Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL M________

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 445/2014

Ședința publică de la 16 Septembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ P______

Judecător C______ Z_____

Grefier N_______ C_____ B___________

Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul reclamant M____ M_____ împotriva încheierii din 29.07.2014 pronunțată de Judecătoria Vînju M___ în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX, intimată pârâtă fiind A_______ S_____, având ca obiect sechestru asigurător.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: intimata pârâtă, lipsă fiind apelantul reclamant.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează lipsa apelantului reclamant, după care, nemaifiind alte cereri, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul asupra apelului.

Intimata pârâtă prezentă a solicitat respingerea apelului.

INSTANȚA

Asupra apelului de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vînju M___ la data de 11.07.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamantul M____ M_____, în contradictoriu cu pârâta A_______ S_____, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtei, până la concurența sumei de 18.032 lei, ce se compune din 16.960 lei dublul sumei c/val preț +512 lei despăgubiri+ 500 lei onorariu avocat +60 lei notare litigiu BCPI Vînju M___.

În motivare, reclamantul a arătat că în fapt, a formulat cerere de chemare în judecată împotriva paratei, înregistrata pe rolul Judecătoriei Vînju M___, sub nr.1705/332/ 2014, prin care a solicitat instanței de judecată să se pronunțe cu privire la rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2124/16.09.2013 cu consecința repunerii părților în situația anterioară, să oblige pârâta conform clauzelor contractuale la restituirea sumei de 16.960 lei ce reprezintă dublul sumei de 8.480 lei plătită cu titlu de preț, să oblige pârâta la plata sumei de 512 lei ce reprezintă despăgubiri ce constau în contravaloare impozit teren, taxele notariale, taxa privind notarea litigiului 60 lei la BCPI Vînju M___, precum și suma de 500 lei onorariu avocat.

La data de 16.09.2013 a încheiat cu pârâta antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2124/16.09.2013, având ca obiect vânzarea cumpărarea terenului în suprafață de 21.200 m.p. teren arabil situat în extravilanul satului R____, __________________________________, situată în T 45, P 34.

Prețul vânzării a fost de 8.480 lei preț pe care l-a achitat pârâtei odată cu întocmirea actului la notarul public, antecontractul de vânzare cumpărare fiind semnat de părți fără obiecțiuni.

Prin antecontractul de vânzare cumpărare s-a convenit ca promitentul cumpărător să întocmească documentația cadastrala și să intabuleze terenul în cartea funciară, să suporte până la încheierea actului autentic costul taxelor și impozitelor către Administrația Fiscală.

La data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare, prin art.3 din convenția părților, promitenta vânzătoare a garantat promitentului cumpărător și a declarat pe proprie răspundere că deține proprietatea terenului ce a făcut obiectul antecontractului, că acest teren nu a făcut obiectul nici unei creanțe, nu a fost scos din circuitul civil, nu l-a înstrăinat sub nici o formă, nu este grevat de sarcini și nu face obiectul nici unei ipoteci.

De asemenea, potrivit. art. 3 alin.3 din convenția părților, promitenta vânzătoare s-a obligat să nu înstrăineze, închirieze, arendeze terenul unei terțe persoane.

După încheierea antecontractului și plata prețului a început să facă demersurile necesare în vederea intabulării terenului în CF, a achitat așa cum au convenit taxele și impozitele aferente și a plătit costurile necesare pentru întocmirea documentației cadastrale, însă, în urma demersurilor făcute la Biroul de cadastru și publicitate imobiliară Vînju M___, a constatat că întreaga suprafață de 21.200 m.p. ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare a fost înstrăinat către ______________ prin actul notarial nr.1666/27.05.2009, înainte de încheierea antecontractului de vânzare cumpărare nr.2124/16.09.2013.

Promitenta vânzătoare a manifestat totală rea credință, astfel că se afla în situația de a nu mai perfecta actul în formă autentică fiind evins asupra bunului îndeajuns de însemnat încât dacă ar fi cunoscut evicțiunea nu ar mai fi încheiat actul.

