R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA CIVILA

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR.3356

Ședința publică din data de 15.12.2015

PREȘEDINTE – R____ C_______

JUDECĂTOR– C_______ M_____

GREFIER – CARDAȘOL I____ N_______

Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul - reclamant M______ C_______, domiciliat în Ploiești, _____________________, __________. A, ___________________ și cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la C__.Av.T_____ E____ L_______, cu sediul în Ploiești, _________________-3, _____________. Prahova împotriva sentinței civile nr.9114/15.07.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații - pârâți M_________ P_____ – P________ de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție București, cu sediul în București, ________________________, sector 5, Direcția de I__________ a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial G_____, cu sediul în G_____, ______________________, jud. G_____, Direcția de I__________ a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu sediul în București, Calea Griviței, nr.24, sector 1.

Cererea de apel timbrată cu suma de 20 lei taxă de timbru conform chitanței ________ nr.xxxxxx/14.08.2015, anulată și atașată la dosarul cauzei.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul reclamant reprezentat de avocat T_____ E____ L_______, lipsind intimații pârâți.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța pune în discuție excepția lipsei de interes a apelului.

Reprezentantul apelantului reclamant, având cuvântul, solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.

Instanța urmează a se pronunța asupra excepției invocate, odată cu soluționarea apelului.

Reprezentantul apelantului reclamant, arată că nu mai are de formulat alte cereri în cauză.

Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului apelantului reclamant în susținerea apelului.

Reprezentantul apelantului reclamant, având cuvântul, solicită în principal admiterea apelului așa cum a fost formulat, anularea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării motivat de greșita soluționare a cauzei fără a se pune în discuție toate excepțiile invocate prin întâmpinare, iar în subsidiar, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, iar pe fond admiterea acțiunii, radierea sechestrului. Fără cheltuieli de judecată.

T R I B U N A L U L:

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:

Prin cererea înregistrată cu nr. XXXXXXXX/2.02.2015 la Judecătoria Ploiești, reclamantul M______ C_______ a chemat în judecată pe pârâtul M_________ P_____ - P________ de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție București – DIICOT Serviciul Teritorial G_____, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună radierea sechestrului asigurător dispus prin ordonanța nr. 30/D/P/16.10.2009 emisă de către pârât asupra bunului imobil situat în _________________________ CF nr. xxxxx, nr. cadastral xxxxx, proprietatea sa constând într-un teren de 9500 mp.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în baza ordonanței nr. 30/D/P/16.10.2009, s-a dispus înființarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile, imobile, proprietatea sa, asupra conturilor pe care le deținea, măsură menținută prin sentința penală nr. 529/6.07.2011 a Tribunalului G_____, decizia penală nr. 100/4.05.2012 a Curții de Apel G_____, însă prin decizia nr. 773/4.03.2013 a ICCJ a fost admis recursul în ceea ce privește latura civilă a cauzei, fiind înlăturată dispoziția privind obligarea sa la plata unor sume de bani în favoarea părții civile ANAF – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G_____ datorită recuperării prejudiciului cu ocazia confiscării țigaretelor, astfel încât instanța penală de recurs a omis să se pronunțe asupra radierii sechestrului, motiv pentru care a formulat o cerere de îndreptare eroare materială, recalificată ca fiind contestație la executare, în urma căreia s-a dispus ridicarea sechestrului asupra bunurilor proprietatea sa, fiind omis sechestrul instituit asupra imobilului în litigiu.

La data de 20.03.2015 pârâta DIICOT Serviciul Teritorial G_____ a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a Serviciului Teritorial G_____ care reprezintă o structură fără personalitate juridică, solicitându-se și respingerea acțiunii atât timp cât nu sunt îndeplinite dispozițiile legale în materie în ceea ce privește radierea sechestrului asigurator în temeiul Legii nr. 7/1996, devenind incidente dispozițiile Codului de procedură penală în ceea ce privește contestația la executare în raport de măsurile dispuse printr-o hotărâre judecătorească definitivă referitoare la latura civilă a cauzei.

