Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL M________

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 546/A

Ședința publică de la 03 Octombrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE F____ M____

Judecător V_____ R____

Grefier M______ B____

Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul-creditor M____ M_____ împotriva încheierii din 19.08.2014 pronunțată de Judecătoria Vânju M___ în contradictoriu cu intimatul-pârât S______ J___, având ca obiect sechestru asigurator.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.394 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vînju M___, la data de 11.07.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamantul M____ M_____ în contradictoriu cu pârâtul S______ J__, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtului, până la concurența sumei de 23.404 lei, ce se compune din 21.840 lei dublul sumei c/val preț +1004 lei despăgubiri+ 500 lei onorariu avocat +60 lei notare litigiu BCPI Vânju M___.

În motivare, reclamantul a arătat că a formulat cerere de chemare în judecată împotriva paratului, înregistrata pe rolul Judecătoriei Vânju M___, sub nr.1754/332/ 2014, prin care a solicitat instanței de judecată să se pronunțe cu privire la rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2312/26.09.2013 cu consecința repunerii părților în situația anterioară, să oblige pârâtul conform clauzelor contractuale la restituirea sumei de 21.840 lei ce reprezintă dublul sumei de 10.920 lei plătită cu titlu de preț, să oblige pârâtul la plata sumei de 1004 lei ce reprezintă despăgubiri ce constau în contravaloare impozit teren, taxele notariale, taxa privind notarea litigiului 60 lei la BCPI Vânju M___, precum și suma de 500 lei onorariu avocat.

Acesta a arătat că la data de 26.09.2013, a încheiat cu pârâtul antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2312/26.09.2013, având ca obiect vânzarea cumpărarea terenului în suprafață de 27.300 m.p. teren arabil situat în extravilanul satului Slașoma, ________________________________, compusă din suprafața de 2.500 m.p. situată în T 51, P 11, suprafața de 2.500 m.p. situată în T 52, P 39, suprafața de 2.500 m.p. situată în T 52, P 46, suprafața de 5.000 m.p. situată în T 72, P 30, suprafața de 2.500 m.p situata in T 72, P 33, suprafața de 2.500 m.p. situată în T 101, P 71, suprafața de 2.500 m.p. situată în T 101/1, P 15, suprafața de 1.200 m.p. situată în T 102, P 25/1, suprafața de 2.500 m.p. situată în T 55, P 55, suprafața de 1.100 m.p. situată în T 69, P 23/1.

Prețul vânzării a fost de 10.920 lei preț pe care l-a achitat pârâtului odată cu întocmirea actului la notarul public, antecontractul de vânzare cumpărare fiind semnat de părți fără obiecțiuni.

A mai arătat că, prin antecontractul de vânzare cumpărare s-a convenit ca promitentul cumpărător să întocmească documentația cadastrala și să intabuleze terenul în cartea funciară, să suporte până la încheierea actului autentic costul taxelor și impozitelor către Administrația Fiscală.

Reclamantul a precizat că, la data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare, prin art.3 din convenția părților, promitentul vânzător a garantat promitentului cumpărător și a declarat pe proprie răspundere că deține proprietatea terenului ce a făcut obiectul antecontractului, că acest teren nu a făcut obiectul nici unei creanțe, nu a fost scos din circuitul civil, nu l-a înstrăinat sub nici o formă, nu este grevat de sarcini și nu face obiectul nici unei ipoteci.

De asemenea, potrivit. art. 3 alin.3 din convenția părților, promitentul vânzător s-a obligat să nu înstrăineze, închirieze, arendeze terenul unei terțe persoane.

După încheierea antecontractului și plata prețului a început să facă demersurile necesare în vederea intabulării terenului în CF, a achitat așa cum au convenit taxele și impozitele aferente și a plătit costurile necesare pentru întocmirea documentației cadastrale, însă, în urma demersurilor făcute la Biroul de cadastru și publicitate imobiliară Vânju M___, a constatat că o parte din terenul ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, respectiv terenul in suprafața de 2.500 m.p. situat în T 51, P 11 a fost înstrăinat către ___________________ prin actul notarial nr.942/19.04.2013, terenul în suprafață de 4.300 m.p. a fost înstrăinat către ___________________ prin actul notarial nr.1965/23.08.2012, terenul în suprafață de 2.500 m.p. nr.cadastral xxxxx a fost înstrăinat aceleiași societăți prin actul notarial nr.942/19.04.2013, terenul în suprafață de 2.500 m.p. nr.cadastral xxxxx m.p. a fost înstrăinat prin actul notarial nr.942/19.04.2013, terenul în suprafață de 5.000 m.p. având nr.cadastral xxxxx a fost înstrăinat prin actul notarial nr.942/19.04.2013, terenul în suprafață de 2.500 m.p. având nr. cadastral xxxxx și terenul în suprafață de 2.500 m.p. având nr.cadastral xxxxx a fost înstrăinat prin actul notarial 942/19.04.2013, înainte de încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare nr.2149/17.09.2013.

