Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

TRIBUNALUL C________

SECȚIA I CIVILĂ

-DECIZIA CIVILĂ NR.854-

Ședința publică din 02.10.2015

PREȘEDINTE – V_______ T____

JUDECĂTOR – A______ L_______

GREFIER - L_____ V_________

S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelanta pârâtă ASOCIAȚIA DE P__________ DG B1 + B2, cu sediul în C________, ___________________________.1C, ____________, județul C________, împotriva sentinței civile nr.3453 din 25.03.2015, pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul civil nr.XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata reclamantă V____ G_______, cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat P____ B_____ cu sediul în C________, _______________________________ nr.20 – 26, _____________________ C________.

Obiectul cauzei: contestație la executare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, răspunde pentru apelanta pârâtă –avocat M_____ N______, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 23 din dosarul Judecătoriei C________, iar pentru intimata reclamantă V____ G_______ răspunde avocat PrunăuAlina, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 12 din dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 157 și următoarele Cod procedură civilă.

Grefierul expune referatul cauzei, în cadrul căruia învederează că apelul este motivat, timbrat cu 70 lei taxă judiciară ( filele 13 și 17), și că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 411 alin(2) Cod procedură civilă.

Instanța, acordă cuvântul reprezentanților convenționali ai părților asupra excepția tardivității formulării căii de atac, excepția invocată la termenul anterior, din oficiu, în raport de obiectul cererii și dispozițiile legale ce reglementează sechestrul asigurator, respectiv art. 650-651 din noul Cod de proc.civ.

Reprezentantul convențional al apelantei pârâte, având cuvântul, solicită respingerea excepției, ca nefondată, având în vedere că apelul este declarat în termenul legal e 30 de zile. Totodată, arată că obiectul cererii reconvenționale are calea de tac 30 de zile de la comunicare, aspect ce reiese și din dispozitivul hotărârii apelate, în cauză ne fiind incidente dispozițiile art.650-651 C.proc.civilă. Totodată, solicită obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Reprezentantul convențional al intimatei reclamante, având cuvântul, admiterea excepției tardivității formulării căii de atac cu consecința respingerii apelului ca tardiv formulat, având în vedere că partea era ținută de termenul de lege aplicabil hotărârilor de executare.

Instanta, luând act de susținerile reprezentanților convenționali ai părților în baza art.248 alin.(1) din noul Cod de procedură civilă, rămâne in pronuntare asupra excepției tardivității formulării căii de atac.

T R I B U N A L U L:

Asupra apelului civil de față;

Prin sentința civilă nr. 3453/25.03.2015 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul civil nr.XXXXXXXXXXXXXX, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta V____ G_______, în contradictoriu cu pârâta Asociația de P__________ DG B1+B2.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în orașul Năvodari, ___________________, județul C________ și radierea acestuia din cartea funciară.

Pentru a pronunța această sentință civilă, în baza materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta V____ G_______ a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Asociația de P__________ DG B1+B2 C________, ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în orașul Năvodari, ___________________, județul C________ de către P________ de pe lângă Judecătoria C________ și menținut prin sentința penală nr. 1637 pronunțată de către Judecătoria C________ la data de 18.12.2012, în dosarul penal nr. xxxxx/212/2012, precum și radierea acestuia din cartea funciară nr. xxxxxx.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat că, prin rechizitoriul nr. 9303/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C________, la data de 21.09.2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată față de aceasta pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215¹ alin.1 din C. P__., instituindu-se prin ordonanța nr. 9303/P/2011 din 08.05.2012 și măsura sechestrului asigurător asupra imobilului situat în orașul Năvodari, ___________________, județul C________ în vederea reparării prejudiciului cauzat părții civile.

Prin sentința penală nr. 1637 pronunțată de către Judecătoria C________ la data de 18.12.2012, în dosarul penal nr. xxxxx/212/2012, instanța a dispus menținerea măsurii sechestrului asupra imobilului compus din teren intravilan în suprafață de 269 mp și construcție C1 – locuință situată în orașul Năvodari, ___________________, jud. C________, în limita sumei de 29.123,77 lei.

După rămânerea definitivă a hotărârii penale, partea civilă Asociația de P__________ DG B1+B2 a solicitat lui B__ V________ Ș_____ începerea executării silite pentru suma de 29.123,77 lei, formându-se astfel dosarul de executare nr. 112/xxxxx/2013. După achitarea întregului prejudiciu, inclusiv a cheltuielilor de executare silită, la data de 24.03.2014 B__ V________ Ș_____ a dispus încetarea executării silite.

Cererea de radiere a sechestrului a fost respinsă de către OCPI C________ întrucât lipsește ordonanța emisă de procuror sau hotărârea judecătorească care dispune ridicarea măsurii asigurătorii, conform art. 195 alin. 4 din Ordinul nr. 700/2014.

