Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 2360/2015

Ședința publică de la 08 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M______ V____

Judecător E____ A____

Grefier C______ M______ C________

S-a luat în examinare pentru soluționare apelul declarat de către intimata C.N.A.D.N.R. SA - C______ DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – C.E.S.T.R.I.N împotriva sentinței civile nr 152/23.01.2015 pronunțată de către Judecătoria Câmpulung în dosarul XXXXXXXXXXXXX, intimată fiind petenta S.C. L___ C_____ KYCY SRL, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție p.v. sereia R11 nr. xxxxxxx din 03.09.2014.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Tribunalul, față de împrejurarea că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, conform filei 4 dosar, potrivit disp. art. 411 alin.1 punctul 2 teza a II-a NCPC., nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, în raport de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului.

INSTANȚA

Asupra apelului civil de față, deliberând:

Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.10.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXX petiționara ___________________ SRL în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, a formulat plângere împotriva procesului verbal _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 03.09.2014 de C_____ - CESTRIN București, prin care petiționara a fost sancționată contravențional cu amendă de 750 lei, întrucât a circulat la data de 06.06.2014, ora 08:14 cu vehiculul având numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 3 km 110 + 152m C___ V___, jud. CL fără a deține rovinietă valabilă, solicitând instanței anularea actului de sancționare ca fiind nelegal și netemeinic.

În motivarea plângerii petiționara a arătat că nu a săvârșit nicio contravenție privitoare la regimul rovinietei, întrucât la data de 05.02.2013 a înstrăinat autovehiculul cu număr de înmatriculat XXXXXXXXX către _______________________ SRL, CUI RO xxxxxxxx, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. JXXXXXXXXXXXX, situație confirmată și de factura fiscală __________ nr. xxxxxxxx/05.02.2013.

În susținerea plângerii petiționarul a depus la dosar în copie procesul verbal de constatare a contravenției menționat mai sus, factura fiscală, certificatul de înmatriculare al vehiculului și certificatul de înregistrare în registrul comerțului al societății petiționare.

La data de 11.11.2014 intimata a formulat întâmpinare, solicitând instanței respingerea plângerii contravenționale formulată de petiționară ca nefondată și neîntemeiată.

În motivare intimata a arătat că la data de 06.06.2014, pe DN 3 km 110 + 152 localitatea C___ V___, jud. CL autoturismul având numărul de înmatriculare XXXXXXXXX a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă.

Mai arată intimata că obligația de plată a rovinietei revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare.

Se mai menționează în întâmpinare că actul de vânzare cumpărare încheiat de petiționară produce efecte doar față de părțile care l-au încheiat, neputând fi opus terților; că are valoarea unui act sub semnătură privată, data acestuia nefiind opozabilă terților.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001, nr. 15/2002, Legea nr. 455/2001, Ordinul MTI nr. 769/2010.

În susținerea întâmpinării intimata a depus la dosar, în copie, proba foto emisă de sistemul SIEGMCR, autorizația de control a agentului constatator, certificat calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală.

Prin rezoluția din 08.12.2014, în conformitate cu dispozițiile art. 201 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța a dispus fixarea primului termen de judecată la data de 23.01.2015, cu citarea părților în cauză.

Părțile au solicitat proba cu înscrisuri, instanța constatând că proba este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, astfel cum impun dispozițiile art. 255 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 152/23.01.2015 pronunțată de către Judecătoria Câmpulung a fost admisă plângerea formulată de petiționara ___________________ SRL, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin C______ de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN. A fost anulat procesul verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 3 septembrie 2014 de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România și exonerată petiționara de plata amenzii aplicate, respectiv suma de 750 lei.

În considerentele sentinței se rețin următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenției procesul verbal R14 nr. xxxxxxx încheiat la data de 03.09.2014 de C_____ - CESTRIN București, petiționara a fost sancționată contravențional cu amendă de 750 lei, întrucât a circulat la data de 06.06.2014, ora 08:14 cu vehiculul având numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 3 km 110 + 152m C___ V___, jud. Cluj, fără a deține rovinietă valabilă.

Intimata nu a făcut dovada că petiționara a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa de către agentul constatator, în înscrisurile de la filele 21-22 dosar apărând un alt autoturism, ce are numărul de înmatriculare XXXXXXXXX.

Potrivit dispozițiilor art. 6 al. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție, ratificată prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994 „Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită.”

În cauza A_____ contra României pronunțată la data de 4 octombrie 2007 de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, s-a statuat că organele judiciare nu trebuie să plece de ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat, că sarcina probei revine acuzării iar dubiul profită acuzatului.

În ceea ce privește contravențiile s-a arătat că și în această materie trebuie respectate garanțiile fundamentale ale prezumției de nevinovăție, care protejează individul față de posibilele abuzuri ale autorităților.

Reiese așadar că și în această materie, ca și în materie penală, sarcina probei revine acuzării, în speță agentului constatator, care trebuie să facă dovada vinovăției contravenientului, care se bucură, ca și acuzatul din materie penală de prezumția de nevinovăție.

Ca atare, sarcina probei este răsturnată în materie contravențională, cel chemat să facă dovezi cu privire la temeinicia încheierii procesului verbal de contravenție și vinovăția contravenientului fiind agentul constatator, prin excepție de la principiul general înscris în art. 249 Cod procedură civilă potrivit căruia „Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.

