Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BIHOR

SECȚIA A II-A CIVILA, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 429/R/CA/2013

Ședința publică din 15 aprilie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: A___ V______

JUDECĂTOR: I____ O___

JUDECĂTOR: I___ V____

GREFIER: M______ M____ B___

Pe rol fiind judecarea recursului contencios administrativ și fiscal introdus de recurenta P_____ F______ domiciliată în Oradea, ____________________, jud. Bihor în contradictoriu cu intimata C_____ SA C______ cu sediul în București, _____________________. 401 A, sector 6 împotriva Sentinței civile nr. 752/11.04.2012 pronunțată de Judecătoria Aleșd, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție pl. contrav. OG 15/2002.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței, că procedura de citare este legal îndeplinită, că prezentul recurs este la primul termen de judecată, este motivat și este scutit de taxă de timbru. Se constată că prin Serviciul Registratură al instanței intimata a depus întâmpinare. Se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Instanța constată că întâmpinarea s-a depus cu respectarea termenului 5 zile înainte de termenul de judecată astfel încât nu se impune amânarea cauzei în vederea comunicării acesteia, sens în care consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra acesteia.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 752/11.04.2012 pronunțată de Judecătoria Aleșd, a fost respinsă plângerea formulată de petenta P_____ F______, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. –C______

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție _______ -l1 nr. xxxxxxx întocmit la data 03.10.201l, petenta a fost sancționată contravențional și i-a fost aplicată amendă contravențională în cuantum de 205,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 al.1 din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că a circulat pe drumurile naționale din România fără a deține rovinietă valabilă.

Plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal.

Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța a reținut că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, conținând toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolut; mai mult decât atât petenta nu a făcut dovada existenței unei vătămări .

Astfel, analizând procesul verbal de contravenție prin prisma motivelor de nulitate invocate în cauza, instanța a reținut că acestea nu sunt incidente în cauză deoarece așa cum a statuat și Decizia Î.C.C.J. nr. XXII/2007 în care s-a reținut următoarele " în acest sens este de observat că și în art. 19 din OG nr. 2/2001 sunt înscrise anumite cerințe specifice pe care trebuie să le îndeplinească în anumite situații procesul verbal încheiat de agentul constatator al contravenției este adevărat fără a se mai menționa că nerespectarea lor ar atrage nulitatea actului ", situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din același act normativ, "lipsa mențiunilor privind numele , prenumele și calitatea agentului constatator , numele și prenumele contravenientului iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acestuia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal" specificându-se că numai în astfel de situații " nulitatea se constată și din oficiu", ceea ce nu este cazul în speța de față motive pentru care instanța a respins excepția nulității procesului verbal de contravenție ca nefondată.

Astfel cu privire la semnarea procesului verbal instanța a reținut că intimata a depus certificatul calificat de semnătură electronică, sens in care văzând prevederile art.9 alin.2 din Legea 455/2001 conform cărora ,,semnătura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat, este prezumata a îndeplini condițiile prevăzute la art.4 pct.4, și prevederile art. 6 din Legea 455/2001, a constatat îndeplinită condiții semnării actului constatator.

Cu privire la tariful de despăgubire, instanța a constatat că textul legal prevede obligația contravenientului de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4.

Referitor la temeinicia procesului verbal, instanța a reținut că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, printre care și prezumția de nevinovăție. Pe de alta parte, in favoarea intimatului operează prezumția instituita prin art. 1171 C.civ. privind legalitatea, veridicitatea si autenticitatea actului întocmit de un funcționar public, aflat în exercitarea atribuțiunilor sale de serviciu si in limitele competentei sale.

Petenta nu a invocat motive de netemeinicie a procesului verbal, iar intimata a depus fotografia care atestă surprinderea autoturismului in trafic fără rovinietă valabilă.

În aceste condiții, reținând și că în raport de principiile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ar fi lipsit de logică să le fie recunoscut statelor parte la convenție dreptul de a investi organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore (cauza Lauko vs. Slovacia 1998) fără a acorda valoare probatorie unui proces verbal ce nu este afectat de vicii de legalitate, instanța a apreciat că starea de fapt și sancțiunea au fost stabilit corect în cauză, sens în care a respins plângerea.

