și S_____ R____, prin M_________ Finanțelor Publice, având în vedere că, în speță, Direcția Națională Anticorupție nu este creditorul, ci doar autoritatea ce a instituit sechestrul asigurator în beneficiul părților civile din dosarul penal.

Se mai menționează că la acest moment, creditorii contestatoarei sunt P____ G_______ și S_____ R____, prin M_________ Finanțelor Publice (pentru cheltuielile judiciare) așa cum sunt recunoscuți prin titlul executoriu reprezentat de sentința penală nr.250 din 15.03.2011 pronunțată de Tribunalul București în dos. nr.xxxxx/3/2010, prin care s-a dispus „restituirea de la inculpata P_____ (fostă R________) V______ V______ către denunțătorul P____ G_______ a echivalentului în lei la cursul BNR al sumei de 35.000 euro. Menține sechestrul asigurator și obligă inculpata la 3.500 lei cheltuieli judiciare către stat”, așa încât aceștia sunt îndreptățiți a solicita executarea creanței respective și garanta executarea ei.

La data de 20.10.2014, contestatoarea a depus la dosar o cerere precizatoare, prin care a arătat că nu înțelege să se judece cu Direcția Națională Anticorupție, aceasta neavând calitate procesuală pasivă. Neavând calitate procesuală, nu poate face nici propuneri de introducere în cauză a Statului R____, prin ANAF și nici a numitului P____ G_______, domiciliat în București, _______________________, nr.23, _____________, ___________________. În continuare, a arătat că prin sentința penală nr.240F/2011, rămasă definitivă sub aspectul laturii civile, nu s-a dispus măsura sechestrului pentru plata cheltuielilor de judecată, deci nu există calitatea procesuală a statului român. Suma de 3.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, nu implică o executare silită imobiliară.

Prin sentința civilă nr.1475 pronunțată la data de 03.09.2013, Tribunalul București – Secția V-a civilă, a declinat spre competentă soluționare cauza privind pe reclamanta R________ V_______ V_______ Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița.

Instanța a apreciat ca se impune introducerea in cauza, in calitate de intimați a Statului R____, prin ANAF și a lui P____ G_______, domiciliat în București, _______________________, nr.23, ___________________, _____________.

Acesta din urma a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației, motivând ca prin sentința penala nr.240/15.03.2011, pronunțată de Tribunalul București- Sectia a II a Penala, in dosarul nr.xxxxx/3/2010, contestatoarea a fost obligata la plata sumei de 35.000 euro, echivalentul in lei la cursul BNR de la data plații, in baza art.19, rap.la art6¹alin.2 si 4 din Legea nr.78/2000.

Deoarece nu a achitat debitul, a fost nevoit să apeleze la executorul judecătoresc B__ M____ I___, declanșându-se procedura executării silite.

In drept au fost invocate prevederile art.115 si următoarele Cod civil.

Prin sentința civilă nr.1526/3.11.2014, judecătoria a luat act că petenta nu înțelege să se judece cu DNA și a respins în fond contestația.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr.240/15.03.2011, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II a Penală, rămasă definitivă prin Decizia nr.1203/18.04.2012 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, P_____ (fostă R________) V_______ V_______, fiica lui F_____ si O_____, născută la data de 21.10.1973, in ______________________________, CNP xxxxxxxxxxxxx, a fost condamnata la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev.de art.257 alin.1 din Codul penal, raportat la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.320¹ alin.7 Cod proc.pen.si art.19 din Legea nr.682/2002.

In temeiul art.71 alin.1 si 2 din Codul penal, i s-au interzis inculpatei, drepturile accesorii prevăzute de art.64 alin.1 lit.a, teza a II a si lit.b Cod penal.

In temeiul art.19 rap.la art.⁶alin.2 si 4 din Legea nr.78/2000 s-a dispus ca inculpata sa restituie martorului denunțător P____ G_______, suma de 35.000 euro, in echivalentul in lei la cursul BNR, la data plății.

A fost menținută măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanța Direcției Naționale Anticorupție din data de 09.04.2010, asupra imobilului situat in localitatea Găești, _________________.43, _______________________________, înscris in Cartea Funciara, conform încheierii nr.xxxxx din data de 16.04.2010 a Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Târgoviște.

In temeiul art.191 Codul de procedura penala, inculpata a fost obligată la plata sumei de 3500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că prin prezenta cerere, numita P_____ (fostă R________) V_______ V_______ a formulat contestație împotriva sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța din data de 09.04.2010 a D.N.A. - Secția de Combatere a Corupției, asupra apartamentului aflat în coproprietatea sa și a fiului său minor R________ Ș_____ G______, situat în orașul Găești, ____________________, ___________, jud. Dâmbovița, în vederea confiscării, solicitând astfel ridicarea acestuia.Totodată, a solicitat radierea sechestrului asigurător din Cartea Funciară a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dâmbovița – Biroul de Cadastru și Cartea Funciară Târgoviște sub nr. xxxxx. A motivat demersul său prin acea că în cazul de față nu s-a aplicat măsura confiscării speciale asupra imobilului și nici nu s-au verificat condițiile confiscării speciale care, de altfel, nici nu se impunea, întrucât, așa cum a rezultat și din situația de fapt stabilită de instanță, imobilul nu a contribuit la producerea faptei penale și nici nu a rezultat din aceasta.