Promitentul vânzător a manifestat totală rea credință, astfel că se afla în situația de a nu mai perfecta actul în formă autentică fiind evins asupra bunului îndeajuns de însemnat încât dacă ar fi cunoscut evicțiunea nu ar mai fi încheiat actul.

Reclamantul a apreciat că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile legale de admisibilitate pentru instituirea sechestrului asigurător, impuse de art. 952 alin. (1) C.pr.civ pentru înființarea sechestrului asigurator, în sensul că deține o creanță constatată prin act scris ( antecontractul de vânzare-cumpărare și chitanțele privind cheltuielile efectuate) și care este exigibilă (pârâtul a fost notificat să se prezinte în data de 20.06.2014 ora 10.00 la BNP B______ C_____, pentru perfectarea contractului de vânzare cumpărare, dar nu s-a prezentat).

În ceea ce privește temeinicia cererii de instituire a sechestrului asigurător reclamantul a solicitat să se constate că deși el și-a îndeplinit la timp și în totalitate obligațiile asumate, pârâtul și-a micșorat patrimoniul și îl poate micșora în continuare în mod fraudulos și în dauna creditorului, în scopul de a se sustrage de la plata datoriilor, sau eventual de la executarea silită, existând riscul ca debitorul să devină insolvabil, iar creditorul să nu-și poată realiza creanța.

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 951 și următoarele C__., cu cheltuieli de judecată.

În dovedirea cererii au fost depuse următoarele înscrisuri: cererea înregistrată la data de 02.07.2014, certificatul de grefă, încheiere de certificare nr. 30/20.06.2014, chitanța ________ nr. xxxxx din 07.07.2014, copie împuternicirea avocațială, antecontract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2312/26.09.2013, estras de carte funciară, note scrise, încheierea din data de 17.07.2014 pronunțată de Judecătoria Vânju M___, județul M________, practică judiciară, chitanțele privind onorariul de avocat și mediator și chitanța privind dovada achitării taxei judiciare de timbru.

În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin încheierea din 19.08.2014 Judecătoria Vânju M___, a respins cererea, pentru următoarele considerente:

Potrivit disp. art. 952 alin.1 C. pr. civ., instanța poate încuviința sechestrul asigurator chiar dacă creanța nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa, asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când există pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea. In aceste cazuri creditorul trebuie să asigure îndeplinirea și a celorlalte condiții prevăzute de alin. 1 și să depună o cauțiune al cărei cuantum va fi fixat de către instanță. Astfel, pe lângă condițiile reglementate de disp. art. 952 alin. 3 C. pr. civ., de care creditoarea a înțeles să se prevaleze, în cauza, pentru admisibilitatea cererii, trebuie îndeplinită și condiția existentei unei creanțe constatate prin act scris.

Așadar, analizând condiția existentei unei creanțe constată prin act scris, instanța a apreciat că această condiție nu este îndeplinită în cauză pentru considerentele ce se vor expune în cele ce urmează.

Astfel, este adevărat ca între părți s-a încheiat un antecontract având ca obiect o promisiune bilaterală de vânzare - cumpărare, în temeiul căruia reclamantul în calitate de promitent cumpărător a achitat cu titlu de preț, suma de 10.920 lei, iar prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Vânju M___ la data de 02.07.2014, acesta a solicitat rezoluțiunea judiciara a antecontractului de vânzare cumpărare, întemeiată pe disp. art. 1549 C.civ.

Or, chiar dacă creditorul a făcut dovada plății prețului, existenta dreptului său de creanță împotriva debitorului cu privire la aceasta suma, este condiționată de pronunțarea unei hotărâri judecătorești privind rezoluțiunea antecontractului, ca urmare a unei culpe a debitorului în îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate, întrucât convenția părților nu conține un pact comisoriu apt sa conducă de drept la rezoluțiunea actului juridic asumat. Într-o atare situație, la momentul neîndeplinirii obligațiilor de către debitor, în patrimoniul creditorului s-ar fi născut dreptul de a-i pretinde creanța, însa în ipoteza dată, nașterea dreptului creditoarei asupra sumei achitată cu titlu de preț, este condiționată de constatarea judiciară a rezoluțiunii antecontractului de vânzare cumpărare. Prin urmare, creditorul nu are la acest moment o creanță constatată printr-un act scris împotriva debitorului, nașterea acesteia fiind condiționată de rezoluțiunea convenției, care presupune dovedirea unei culpe a debitorului în îndeplinirea obligațiilor asumate, aspecte care desigur urmează a fi tranșate odată cu soluționarea litigiului pe fond.