Reclamantul a apreciat că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile legale de admisibilitate pentru instituirea sechestrului asigurător, impuse de art. 952 alin. (1) C.pr.civ pentru înființarea sechestrului asigurator, în sensul că deține o creanță constatată prin act scris (antecontractul de vânzare-cumpărare și chitanțele privind cheltuielile efectuate) și care este exigibilă (pârâta a fost notificată să se prezinte în data de 20.06.2014 ora 10.00 la BNP B______ C_____, pentru perfectarea contractului de vânzare cumpărare, dar nu s-a prezentat).

În ceea ce privește temeinica cererii de instituire a sechestrului asigurător reclamantul solicită să se constate că deși el și-a îndeplinit la timp și în totalitate obligațiile asumate, pârâta și-a micșorat patrimoniul și îl poate micșora în continuare în mod fraudulos și în dauna creditorului, în scopul de a se sustrage de la plata datoriilor, sau eventual de la executarea silită, existând riscul ca debitorul să devină insolvabil, iar creditorul să nu-și poată realiza creanța.

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 951 și următoarele C__., cu cheltuieli de judecată.

În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Vînju M___ a pronunțat încheierea din 29.07.2014 prin care a respins cererea formulată de reclamant.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit disp. art. 952 alin.1 C. pr. civ., instanța poate încuviința sechestrul asigurator chiar dacă creanța nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa, asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când există pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea. In aceste cazuri creditorul trebuie să asigure îndeplinirea și a celorlalte condiții prevăzute de alin. 1 și să depună o cauțiune al cărei cuantum va fi fixat de către instanță. Astfel, pe lângă condițiile reglementate de disp. art. 952 alin. 3 C. pr. civ., de care creditoarea a înțeles să se prevaleze, în cauza, pentru admisibilitatea cererii, trebuie îndeplinită și condiția existentei unei creanțe constatate prin act scris.

Analizând condiția existentei unei creanțe constată prin act scris, instanța a apreciat că această condiție nu este îndeplinită în cauză pentru considerentele ce se vor expune în cele ce urmează.

Astfel, este adevărat ca între părți s-a încheiat un antecontract având ca obiect o promisiune bilaterală de vânzare - cumpărare, în temeiul căruia reclamantul în calitate de promitent cumpărător a achitat cu titlu de preț, suma de 8.480 lei, iar prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Vînju M___ la data de 02.07.2014, acesta a solicitat rezoluțiunea judiciara a antecontractului de vânzare cumpărare, întemeiată pe disp. art. 1549 C.civ.

Or, chiar dacă reclamantul a făcut dovada plății prețului, existenta dreptului său de creanța împotriva debitoarei cu privire la această suma, este condiționată de pronunțarea unei hotărâri judecătorești privind rezoluțiunea antecontractului, ca urmare a unei culpe a debitorului în îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate, întrucât convenția părților nu conține un pact comisoriu apt să conducă de drept la rezoluțiunea actului juridic asumat. Într-o atare situație, la momentul neîndeplinirii obligațiilor de către debitor, în patrimoniul creditorului s-ar fi născut dreptul de a-i pretinde creanța, însa în ipoteza dată, nașterea dreptului reclamantului asupra sumei achitata cu titlu de preț, este condiționată de constatarea judiciară a rezoluțiunii antecontractului de vânzare cumpărare. Prin urmare, reclamantul nu are la acest moment o creanță constatată printr-un act scris împotriva pârâtei, nașterea acesteia fiind condiționată de rezoluțiunea convenției, care presupune dovedirea unei culpe a debitorilor în îndeplinirea obligațiilor asumate, aspecte care desigur urmează a fi tranșate odată cu soluționarea litigiului pe fond.

S-a reținut că, reclamantul din prezenta cauza a formulat o cerere de instituire a unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile, proprietatea pârâtei. Cerința actului scris, ca o condiție de admisibilitate a unei cereri de instituire a unui sechestru, este prevăzută atât pentru situația în care cererea de instituire a sechestrului asigurator este întemeiată pe alin. 1 al art. 952 C. pr. civ. sau pe alin. al 3-lea al aceluiași articol.