În aceste condiții, apreciază că menținerea sechestrului asigurător îi încalcă ei și fiului, dreptul de proprietate asupra imobilului, neputând efectua acte de dispoziție.

Instanța de fond a argumentat că măsurile asiguratorii constituie acte de indisponibilizare si conservare de natură sa împiedice partea adversă ca in timpul procesului să distrugă sau să înstrăineze bunurile ce formează obiectul litigiului, ori, după caz, să își diminueze activul patrimonial, iar măsurile asiguratorii dispuse in privința inculpaților in cadrul procesului penal, constituie măsuri procesuale cu caracter real, ce au ca efect indisponibilizarea bunurilor existente in patrimoniul acestora in vederea acoperirii despăgubirilor civile

Potrivit art.163 alin.1 Cod procedură penală, scopul unei asemenea măsuri îl constituie tocmai prevenirea stării de insolvabilitate a debitorului, prin înstrăinarea bunurilor sale.

Prin efectul lor, măsurile asiguratorii garantează executarea obligațiilor de natură patrimonială ce decurg din soluționarea acțiunii penale si acțiunii civile in cadrul procesului penal.

Totodată s-a avut în vedere că așa cum rezulta din actele si lucrările dosarului, prejudiciul nu a fost acoperit de către inculpată, riscul înstrăinării bunurilor deținute fiind major, chiar contestatoarea motivând in cerere faptul că menținerea sechestrului asigurător îi încalcă ei și fiului, dreptul de proprietate asupra imobilului, neputând efectua acte de dispoziție.

Împotriva hotărârii a declarat recurs contestatoarea care a arătat că deși nu s-a dispus confiscarea specială, sechestrul a fost menținut pentru îndestularea pretinsului creditor P____ G_______, acesta avea posibilitatea de a întreprinde demersuri în vederea executării silite a hotărârii penale în termen de 20 zile de la _____________________ Noului Cod procedură civilă. S-a mai susținut că din întâmpinarea depusă de P____ G_______ rezultă că acesta a demarat executarea silită imobiliară împotriva imobilului pe care îl deține recurenta împreună cu fiul său.

Totodată s-a arătat că executarea silită presupune notarea somației în cartea funciară, astfel că este lipsită de interes menținerea sechestrului asigurator.

Recurenta a apreciat că instanța de fond a făcut aplicarea greșită a legii în cazul de față, dând o soluție care nu este în concordanță cu actul dedus judecății și a temeiului legal, instanța nemotivând în fapt și în drept menținerea sechestrului asigurator.

Examinând hotărârea atacată prin prisma actelor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul apreciază recursul ca nefondat.

Contrar susținerilor recurentei, rațiunea înființării sechestrului asigurator asupra imobilului aflat în proprietatea sa și a fiului său minor, în cursul urmăririi penale, menținut prin sentința penală nr. 240/15.03.2011 a Tribunalului București este tocmai aceea a garantării recuperării prejudiciului de 35.000 euro, prin echivalentul în lei la cursul BNR de la data plății, creat de către contestatoare prin săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 72/2000.

Câtă vreme însăși recurenta contestatoare a recunoscut că P____ G_______ a demarat executarea silită asupra bunului imobil indisponibilizat tocmai în acest scop, rezultă cu evidență că interesul celui vătămat prin săvârșirea infracțiunii este actual, astfel că nu există temei legal pentru admiterea contestației la măsura sechestrului deoarece efectul unei asemenea soluții ar fi imposibilitatea urmăririi silite prioritare a apartamentului, într-un eventual concurs cu alți creditori ai debitoarei, adică o consecință juridică contrară scopului pentru care s-a reglementat și s-a aplicat această măsură procesuală.

Pe de altă parte se constată motivarea soluției de către prima instanță prin prisma prevederilor legale evidențiate în considerentele hotărârii.

Față de cele ce preced, se apreciază că instanța de fond, reținând în mod just situația de fapt a realizat o corectă aplicare a legii, considerent pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 Codul de procedură civilă de la 1865 se va respinge recursul și se va menține hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurenta contestatoare R________ V_______ V_______ domiciliată în București, dar cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură petculescu R_____ V_______ cu sediul profesional în București, _____________________, _____________________, împotriva sentinței civile nr. 1526 din 3 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, intimați fiind M_________ P_____ – P________ DE PE LÂNGĂ INALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE – SECȚIA DE COMBATERE A CORUPȚIEI BUCUREȘTI, cu sediul în București, _____________________. 79-81, P____ G_______ domiciliat în București, - C________ _____________________. 23, _______________, Sector2, și S_____ R____ prin M_________ FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ____________________, Sector 5.

Menține hotărârea atacată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 14.04.2015

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI

C_______ M_______ G______ B______ Brînzică A________ S____

GREFIER,

S_____ E____ S___

J.f.M______ P______

Judecătoria Găești

Dosar nr.XXXXXXXXXXXX

Tehnored. A.N./Red. A.S.

11.05.2015/2 exemplare