Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL M________

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 453/A

Ședința publică de la 16 Septembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE L____ B________

Judecător C_______ M________

Grefier M_____ B_____

Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul-creditor M____ M_____ împotriva încheierii din 29.07.2014 pronunțată de Judecătoria Vânju M___ în contradictoriu cu intimatul-pârât D______ L_____ I_____, având ca obiect sechestru asigurator.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat R___ M_____, pentru apelantul-creditor lipsă, lipsă fiind și intimatul-pârât.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat R___ M_____, pentru apelantul-creditor depune la dosar împuternicirea avocațială și adresa nr.9088/23.05.2014.

Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.394 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.

Avocat R___ M_____, pentru apelantul-creditor, solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a încheierii din Camera de Consiliu din 29.07.2014 prin care s-a respins cererea de sechestru asigurator în sensul admiterii acestei cereri, cu cheltuieli de judecată. Susține că, sunt întrunite condițiile de admisibilitate a sechestrului ce se referă doar la existența cererii de chemare în judecată și existența actului scris constatator al creanței, însă instanța de fond în mod greșit a respins cererea privind instituirea sechestrului antamând fondul cauzei. Precizează că cererea de instituire a sechestrului a fost întemeiată pe dispozițiile art.952 alin.3 cod procedură civilă. Învederează faptul că intimata-pârâtă a vândut terenul și în anul 2012, deci anterior încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vânju M___, la data de 11.07.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamantul M____ M_____ în contradictoriu cu pârâtul D______ L_____ I_____ a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtului, până la concurența sumei de 11.928 lei, ce se compune din 10.000 lei dublul sumei c/val preț + 1368 lei despăgubiri + 500 lei onorariu avocat +60 lei notare litigiu BCPI Vânju M___.

În motivare, reclamantul a arătat că la data de 11.09.2013, a încheiat cu pârâtul antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub. nr. 2063/11.09.2013, având ca obiect vânzarea cumpărarea terenului în suprafață de 12.500 mp, teren arabil situat în extravilanul satului Punghina, __________________________________, compusă din 5000 mp situat în T.60/2, P.26; 5000 mp situat în T.61/2, P.16; și suprafața de 2500 mp situată în T.69, P.6.

Prețul vânzării a fost de 5.000 lei preț pe care l-a achitat pârâtului odată cu întocmirea actului la notarul public, antecontractul de vânzare cumpărare fiind semnat de pârât fără obiecțiuni.

A mai arătat că, prin antecontractul de vânzare cumpărare s-a convenit ca promitentul cumpărător să întocmească documentația cadastrală și să intabuleze terenul în cartea funciară, să suporte până la încheierea actului autentic costul taxelor și impozitelor către Administrația Fiscală.

Reclamantul a precizat că, la data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare, prin art.3 din convenția părților, promitentul vânzător a garantat promitentului cumpărător și a declarat pe proprie răspundere că deține proprietatea terenului ce a făcut obiectul antecontractului, că acest teren nu a făcut obiectul nici unei creanțe, nu a fost scos din circuitul civil, nu l-a înstrăinat sub nici o formă, nu este grevat de sarcini și nu face obiectul nici unei ipoteci. De asemenea, potrivit. art. 3 alin.3 din convenția părților, promitentul vânzător s-a obligat să nu înstrăineze, închirieze, arendeze terenul unei terțe persoane.

După încheierea antecontractului și plata prețului reclamantul a început să facă demersurile necesare în vederea intabulării terenului în CF, iar în urma demersurilor făcute a constatat că, terenul ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare – cumpărare a fost înstrăinat către __________________ în anul 2011, având nr. cadastral xxxxxxxx. Așadar prin adresa nr.9088/23.05.2014 emisă de BCPI Vînju M___ li s-a comunicat că nu se poate elibera extras de autentificare întrucât în cartea funciară nr. xxxxx nu figurează ca proprietar tabular reclamantul D______ L_____ Iulică.

De asemenea, a mai arătat că față de notările din cartea funciară rezultă cu certitudine că promitentul vânzător a manifestat totală rea credință, astfel că se afla în situația de a nu mai perfecta actul în formă autentică fiind evins asupra bunului îndeajuns de însemnat încât dacă ar fi cunoscut evicțiunea nu ar mai fi încheiat actul.

