R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ

DOSAR NR.XXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILA NR. 121A

Ședința publică din data de 4 martie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – I_____ R_______ T_____

JUDECATOR – M_____ STELUȚA C_______

GREFIER – M______ C_____________

Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă Anitaș M____ domiciliată în București, __________________, nr.15, _________, _______________, împotriva încheierii din data de 26.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B__________ C__________ cu domiciliul ales în Satu M___, ______________________.20, județul Satu M___ și _________________. cu sediul ales în Satu M___, _____________________.20, județul Satu M___, cauza având ca obiect sechestru asigurător.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta-pârâtă Anitaș M____ personal și asistată de avocat D_______ C______, cu împuternicirea avocațială _______-xxxxxxx/28.01.2015 – fila 52 dosar și intimații-reclamanți B__________ C__________ și _________________., reprezentați de avocat V___ J_____ cu delegație de substituire acordată de domnul avocat D___ L______ Z____, cu împuternicirea avocațială nr. 2/23.01.2015 – fila 50 dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Reprezentantul intimaților-reclamanți B__________ C__________ și _________________. depune la dosar delegația de substituire și copia încheierii din 16.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.

Reprezentantul apelantei-pârâte pârâtă Anitaș M____ depune la dosar note de susțineri.

Curtea, constatând că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, acordă cuvântul pe tardivitatea cererii de apel și pe fondul cererii de apel.

Reprezentantul intimaților-reclamanți B__________ C__________ și _________________. solicită respingerea cererii de apel ca tardiv formulată, față de dispozițiile art.953 al.3 din Codul de procedură civilă, care prevede un termen imperativ de decădere-5 zile de la data comunicării încheierii prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurator. Cu privire la modalitatea de comunicare a încheierii, aceasta s-a realizat în conformitate cu prevederile noului Cod de procedură civilă. iar în ceea ce privește la locul unde s-a făcut comunicarea încheierii, a depus astăzi la dosar înscrisuri din care rezultă că apelanta avea reședința în Satu M___, ___________________ asemenea, cu privire la modalitatea de comunicare a încheierii prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurator, aceasta a fost comunicată prin afișare, în conformitate cu dispozițiile art.168 din noul Cod de procedură civilă și s-a întocmit un proces verbal conform dispozițiilor legale. Calculând termenul de 5 zile prevăzut de art.953 alin.3 din noul Cod de procedură civilă, acesta începe să curgă de la data de 06.05.2014 și se împlinește la data 12.05.2014, iar cererea de apel a fost formulată la data de 18.12.2014. În concluzie, solicită respingerea apelului ca tardiv formulat.

Reprezentantul apelantei-pârâte pârâtă Anitaș M____ solicită respingerea excepției tardivității, având în vedere că apelul a fost formulat în termen. Nu există nici până la acest moment o comunicare în sensul legii, a încheierii de admitere a sechestrului asigurator din data de 26.03.2014. Actul numit comunicare din 16.05.2014 nu a existat la acea dată pentru că nimeni nu știa că doamna Anitaș avea reședința în Satu M___, abia în luna octombrie s-a luat cunoștință. Se prevalează partea adversă de dispozițiile art.168 Cod procedură civilă-procedura legată de comunicarea prin afișare. Există dispoziții obligatorii prevăzute de art.163 alin.12 Cod procedură civilă, dispoziții care se aplică și la comunicare. La data de 06.05.2014, executorul trebuia să facă o înștiințare în temeiul art.168 din Codul de procedură civilă și un proces verbal, iar documentul-încheierea de aplicare a sechestrului , trebuia îndreptată către instanță sau primărie. Comunicarea de pretinsă înmânare făcută cu încălcarea dispozițiilor art.163 Cod procedură civilă nu are valoarea unei valabile comunicări. Solicită admiterea cererii de repunere în termen, apelul este formulat în termen și pe cale de consecință solicită respingerea excepției tardivității apelului.