Referitor la cheltuielile de judecată, instanța a constatat că acestea nu au fost solicitate de către intimată, astfel ca în baza art. 274-275 C.p.c. deși se află în culpă procesuală , petenta nu a fost obligată la plata acestora.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, recurenta P_____ F______ solicitând instanței schimbarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, recurenta a susținut, în esență, că în mod greșit a reținut instanța de fond că semnătura electronică ar echivala cu semnătura olografă, procesul verbal contestat fiind lovit de nulitate pe motivul lipsei semnăturii agentului constatator. A mai arătat recurenta, că semnătura electronică poate fi aplicată doar în cazul înscrisurilor sub semnătură privată iar procesul verbal contestat, fiind un act administrativ, nu poate fi asimilat unui înscris sub semnătură privată. De asemenea, recurenta a invocat nulitatea procesului verbal contestat pe motiv că procesul verbal de afișare a acestuia nu cuprinde datele de identificare ale martorului asistent. În plus, recurenta a invocat prescripția executării sancțiunii aplicate.

În drept, recurenta a invocat art. 282 – 289 C.proc.civ., Codul civil.

La dosar a depus întâmpinare intimata solicitând instanței respingerea recursului.

În motivare, intimata a susținut, în esență, că nicio dispoziție legală nu interzice ca semnătura electronică să poată fi aplicată pe înscrisurile autentice.

În drept, intimata a invocat prevederile art. 308 alin. 2 C.proc.civ., O.G. 15/2002, O.G. 2/2001.

Examinând sentința recurată raportat la motivele de recurs invocate precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304 indice 1 C.proc.civ., instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție _______ -l1 nr. xxxxxxx întocmit la data 03.10.201l, recurenta a fost sancționată contravențional și i-a fost aplicată amendă contravențională în cuantum de 205 lei și tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 al.1 din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că a circulat pe drumurile naționale din România fără a deține rovinietă valabilă.

Tribunalul constată că în mod legal și temeinic a constatat instanța de fond că fapta contravențională există și a fost săvârșită de recurent și că procesul verbal este legal întocmit.

Nu pot fi reținute criticile formulate de recurentă cu privire la modalitatea de semnare a procesului verbal, O.G. 2/2001 neimpunând semnarea olografă a proceselor verbale de contravenție, semnătura electronică fiind un mod de semnare legal.

Susținerile recurentei privind nelegalitatea modului în care s-a întocmit procesul verbal de comunicare prin afișare a procesului verbal contestat precum și privind prescripția executării sancțiunii aplicate, ținând de acte subsecvente procesului verbal sau de împrejurări ulterioare întocmirii acestuia și nu de legalitatea sau temeinicia procesului verbal contestat, nu au relevanță în prezenta cauză, putând fi eventual analizate în cadrul acțiunii specifice fazei de executare silită.

Pe de altă parte, instanța de control judiciar reține că în materie contravențională se aplică principiul constituțional al legii mai favorabile.

Potrivit art. II din Legea 144/2012 “tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.”

Prin urmare, în virtutea textului legal menționat anterior, se impune înlăturarea tarifului de despăgubire aplicat recurentei prin procesul verbal contestat.

Pe cale de consecință, instanța va admite recursul și va modifica în totalitate sentința atacată în sensul că va admite în parte plângerea, va înlătura sancțiunea complementară a tarifului de despăgubire și va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal atacat.

Apreciind că atât în fața instanței de fond cât și în recurs culpa procesuală le aparține ambelor părți, instanța va compensa în totalitate cheltuielile de judecată ale părților în fond și recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul introdus de recurenta P_____ F______ domiciliată în Oradea, ____________________, jud. Bihor în contradictoriu cu intimata C_____ SA C______ cu sediul în București, _____________________. 401 A, sector 6 împotriva Sentinței civile nr. 752/11.04.2012 pronunțată de Judecătoria Aleșd, pe care o modifică în parte, în sensul că:

Admite în parte plângerea, înlătură tariful de despăgubire și menține celelalte dispoziții ale procesului verbal atacat.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2013.

Red. Fond

D____ I____

RED: V.A.

DAC: M.B.

2 exe/ 29.04.2013