S-a reținut că, reclamantul din prezenta cauză a formulat o cerere de instituire a unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile, proprietatea pârâtului. Cerința actului scris, ca o condiție de admisibilitate a unei cereri de instituire a unui sechestru, este prevăzută atât pentru situația în care cererea de instituire a sechestrului asigurator este întemeiată pe alin. 1 al art. 952 C. pr. civ. sau pe alin. al 3-lea al aceluiași articol.

Așadar, antecontractul de vânzare-cumpărare, încheiat de părți la data de 26.09.2013, nu poate avea valoarea unui înscris constatator al creanței reclamantului împotriva pârâtului, în temeiul căruia să se poată obține unui titlu executoriu în acțiunea de fond, respectiv de rezoluțiune a antecontractului de vânzare-cumpărare si repunerea părților în situația anterioară, respectiv obligarea promitenților vânzători la restituirea prețului plătit de către promitentul cumpărător. Măsura sechestrului asigurator urmărește să pună la îndemâna creditorului un mijloc de executare al creanței sale, iar existența unui act scris in care să fie constatata creanța reprezintă pentru instanța investita cu soluționarea cererii de instituire a sechestrului un început de dovada a pertinenței susținerilor creditorului. Prin act scris trebuie să se înțeleagă numai actul constatator al creanței, din textul căruia să rezulte, fără intervenția unor împrejurări străine, elementele raportului juridic încheiat între părți, în special existența datoriei și obligația debitorului de a plăti o anumita sumă de bani.

În antecontractul de vânzare - cumpărare creanța pretinsă de către reclamant nu este individualizată. Acțiunea în rezoluțiune urmărește rezoluțiunea antecontractului de vânzare - cumpărare având ca și consecință repunerea părților în situația anterioara. În același timp însă art. 1549 Cod civil permite judecătorului să analizeze dacă se impune rezoluțiunea sau dacă dimpotrivă este posibilă executarea. În această situație, a incertitudinii, asupra existenței viitoare a raportului juridic nu se poate discuta de existenta unei creanțe constatată, sub aspectul întinderii sale, într-un înscris, deoarece numai instanța de judecata va putea stabili care va fi suma ce trebuie restituită de către promitentul vânzător promitentului cumpărător.

În ceea ce privește sumele indicate de reclamant în cererea de instituire a sechestrului asigurator, reprezentând despăgubiri, onorariu avocat și cheltuieli notare litigiu la Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, instanța a reținut că nu este îndeplinită condiția existenței unei creanțe împotriva pârâtului, dreptul de creanță al reclamantului împotriva pârâtului cu privire la aceste sume fiind condiționat de soluționarea acțiunii în rezoluțiune.

Față de aspectele reținute, instanța a considerat inutil a mai analiza celelalte condiții prevăzute de disp. art. 952 alin. 1 și 3 C.pr.civ

Având în vedere aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de sechestru asigurator formulată de reclamantul M____ M_____.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În mod netemeinic, nelegal, instanța a respins cererea de înființare a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile sau imobile a pârâtului, apreciind în mod greșit că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a unei cereri de instituire a sechestrului asigurător, că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți nu poate avea valoarea unui înscris constatator al creanței în privința căreia se intenționează obținerea unui titlu executoriu în acțiunea de fond și că în antecontractul de vânzare cumpărare creanța nu este individualizată.

Consideră netemeinică și nelegală soluția dată, întrucât cererea de sechestru asigurător are un caracter accesoriu față de cererea principală, iar judecătorul trebuie să verifice numai îndeplinirea condițiilor de înființare a sechestrului și anume existența dovezii intentării acțiunii principale pentru realizarea creanței, existenta actului scris constatator al creanței nu este necesar a se cuantifica creanța, acest control judecătoresc căzând în sarcina instanței ce soluționează fondul cauzei. De asemenea, în antecontractul de vânzare cumpărare se precizează că promitentul vânzător a primit întreaga sumă, în același antecontract se menționează că în cazul în care nu se poate perfecta contractul de vânzare-cumpărare din vina promitentului vânzător acesta va fi obligat la restituirea dublului prețului.