La data de 10.04.2015 reclamantul a formulat o cerere de introducere în cauză a Parchetului de pe lângă ICCJ, a Direcției de I__________ a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, solicitând și respingerea excepției invocată de către DIICOT – Serviciul Teritorial G_____, înlăturarea susținerilor acestuia în condițiile în care cauza penală a fost soluționată definitiv, aflându-se în imposibilitate legală să-și valorifice pretențiile prin intermediul mijloacelor procedurale reglementate de Codul de procedură penală, singura posibilitate în acest sens reprezentând dispozițiile Legii nr. 7/1996, motiv pentru care s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâți a Parchetului de pe lângă ICCJ, a Direcției de I__________ a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism –DIICOT București.

La data de 21.05.2015, pârâții M_________ P_____- P________ de pe lângă ICCJ, Direcția de I__________ a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-DIICOT București au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea acțiunii atât timp cât reclamantul are posibilitatea să-și valorifice pretențiile prin intermediul mijloacelor procedurale reglementate de Codul de procedură penală și nicidecum prin intermediul Legii nr. 7/1996, invocându-se și excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului M_________ P_____ - P________ de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție București, precum și excepția inadmisibilității cererii.

La data de 8.07.2015, instanța a respins excepțiile lipsei capacității procesuale de exercițiu a pârâtului DIICOT – Serviciul Teritorial G_____ și a lipsei calității procesual pasive a pârâtului M_________ P_____ - P________ de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție București.

După administrarea probelor cu acte, prin sentința civilă nr. 9114/15.07.2015 a Judecătoriei Ploiești a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea precizată formulată de reclamant împotriva pârâților.

Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în baza ordonanței nr. 30/D/P/16.10.2009 s-a dispus înființarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra unor bunuri imobile aparținând reclamantului printre care și terenul de 9500 mp situat în ________________________ CF nr. xxxxx, nr. cadastral xxxxx, măsură menținută prin sentința penală nr. 529/6.07.2011 a Tribunalului G_____, decizia penală nr. 100/4.05.2012 a Curții de Apel G_____, iar potrivit deciziei penale nr. 773/4.03.2013 a ICCJ, a fost admis recursul și schimbate cele două hotărâri judecătorești sus menționate în ceea ce privește latura civilă, motiv pentru care reclamantul a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale cu privire la măsura sechestrului asigurător, recalificată pe cale judecătorească de către ICCJ ca fiind o contestație la executare, contestație admisă și în urma căreia s-a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile aparținând reclamantului cu excepția terenului în litigiu.

S-a menționat că cererea formulată de către reclamant are un caracter inadmisibil în condițiile în care se poate formula contestație potrivit legii civile numai asupra modului de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii, împotriva actelor de executare, condiții inexistente în prezenta cauză în cadrul căreia se contestă notarea unui sechestru asigurător, persistența existenței acestuia, aspecte ce nu pot fi analizate decât prin intermediului Codului de procedură penală, împrejurare confirmată de contestația la executare în urma căreia ICCJ a dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra unor bunuri mobile, imobile aparținând reclamantului, fiind omis imobilul în litigiu, motiv pentru care nu există nici un argument juridic ca un sechestru instituit în cadrul procesului penal să fie soluționat atât de instanța penală, cât și de instanța civilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței, trimiterea cauzei în vederea rejudecării pentru punerea în discuție a tuturor excepțiilor invocate, inclusiv a inadmisibilității, în subsidiar, schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii, motivându-se că, în baza disp.art. 248 C.pr.civ., instanța avea obligația să pună în discuția părților toate excepțiile invocate, să se pronunțe asupra acestora, procedându-se nelegal la respingerea acțiunii ca inadmisibilă fără să fie pusă în discuția părților o asemenea excepție și că eronat s-a considerat imposibilitatea radierii sechestrului asigurător dispus în temeiul unei ordonanțe, în cadrul unei cauze penale, fără să se țină seama de aspectele de fapt, concrete ale cauzei, de inexistența prejudiciului care a determinat inițial instituirea unei asemenea măsuri.

În continuare, reclamantul a arătat că, în speță, devin aplicabile disp.art. 885 alin. 2 C.civ. privind radierea unui drept real, adică a unui sechestru asigurător prin intermediul unei hotărâri judecătorești, fiind imposibilă formularea unei contestații asupra modului de îndeplinire a măsurii asigurătorii atât timp cât nu a existat o punere în executare a acestei măsuri și că dispozițiile vechiului Cod de procedură penală, ale noului Cod de procedură penală reglementează posibilitatea radierii sechestrului penal prin intermediul unei acțiuni civile după rămânerea definitivă a hotărârii penale, mai ales că, potrivit disp. art. 908 alin. 1 pct. 3, art. 911 C.civ., în cazul în care notarea nu mai întrunește condițiile de existență și a încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a efectuat notarea, se va dispune prin hotărâre judecătorească pe calea acțiunii civile radierea acestuia, iar radierea măsurii cu privire la anumite bunuri prin intermediul contestației la executare nu determină inadmisibilitatea prezentei cereri în condițiile în care au fost reglementate mijloace procedurale alternative, cu caracter facultativ, după rămânerea definitivă a hotărârii penale.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr. XXXXXXXXXXXXX la data de 7.09.2015.