Reclamantul a apreciat că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile legale de admisibilitate pentru instituirea sechestrului asigurător, impuse de art. 952 alin. (1) NCPC, astfel: prin certificatul de grefă atașat la cerere s-a făcut dovada intentării acțiunii fiind constituit dosarul cu nr.XXXXXXXXXXXXX din data de 02.07.2014, prin care a solicitat rezoluțiunea Antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2063/11.09.2013, cu consecința repunerii părților în situația anterioară, obligarea pârâtului conform clauzelor contractuale, la restituirea sumei de 10.000 lei, ce reprezintă dublul sumei de 5.000 lei plătită cu titlul de preț, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în sumă de 1368 lei, ce constau în c/v impozit pe teren, taxe notariale și alte cheltuieli, precum și cheltuieli de judecată, creanța este constată printr-un înscris, respectiv prin antecontractul de vânzare cumpărare și chitanțele privind cheltuielile efectuate, este vorba de o creanță exigibilă, pârâtul a fost notificat să se prezinte în data de 20.06.2014 ora 10.00 la BNP B______ C_____, pentru perfectarea contractului de vânzare cumpărare, dar nu s-a prezentat.

În ceea ce privește temeinicia cererii de instituire a sechestrului asigurător reclamantul solicită să se constate că deși el și-a îndeplinit la timp și în totalitate obligațiile asumate, pârâtul a acționat cu rea - credință și a înstrăinat terenul ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare cumpărare, în acest sens pârâtul și-a micșorat patrimoniul și îl poate micșora în continuare în mod fraudulos și în dauna creditorului, în scopul de a se sustrage de la plata datoriilor, sau eventual de la executarea silită existând riscul ca debitorul să devină insolvabil, iar creditorul să nu-și poată realiza creanța.

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 951 și următoarele C__., cu cheltuieli de judecată.

În dovedirea cererii au fost depuse următoarele înscrisuri: certificatul de grefă, cererea înregistrată la data de 02.07.2014, încheiere de certificare nr. 34/20.06.2014, chitanța nr. MH xxxxx din 08.07.2014, antecontract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2063/11.09.2013, un set de chitanțe privind onorarii de avocat și mediator, chitanță privind dovada achitării taxei judiciare de timbru și copie delegație avocațială.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin încheierea din 29.07.2014 Judecătoria Vânju M___ a respins cererea din considerentele ce urmează:

Potrivit disp. art. 952 alin.1 C. pr. civ., instanța poate încuviința sechestrul asigurator chiar dacă creanța nu este exigibila, in cazurile in care debitorul a micșorat prin fapta sa, asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când există pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau sa-și ascundă ori să-și risipească averea. In aceste cazuri creditorul trebuie să asigure îndeplinirea și a celorlalte condiții prevăzute de alin. 1 si sa depună o cauțiune al cărei cuantum va fi fixat de către instanță. Astfel, pe lângă condițiile reglementate de disp. art. 952 alin. 3 C. pr. civ., de care creditoarea a înțeles sa se prevaleze, in cauza, pentru admisibilitatea cererii, trebuie îndeplinita și condiția existentei unei creanțe constatate prin act scris.

Așadar, analizând condiția existentei unei creanțe constată prin act scris, instanța a apreciat că această condiție nu este îndeplinită în cauză pentru considerentele ce se vor expune în cele ce urmează.

Astfel, este adevărat ca între părți s-a încheiat un antecontract având ca obiect o promisiune bilaterală de vânzare - cumpărare, în temeiul căruia creditorul a achitat cu titlu de preț, suma de 5.000 lei, iar prin intermediul cererii de chemare in judecata, înregistrata pe rolul Judecătoriei Vânju M___ la 11.07.2014, reclamantul a solicitat rezoluțiunea judiciara a antecontractului de vânzare cumpărare, întemeiat pe disp. art. 1549 C.civ.

Or, chiar dacă reclamantul-creditor a făcut dovada plății prețului, existenta dreptului său de creanța împotriva debitorului cu privire la aceasta suma, este condiționată de pronunțarea unei hotărâri judecătorești privind rezoluțiunea antecontractului, ca urmare a unei culpe a debitorului in îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate, întrucât convenția părților nu conține un pact comisoriu apt sa conducă de drept la rezoluțiunea actului juridic asumat. _____________________, la momentul neîndeplinirii obligațiilor de către debitor, în patrimoniul creditorului s-ar fi născut dreptul de a-i pretinde creanța, însa in ipoteza data, nașterea dreptului creditoarei asupra sumei achitata cu titlu de preț, este condiționata de constatarea judiciara a rezoluțiunii antecontractului de vânzare cumpărare. Prin urmare, creditorul nu are la acest moment o creanța constatata printr-un act scris împotriva debitorului, nașterea acesteia fiind condiționata de rezoluțiunea convenției, care presupune dovedirea unei culpe a debitorului în îndeplinirea obligațiilor asumate, aspecte care desigur urmează a fi tranșate odată cu soluționarea litigiului pe fond.