În drept, reclamanta a considerat că sunt incidente dispozițiile art. 168 alin. 3 din CPP, iar potrivit art. 446 din CCP, executarea dispozițiilor civile din hotărârea penală se face potrivit legii civile.

Au fost invocate și dispozițiile art. 750 din NCPC, potrivit căruia debitorul va putea obține ridicarea sechestrului dacă: 1. plătește creanța, inclusiv accesoriile și cheltuielile de executare.

În probațiune, s-au depus înscrisuri.

Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând, pe cale de întâmpinare, respingerea cererii principale, iar pe cale reconvențională, obligarea pârâtei la plata unei sume de 32.041,65 lei.

Pârâta a susținut că, raportat la dispozițiile art. 750 din NCPC, aceasta deține față de reclamantă o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă totală de 32.041,65 lei, reprezentând obligații de plată a cotelor din cheltuielile comune, precum și a cheltuielilor de întreținere, inclusiv prejudiciul creat cât a deținut calitatea de administrator.

Pârâta a mai apreciat că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru ridicarea sechestrului asigurător și radierea acestuia din cartea funciară, întrucât deține împotriva reclamantei o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar neobligarea acesteia la plata debitului reprezintă o îmbogățire fără justă cauză, iar toți proprietarii apartamentelor ce compun Asociația ar suporta, în cote părți și în mod nelegal, prejudiciul creat de către debitoarea reclamantă.

La solicitarea instanței, pârâta a depus precizări scrise la dosar, clarificând aspectul că, suma de 32.041,65 lei solicitată pe cale reconvențională nu are o legătură cu suma de 29.123,77 lei, reprezentând daune materiale, care a făcut obiectul sentinței penale nr. 1637/18.12.2012 a Judecătoriei C________, sumă de bani care a și fost recuperată pe cale silită.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității formulării cererii reconvenționale, cât și autoritatea de lucru judecat, față de soluția pronunțată în dosarul penal.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța de fond a reținut în fapt că, prin sentința penală nr. 1637/18.12.2012 a Judecătoriei C________, pronunțată în dosarul penal nr. xxxxx/212/2012, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 256/P/02.04.2013 a Curții de Apel C________, prima instanță a menținut (iar a doua instanță, deși nu a mai prevăzut în mod expres, a respins ca tardiv recursul inculpatei reclamante), măsura sechestrului asigurător instituit în baza ordonanței nr. 9303/P/2011 din 08.05.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C________, prin procesul verbal din data de 09.05.2012, asupra imobilului compus din teren intravilan în suprafață de 269 mp și construcție C1 – locuință situată în orașul Năvodari, ___________________, jud. C________, aparținând inculpatei V____ G_______, în limita sumei de 29.123,77 lei.

Instanța de judecată a menținut măsura sechestrului asigurător în scopul garantării recuperării pagubei părții civile – în speță, pârâta Asociația de P__________ DG B1+B2 C________, căreia i s-a admis în parte acțiunea civilă, cu consecința obligării inculpatei la plata sumei de 29.123,23 lei, cu titlu de daune materiale.

După rămânerea definitivă a soluției penale, pârâta s-a adresat lui B__ V________ Ș_____, în vederea punerii în executare silită a titlului executoriu reprezentat de hotărârea judecătorească penală, prin cererea înregistrată sub nr. 112/20.05.2013.

Prin încheierea emisă la data de 24.03.2014, în dosarul execuțional nr. 112/xxxxx/2013 format pe rolul biroului său, B__ V________ Ș_____ a dispus încetarea executării silite pornite la cererea creditorului pârât, întrucât debitorul a plătit în întregime suma datorată creditorului, inclusiv cheltuielile de executare.

Astfel fiind, reclamanta s-a adresat OCPI C________, solicitând radierea din cartea funciară a măsurii sechestrului asigurător instituit în vederea garantării recuperării prejudiciului pârâtei.

Cererea sa a fost respinsă în temeiul dispozițiilor art. 195 alin. 5 din Ordinul nr. 700/2014, potrivit căruia sechestrul dispus în condițiile art. 249 din Codul de procedură penală se va nota în baza actului prin care s-a dispus măsura asiguratorie, respectiv ordonanța emisă de procuror, hotărârea instanței de judecată sau certificat de grefă care cuprinde soluția pronunțată. Radierea se efectuează în baza ordonanței emise de procuror sau a hotărârii judecătorești care dispune ridicarea măsurii asigurătorii.

În raport de această situație de fapt, prima instanță a statuat că, scopul instituirii măsurii sechestrului asigurător penal nu se mai justifică, întrucât reclamanta a reparat integral prejudiciului care a determinat luarea acestei măsuri, ceea ce rezultă explicit și din susținerile pârâtei, respectiv din precizările scrise înregistrate la 25.02.2015, potrivit cărora suma de 29.123,23 lei a fost recuperată prin executare silită.