Reprezentantul intimaților-reclamanți B__________ C__________ și _________________ arată că art.953 alin.3 din Codul de procedură civilă nu prevede termenul de înmânare. Încheierea se comunică creditorului de îndată, iar debitorului de către executor și nu prevede că executorul are obligația de înmânare. Cu privire la cererea de repunere în termen, apreciază în primul rând că este inadmisibilă și în al doilea rând că este tardiv formulată. Cu privire la inadmisibilitate, arată că s-a formulat mai întâi apelul și apoi cererea de repunere în termen. Apreciază că apelanta nu a depus diligențele necesare să se asigure că i se vor comunica actele, fiind culpa apelantei și nu un viciu. În ceea ce privește tardivitatea, apelanta a stat în pasivitate până la data de 18.12.2014, deși încheierea a fost comunicată pe data de 18.05.2014, nefiind respectat termenul de 15 zile prevăzut de art.187 Cod procedură civilă.

Reprezentantul apelantei-pârâte pârâtă Anitaș M____ solicită pe fondul cauzei admiterea apelului, modificarea încheierii atacate prin respingerea cererii de înființare a sechestrului asigurator. Instanța de fond nu a respectat prevederile art.952 alin.1 Cod procedură civilă, în ceea ce privește exigibilitatea creanței. Exigibilitatea este o condiție de esență a admiterii cererii de încuviințare a sechestrului asigurator în cazul prevăzut la art.952 alin.1. De asemenea , instanța de fond nu a impus creditorului plata unei cauțiuni, condiționând astfel admiterea cererii de încuviințare a sechestrului asigurator. Astfel, debitorul a fost prejudiciat, fiindu-i indisponibilizate mai multe bunuri, pentru o creanță care are caracter litigios. Depune concluzii scrise și arată că va solicita cheltuielile de judecată pe care separată.

Reprezentantul intimaților-reclamanți B__________ C__________ și _________________ solicită respingerea apelului, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată. În ceea ce privește exigibilitatea creanței, arată că intimații au o creanță certă, existența acesteia, rezultând din contractele de vânzare-cumpărare, este lichidă, întrucât din cuprinsul înscrisurilor întocmite de părți rezultă în mod evident câtimea creanței și de asemenea este exigibilă. În ceea ce privește a doua condiție de admisibilitate prevăzută de art.952 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, este îndeplinită și această condiție, creanța intimaților fiind constatată în scris, prin contractele de împrumut, contractele de vânzare cumpărare și declarațiile pe propria răspundere date de apelantă. Cu privire la instituirea unei cauțiuni de către instanța de fond, solicită să se observe că dispozițiile legale prevăzute de art.952 alin.1 din Codul de procedură civilă, nu prevăd o obligație în acest sens, ci o posibilitate.

C U R T E A

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă la data de 6.02.2014 sub nr. XXXXXXXXXXX, creditorii B__________ C__________ și _________________. au formulat cerere de instituire sechestru asigurător în contradictoriu cu debitoarea Anitaș M____, solicitând instanței să dispună măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtei, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. xxxxx/3/2013 al Tribunalului București.

În motivarea cererii, creditorii au arătat că au fost acordate debitoarei mai multe împrumuturi și, întrucât aceasta nu a putut restitui la scadență sumele împrumutate, părțile au încheiat mai multe contracte de vânzare-cumpărare al căror caracter simulat s-a constatat prin decizia civilă nr. 85R/25.03.2013 a Tribunalului Satu M___, prin care s-a dispus și repunerea părților în situația anterioară.

Ca o consecință a constatării caracterului simulat, creditorii au introdus, pe rolul acestui tribunal, o acțiune în pretenții prin care au solicitat obligarea debitoarei la plata sumelor împrumutate începând cu anul 1994, acțiune ce formează obiectul dosarului nr. xxxxx/3/2013.

Creditorii au susținut că, față de art. 951 și art. 952 alin. 1 N.C.P.C., au făcut dovada că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate pentru înființarea sechestrului asigurător, respectiv dovada constatării prin act scris a creanței, faptul că aceasta este exigibilă și dovada intentării acțiunii în pretenții împotriva debitoarei-pârâte, motiv pentru care solicită admiterea acțiunii în sensul solicitat, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 952 alin. 1 și 453 alin. 1 NCPC.