S-a reținut că, reclamantul din prezenta cauza a formulat o cerere de instituire a unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile, proprietatea pârâtului. Cerința actului scris, ca o condiție de admisibilitate a unei cereri de instituire a unui sechestru, este prevăzută atât pentru situația în care cererea de instituire a sechestrului asigurator este întemeiată pe alin. 1 al art. 952 C. pr. civ. sau pe alin. al 3-lea al aceluiași articol.

Așadar, antecontractul de vânzare-cumpărare, încheiat de părți la data de 11.09.2013, nu poate avea valoarea unui înscris constatator al creanței în privința căreia se intenționează obținerea unui titlu executor în acțiunea de fond, respectiv de rezoluțiune a antecontractului de vânzare-cumpărare si repunerea părților în situația anterioara, respectiv obligarea promitentului vânzător la restituirea prețului plătit de către promitentul cumpărător. Măsura sechestrului asigurator urmărește să pună la îndemâna creditorului un mijloc de executare al creanței sale, iar existența unui act scris in care să fie constatata creanța reprezintă pentru instanța investita cu soluționarea cererii de instituire a sechestrului un început de dovada a pertinenței susținerilor creditorului. Prin act scris trebuie să se înțeleagă numai actul constatator al creanței, din textul căruia să rezulte, fără intervenția unor împrejurări străine, elementele raportului juridic încheiat între părți, în special existența datoriei și obligația debitorului de a plăti o anumita sumă de bani.

In antecontractul de vânzare - cumpărare creanța pretinsă de către reclamant nu este individualizata. Acțiunea în rezoluțiune urmărește rezoluțiunea antecontractului de vânzare - cumpărare având ca și consecință repunerea părților în situația anterioara. In același timp însa art. 1549 Cod civil permite judecătorului să analizeze dacă se impune rezoluțiunea sau daca dimpotrivă este posibila executarea. In această situație, a incertitudinii, asupra existentei viitoare a raportului juridic nu se poate discuta de existenta unei creanțe constatata, sub aspectul întinderii sale, într-un înscris, deoarece numai instanța de judecata va putea stabili care va fi suma ce trebuie restituita de către promitentul vânzător promitentului cumpărător.

În ceea ce privește sumele indicate de reclamant în cererea de instituire a sechestrului asigurator, reprezentând despăgubiri, onorariu avocat și cheltuieli notare litigiu la Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, instanța a reținut că nu este îndeplinită condiția existenței unei creanțe împotriva pârâtului, dreptul de creanță al reclamantului împotriva pârâtului cu privire la aceste sume fiind condiționat de soluționarea acțiunii în rezoluțiune.

F___ de aspectele reținute, instanța a considerat inutil a mai analiza celelalte condiții prevăzute de disp. art. 952 alin. 1 și 3 C.pr.civ

Având în vedere aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de sechestru asigurator formulată de reclamantul M____ M_____.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În mod netemeinic, ne!egal, instanța a respins cererea de înființare a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile sau imobile a pârâtei, apreciind în mod greșit că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a unei cereri de instituire a sechestrului asigurător, că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți nu poate avea valoarea unui înscris constatator al creanței în privința căreia se intenționează obținerea unui titlu executoriu în acțiunea de fond și că în antecontractul de vânzare cumpărare creanța nu este individualizată.

Consideră netemeinică și nelegală soluția dată , întrucât cererea de sechestru asigurător are un caracter accesoriu față de cererea principală, iar judecătorul trebuie să verifice numai îndeplinirea condițiilor de înființare a sechestrului și anume existența dovezii intentării acțiunii principale pentru realizarea creanței, existenta actului scris constatator al creanței nu este necesar a se cuantifica creanța, acest control judecătoresc căzând în sarcina instanței ce soluționează fondul cauzei. De asemenea, în antecontractul de vânzare cumpărare se precizează că promitentul vânzător a primit întreaga sumă, în același antecontract se menționează că în cazul în care nu se poate perfecta contractul de vânzare-cumpărare din vina promitentului vânzător acesta va fi obligat la restituirea dublului prețului.

Atâta timp cât nu s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu privire la terenurile ce fac obiectul antecontractului, iar prețul nu a fost restituit de promitentul vânzător, suma prevăzută a devenit exigibilă.