Atâta timp cât nu s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu privire la terenurile ce fac obiectul antecontractului, iar prețul nu a fost restituit de promitentul vânzător, suma prevăzută a devenit exigibilă.

Consideră că au fost întrunite condițiile imperative privind instituirea sechestrului întrucât a făcut dovada intentării acțiunii principale având ca obiect rezoluțiune antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2312/26.09.2013 în care a fost prevăzut prețul, însă a solicitat rezoluțiunea antecontractului cu executarea clauzei penale privind restituirea dublului prețului și despăgubiri a existenței unui înscris. Consideră că, în mod nelegal, instanța a apreciat că nu a fost îndeplinită cerința existenței unui act scris, în condițiile în care la dosar a fost depus antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2312/26.09.2013.

În speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 952 alin. (1) Cod pr. civilă pentru înființarea sechestrului asigurător, în sensul că deține o creanță constatată prin act scris (antecontractul de vânzare-cumpărare și chitanțele privind cheltuielile efectuate) și care este exigibilă (pârâtul a fost notificat să se prezinte în data de 20 iunie 2014 ora 10:00 la BNP B______ C_____ pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, dar nu s-a prezentat) și de asemenea a dovedit că a intentat acțiune prin Certificatul de grefă eliberat de Judecătoria Vânju M___.

Instituția sechestrului asigurător are menirea de a asigura acțiunea civilă, având ca obiect luarea de către instanță a măsurilor care să asigure executarea unei hotărâri viitoare, să prevină actele de înstrăinare a bunurilor de către debitorul de rea credință care ar periclita executarea silită în viitor a hotărârii ce se va obține. Probele administrate în cauză au relevat faptul că prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2312/26.09.2013, având ca obiect vânzarea suprafeței totale de 27.300 situat în extravilanul satului Slașoma, _______________ convenit ca promitentul cumpărător să întocmească documentația cadastrală, să intabuleze terenul în cartea funciară și să achite taxele și impozitele aferente.

Promitentul vânzător a garantat cumpărătorul și a declarat pe proprie răspundere că terenul ce a făcut obiectul antecontractului nu a făcut obiectul nici unei creanțe, nu a fost scos din circuitul civil, nu l-a înstrăinat sub nici o formă, nu este grevat de sarcini și nu face obiectul nici unei ipoteci. De asemenea, promitenții vânzători s-au obligat să nu înstrăineze, închirieze, arendeze terenul unei terțe persoane.

A dovedit că după încheierea antecontractului a început să facă demersurile necesare în vederea intabulării terenului în CF însă a constatat că terenul ce a făcut obiectul vânzării a fost vândut prin act notarial 942/19.04.2013, înainte de încheierea antecontractului nostru, către ___________________.

În acest sens, pârâtul și-a micșorat patrimoniu-cu rea credință, în mod fraudulos și în dauna creditorului, în scopul de a se sustrage de la plata datoriilor, sau eventual, de la executarea silită, existând riscul ca debitorul să devină insolvabil, iar creditorul să nu-și poată realiza creanța. Astfel, față de fapta pârâtei sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 952 alin 3 cod proc. civilă privind instituirea sechestrului asigurător și instanța trebuia să dispună și sub acest aspect instituirea sechestrului întrucât a adus dovezi în acest sens.

În atare situație, având în vedere că prin cererea principală a solicitat rezoluțiunea antecontractului, executarea clauzei penale privind restituirea dublului prețului stipulat în antecontract precum și cheltuielile pe care le-a dovedit cu înscrisuri și cum a făcut dovada că debitorul prin fapta sa a micșorat patrimoniul, sunt întrunite condițiile privind admiterea cererii de instituire a sechestrului asigurător

Măsura instituirii sechestrului este o măsură de conservare și constă în indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile urmăribile ale debitorului aflate în posesia sa sau a altor persoane în scopul valorificării lor în momentul în care creditorul unei sume de bani va obține un titlu executoriu. Potrivit art 953 teza II cod procedură civilă, creditorul nu este obligat să individualizeze bunurile asupra cărora solicită instituirea sechestrului, ceea ce denotă că executorul are libertatea de a aprecia care sunt aceste bunuri, iar împotriva modului de aducere la îndeplinire, cel interesat poate formula contestație.

Față de aceste considerente solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a încheierii de ședință din 19.08.2014, în sensul admiterii cererii privind instituirea sechestrului asigurător, cu cheltuieli de judecată.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate tribunalul îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:

Dacă prin art.951 C.pr.civ., legiuitorul stabilește că sechestrul asigurător constă în indisponibilizarea bunurilor mobile sau/și imobile urmăribile ale debitorului aflate în posesia acestuia sau a unui terț în scopul valorificării lor în momentul în care creditorul unei sume de bani va obține un titlu executoriu prin art.952 alin.1 stabilește condițiile pentru admisibilitatea unei cereri de instituire a unei astfel de măsuri.