Prin încheierea din data de 26.03.2014 Tribunalul București Secția a III-a Civilă a admis cererea de înființare a sechestrului asigurator formulată de reclamanții B__________ C__________ și _________________. în contradictoriu cu debitoarea Anitaș M____; a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitoarei până la concurența sumei de 154.906,40 euro și a sumei de 34.211,99 lei; a obligat pârâta la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată (taxă de timbru și onorariu avocat redus la 500 lei) către reclamant.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 952 alin. 1 N.C.P.C., creditorul care nu are un titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune.

Prin raportare la prevederile legale mai sus menționate, tribunalul a constat că, în cauza de față, creanța creditorilor este constatată prin act scris și este exigibilă, iar aceștia au intentat acțiune în pretenții pentru recuperarea sumelor datorate de debitoare ca urmare a încheierii mai multor acte de împrumut, formându-se dosarul nr. xxxxx/3/2013 aflat pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Față de cele reținute mai sus, tribunalul, constatând că sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de prevederile art. 952 N.C.P.C. și că există riscul ca debitoarea să devină insolvabilă până la data obținerii unui titlu executoriu de către creditor, va admite cererea de înființare a sechestrului asigurător și va dispune instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitoarei până la concurența sumei de 154.906,40 euro și a sumei de 34.211,99 lei.

În temeiul art. 453 alin. 1 NCPC, tribunalul a obligat debitoarea la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată (taxă de timbru și onorariu avocat redus la 500 lei) către reclamanții-creditori.

Împotriva încheierii din 26.03.2014 a formulat apel debitoarea Anitaș M____, în motivarea căruia a susținut următoarele critici:

În conformitate cu art. 953 alin 3, încheierea atacată n-a fost comunicată de către executorul judecătoresc nici până în prezent. Deși legiuitorul a prevăzut această modalitate de comunicare pentru a împiedica orice încercare de zădărnicire a demersurilor asigurătorii, apelanta consideră că lipsa unei comunicări, după trecerea unei perioade de mai mult de 6 luni de la luarea măsurii, o îndreptățește la formularea căii de atac la acest moment.

1. Nerespectarea prevederilor art. 952 alin. 1 C.pr.civ, în ceea ce privește exigibilitatea creanței.

Instanța de fond nu a respectat prevederile sus-menționate la momentul pronunțării încheierii din 26.03.2014, respectiv nu a apreciat în mod corect asupra exigibilității creanței.

Creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă, în sensul dispozițiilor de la art. 662 alin (2) - (4) NCPC, exigibilitatea fiind o condiție de esență a admiterii cererii de încuviințare a sechestrului asigurător în cazul prevăzut la art. 952 alin 1.

Printre condițiile de înființare a sechestrului asigurător regăsim constatarea în scris a creanței, exigibilitatea acesteia și precondiția formulării unei cereri de chemare în judecată. Întrucât este necesar ca aceste condiții să fie îndeplinite cumulativ, a solicitat să se aprecieze asupra faptului că, deși instanța a observat că intimații/creditori au solicitat restituirea sumelor împrumutate începând cu anul 1994, aceste sume nu mai sunt exigibile, intervenind prescripția dreptului de a cere restituirea acestora.

În sprijinul acestei teze, a fost depusă încheierea din data de 24.09.2014, pronunțată în dosarul de fond, prin care se reține pe capătul 1 de cerere (obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumei de 154.906,4 Euro) că dreptul de a cere restituirea este prescris, privind acest capăt de cerere. Solicită a se observa că restituirea se poate cere în termen de 3 ani de la data încheierii fiecărui contract de împrumut - în care nu s-a prevăzut termenul de restituire ceea ce este în deplină concordanță cu prevederile art. 3 si art. 7 alin 2 din Decretul nr. 167/1958.

Întrucât creanța în temeiul căreia au fost indisponibilizate bunurile mobile și imobile ale debitorului, formată din suma de 154.906,4 Euro și suma de 34.211,99 lei, nu este exigibilă pentru suma de 154.906,4 Euro, consideră că nu au fost respectate cerințele legale la momentul admiterii cererii de înființare a sechestrului asigurător.