Consideră că au fost întrunite condițiile imperative privind instituirea sechestrului întrucât a făcut dovada intentării acțiunii principale având ca obiect rezoluțiune antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2063/11.09.2013 în care a fost prevăzut prețul, însa a solicitat rezoluțiunea antecontractului cu executarea clauzei penale privind restituirea dublului prețului și despăgubiri a existenței unui înscris. Consideră că, în mod nelegal, instanța a apreciat că nu a fost îndeplinită cerința existenței unui act scris, în condițiile în care la dosar a fost depus antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2063/11.09.2013.

În speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 952 alin. (1) Cod pr. civilă pentru înființarea sechestrului asigurător, în sensul că deține o creanță constată prin act scris (antecontractul de vânzare-cumpărare și chitanțele privind cheltuielile efectuate) și care este exigibilă (pârâtul a fost notificat să se prezinte în data de 20 iunie 2014 ora 10:00 la BNP B______ C_____ pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, dar nu s-a prezentat) și de asemenea a dovedit că a intentat acțiune prin Certificatul de grefă eliberat de Judecătoria Vânju M___.

Instituția sechestrului asigurător are menirea de a asigura acțiunea civilă, având ca obiect luarea de către instanță a măsurilor care să asigure executarea unei hotărâri viitoare, să prevină actele de înstrăinare a bunurilor de către debitorul de rea credință care ar periclita executarea silită în viitor a hotărârii ce se va obține. Probele administrate în cauză au relevat faptul că prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2063/11.09.2013, având ca obiect vânzarea suprafeței totale de xxxxx mp situat în extravilanul loc.Punghina, _________________ convenit ca promitentul cumpărător să întocmească documentația cadastrală, să intabuleze terenul în cartea funciară și să achite taxele și impozitele aferente.

Promitenții vânzători au garantat cumpărătorul și au declarat pe proprie răspundere că terenul ce a făcut obiectul antecontractului nu a făcut obiectul nici unei creanțe, nu a fost scos din circuitul civil, nu l-a înstrăinat sub nici o formă, nu este grevat de sarcini și nu face obiectul nici unei ipoteci. De asemenea, promitentul vânzător s-a obligat să nu înstrăineze, închirieze, arendeze terenul unei terțe persoane.

A dovedit că după încheierea antecontractului a început să facă demersurile necesare în vederea intabulării terenului în CF însă a constatat că terenul ce a făcut obiectul vânzării a fost promis spre vânzare către __________________.

În acest sens, pârâtul și-a micșorat patrimoniu-cu rea credință, în mod fraudulos și în dauna creditorului, în scopul de a se sustrage de la plata datoriilor, sau eventual, de la executarea silită, existând riscul ca debitorul să devină insolvabil, iar creditorul să nu-și poată realiza creanța. Astfel, față de fapta pârâților sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 952 alin 3 cod proc. civilă privind instituirea sechestrului asigurător și instanța trebuia să dispună și sub acest aspect instituirea sechestrului întrucât a adus dovezi în acest sens.

În atare situație, având în vedere că prin cererea principală a solicitat rezoluțiunea antecontractului, executarea clauzei penale privind restituirea dublului prețului stipulat în antecontract precum și cheltuielile pe care le-a dovedit cu înscrisuri și cum a făcut dovada că debitorul prin fapta sa a micșorat patrimoniul, sunt întrunite condițiile privind admiterea cererii de instituire a sechestrului asigurător

Măsura instituirii sechestrului este o măsură de conservare și constă în indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile urmăribile ale debitorului aflate în posesia sa sau a altor persoane în scopul valorificării lor în momentul în care creditorul unei sume de bani va obține un titlu executoriu. Potrivit art 953 teza II cod procedură civilă, creditorul nu este obligat să individualizeze bunurile asupra cărora solicită instituirea sechestrului, ceea ce denotă că executorul are libertatea de a aprecia care sunt aceste bunuri, iar împotriva modului de aducere la îndeplinire, cel interesat poate formula contestație.

Față de aceste considerente solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a încheierii de ședință din 29.07.2014, în sensul admiterii cererii privind instituirea sechestrului asigurător, cu cheltuieli de judecată.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate tribunalul îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:

Dacă prin art.951 C.pr.civ., legiuitorul stabilește că sechestrul asigurător constă în indisponibilizarea bunurilor mobile sau/și imobile urmăribile ale debitorului aflate în posesia acestuia sau a unui terț în scopul valorificării lor în momentul în care creditorul unei sume de bani va obține un titlu executoriu prin art.952 alin.1 stabilește condițiile pentru admisibilitatea unei cereri de instituire a unei astfel de măsuri.

