Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL P______

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 925/2015

Ședința publică de la 01 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE - A____ M_____

JUDECĂTOR - S_____ A___ D____

GREFIER - M____ I_____

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de O___ N______, cu domiciliul în Ploiești, ________________________, jud. P______, cu domiciliu ales pentru comunicări la Cabinet de Avocat D_____ G_____, situat în Ploiești, ______________________. 99, jud. P______, împotriva sentinței civile nr.1966/12.02.2015 pronuntată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE P______ cu sediul în Municipiul Ploiești, ___________________.60-62, județul P______.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;

Tribunalul constată că nu s-au solicitat alte probe în afara celor administrate la instanța de fond , că se solicită judecarea în lipsă, constată cercetarea judecătorească terminată și rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului , a constatat următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 8.10.2014, sub numărul de mai sus, petentul O___ N______ a solicitat în contradictoriu cu Inspectoratul Județean de Poliție P______ anularea procesului-verbal ________, nr. xxxxxxx/23.06.2014.

În motivare, petentul a arătat, în esență că procesul-verbal de contravenție este netemeinic întrucât nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, arătând că circula regulamentar, traficul desfășurându-se în coloană. Astfel, nu putea avea viteza de 90 km/h menționată de agentul constatator.

De asemenea, petentul a arătat că potrivit Normelor de metrologie legală nr. 021-05 din 23.11.2006 emise de B.R.M.L. art. 3 pct. 3.1.1.1. lit. b și c, cu ocazia măsurării vitezei în condiții normale de trafic se înregistrează erori tolerate cuprinse între 2-4 km/h pentru viteze de până la 100 km/h. Această eroare trebuie interpretată în favoarea petentului potrivit principiului in dubio pro reo, fiind astfel posibil ca petentul să fi condus cu o viteză sub 90 km/h.

În dovedirea cererii, petentul a propus proba cu înscrisuri și a depus la dosar: proces-verbal de contravenție (f. 7), copie carte de identitate (f. 8). De asemenea, a solicitat Buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, proba că aparatul și-a făcut autoverificarea la pornire, Ccopie atestat operator radar, înregistrarea video.

În drept, petentul a invocat art. 148 și urm. C. proc. civ., O.G. nr. 2/2001.

Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f. 10).

La data de 16.10.2014 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii petentului ca neîntemeiată.

Intimatul a arătat că petentul a fost sancționat contravențional conform O.U.G. nr. 195/2002 pentru aceea că la data de 23.06.2014, ora 19.53, a condus auto marca BMW cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN1, pe raza loc. Românești, fiind înregistrat de aparatul radar Autovision, _________ 179, montat pe auto MAI xxxxx, cu viteza de 90 km/h (+20 km/h).

Intimatul a precizat că abaterea contravențională a fost constatată în condițiile art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.De asemenea, a învederat că procesul-verbal de contravenție îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

În dovedire, a depus, în copie, următoarele înscrisuri:

- Raportul agentului constatator (f. 13);

- Planșă foto (f. 14);

- Cazierul auto al petentului (f. 18-20);

- Atestat operator (f. 16)

- Buletin de verificare metrologică (f. 15);

- Fila registrului radar (f. 17).

-

c. Probele administrate

Instanța de fond a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și cu planșa foto. Având în vedere cele arătate de petent de la termenul din 2.02.2015 în sensul că nu dorește administrarea probei cu C.D. conținând înregistrarea video a faptei petentului, nu a mai fost solicitată această probă intimatului.

Prin sentința civilă nr.1966/12.02.2015 Judecătoria Ploiești a respins plângerea contravențională formulată de petentul O___ N______, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE P______, cu privire la procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/23.06.2014, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut și constatat următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/3.10.2014 petentul a fost contravențional pentru că la data de 23.06.2014, ora 19.53, a condus auto marca BMW cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN1, pe raza loc. Românești, fiind înregistrat de aparatul radar Autovision, _________ 179, montat pe auto MAI xxxxx, cu viteza de 90 km/h (+20 km/h).

În procesul verbal de contravenție s-a arătat că fapta reținută este prevăzută de art. 121 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 și este sancționată de art. 100 pct. 2 și art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.

Petentul a fost sancționat cu avertisment și 3 puncte de penalizare.

2. Reglementări incidente

Hotărârea de Guvern nr. 1391/2006 privind aprobarea REGULAMENTULUI din 4 octombrie 2006 de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice

Art. 121 (1)Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice

ART. 49 (1)Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.