Pe de altă parte suma de 34.211,99 lei nu atrage aplicabilitatea procedurii sechestrului asigurător întrucât la această valoare rămasă, riscul pentru creditor este inexistent, iar debitorul poate furniza garanțiile necesare de plată daca se va pronunța un titlu executoriu prin însăși bunurile pe care le deține.

2. Nerespectarea prevederilor art. 952 C.pr.civ. în sensul lipsei unei cauțiuni necesară și prevăzută de lege.

Instanța de fond nu a impus creditorului/intimat plata unei cauțiuni condiționând astfel admiterea cererii de încuviințare a sechestrului asigurător. Astfel, debitorul a fost prejudiciat, fiindu-i indisponibilizate mai multe bunuri mobile și imobile, pentru o creanță, astfel cum am arătat mai sus de doar 34.211,99 care are încă caracter litigios.

În acest caz consideră că s-ar fi impus aplicarea prevederilor art. 952 alin 3, întrucât creanța nu era exigibilă. Totuși pentru a fi acceptat acest din urmă caz era necesar ca debitorul să aibă o anumită conduită pe care, în conținutul cererii sale creditorul să o probeze. Întrucât la nici un moment nu s-a sustras de la urmărire sau micșorat asigurările date creditorului, întrucât cel puțin până astăzi creanța acestuia din urmă este litigioasă, consideră ca se impunea respingerea cererii de înființare a sechestrului asigurător.

În situația în care s-ar avea în vedere cazul prevăzut de art. 952 alin 3 (creanță neexigibilă, conduită specifică a debitorului) era necesară plata unei cauțiuni în cuantumul stabilit de instanță cu respectarea prevederilor 1056 alin 2 C.pr.civ., respectiv cel mult 20% din valoarea obiectului cererii.

Instanța de fond nu a apreciat astfel, dispunând indisponibilizarea tuturor bunurilor debitorului, fără o evidențiere specifică, pentru o creanță ce nu era exigibilă și pentru care n-a fost achitată cauțiunea impusă de lege.
Apelanta solicită admiterea caii de atac, modificarea încheierii atacată, din data de 26.03.2014, respingerea cererii de înființare a sechestrului asigurător.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 953 alin. 3 și 4 C.pr.civ.

Intimații-reclamanți B__________ C__________ și _________________. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția de tardivitate a apelului, în susținerea căreia au arătat că la data de 5.05.2014, în vederea aplicării sechestrului asigurător în conformitate cu dispozitivul încheierii din data de 26.03.2014 și art. 954 C.pr.civ., au formulat cerere de executare a măsurilor asiguratorii, formându-se dosarul execuțional nr. 208/2014 al B__ M______ V_____. La data de 6.05.2014 B__ M______ V_____ a comunicat apelantei înștiințarea privind instituirea sechestrului asigurator respectiv a titlului executoriu din data de 26.03.2014. termenul de 5 zile prevăzut de art. 953 alin. 3 NCPC s-a împlinit la data de 12.05.2014, or cererea de apel a fost înregistrată la data de 18.12.2014, de unde rezultă că este tardiv formulată.