Condițiile cerute privesc atât constatarea în scris a creanței și exigibilitatea acesteia dar și dovada intentării de către creditor a cererii de chemare în judecată.

În ceea ce privește constatarea în scris a creanței în mod corect a reținut instanța de fond că prin act scris trebuie să se înțeleagă numai actul constatator al creanței, din cuprinsul căruia să rezulte, fără intervenția unor împrejurări străine, elementele raportului juridic încheiat între părți, în special existența datoriei și obligația debitorului de a plăti o anumită sumă de bani.

Odată ce îndeplinirea obligației asumate este condiționată de o împrejurare exterioară, este evident că înscrisul, reprezentat de antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 11.09.2013 și prezentat de apelant, nu poate fi considerat ca fiind act constatator al unei creanțe deoarece depinde de aprecierea instanței cu privire la culpa vânzătorului în executarea obligațiilor asumate. Chiar dacă suma ce s-ar impune a fi restituită este ușor determinabilă restituirea este condiționată de aprecierea instanței ceea ce instituie o incertitudine asupra existenței raportului juridic în forma prezentată în cauza pendinte.

Așadar, pentru ca un înscris să împlinească cerința impusă de art.952 alin.1 nu este suficient să fie scris ci este necesar ca prin conținutul său să stabilească existența datoriei și obligația debitorului de a plăti o anumită sumă de bani fără nici un alt element în funcție de care să fie apreciate cele două elemente. Mai simplu, pentru a fi act constatator în scris a creanței înseamnă că acest înscris întrunește toate elementele specifice unui titlu de creanță lipsindu-i doar caracterul executoriu.

În raport de acestea, motivele apelantului privind îndeplinirea de către antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 11.09.2013 a condiției analizate nu pot fi primite.

În ceea ce privește chitanțele privind anumite cheltuieli efectuate reprezentând despăgubiri, onorariu avocat și cheltuieli notare litigiu la Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, în aprecierea tribunalului acestea nefiind însușite de către debitori nu pot fi circumscrise noțiunii analizate mai sus astfel că existența și realitatea creanței reclamantului împotriva pârâtului va fi stabilită doar la momentul soluționării acțiunii în rezoluțiune .

De altfel susținerile apelantului în sensul că instanța de fond trebuia trebuie să verifice numai îndeplinirea condițiilor de înființare a sechestrului și anume existența dovezii intentării acțiunii principale pentru realizarea creanței, existenta actului scris constatator al creanței fără a fi necesar să cuantifice creanța nu pot fi primite întrucât așa cum rezultă din cuprinsul sentinței apelate instanța de fond s-a limitat doar la analizarea condițiilor impuse de art.952 C.pr.civ. și nu a depășit limitele investirii.

Aspectele privind reaua credință a debitorului sau faptul că acesta și-a diminuat patrimoniul și se impune instituirea sechestrului asiguratoriu fiind îndeplinite așadar cerințe art.952 alin.3 nu pot fi primite întrucât și în situația alin.3 creanța trebuie să fie constatată în scris. Pentru situația expresă de la alin.3 legiuitorul nu a înțeles să deroge de la condițiile impuse de alin.1 decât sub aspectul lipsei de exigibilitate a creanței.

Pentru toate aceste motive în temei art.480 alin.1 și art.953 alin.3 C.pr.civ. apelul va fi respins ca nefondat.

În temei art.451 C.pr.civ., având în vedere soluția ce se va da apelului, se va respinge și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul civil formulat de apelantul-creditor M____ M_____ cu domiciliul în municipiul București, ________________________. 1, sector 1, identificat prin CNP xxxxxxxxxxxxx și cu domiciliul ales la C__. avocat R___ M_____, cu sediul în localitatea Drobeta T____ S______, _____________________, județul M________, împotriva încheierii din 29.07.2014 pronunțată de Judecătoria Vânju M___ în contradictoriu cu intimatul-pârât D______ L_____ I_____, cu domiciliul în _______________________________, județul M________, având ca obiect sechestru asigurator.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 16 Septembrie 2014.

Președinte, L____ B________		Judecător, C_______ M________
	Grefier, M_____ B_____

Red. MC/BM

EX.4/ 17 Septembrie 2014

Jud fond L______ L

Cod operator 2626