Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B____

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 97/2013

Ședința publică de la 22 Ianuarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE A__ E____ D______

Judecător G_______ S___

Judecător A__-M____ D_____

Grefier R_____ - A______ S____

Pe rol soluționarea cererii de recurs privind pe petenta B_________ D____, domiciliată în mun. G_____, ____________________-80, ________________, ___________________, împotriva încheierii de ședință pronunțată în data de 06.11.2012 de Judecătoria B____, în dosar nr XXXXXXXXXXXXXX, având ca obiect ridicare sechestru asigurător în contradictoriu cu intimata ________________ sediul în mun. B____, ________________________, jud. B____.

Dezbaterile au avut loc în ședință publică din data de 16.01.2013 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările depuse și a depune concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 22.01.2013.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra recursului de față, se constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B____, sub nr.xxxxx, petenta B_________ D____ în contradictoriu cu intimata ______________ solicitat ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra apartamentului situat în G_____, __________________-80, _________________________________.

În motivare, petenta a arătat că în dosarul nr.xxxxx/2001 Poliția mun.B____ a emis o ordonanță de luare a măsurilor asiguratorii prin care s-a dispus instituirea sechestrului asupra unor bunuri ale inculpatului D_____ L_____, până la concurența sumei de 38.389.572 lei.

Sechestrul instituit asupra imobilului bun comun a fost menținut prin s.pen. nr.922/26.04.2002 a Judecătoriei B____.

Tribunalul B____ prin decizia nr.524/27.08.2002 și Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr.503/7.05.2003 au respins apelul și recursul formulate de inculpatul D_____ L_____, rămânând definitivă sentința Judecătoriei B____.

În anul 2002 Judecătoria G_____ a dispus prin s.civ. nr.7775/12.09.2002 desfacerea căsătoriei încheiate între petentă și D_____ L_____.

Ulterior, în dosarul nr.xxxxx/C/30.12.2005 al Judecătoriei G_____ s-a dispus partajarea bunurilor comune, prin s.civ.nr.3925/2006.

Prin această sentință, instanța a constatat că petenta are o cotă de participare de 100% în ceea ce privește apartamentul bun comun situat în G_____, __________________-80, ______________, _________________.

De la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare a fostului soț și de obligare a acestuia la plata despăgubirilor , creditorul nu a încercat niciodată să își valorifice creanța.

Părțile au uzat la instanța de fond de proba cu înscrisuri.

La termenul din 1.11.2012 instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a petentei, iar prin încheierea din 06.11.2012 s-a admis excepția și s-a dispus cererii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut prevederile art.594 C.pr.civ., potrivit cărora dacă debitorul va da în toate cazurile, garanție îndestulătoare, instanța va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigurător.

S-a mai reținut că prin sentința penală nr.922/26.04.2002 pronunțată de Judecătoria B____, cu referire la inculpatul D_____ L_____, s-a dispus menținerea sechestrului asigurător, instituit prin ordonanța de luare a măsurii asigurătorii, emisă de Poliția mun.B____ în dosar penal nr.xxxxx/2001, la data de 19.03.2001. Din sentința menționată a rezultat ca parte vătămată, respectiv parte civilă- __________________.

Față de cele menționate anterior, instanța de fond a constatat că doar numitul D_____ L_____ are calitate de debitor, nu și petenta B_________ D____, iar cu privire la mențiunea din art.594 C__, în sensul că soluționarea se face „cu citarea în termen scurt a părților”, s-a constatat că părțile la care se referă sunt părțile menționate în sentința penală .

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs petenta, în care după expunerea situației de fapt s-a apreciat că excepția prin care instanța de fond a soluționat cererea este netemeinică și nelegală.

Astfel, s-a susținut că încă de la procesul-verbal de instituire a sechestrului, organul de cercetare penală nu a ținut cont de faptul că bunul era proprietate comună, nu a instituit sechestru pe cota parte ce se prezuma a fi atribuită numitului D_____ L_____, fiind instituit sechestrul și pe bunuri proprii ale recurentei ( autoturism marca Cielo).

A mai invocat recurenta că din acest aspect rezultă că instanța penală a considerat că soția răspunde în fața legii alături de soț, atribuindu-i-se forțat acesteia calitatea de debitor în condițiile în care în prezent soții D_____ nu mai au nicio legătură, soțul fiind în penitenciar pentru alte fapte penale, iar în lipsa unei acțiuni exercitate de acesta sau de un împuternicit ar însemna ca bunurile să rămână indisponibilizate mereu, sechestrul neputând fi ridicat.