Pe fondul cererii de apel, intimații-reclamanți au arătat că este îndeplinită prima condiție de admisibilitate prevăzută de art. 952 alin. 1 NCPC, creanța deținută de intimați fiind certă – întrucât existența ei rezultă din contractele de vânzare-cumpărare, respectiv din declarațiile pe proprie răspundere date de debitoare, lichidă – întrucât din cuprinsul înscrisurilor întocmite de părți rezultă câtimea creanței și exigibilă – întrucât prin încheierea unor înscrisuri succesive (contracte de împrumut, declarații, contracte de vânzare-cumpărare), apelanta a recunoscut cuantumul creanței, termenul de prescripție fiind întrerupt. Creanța intimaților a devenit exigibilă la data pronunțării deciziei civile nr. 85R/25.03.2013 în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX* al Tribunalului Satu M___, prin care instanța a constatat caracterul simulat al contractelor de vânzare-cumpărare și a dispus restabilirea situației anterioare prin rectificarea înscrierilor în cărțile funciare ale imobilelor ce au format obiect al contractelor de vânzare-cumpărare. Prin această hotărâre, instanța de recurs a reținut că actele de vânzare-cumpărare încheiate între apelantă și intimați au caracter fictiv, deghizat, conduita reală a părților a fost stabilită prin convențiile de împrumut derulate pe parcursul unei perioade mai îndelungate de timp. Intimații arată faptul că au avut dreptul de a solicita restituirea sumelor acordate cu titlu de împrumut, doar ca urmare a constatării caracterului simulat al contractelor de vânzare-cumpărare, moment în care creanța intimaților a devenit exigibilă. Intimații au mai arătat că instanța investită cu soluționarea cererii de înființare a sechestrului asigurator are dreptul de a realiza doar un examen sumar al situației de fapt.

În ceea ce privește cea de-a doua critică, intimații au arătat că dispozițiile art. 952 alin. 1 NCPC nu prevăd o obligație în acest sens, ci o posibilitate.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480 alin. 1 NCPC.

La data de 6.02.2015 apelanta-pârâtă a depus la dosar cerere de repunere în termenul de exercitare a apelului, în motivarea căreia a arătat că până în prezent nu i-a fost comunicată încheierea de admitere a sechestrului asigurator pronunțată în data de 26.03.2014, nefiindu-i comunicată la domiciliul indicat de reclamanți în cererea de instituire a sechestrului asigurator. Dovada de comunicare anexată întâmpinării de către intimat nu respectă dispozițiile legale întrucât s-a efectuat în Satu M___, respectiv la o adresă care nu reprezintă domiciliul apelantei și nu respectă dispozitivul încheierii de admitere a sechestrului asigurator. Cu privire la motivele de temeinicie pentru repunerea în termen, s-a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 953 alin. 3 NCPC încheierea atacată nu a fost comunicată de către executorul judecătoresc nici până în prezent, sens în care atașează în copie cartea de identitate a apelantei conform căreia domiciliul acesteia este în București, ___________________ nr. 15, ____________, _______________________> În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 186, 953 alin. 3 NCPC.

Analizând sentința apelată, în raport de criticile formulate, precum și actele și lucrările dosarului, în raport de normele legale incidente, Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de apel:

Potrivit dispozițiilor art. 953 alin. 2 și 3 C.pr.civ., cererea de sechestru asigurător se soluționează fără citarea părților, prin încheiere executorie, care se comunică debitorului de către executorul judecătoresc, fiind supusă căii de atac a apelului în termen de 5 zile de la comunicare.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 186 C.pr.civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Prin cererea de repunere în termenul de apel, apelanta-debitoare a arătat faptul că încheierea de înființare a sechestrului asigurător nu a fost comunicată de către executorul judecătoresc la adresa sa de domiciliu, adresă care de altfel fusese indicată chiar de către intimații-reclamanți în cererea de chemare în judecată, ci la o altă adresă.

Prin urmare, apelanta-debitoare nu invocă anumite motive temeinice prin care să justifice faptul că dintr-un caz asimilabil forței majore nu a exercitat în termen calea de atac împotriva hotărârii de fond – hotărâre care, prin ipoteză, a fost în mod legal comunicată părții.

De aceea, Curtea constată că prin formularea cererii de repunere în termenul de apel nu este realizat scopul instituției juridice a repunerii în termen – aceea de a se evita sancțiunea decăderii pentru acea parte care dovedește că a fost împiedicată de o împrejurare obiectivă, asimilabilă forței majore, de a exercita calea de atac înăuntrul termenului legal.

Dimpotrivă, prin motivele acestei cereri, apelanta-debitoare nu invocă motive specifice unei cereri de repunere în termenul de apel, ci invocă nevalabilitatea comunicării hotărârii apelate.

Pentru aceste motive, reținând că, premisa pentru analiza unei cereri de repunere în termenul de declarare a apelului este aceea ca hotărârea judecătorească apelată să fi fost comunicată în mod valabil, Curtea va respinge cererea de repunere în termenul de apel ca nefondată.