Antecontractul de vânzare-cumpărare, încheiat de părți la data de 16.09.2013, nu poate avea valoarea unui înscris constatator al creanței reclamantului împotriva pârâtului, în temeiul căruia să se poată obține unui titlu executoriu în acțiunea de fond, respectiv de rezoluțiune a antecontractului de vânzare-cumpărare si repunerea părților în situația anterioara, respectiv obligarea promitenților vânzători la restituirea prețului plătit de către promitentul cumpărător. Măsura sechestrului asigurator urmărește să pună la îndemâna creditorului un mijloc de executare al creanței sale, iar existența unui act scris in care să fie constatata creanța reprezintă pentru instanța investita cu soluționarea cererii de instituire a sechestrului un început de dovada a pertinenței susținerilor creditorului. Prin act scris trebuie să se înțeleagă numai actul constatator al creanței, din textul căruia să rezulte, fără intervenția unor împrejurări străine, elementele raportului juridic încheiat între părți, în special existența datoriei și obligația debitorului de a plăti o anumita sumă de bani.

In antecontractul de vânzare - cumpărare creanța pretinsă de către reclamant nu este individualizata. Acțiunea în rezoluțiune urmărește rezoluțiunea antecontractului de vânzare - cumpărare având ca și consecință repunerea părților în situația anterioara. In același timp însa art. 1549 Cod civil permite judecătorului să analizeze dacă se impune rezoluțiunea sau daca dimpotrivă este posibila executarea. In această situație, a incertitudinii, asupra existentei viitoare a raportului juridic nu se poate discuta de existenta unei creanțe constatata, sub aspectul întinderii sale, într-un înscris, deoarece numai instanța de judecata va putea stabili care va fi suma ce trebuie restituită de către promitenții vânzători promitentului cumpărător.

În ceea ce privește sumele indicate de reclamant în cererea de instituire a sechestrului asigurator, reprezentând despăgubiri, onorariu avocat și cheltuieli notare litigiu la Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, instanța reține că nu este îndeplinită condiția existenței unei creanțe împotriva pârâtului, dreptul de creanță al reclamantului împotriva pârâtului cu privire la aceste sume fiind condiționat de soluționarea acțiunii în rezoluțiune.

F___ de aspectele reținute, instanța a considerat inutil a mai analiza celelalte condiții prevăzute de disp. art. 952 alin. 1 și 3 C.pr.civ și a respins ca neîntemeiată cererea de sechestru asigurator formulată de reclamantul M____ M_____.

Împotriva încheierii din 29.07.2014, în termen legal a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:

În mod netemeinic, ne!egal, instanța a respins cererea de înființare a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile sau imobile a pârâtei, apreciind în mod greșit că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a unei cereri de instituire a sechestrului asigurător, că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți nu poate avea valoarea unui înscris constatator al creanței în privința căreia se intenționează obținerea unui titlu executoriu în acțiunea de fond și că în antecontractul de vânzare cumpărare creanța nu este individualizată.

Consideră netemeinică și nelegală soluția dată, întrucât cererea de sechestru asigurător are un caracter accesoriu față de cererea principală, iar judecătorul trebuie să verifice numai îndeplinirea condițiilor de înființare a sechestrului și anume existența dovezii intentării acțiunii principale pentru realizarea creanței, existenta actului scris constatator al creanței nu este necesar a se cuantifica creanța, acest control judecătoresc căzând în sarcina instanței ce soluționează fondul cauzei.

Consideră că au fost întrunite condițiile imperative privind instituirea sechestrului întrucât a făcut dovada intentării acțiunii principale având ca obiect rezoluțiune antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2124/16.09.2013 în care a fost prevăzut prețul, însa a solicitat rezoluțiunea antecontractului cu executarea clauzei penale privind restituirea dublului prețului și despăgubiri a existenței unui înscris. Consideră că, în mod nelegal, instanța a apreciat că nu a fost îndeplinită cerința existenței unui act scris, în condițiile în care la dosar a fost depus antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2124/16.09.2013.

În speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 952 alin. (1) Cod pr. civilă pentru înființarea sechestrului asigurător, în sensul că deține o creanță constată prin act scris (antecontractul de vânzare-cumpărare și chitanțele privind cheltuielile efectuate) și care este exigibilă (pârâtul a fost notificat să se prezinte în data de 20 iunie 2014 ora 10:00 la BNP B______ C_____ pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, dar nu s-a prezentat) și de asemenea a dovedit că a intentat acțiune prin Certificatul de grefă eliberat de Judecătoria Vânju M___.

Instituția sechestrului asigurător are menirea de a asigura acțiunea civilă, având ca obiect luarea de către instanță a măsurilor care să asigure executarea unei hotărâri viitoare, să prevină actele de înstrăinare a bunurilor de către debitorul de rea credință care ar periclita executarea silită în viitor a hotărârii ce se va obține. Probele administrate în cauză au relevat faptul că prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2124/16.09.2013, având ca obiect vânzarea suprafeței totale de xxxxx mp situat în extravilanul loc. R____, __________________ convenit ca promitentul cumpărător să întocmească documentația cadastrală, să intabuleze terenul în cartea funciară și să achite taxele și impozitele aferente.

Promitenta vânzătoare a garantat cumpărătorul și a declarat pe proprie răspundere că terenul ce a făcut obiectul antecontractului nu a făcut obiectul nici unei creanțe, nu a fost scos din circuitul civil, nu l-a înstrăinat sub nici o formă, nu este grevat de sarcini și nu face obiectul nici unei ipoteci. De asemenea, promitentul vânzător s-a obligat să nu înstrăineze, închirieze, arendeze terenul unei terțe persoane.

A dovedit că după încheierea antecontractului a început să facă demersurile necesare în vederea intabulării terenului în CF însă a constatat că terenul ce a făcut obiectul vânzării a fost promis spre vânzare către ______________.

În acest sens, pârâta și-a micșorat patrimoniu-cu rea credință, în mod fraudulos și în dauna creditorului, în scopul de a se sustrage de la plata datoriilor, sau eventual, de la executarea silită, existând riscul ca debitorul să devină insolvabil, iar creditorul să nu-și poată realiza creanța. Astfel, față de fapta pârâtei sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 952 alin 3 cod proc. civilă privind instituirea sechestrului asigurător și instanța trebuia să dispună și sub acest aspect instituirea sechestrului întrucât a adus dovezi în acest sens.

În atare situație, având în vedere că prin cererea principală a solicitat rezoluțiunea antecontractului, executarea clauzei penale privind restituirea dublului prețului stipulat în antecontract precum și cheltuielile pe care le-a dovedit cu înscrisuri și cum a făcut dovada că debitorul prin fapta sa a micșorat patrimoniul, sunt întrunite condițiile privind admiterea cererii de instituire a sechestrului asigurător.

Măsura instituirii sechestrului este o măsură de conservare și constă în indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile urmăribile ale debitorului aflate în posesia sa sau a altor persoane în scopul valorificării lor în momentul în care creditorul unei sume de bani va obține un titlu executoriu. Potrivit art. 953 teza II cod procedură civilă, creditorul nu este obligat să individualizeze bunurile asupra cărora solicită instituirea sechestrului, ceea ce denotă că executorul are libertatea de a aprecia care sunt aceste bunuri, iar împotriva modului de aducere la îndeplinire, cel interesat poate formula contestație.

Față de aceste considerente solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a încheierii de ședință din 29.07.2014, în sensul admiterii cererii privind instituirea sechestrului asigurător, cu cheltuieli de judecată.

Analizând apelul în limitele criticilor aduse,conform art.479 c.pr.civ., tribunalul îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:

Dacă prin art.951 C.pr.civ., legiuitorul stabilește că sechestrul asigurător constă în indisponibilizarea bunurilor mobile sau/și imobile urmăribile ale debitorului aflate în posesia acestuia sau a unui terț în scopul valorificării lor în momentul în care creditorul unei sume de bani va obține un titlu executoriu, prin art.952 alin.1 stabilește condițiile pentru admisibilitatea unei cereri de instituire a unei astfel de măsuri.