La data de 23.09.2015, 25.09.2015 pârâții M_________ P_____ P________ de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție București, Direcția de I__________ a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism București au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea apelului în condițiile în care în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins cererea ca inadmisibilă, ținându-se seama de dispozițiile legale în materie, invocându-se și excepția lipsei de interes a apelantului în ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii.

La data de 15.12.2015, instanța a pus în discuția părților excepția lipsei de interes a apelantului, excepție asupra căreia a dispus că se va pronunța după _________________________ ocazia soluționării apelului.

Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și, ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. 529/06.07.2011 a Tribunalului G_____, desființată în parte, atât în ceea ce privește latura penală, cât și latura civilă, în temeiul deciziei penale nr. 100/A/4.05.2012 a Curții de Apel G_____, s-a dispus, printre altele, condamnarea reclamantului la pedeapsa de 5 ani cu închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni de contrabandă, menținerea măsurii sechestrului asigurător dispusă în conformitate cu ordonanța din 16.10.2009 asupra unor imobile aparținând reclamantului, inclusiv asupra terenului de 9500 mp situat în _________________________ CF nr. xxxxx, nr. cadastral xxxxx, fiind obligat reclamantul, în solidar, cu ceilalți inculpați la plata unor sume de bani cu titlu de prejudiciu, inclusiv față de partea civilă ANAF – Direcția regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G_____.

În temeiul deciziei penale nr. 773/4.03.2013 a ICCJ a fost admis recursul declarat de către reclamant alături de ceilalți inculpați împotriva deciziei penale nr. 100/A/4.05.2012 a Curții de Apel G_____, casată în parte această decizie și în urma rejudecării, s-a dispus înlăturarea măsurilor privind obligarea, în solidar, a reclamantului și a celorlalți inculpați la plata unor sume de bani către partea civilă ANAF – Direcția regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G_____, fiind menținute restul dispozițiilor deciziei penale .

Conform sentinței penale nr. 1125/18.12.2013 a ICCJ a fost admisă contestația la executare formulată de către reclamant împotriva deciziei penale nr. 773/4.03.2013 a ICCJ numai în ceea ce privește măsurile asiguratorii și s-a dispus ridicarea măsurilor asiguratorii aplicate pe parcursul urmăririi penale asupra bunurilor mobile și imobile, aparținând reclamantului constând într-un număr de trei autoturisme, imobilul situat în Ploiești, __________________. 98, ______________ județul Prahova, terenurile de 7500 mp, 4301 mp situate în __________________________, de 2293 mp situat în __________________________, motivându-se, printre altele, că se impune ridicarea măsurilor asiguratorii în temeiul disp.art. 461 C.pr.pen. ținându-se seama de înlăturarea dispoziției privind obligarea reclamantului la plata unor sume de bani față de partea civilă ANAF – Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale G_____, ocazie cu care cererea reclamantului a fost recalificată ca fiind contestație la executare și nicidecum cerere de îndreptare a erorilor materiale.

Potrivit disp.art. 881 alin. 1,2 art. 902 C.civ., intabularea, înscrierea provizorie în CF au ca obiect drepturile tabulare, notarea referindu-se la înscrierea altor drepturi, acte, fapte, sau raporturi juridice în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară, iar drepturile, faptele sau alte raporturi juridice devin opozabile terțelor persoane exclusiv prin notare, fiind supuse notării în CF și sechestrul, urmărirea imobilului, a fructelor, ori a veniturilor sale.

De asemenea, disp.art. 907 C.civ. stipulează că în cazul în care o înscriere făcută în CF nu corespunde cu situația juridică reală se poate solicita rectificarea acesteia, respectiv radierea, îndreptarea, corectarea oricărei înscrieri inexacte efectuată în CF, iar situația juridică reală trebuie să rezulte dintr-o recunoaștere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se solicită, prin declarați dată în formă autentică, notarială, ori dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată împotriva acestuia prin care s-a admis acțiunea de fond, adică o acțiune în anulare, rezoluțiune, reducțiune, etc.