Pentru aceleași considerente, constatând că nu suntem în situația reglementată de instituția juridică a repunerii în termen, Curtea nu poate reține nici excepțiile de inadmisibilitate și de tardivitate a cererii de repunere în termenul de apel, invocate de către intimații-reclamanți la termenul de azi.

În ceea ce privește excepția de tardivitate a cererii de apel:

Potrivit dispozițiilor art. 953 alin. 3 C.pr.civ., termenul de apel curge de la comunicarea hotărârii.

Verificând valabilitatea actului de procedură al comunicării încheierii din data de 26.03.2014 către apelanta-debitoare, Curtea constată că nu a fost îndeplinit cu respectarea dispozițiilor art. 163 și art. 168 C.pr.civ., coroborat cu cele ale art. 155 pct. 6 C.pr.civ., hotărârea judecătorească pronunțată în primă instanță nefiind comunicată la domiciliul debitoarei, indicat de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată.

Astfel, din examinarea procesului-verbal de înmânare întocmit în data de 6.05.2014 de B__ M______ V_____, se constată că încheierea apelată a fost comunicată la adresa din Satu M___, jud. Satu M___, și nu la adresa indicată de către intimații-reclamanți în cuprinsul cererii de chemare în judecată ca fiind domiciliul debitoarei, din București, sector 1, motiv pentru care Curtea a constatat o încălcare a dispozițiilor art. 155 pct. 6 C.pr.civ. potrivit cărora comunicarea actelor de procedură se face la domiciliul persoanei fizice, care este cel menționat în cartea de identitate a apelantei.

De asemenea, în cuprinsul procesului-verbal din data de 6.05.2014, B__ M______ V_____ a făcut mențiunea că „procedura s-a realizat prin afișare, nicio persoană nefiind la adresă”.

Or, potrivit dispozițiilor art. 163 alin. 3 și 8 C.pr.civ., pe ușa principală a locuinței destinatarului se afișează o înștiințare, care trebuie să cuprindă mențiunile prevăzute la lit. a-h, iar potrivit alin. 9, executorul judecătoresc avea obligația ca, în termen de cel mult 24 de ore de la afișarea acestei înștiințări, să depună încheierea și procesul-verbal (prevăzut de art. 163 alin. 5, cuprinzând mențiunile arătate la art. 164 C.pr.civ.) la sediul instanței de judecată care a emis actul de procedură ce făcea obiectul comunicării.

Nefiind întrunită condiția ca actul de procedură al comunicării încheierii să fie valabil încheiat, Curtea constată că nu mai intervine sancțiunea decăderii, întrucât nulitatea comunicării are drept consecință faptul că termenul de declarare a căii de atac împotriva încheierii din data de 26.03.2014 nu a început să curgă.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 953 alin. 3 C.pr.civ., Curtea va respinge excepția tardivității formulării apelului, ca neîntemeiată.

Pe fondul cererii de apel:

1. Critica potrivit căreia instanța de fond a făcut o greșită aplicare în cauză a prevederilor art. 952 alin. 1 C.pr.civ, întrucât creanța nu era exigibilă pe motiv că a intervenit prescripția dreptului de a cere restituirea acesteia, nu este întemeiată.

În combaterea acestei critici, intimații-reclamanți au arătat că încheierea din data de 24.09.2014, pronunțată în dosarul de fond, poate fi atacată odată cu fondul, prin urmare nu este o soluție definitivă, iar pe de altă parte instanța arată că o asemenea critică nici nu poate fi supusă analizei instanței în cadrul procesual de față, în care instanța verifică întrunirea condițiilor de admisibilitate ale cererii de înființare a sechestrului asigurator, în timp ce problema prescripției dreptului material la acțiune este o problemă ce ține de fondul litigiului.

Fiind astfel înlăturată critica privind lipsa de exigibilitate a creanței în sumă de 154.906,4 euro, Curtea nu poate reține nici critica prin care se susține că pentru restul creanței, de 34.211,99 lei, nu se impunea admiterii cererii de sechestru asigurator deoarece riscul pentru creditor, în acest caz, ar fi inexistent.