Recurenta a invocat prevederile art. 168 al.3 cod pr.penală, potrivit cărora dacă procesul penal a fost definitiv soluționat fără să se formuleze o cerere cu privire la măsurile asigurătorii se poate face contestație potrivit legii civile, iar în condițiile în care partea civilă în dosarul penal a comunicat că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a cauzei și în interval de 9 ani nu a făcut nici un demers de recuperare a prejudiciului, a apreciat că prezenta cerere poate fi admisă cu consecința ridicării sechestrului asigurător.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, evaluarea dovezilor administrate, în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, analizând cauza și sub toate aspectelor potrivit art. 304/1 cod pr.civilă, Tribunalul apreciază că recursul este întemeiat, fiind întrunite motivele prev. de art. 304 pct.8,9 cod pr.civilă, astfel că în temeiul art. 312 al.3 Cod pr.civilă urmează să îl admită pe următoarele considerente:

Raportat la situația de fapt, Tribunalul reține că prin Ordonanța de luare măsuri asigurătorii emisă de Poliția Municipiul B____ în dosarul nr.xxxxx/2001 s-a dispus instituirea sechestrului asupra unor bunuri ale inculpatului D_____ L_____, măsură menținută prin sentința penală nr.922 din 26.04.2002 a Judecătoriei B____, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia penală nr.524 din 27.02.2002 a Tribunalului B____ și decizia penală nr.503 din 07.05.2003 a Curții de Apel Ploiești.

Tribunalul mai reține că prin sentința civilă nr.7775 din 12.02.2002 a Judecătoriei G_____ s-a dispus desfacerea căsătoriei între recurentă și soțul său D_____ L_____, în prezent aflat în penitenciar pentru alte fapte penale, iar prin sentința civilă nr.3925/2006 a Judecătoriei G_____ s-a dispus și partajarea bunurilor comune ale foștilor soți, reținându-se în favoarea recurentei o cotă de 100% din apartamentul comun situat în județul G_____.

Față de motivele invocate de recurentă și temeiurile legale înscrise , Tribunalul constată că recursul este fondat.

Astfel, deși petenta-recurentă nu a motivat în drept cererea formulată, anterior pronunțării soluției, prin concluziile scrise atașate, au fost invocate alături de dispozițiile art.594 Cod proc.civilă, reținute de prima instanță și cele înscrise în art.168 Cod proc.penală, prevederi asupra cărora instanța de fond nu s-a pronunțat.

În acest context, Tribunalul constată că prima instanță a soluționat cauza pe o excepție de fond, peremtorie, invocată din oficiu, raportat la dispozițiile Codului de procedură civilă, omițând raportat la cererea dedusă judecății, situația de fapt, respectiv, faptul că măsura sechestrului asigurător a fost dispusă de organul de cercetare penală, sens în care se impunea analiza și a dispozițiilor art.168 Cod proc.penală, articol pe care petenta și-a fundamentat susținerile.

Sub ansamblul celor evocate, în condițiile în care prima instanță a soluționat cauza pe o excepție, fără a cerceta toate motivele legale invocate de recurentă, Tribunalul constată că soluția pronunțată este nelegală, context în care în temeiul art. 312 al.3 teza a II a cu referire la art.312 al.5 Cod proc.civilă, va admite recursul și va dispune casarea încheierii cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond pentru a se pronunța pe fondul cererii, având în vedere alături de dispozițiile art.594 Cod proc.civilă și pe cele înscrise în art.168 Cod proc.penală evocate de petenta-recurentă și care sunt incidente în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite, ca întemeiat, recursul formulat de petenta B_________ D____, domiciliată în mun. G_____, ____________________-80, ________________, ___________________, împotriva încheierii de ședință pronunțată în data de 06.11.2012 de Judecătoria B____, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, având ca obiect ridicare sechestru asigurător, în contradictoriu cu intimata ________________ sediul în mun. B____, ________________________, jud. B____.

Casează încheierea cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2013

Red. G.S___/ 24.01.2013

Tehnored.E.C./2 ex

Judecătoria B____

Jud. fond – A________ L.A.