Totodată, disp.art. 598 C.pr.pen. prevăd că se poate formula contestație împotriva executării hotărârii penale în cazul în care s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă, când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, astfel încât o asemenea contestație este de competența instanței care a pronunțat hotărârea care se execută.

Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că, inițial, pe parcursul soluționării cauzei penale în care a fost implicat reclamantul s-a dispus înființarea unor măsuri asigurătorii constând în instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile aparținând acestuia, prin ordonanța nr. 30/D/P/16.10.2009, respectiv trei autoturisme, un apartament, diferite suprafețe de teren printre care și terenul în litigiu de 9500 mp, măsuri menținute prin sentința penală nr. 529/6.07.2011 a Tribunalului G_____, decizia penală nr. 100/A/4.05.2012 a Curții de Apel G_____, decizia penală nr. 773/4.03.2013 a ICCJ, în temeiul cărora a fost înlăturată obligația reclamantului de a achita, în solidar, cu diferiți inculpați anumite sume de bani către partea civilă ANAF – Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale G_____.

Pe de altă parte, în baza sentinței penale nr. 1125/18.12.2013 a ICCJ a fost admisă contestația la executare formulată de reclamant și s-a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii înființate asupra bunurilor mobile și imobile aparținând reclamantului, cu excepția terenului în litigiu de 9500 mp, motivându-se că se impune luarea acestei măsuri în temeiul disp.art. 461 lit. c C.pr.pen. atât timp cât a fost înlăturată obligația reclamantului privind plata unor despăgubiri în favoarea părții civile ANAF – Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale G_____.

Ca atare, atât timp cât măsura sechestrului asigurător a fost dispusă pe parcursul soluționării unei cauze penale, de către organele de cercetare penală, respectiv ordonanța nr. 30/D/P/16.10.2009, asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând reclamantului la data instituirii unei asemenea măsuri, inclusiv asupra terenului în litigiu de 9500 mp, iar prin sentința penală nr. 1125/18.12.2013 a ICCJ s-a dispus ridicarea unor asemenea măsuri cu privire la trei autoturisme, un apartament, terenurile de 7500 mp, 4301 mp, 2293 mp, prin intermediul unei contestații la executare, reglementată de disp.art. 461 lit. c C.pr.pen, invocându-se inexistența unei obligații în sarcina reclamantului față de fosta parte civile ANAF, înseamnă că, în realitate, reclamantul are posibilitatea să-și valorifice pretențiile cu privire la înlăturarea măsurii sechestrului asigurator asupra imobilului în litigiu, numai prin intermediul dispozițiilor Codului de procedură penală, care reglementează existența unor impedimente în ceea ce privește executarea unor hotărâri penale, măsurile referitoare la latura civilă a cauzei penale și nicidecum prin intermediul dispozițiilor de drept comun care reglementează radierea unor notări în cartea funciară, dispoziții ce vizează strict raporturile juridice civile referitoare la intabularea și înscrierea provizorie a unor drepturi tabulare.

O dovadă în acest sens o reprezintă sentința penală nr. 1125/18.12.2013 a ICCJ care a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii înființate pe parcursul soluționării unei cauze penale cu privire la bunurile mobile și imobile aparținând reclamantului prin intermediul unei contestații la executare formulată în baza dispozițiilor Codului de procedură penală, fiind o dovadă certă că singurul mijloc procedural prin care reclamantul își poate valorifica anumite pretenții în raport de terenul în litigiu care a făcut obiectul acelorași măsuri asiguratorii ca și toate celelalte bunuri asupra cărora s-a dispus ridicarea acestor măsuri în temeiul sentinței sus menționată, o reprezintă contestația la executare, reglementată de dispozițiile Codului de procedură penală, care exclud aplicarea dispozițiilor Codului civil sau ale Legii nr. 7/1996 privind radierea unor înscrieri, a unor notări în CF.