Prin urmare, Curtea constată că în mod corect tribunalul a înființat sechestrul asigurator pentru întreaga sumă ce face obiectul dosarului de fond nr. 154.906,40 euro și 34.211,99 lei, scopul acestei proceduri fiind acela de a-i acorda creditorului care nu are încă un titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată în scris și este exigibilă, un mijloc eficient pentru a putea trece la valorificarea bunurilor indisponibilizate în momentul în care va obține titlul executoriu.

2. Critica prin care se susține necesitatea stabilirii unei cauțiuni în sensul prevederilor art. 952 C.pr.civ. este întemeiată.

Nu va fi reținut argumentul apelantei-debitoare potrivit căruia prejudiciul său este urmarea faptului că bunurile mobile și imobile proprietatea sa au fost indisponibilizate pentru o creanță care are caracter litigios, deoarece în cazul în care creditorul ar fi deținut deja un titlu executoriu nu s-ar mai fi impus recurgerea la procedura măsurilor asiguratorii, existența unei creanțe litigioase, adică a cărei soartă se discută în cadrul procesului de fond, fiind una din condițiile de admisibilitate ale sechestrului asigurator, condiție ce nu a fost contestată de apelantă.

Nu va fi reținut nici argumentul potrivit căruia instanța de fond trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 952 alin. 3 C.pr.civ., întrucât, așa cum a constatat în cele ce preced, creanța este exigibilă.

În schimb, Curtea va face aplicarea prevederilor art. 952 alin. 1 C.pr.civ., potrivit cărora stabilirea cauțiunii este lăsată la aprecierea instanței, nefiind o măsură obligatorie, constatând că în cauză se impune stabilirea unei cauțiuni pentru a se asigura o protecție și debitorului, în egală măsură, față de faptul că dosarul de fond poate necesita o durată mai lungă de soluționare și față de valoarea ridicată a creanței ce face obiectul acestui dosar.

În conformitate cu prevederile art. 1056 alin. 2 C.pr.civ., cauțiunea este în cuantum de cel mult 20% din valoarea obiectului cererii și, văzând și dispozițiile art. 955 C.pr.civ. Curtea va dispune instituirea în sarcina intimatului creditor B__________ C__________ obligația de achitare a cauțiunii în cuantum de 10.000 euro, iar în sarcina intimatei creditoare _____________ a sumei de 3000 lei cu același titlu, în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri, sub sancțiunea desființării de drept a măsurii instituite prin încheierea apelată.

Pentru aceste considente, în temeiul dispozițiilor art. 480 C.pr.civ. rap. la art. 952-955 C.pr.civ., Curtea va apelul, va schimba în parte încheierea apelată, în sensul că va dispune instituirea cauțiunii în cuantumul menționat, va păstra celelalte dispoziții ale încheierii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de repunere în termen, ca neîntemeiată.

Respinge excepția tardivității formulării apelului, ca neîntemeiată.

Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă Anitaș M____ domiciliată în București, ___________________, nr.15, _________, _______________, împotriva încheierii din data de 26.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații-reclamanți B__________ C__________ cu domiciliul ales în Satu M___, ______________________.20, județul Satu M___ și _________________. cu sediul ales în Satu M___, ______________________.20, județul Satu M___.

Schimbă în parte încheierea apelată, în sensul că:

Dispune instituirea în sarcina intimatului creditor B__________ C__________ obligația de achitare a cauțiunii în cuantum de 10.000 euro, iar în sarcina intimatei creditoare _____________ a sumei de 3000 lei cu același titlu, în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri, sub sancțiunea desființării de drept a măsurii instituite prin încheierea apelată.

Păstrează celelalte dispoziții ale încheierii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 4 martie 2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

I_____ R_______ T_____ M_____ Steluța C_______

GREFIER

M______ C_____________

Red.dact.jud.MSC

Tehnored.MȘ/5 ex./10.03.2015

Jud. fond – C_____ P____