Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 2055/2015

Ședința publică de la 26 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE I______ T____

JUDECĂTOR M____ T____ C_______

GREFIER A____ L_______ C____ A_____

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul D________ G_____ C_________, împotriva Sentinței civile nr.409/17.02.2015 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I__ T____ având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, a fost prezent apelantul personal, fiind legitimat cu CI ________ nr.xxxxxx, și martora S______ E____ legitimată cu CI ________, nr.xxxxxx, lipsind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.

La interpelarea instanței, numita S______ E____ învederează instanței faptul că apelantul D________ G_____ C_________ a venit în stare de ebrietate și i-a vorbit urât și a scos un cuțit, motiv pentru care aceasta a fost nevoită să apeleze la organele de poliție și să facă sesizare.

Apelantul D________ G_____ C_________ arată că nu recunoaște nimic, că nu a avut nici o ceartă cu numita S______ E____, dar că este vorba despre o răzbunare a acesteia pentru că nu i-a dat mânzul.

Instanța pune în discuția părților posibilitatea de a se împăca, trecând peste situația conflictuală care a determinat întocmirea procesului verbal de contravenție.

Petentul arată că nu recunoaște cele spuse de numita S______, iar aceasta afirmă că petentul nu spune adevărul.

Instanța constatând că nu mai sunt de formulat alte cereri și de administrat alte probe, reține cauza spre deliberare.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 409/17.02.2015 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul D________ G_____ C_________ împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/10.09.2014.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Lugoj a reținut că prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 10.09.2014 de către intimat, s-a reținut faptul că petentul în data de 09.09.2014 aflându-se în stare de ebrietate a adresat expresii și cuvinte jignitoare numitei S______ E____. De asemenea, în repetate rânduri a lăsat animalele nesupravegheate acestea intrând în grădina numitei S______ E____.

Pentru aceste fapte petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 500 de lei în temeiul art. 3 pct. 1 lit. b c și art. 3 alin. 1 lit. a L61/1991.

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din OG 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Însă sub aspectul temeiniciei procesului verbal de constatare a contravenției, instanța reține următoarele:

Art. 1 din OG 2/2011 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ulterioare, definește contravenția ca fiind fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, consiliului județean ori a consiliului General al Municipiului București.

În concretizarea acestei dispozițiile legale, prin articolul 2 pct. 1 și 17 din Legea 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcarea a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștei publice, au fost considerate drept contravenții și sancționate ca atare „săvârșirea de acte sau gesturi obscen preferarea de injurii, expresii jignitoare și lăsarea în libertate ori fără supraveghere a animalelor care pot prezenta pericol pentru persoane și bunuri”.

Raportând conduita petentului la conținutul acestor texte de lege și luând în considerare și materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța apreciază că agentul constatator a reținut în mod corect în sarcina acestuia contravențiile săvârșite.

Astfel, din declarația luată martorului S______ E____ rezultă faptul că în luna septembrie 2014 petentul a amenințat-o cu cuțitul, că i-a adresat cuvinte jignitoare și că a lăsat nesupravegheate animalele care au produs stricăciuni atât pe holda sa, cât și pe haldele altor săteni.

Instanța a reținut și faptul că petentul nu a adus nici un mijloc de probă pentru a combate susținerile intimatului.

Consecința acestui fapt, coroborat cu raportul agentului constatator depus la dosarul cauzei, îl reprezintă, în aprecierea instanței, răsturnarea prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul în virtutea par. 2 al art. 6 din Convenția Drepturilor Omului petentul, concomitent cu validarea prezumției de temeinicie a actului administrativ supus controlului judecătoresc.

Prin urmare, față de cele de mai sus, instanța a respins plângerea contravențională formulată de către petent în contradictoriu cu intimatul ca neîntemeiată

Împotriva sentinței civile nr. 409/17.02.2015 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, a declarat apel apelantul D________ G_____ C_________ solicitând anularea amenzii în cuantum de 500 lei.

Apelantul învederează instanței că în data de 09.09.2014, orele 11:00 numita S______ E____ a venit la domiciliul său și la amenințat pentru că animalele sale se află pe terenul acesteia.

Apelantul învederează că nu este adevărat, că animalele sale erau supravegheate împreună cu animalele numitului Hodobap G_______, motiv pentru care solicită proba cu martorul Hodobap G_______, domiciliat în localitatea Pogănești, nr.7, _____________________________>

Legal citat, intimatul I__ T____ nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentat la termenul de judecată.