În ceea ce privește temeiul de drept aplicabil în cauză, instanța a reținut că dosarul penal s-a judecat sub imperiul CP și CPP, cu toate acestea va aprecia ca fiind incidente în cauză dispozițiile legale de la data înregistrării prezentei cereri, întrucât temeinicia cererii de ridicare a sechestrului trebuie raportată la legea aplicabilă momentului în care se face contestație, potrivit legii civile.

Astfel fiind, potrivit art. 252⁴ din NCPP – fost art. 168 alin. 3 din NCPP, după soluționarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a făcut plângere împotriva aducerii la îndeplinire a măsurii asigurătorii, se poate face contestație potrivit legii civile.

S-a concluzionat că în speță devin incidente dispozițiile legii procesual civile referitoare la ridicarea sechestrului asigurător, condiții care se verifică pe deplin, cererea fiind admisă, cu consecința ridicării sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în orașul Năvodari, ___________________, județul C________, precum și radierea acestuia din cartea funciară.

Împotriva acestei sentințe civile dar și împotriva încheierii de ședință din data de 26.02.2015, a declarat apel pârâta Asociația de P__________ DG B1+B2 C________ criticând-o pentru nelegalitate astfel:

Instanța de fond a dat o interpretare greșită prevederilor art. 209 C.pr.civ. care reglementează noțiunea și condițiile de admisibilitate ale cererii reconvenționale .

Apelanta pârâtă susține că a investit instanța de fond cu cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei – pârâte la plata sumei de 32 041 lei - creanță certă, lichidă și exigibilă reprezentând obligații de plată a cotelor din cheltuielile comune, precum și a cheltuielilor de întreținere ce aparțin acesteia, inclusiv prejudiciul creat cât a deținut funcția de administrator.

Se arată că, această creanță nu are legătură cu infracțiunea de delapidare săvârșită de reclamantă în timpul exercitării funcției de administrator și nici cu prejudiciul pentru recuperarea căruia s-a instituit măsura sechestrului asigurator. Izvorul creanței îl reprezintă întreținerea neachitată la termen, avansuri spre decontare nejustificate, penalități calculate eronat și contribuții datorate și neachitate la buget aferente salariilor.

Apelanta precizează că, în fața instanțelor de judecată reclamanta nu a contestat existența debitului de 32 041 lei, ci a adus critici numai cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al acestei creanțe. Concluzionează că, existența debitului precizat este o dovadă de rea credință a reclamantei, care prin ridicarea sechestrului urmărește să înstrăineze imobilul și să plece definitiv în străinătate.

Legal citată, intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare.

La termenul de judecată din data de 04.09.2015 , instanța din oficiu, a invocat excepția tardivității formulării apelului.

Analizând cu prioritate excepția dedusă judecății, în temeiul art. 248 C.pr.civ., instanța reține:

Prin cererea de chemare în judecată, instanța de fond a fost legal investită cu o acțiune având ca obiect ridicare sechestru asigurator instituit asupra imobilului situat în orașul Năvodari, ___________________, județul C________ de către P________ de pe lângă Judecătoria C________ și menținut prin sentința penală nr. 1637 pronunțată de către Judecătoria C________ la data de 18.12.2012, în dosarul penal nr. xxxxx/212/2012, precum și radierea acestuia din cartea funciară nr. xxxxxx.

În termen legal, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată. De asemenea, în condițiile art. 209 și urm. C.pr.civ. pârâtul a înțeles să deducă judecății și propriile pretenții pe calea procedurală a cererii reconvenționale.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a invocat excepția inadmisibilității formulării cererii reconvenționale, aceasta fiind admisă de instanță prin încheierea de ședință din data de 26.02.2015 cu motivarea că, pretențiile din cererea reconvențională nu au legătură cu raportul dedus judecății inițiale.

Se observă că, prin această încheiere de ședință instanța a soluționat numai excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, în sensul admiterii, cu consecințe asupra limitelor cercetării judecătorești în cauză, fără însă a soluționa prin hotărâre și cererea reconvențională.

Din dispozitivul sentinței civile apelate rezultă fără nici un echivoc că soluția pronunțată vizează numai cererea reclamantei de ridicare a sechestrului asigurator, cererea reconvențională rămânând nesoluționată. Soluționarea prin încheiere a excepției inadmisibilității, în sensul admiterii, nu echivalează cu soluționarea cererii reconvenționale întrucât, prin art. 424 C.pr.civ. se statuează că , ,, Hotărârea prin care cauza este soluționată de prima instanță se numește sentință”.