De fapt, analizându-se disp. art. 881 și urm. C.civ., art. 51 alin. 3, art. 33 din Legea nr. 7/1996, reiese cu certitudine că aceste dispoziții legale reglementează modalitatea de notare a unor drepturi, acte, fapte, raporturi juridice, de radiere a unor înscrieri inexacte efectuate în CF în baza unor hotărâri judecătorești definitive, în temeiul cărora au fost admise anumite acțiuni de fond cu caracter strict civil, efectuarea unor verificări de către registratorul de carte funciară prin intermediul procedurii necontencioase, condiții inexistente în cauză atât timp cât nu se analizează, nu se pun în discuție împrejurările sus menționate, ci, dimpotrivă, însuși fondul dedus judecății constând în existența sau inexistența unei obligații de plată stabilită în sarcina reclamantului printr-o hotărâre judecătorească penală definitivă, aspecte care pot face obiectul unei analize numai prin intermediul contestației la executare reglementată de Codul de procedură penală, fapt confirmat de sentința penală nr. 1125/18.12.2013 în baza căreia au fost ridicate măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanța nr. 30/D/P/2009 asupra bunurilor aparținând reclamantului, cu excepția terenului în litigiu.

Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea precizată, ca inadmisibilă, constatând că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile Codului civil, ale Legii nr. 7/1996 privind radierea sechestrului asigurator, reclamantul având posibilitatea să-și valorifice pretențiile deduse judecății pe calea contestației la executare formulată în temeiul Codului de procedură penală.

Susținerile reclamantului, în sensul că, în baza disp.art. 248 C.pr.civ. instanța avea obligația să pună în discuția părților excepțiile invocate, să se pronunțe asupra acestora, procedându-se nelegal la respingerea acțiunii ca inadmisibilă fără să fie pusă în discuția părților o asemenea excepție, nu pot fi avute în vedere întrucât caracterul inadmisibil al unei cereri nu reprezintă prin însăși natura sa o excepție de ordin procedural, instanța de fond neavând obligația să pună în discuție efectiv caracterul admisibil sau inadmisibil al acțiunii, reclamantul cunoscând conținutul întâmpinărilor, aspectele invocate de către pârâți, inclusiv cu privire la caracterul inadmisibil al acțiunii, iar, în speță, acesta și-a exercitat dreptul la apărare în raport de împrejurările invocate de către pârâți, în cadrul răspunsului la întâmpinare prin intermediul căruia și-a exprimat punctele de vedere, nefiind necesară punerea în discuție în mod expres a caracterului inadmisibil al acțiunii cu ocazia intrării în dezbateri, în primă instanță.

Aspectele invocate de către reclamant conform cărora eronat s-a considerat imposibilitatea radierii sechestrului asigurător dispus în temeiul unei ordonanțe penale fără să se țină seama de aspectele de fapt ale cauzei, de inexistența prejudiciului care a determinat inițial instituirea unei asemenea măsuri, nu au relevanță în cauză deoarece la stabilirea situațiilor de fapt, de drept, se ține seama în exclusivitate de raporturile juridice existente între părți, derivând din modalitatea de înființare a măsurilor asiguratorii în baza ordonanței nr. 30/D/P/16.10.2009, de temeiurile juridice care au stat la baza înființării acestor măsuri, de existența hotărârilor judecătorești penale privind condamnarea reclamantului în urma săvârșirii unor infracțiuni, inclusiv de sentința penală nr. 1125/18.12.2013 privind ridicarea măsurilor respective în raport de anumite bunuri aparținând reclamantului în temeiul Codului de procedură penală.

Motivele invocate de către reclamant potrivit cărora devin aplicabile disp.art. 885 alin. 2 C.civ. privind radierea unui drept real, adică a unui sechestru asigurător aplicat în urma unei hotărâri judecătorești, fiind imposibilă formularea unei contestații asupra modului de îndeplinire a măsurii asigurătorii atât timp cât nu a existat o punere în executare a acestei măsuri, sunt neîntemeiate, întrucât în speță nu devin aplicabile dispozițiile sus menționate în condițiile în care ridicarea măsurilor asiguratorii are același regim juridic ca și înființarea acestora, fiind normal și firesc ca organul care instituie asemenea măsuri să fie cel care dispune în egală măsură și ridicarea acestora, mai ales că toate bunurile care au făcut obiectul măsurilor asiguratorii au avut la data înființării acestora același regim juridic, regim care se menține și ulterior rămânerii definitive a hotărârii penale, inclusiv în ceea ce privește ridicarea acestor măsuri.