Condițiile cerute privesc atât constatarea în scris a creanței și exigibilitatea acesteia dar și dovada intentării de către creditor a cererii de chemare în judecată.

În ceea ce privește constatarea în scris a creanței în mod corect a reținut instanța de fond că prin act scris trebuie să se înțeleagă numai actul constatator al creanței, din cuprinsul căruia să rezulte, fără intervenția unor împrejurări străine, elementele raportului juridic încheiat între părți, în special existența datoriei și obligația debitorului de a plăti o anumită sumă de bani.

Odată ce îndeplinirea obligației asumate este condiționată de o împrejurare exterioară, este evident că înscrisul, reprezentat de antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 26.09.2013 și prezentat de apelant, nu poate fi considerat ca fiind act constatator al unei creanțe deoarece depinde de aprecierea instanței cu privire la culpa vânzătorului în executarea obligațiilor asumate. Chiar dacă suma ce s-ar impune a fi restituită este ușor determinabilă restituirea este condiționată de aprecierea instanței ceea ce instituie o incertitudine asupra existenței raportului juridic în forma prezentată în cauza pendinte.

Așadar, pentru ca un înscris să împlinească cerința impusă de art.952 alin.1 nu este suficient să fie scris ci este necesar ca prin conținutul său să stabilească existența datoriei și obligația debitorului de a plăti o anumită sumă de bani fără nici un alt element în funcție de care să fie apreciate cele două elemente. Mai simplu, pentru a fi act constatator în scris a creanței înseamnă că acest înscris întrunește toate elementele specifice unui titlu de creanță lipsindu-i doar caracterul executoriu.

În raport de acestea, motivele apelantului privind îndeplinirea de către antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 26.09.2013 a condiției analizate nu pot fi primite.

În ceea ce privește chitanțele privind anumite cheltuieli efectuate reprezentând despăgubiri, onorariu avocat și cheltuieli notare litigiu la Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, în aprecierea tribunalului acestea nefiind însușite de către debitor nu pot fi circumscrise noțiunii analizate mai sus astfel că existența și realitatea creanței reclamantului împotriva pârâtului va fi stabilită doar la momentul soluționării acțiunii în rezoluțiune .

De altfel susținerile apelantului în sensul că instanța de fond trebuia trebuie să verifice numai îndeplinirea condițiilor de înființare a sechestrului și anume existența dovezii intentării acțiunii principale pentru realizarea creanței, existenta actului scris constatator al creanței fără a fi necesar să cuantifice creanța nu pot fi primite întrucât așa cum rezultă din cuprinsul sentinței apelate instanța de fond s-a limitat doar la analizarea condițiilor impuse de art.952 C.pr.civ. și nu a depășit limitele investirii.

Aspectele privind reaua credință a debitorului sau faptul că acesta și-a diminuat patrimoniul și se impune instituirea sechestrului asiguratoriu fiind îndeplinite așadar cerințe art.952 alin.3 nu pot fi primite întrucât și în situația alin.3 creanța trebuie să fie constatată în scris. Pentru situația expresă de la alin.3 legiuitorul nu a înțeles să deroge de la condițiile impuse de alin.1 decât sub aspectul lipsei de exigibilitate a creanței.

Pentru toate aceste motive în temei art.480 alin.1 și art.953 alin.3 C.pr.civ. apelul va fi respins ca nefondat.

În temei art.451 C.pr.civ., având în vedere soluția ce se va da apelului, se va respinge și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul civil formulat de apelantul-creditor M____ M_____ cu domiciliul în municipiul București, ________________________. 1, sector 1, identificat prin CNP xxxxxxxxxxxxx și cu domiciliul ales la C__. avocat R___ M_____, cu sediul în localitatea Drobeta T____ S______, _____________________, județul M________, împotriva încheierii din 06.08.2014 pronunțată de Judecătoria Vânju M___ în contradictoriu cu intimatul-pârât S______ J___, CNP – xxxxxxxxxxxxx cu domiciliul în satul Slașoma, ________________________________, având ca obiect sechestru asigurator.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 03 Octombrie 2014.

Președinte, F____ M____		Judecător, V_____ R____
	Grefier, M______ B____

Redactat V.R.06.10.2014

tehnoredactat M.B., Ex.4/6 pag.

jud.fond C_____ A.

Cod operator 2626