Mai mult decât atât, instanța a apreciat că procesul - verbal nu a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale imperative, edictate pentru încheierea sa valabilă, întrucât a fost menționată o faptă neimputabilă petiționarului la momentul producerii contravenției prevăzute la art. 8 alin. 2 și 3 din OG nr. 15/2002.

Astfel, instanța a reținut că la data de 05.02.2013 petiționara a înstrăinat autoutilitara fort Tranzit cu număr de identificare WFOLXXTTFL4E24601 societății _____________________ SRL, CUI RO xxxxxxxx, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. JXXXXXXXXXXXX, conform facturii fiscale __________ nr. xxxxxxxx/05.02.2013, (fila 6 dosar), astfel că nu se poate reține faptul că petiționara este cea care a săvârșit contravenția prevăzută de art. 8 alin. 2 și 3 din OG nr. 15/2002.

Față de toate cele arătate, văzând și dispozițiile art. 6 al. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța a admis plângerea, a anulat procesul verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 3 septembrie 2014 de Compania Națională de Drumuri și Autostrăzi România și a exonerat petiționara de plata amenzii în sumă de 750 lei, întrucât intimata nu a făcut dovada vinovăției acesteia cu privire la fapta reținută prin intermediul procesului verbal de constatare a contravenției contestat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata C.N.A.D.N.R. SA - C______ DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – C.E.S.T.R.I.N, care susține, în esență, următoarele:

În mod greșit instanța de fond a a admis plângerea, având în vedere faptul că potrivit art.7 coroborat cu art.1 alin.1 lit.b din OG 15/2002, obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare.

Din moment ce intimatul petent este înscris în continuare în evidențele MAI ca proprietar/utilizator al autoturismului, iar art.9 alin.3 din OG 15/2002 prevede posibilitatea legală de a încheia procesul verbal de constatare a contravenției pe baza datelor furnizate, iar părțile contractante au obligația legală de a se prezenta la acest serviciu, pentru a proceda la transcrierea autovehiculului pe numele cumpărătorului, pentru a asigura opozabilitatea tranzacției, conform Ordinului 1501/2006, încheierea unui contract de vânzare cumpărare nu poate fi opus subscrisei, iar responsabilitatea deținerii rovinietei revine intimatului petent.

În drept, s-au invocat disp.art.466 Cod de procedură civilă, OG 2/2001, OG 15/2002, Legea 455/2001.

Apelul nu este întemeiat.

În mod corect instanța de fond a reținut că la data de 05.02.2013 petiționara a înstrăinat autoutilitara fort Tranzit cu număr de identificare WFOLXXTTFL4E24601, societății _____________________ SRL, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. JXXXXXXXXXXXX, conform facturii fiscale __________ nr. xxxxxxxx/05.02.2013 atașată la dosar, situație față de care nu se poate reține faptul că petiționara este cea care a săvârșit contravenția prevăzută de art. 8 alin. 2 și 3 din OG nr. 15/2002.

Pe de altă parte, tribunalul reține în raport de prevederile O.G. nr. 2/2001, ca act normativ cadru în materie contravențională, că procesul verbal de constatare a contravenției, a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 17 din acest act normativ, în sensul că nu poartă semnătura agentului constatator.

Deși actul de sancționare menționează faptul că a fost semnat electronic potrivit Legii nr. 455/2001 și HG nr.1259/2001, instanța reține că în sensul acestor prevederi legale, înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică, sunt asimilate în ce privește condițiile și efectele, înscrisurilor sub semnătură privată (ce fac dovada în condițiile art. 1179 – 1180 din fostul Cod civil).

În condițiile în care procesul verbal de constatare a contravenției are natura unui act administrativ jurisdicțional de drept public, el este un act autentic căruia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1171 și 1173 din fostul Cod civil, iar nu dispozițiile Legii nr. 455/2001, neexistând așadar posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces verbal de constatare a contravenției sau unui alt act autentic.

În sensul dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, procesul verbal de constatare a contravenției se încheie cu respectarea prevederilor art. 15 și 16, iar potrivit prevederilor art. 17 din același act normativ, lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea actului de sancționare, nulitate ce se constată și din oficiu.

În același sens, prin Decizia nr. 6/2015, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului, statuând că:
„În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și alin. (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.

În consecință, în temeiul art. 480 alin.1 NCPC, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de către intimata C.N.A.D.N.R. SA - C______ DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – C.E.S.T.R.I.N,împotriva sentinței civile nr. 152/23.01.2015 pronunțată de către Judecătoria Câmpulung în dosarul XXXXXXXXXXXXX.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul declarat de către intimata C.N.A.D.N.R. SA - C______ DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – C.E.S.T.R.I.N cu sediul în București, sector 6, ___________________. 401A, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J40/522/15.01.2004, CUI xxxxxxxx împotriva sentinței civile nr. 152/23.01.2015 pronunțată de către Judecătoria Câmpulung în dosarul XXXXXXXXXXXXX, intimată fiind petenta S.C. L___ C_____ KYCY SRL cu sediul în Municipiul Câmpulung, _________________________. 1, județul Argeș, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. JXXXXXXXXXXXX, CUI RO xxxxxxxx

Definitiva.

Pronunțată în ședința publică de la 08 Septembrie 2015.

Președinte, M______ V____		Judecător, E____ A____
	Grefier, C______ M______ C________

red.M.V.

dact.C.E.C./4 exp.