Este imposibil din punct de vedere legal ca anumite bunuri să facă obiectul unei contestații la executare reglementată de Codul de procedură penală, iar terenul în litigiu să facă obiectul unei cereri de radiere în baza dispozițiilor dreptului comun, mai ales că, instanța penală a dispus ridicarea măsurilor asiguratorii cu privire la o parte din bunurile reclamantului, ținându-se seama de conținutul deciziei penale nr. 773/4.03.2013 și nicidecum de punerea în executare silită a acestei hotărâri judecătorești,

Criticile reclamantului, în sensul că dispozițiile vechiului Cod de procedură penală, ale noului Cod de procedură penală reglementează posibilitatea radierii sechestrului penal prin intermediul unei acțiuni civile după rămânerea definitivă a hotărârii penale, devenind incidente disp. art. 908 alin. 1 pct. 3, art. 911 C.civ., sunt nefondate deoarece nu devin aplicabile dispozițiile dreptului comun care reglementează pur și simplu existența unor înscrieri în CF, modalitatea de notare, rectificare a acestora, iar la stabilirea raporturilor juridice existente între părți, se ține seama în exclusivitate de modalitatea în care s-a procedat la înființarea măsurilor asiguratorii, de temeiul juridic care a stat la baza luării unor asemenea măsuri, de sentința penală nr. 1125/18.12.2013 care a clarificat modalitatea de ridicare a măsurilor asiguratorii cu privire la toate bunurile care au făcut obiectul înființării unor asemenea măsuri, sentință care a fost pronunțată după rămânerea definitivă a deciziei penale nr. 773/4.03.2013 când s-a constatat imposibilitatea punerii în executare a acestei hotărâri judecătorești în ceea ce-l privește pe reclamant datorită inexistenței vreunei obligații de plată instituită în sarcina acestuia.

Afirmațiile reclamantului privind inadmisibilitatea cererii în raport de radierea măsurii cu privire la anumite bunuri prin intermediul contestației la executare, existând mijloace procedurale alternative, facultative, după rămânerea definitivă a hotărârii penale în vederea radierii, nu au nici un temei legal în condițiile în care nu există mijloace procedurale cu caracter alternativ în ceea ce privește valorificarea pretențiilor deduse judecății, mijloace care se raportează strict la izvorul raporturilor juridice existente între părți, la modalitatea de înființare a măsurilor asiguratorii, la temeiul juridic care a stat la baza înființării acestor măsuri, iar rămânerea definitivă a deciziei penale nr. 773/4.03.2013 nu constituie un impediment privind valorificarea pretențiilor reclamantului prin intermediul unei contestații la executare formulată în baza codului de procedură penală, în condițiile în care se pune în discuție existența sau inexistența unei obligații de plată stabilită în sarcina reclamantului prin decizia sus menționată, aspecte care pot fi clarificate numai de către instanța care a pronunțat decizia respectivă, confirmate și de sentința penală nr. 1125/18.12.2013 a ICCJ.

În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza disp.art. 480 alin. 1 C.pr.civ. va respinge apelul, ca nefondat.

Totodată, instanța va respinge excepția lipsei de interes a apelantului în condițiile în care acesta are interes legitim, născut, actual, în ceea ce privește promovarea căii de atac a apelului, împotriva sentinței pronunțată în primă instanță, în scopul exercitării dreptului său la apărare în egală măsură ca și pârâții, în scopul valorificării pretențiilor pe cale judecătorească.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția lipsei de interes a apelantului invocată de către intimații – pârâți Direcția de I__________ a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Direcția de I__________ a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial G_____.

Respinge apelul declarat de apelantul - reclamant M______ C_______, domiciliat în Ploiești, ___________________, __________. A, ___________________ și cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la C__.Av.T_____ E____ L_______, cu sediul în Ploiești, _________________-3, _____________. Prahova împotriva sentinței civile nr.9114/15.07.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații - pârâți M_________ P_____ – P________ de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție București, cu sediul în București, ________________________, sector 5, Direcția de I__________ a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial G_____, cu sediul în G_____, ______________________, jud. G_____, Direcția de I__________ a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu sediul în București, Calea Griviței, nr.24, sector 1, ca nefondat.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15.12.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

R____ C_______ C_______ M_____

GREFIER,

Cardașol I____ N_______

Operator de date cu caracter personal 5595

Red. C.M. /Tehnored. C.R.

6 ex. /19.01.2016

d.f. XXXXXXXXXXXXX Judecătoria Ploiești

j.f. M____ R_____