Cum cererea reconvențională este supusă acelorași condiții ca și cererea de chemare în judecată ( art. 209 alin.3 C.pr.civ.), în toate cazurile trebuie să primească o soluție prin sentința civilă, nu prin încheieri premergătoare cu caracter preparatoriu.

În acest caz, de omisiune a soluționării cererii incidentale /reconvenționale de către instanța de fond, devin incidente dispozițiile art. 444 C. civ. privitoare la completarea hotărârii, criticile de nelegalitate putând fi invocate numai în calea de atac îndreptată împotriva hotărârii de completare ( art. 445 C.pr.civ.).

Potrivit art. 461 C.pr.civ. ,, Calea de atac se îndreaptă împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii” iar, potrivit expunerii anterioare, prin sentința civilă apelată prima instanță a soluționat, în sensul admiterii, cererea reclamantei având ca obiect ridicare sechestru asigurator.

Potrivit art. 252⁴ din NCPP – fost art. 168 alin. 3 din NCPP, după soluționarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a făcut plângere împotriva aducerii la îndeplinire a măsurii asigurătorii, se poate face contestație potrivit legii civile.

În mod corect a reținut prima instanță, aspect necontestat de către apelantă, că temeiul de drept aplicabil în cauză, este cel reglementat prin dispozițiile legale de la data înregistrării prezentei cereri, întrucât temeinicia cererii de ridicare a sechestrului trebuie raportată la legea aplicabilă momentului în care se face contestație, potrivit legii civile.

În privința legii de procedură civilă aplicabilă se are în vedere că, după rămânerea definitivă a soluției penale, pârâta s-a adresat lui B__ V________ Ș_____, în vederea punerii în executare silită a titlului executoriu reprezentat de hotărârea judecătorească penală, prin cererea înregistrată sub nr. 112/20.05.2013, iar potrivit art. 24 C.pr.civ. ,, Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ____________________________”.

Ridicarea sechestrului asigurator este reglementată prin dispozițiile art. 750 C. pr.civ , fiind un incident apărut în cursul executării silite, dat spre competentă soluționare instanței de executare, iar în acord cu dispozițiile art. 650 alin.3 C.pr.civ., în toate cazurile, instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare.

Potrivit art. 651 alin.4 C.proc.civila „termenul de apel este de 10 de zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu dispune altfel”.

De asemenea, articolul 184(1) C.proc.civilă stabilește că „termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură dacă legea nu dispune altfel”.

Termenele pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ și sunt sancționate cu decăderea.

În speță, sentința civilă nr.3453/25.03.2015 a Judecătoriei C________ a fost comunicată apelantei la data de 14.05.2015, fapt ce reiese din dovada de comunicare care îndeplinește toate condițiile de validitate prevăzute de art.164 C.proc.civilă.

Prin urmare, de la acea dată a început să curgă pentru apelanta pârâtă termenul de 10 zile pentru motivarea apelului, ultima zi a acestuia fiind 26.05.2015. La calculul termenului s-a ținut seama de sistemul exclusiv pe zile libere prevăzut de art.181 alin.2 din Codul de procedură civilă, pentru termenele procedurale pe zile.

În cauză se constată că apelul nu a fost motivat în interiorul termenului legal de 10 zile prevăzut de art.651 alin.4 C.proc.civilă, adică până la data de 26.05.2015.

Susținerile apelantei potrivit cărora, termenul de apel în cauză este cel de drept comun, de 30 de zile întrucât la fond s-a formulat și cerere reconvențională, nu pot fi primite, neavând fundament legal.

Sub acest aspect, dispozițiile art. 460 alin. 5 C.pr.civ. devin aplicabile numai în condițiile stabilite prin art. 460 alin. 3 C.pr.civ., în cazul în care prin aceeași hotărâre au fost soluționate mai multe cereri principale sau incidentale…(…)”. Ori, așa cum s-a reținut anterior prin sentința civilă apelată nu s-a soluționat cererea reconvențională.

Prin urmare, constatând că motivarea apelului nu s-a realizat în termenul legal, urmează a admite excepția tardivității formulării apelului, cu consecința respingerii acestuia ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite excepția tardivității.

Respinge ca tardiv apelul formulat de apelanta pârâtă ASOCIAȚIA DE P__________ DG B1 + B2, cu sediul în C________, ___________________________.1C, ____________, județul C________, împotriva sentinței civile nr.3453 din 25.03.2015, pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul civil nr.XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata reclamantă V____ G_______, cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat P____ B_____ cu sediul în C________, _______________________________ nr.20 – 26, _____________________ C________.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.10.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

V_______ T____ A______ L_______

GREFIER,

L_____ V_________

Jud.fond.O___ M______ S______

Tehnored.jud.V.T../4 ex./12.10.2015