Analizând apelul formulat prin prisma prevederilor art. 456 – 482 Cod de procedură civilă și a probatoriului administrat, în limitele efectului devolutiv și cu luarea în considerare a motivelor de ordine publică, tribunalul reține următoarele:

Tribunalul constată că nu au fost identificate motive de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care să poată fi invocate din oficiu, iar eventualele deficiențe de formă ale procesului-verbal de contravenție, prin raportare la art. 16 din OG nr. 2/2001, sunt sancționate cu nulitatea relativă, condiționată, care nu poate fi invocată decât de partea interesată și nu poate conduce la anularea procesului verbal, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia XXII din 19 martie 2007, decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

Referitor la temeinicia procesului verbal contestat, tribunalul constată că sentința primei instanțe este legală, temeinică și amplu și judicios motivată, cu reținerea pertinentă, pe bază de probatoriu, a aspectelor de fapt relevante.

Aprecierea probelor este atributul suveran a instanțelor judecătorești și este lăsată la libera apreciere a acestora, fiind un procedeu distinct de încuviințarea probelor, în privința căreia legea instituie condițiile legalității, utilității, pertinenței și concludenței, respectate la momentul judecării în primă instanță. Potrivit art. 246 Cod de procedură civilă, instanța va examina probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor. În vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare.

Atunci când fapta antisocială a fost constatată în mod direct și nemijlocit, a fost surprinsă, de către un agent constatator aflat în exercițiul funcțiunii, în chip rezonabil se poate reține prezumția de veridicitate a celor reținute în actul sancționator, o astfel de prezumție constituind o probă în sine, însă cu o valoare relativă. Motivul pentru care actele administrative, în genere, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator aflat în exercițiul funcțiunii sale, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea, prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.

În mod constant, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu este interzis sistemelor interne să prevadă și să opereze cu ajutorul prezumțiilor, însă în materie penală statele sunt obligate să nu depășească o limită proporțională și rezonabilă a modalității în care funcționează respectiva prezumție, raportată la gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul/petentul.

Din cele de mai sus reiese că, în situația în care faptele menționate, descrise, în procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, nu au fost constatate în mod direct și nemijlocit de către agenții statului, actul incriminator și sancționator se impune a fi completat prin probe necesare și suficiente (prezumții, înscrisuri, martori, etc.), care să susțină în mod temeinic existența faptelor imputate persoanei sancționate. Această cerință se impune cu desăvârșire atunci când actul sancționator este supus controlului jurisdicțional.

În contextul celor de mai sus, reținem că fapta nu a fost percepută în mod direct și nemijlocit de către agentul constatator, însă din probele administrate în cauză, audierea persoanei care a făcut plângerea, atât în fața organului de poliție, cât și de către prima instanță, raportul de caz al agentului de poliție din care rezultă că petentul nu se află la prima abatere, ascultarea și confruntarea petentului și a persoanei care a făcut sesizarea, atitudinea oscilantă a petentului (care, spre exemplu, deși în cererile sale face vorbire despre o ceartă cu numita S______, în fața instanței a arătat că nu a avut nici o ceartă cu aceasta), tribunalul constată că în mod corect prima instanță a respins plângerea acestuia ca neîntemeiată.

În ceea ce privește respectarea principiului proporționalității în aplicarea sancțiunii, Tribunalul reține incidența prevederilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În efectuarea operațiunii de individualizare a sancțiunilor contravenționale, punctul de plecare îl constituie fapta contravențională corelată cu întreg complexul de date care indică periculozitatea ei socială, iar ca punct final, situația contravenientului privită în raport cu împrejurările ce țin de atitudinea acestuia fată de fapta săvârșită.

În aplicarea acestor prevederi legale, Tribunalul apreciază că fapta săvârșită de petentul apelant nu este de o gravitate redusă care să justifice înlocuirea sancțiunii cu avertismentul, sens în care reține că, în lipsa unor aspecte de circumstanță, fapta a fost comisă de apelatul petent în forma tipică, avută în vedere de legiuitor la stabilirea gradului de pericol social abstract și, în lipsa altor elemente care să dovedească severitatea excesivă a sancțiunilor aplicate față de situația pur particulară a petentului, va aprecia că proporționalitatea sancțiunilor aplicate a fost respectată prin aplicarea sancțiunilor minime prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod de procedură civilă, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat de petent, cu consecința menținerii sentinței apelate, ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul D________ G_____ C_________, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în ________________________, nr 71, județul T____ în contradictoriu cu intimatul I__ T____ cu sediul în Timișoara, ______________________.46, județul T____.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 26.11.2015.

Președinte, I______ T____		Judecător, M____ T____ C_______
	Grefier, A____ L_______ C____ A_____

Red. IT//19.02.2016

Th. red. AC. /4 ex./2 _______________________> Prima instanță: Judecătoria Lugoj

Judecător fond:O_____ Ș_____ S__________