Condițiile cerute privesc atât constatarea în scris a creanței și exigibilitatea acesteia dar și dovada intentării de către creditor a cererii de chemare în judecată.

În ceea ce privește constatarea în scris a creanței în mod corect a reținut instanța de fond că prin act scris trebuie să se înțeleagă numai actul constatator al creanței, din cuprinsul căruia să rezulte, fără intervenția unor împrejurări străine, elementele raportului juridic încheiat între părți, în special existența datoriei și obligația debitorului de a plăti o anumită sumă de bani.

Odată ce îndeplinirea obligației asumate este condiționată de o împrejurare exterioară, este evident că înscrisul, reprezentat de antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 16.09.2013 și prezentat de apelant, nu poate fi considerat ca fiind act constatator al unei creanțe deoarece depinde de aprecierea instanței cu privire la culpa vânzătorului în executarea obligațiilor asumate. Chiar dacă suma ce s-ar impune a fi restituită este ușor determinabilă restituirea este condiționată de aprecierea instanței ceea ce instituie o incertitudine asupra existenței raportului juridic în forma prezentată în cauza pendinte.

Așadar, pentru ca un înscris să împlinească cerința impusă de art.952 alin.1 nu este suficient să fie scris ci este necesar ca prin conținutul său să stabilească existența datoriei și obligația debitorului de a plăti o anumită sumă de bani fără nici un alt element în funcție de care să fie apreciate cele două elemente. Astfel, pentru a fi act constatator în scris a creanței înseamnă că acest înscris întrunește toate elementele specifice unui titlu de creanță lipsindu-i doar caracterul executoriu.

În raport de acestea, motivele apelantului privind îndeplinirea de către antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 16.09.2013 a condiției analizate nu pot fi primite.

În ceea ce privește chitanțele privind anumite cheltuieli efectuate reprezentând despăgubiri, onorariu avocat și cheltuieli notare litigiu la Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, în aprecierea tribunalului acestea nefiind însușite de către debitori nu pot fi circumscrise noțiunii analizate mai sus astfel că existența și realitatea creanței reclamantului împotriva pârâtului va fi stabilită doar la momentul soluționării acțiunii în rezoluțiune .

Susținerile apelantului în sensul că instanța de fond trebuia să verifice numai îndeplinirea condițiilor de înființare a sechestrului și anume existența dovezii intentării acțiunii principale pentru realizarea creanței, existenta actului scris constatator al creanței, fără a fi necesar să cuantifice creanța, nu pot fi primite întrucât, așa cum rezultă din cuprinsul sentinței apelate, instanța de fond corect s-a limitat doar la analizarea condițiilor impuse de art.952 C.pr.civ. și nu a depășit limitele investirii.

Aspectele privind reaua credință a debitorului sau faptul că acesta și-a diminuat patrimoniul și se impune instituirea sechestrului asiguratoriu fiind îndeplinite așadar cerințe art.952 alin.3 nu pot fi primite întrucât și în situația alin.3 creanța trebuie să fie constatată în scris. Pentru situația expresă de la alin.3 legiuitorul nu a înțeles să deroge de la condițiile impuse de alin.1 decât sub aspectul lipsei de exigibilitate a creanței.

Pentru toate aceste motive în temei art.480 alin.1 și art.953 alin.3 C.pr.civ. apelul va fi respins ca nefondat.

În temei art.451 C.pr.civ., având în vedere soluția ce se va da apelului, se va respinge și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge apelul civil declarat de apelantul reclamant M____ M_____, cu domiciliul în municipiul București, ________________________. 1, sector 1, cu domiciliul ales la C__. avocat R___ M_____, cu sediul în localitatea Drobeta T____ S______, _____________________, județul M________, împotriva încheierii din 29.07.2014 pronunțată de Judecătoria Vînju M___ în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX, intimată pârâtă fiind A_______ S_____, cu domiciliul în satul R____, __________________________________, având ca obiect sechestru asigurător.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 16 Septembrie 2014.

Președinte, C_______ P______		Judecător, C______ Z_____
	Grefier, N_______ C_____ B___________

Red. CVP

Dact. CNB

Ex.4/ 18 Septembrie 2014

Cod operator 2626