(2) Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.

Art. 108 (1)Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează:

b)3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte:

2.depășirea cu 21 -30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

3. Soluția instanței de judecată

1. Legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției

Instanța de fond analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției contestat, a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

2. Temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, prima instanță a apreciat că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului deoarece acest gen de contravenție intră în sfera "acuzațiilor în materie penală" la care se refera primul paragraf al acestui articol.

În atare situație, întrucât procedura de soluționare a unei plângeri contravenționale este calificată drept o procedură "penală", contravenientul se bucură de protecția conferită în cadrul unei astfel de proceduri, printre care și prezumția de nevinovăție.

Pe de altă parte, după cum s-a arătat în hotărârea din cauza N_______ G_______ împotriva României, în principiu, C.E.D.O. nu se opune prezumțiilor de fapt și de drept, însă în materie penală statele contractante sunt obligate să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să încadreze aceste prezumții între niște limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și protejând dreptul la apărare (para. 30).

Procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, fiind un act administrativ. În acest sens, constatările personale ale unui agent constatator sunt acele elemente care dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal.

În cauza de față, fapta petentului a fost înregistrată printr-un mijloc omologat și verificat metrologic și anume aparatul radar tip Audiovison ROM179, după cum rezultă din Buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx din data de 25.02.2014 (f. 15).

De asemenea, din planșa fotografică depusă de intimat, care surprinde cadrul 7383 din înregistrarea video, rezultă că petentul a circulat în localitatea Românești cu viteza de 110km/h. Aceeași valoare a fost notată în fila registrului radar (f. 17).

Având acestea în vedere, prima instanță a constatat că doar dintr-o eroare materială nu a fost menționată viteza înregistrată de aparatul radar, 110km/h, în cuprinsul procesului-verbal. Astfel, sunt întemeiate susținerile că fotografia depusă de intimat nu probează faptul că petentul a circulat cu viteza de 90 de km/h, planșa foto probând însă o viteză cu mult mai mare. Împrejurarea că în procesul-verbal de contravenție s-a reținut o viteză mai mică decât cea cu care circula petentul îi este favorabilă acestuia din urmă întrucât a beneficiat de un regim sancționator mai favorabil. Acest fapt nu este de natură a conduce la anularea procesului-verbal de contravenție pentru netemeinicie, fiind inadmisibil ca reținerea unei situații indubitabil mai favorabile petentului să conducă la lipsirea de efecte a actului administrativ.

În ceea ce privește eroarea tolerată cuprinsă între 2-4 km/h pentru viteze de până la 100 km/h, instanța de fond a apreciat că aceasta nu poate avută în vedere în cauza de față, dată fiind viteza reală cu care circula petentul, superioară cu 20 km/h celei reținute în procesul-verbal. Chiar aplicând marja de eroare la viteza de 110 km/h, viteza probabilă cu care circula petentul ar fi fost cu mult superioară vitezei de 90km/h. Prin urmare, neexistând nici un dubiu cu privire la situația de fapt, nu poate fi făcută aplicarea principiul îndoiala profită acuzatului (in dubio pro reo).

Pe cale de consecință, prima instanță a constatat că prezumția de nevinovăție a petentului a fost înlăturată prin probele analizate mai sus. În concluzie, intimatul a făcut proba că cele consemnate în procesul de contravenție sunt întemeiate și corespund realității, petentul săvârșind contravenția prevăzută de art. 108 alin. 1 b pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, depășind cu 20 km/h viteza maximă admisă în localitatea Românești.

În ceea ce privește sancțiunile aplicate, prima instanță a reținut că acestea au fost aplicate în mod legal. Instanța de fond a constatat că agentul constatator a aplicat petentului sancțiunea avertismentului, o sancțiune foarte blândă având în vedere cazierul auto al petentului care cuprinde multe fapte contravenționale privind regimul circulației pe drumurile publice (f. 18-20). În ceea ce privește cele 3 puncte de penalizare aplicate, prima instanță a constatat că aplicarea acestei sancțiuni este legală și sancțiunea este proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite.

Având în vedere considerentele de mai sus, în baza art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel petentul O___ N______ criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie .

Examinând sentința apelata prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente în materie, tribunalul a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contraventieie ________ nr. xxxxxxx/3.10.2014 petentul a fost sanctionat contravențional pentru că la data de 23.06.2014, ora 19.53, a condus auto marca BMW cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN1, pe raza loc. Românești, fiind înregistrat de aparatul radar Autovision, _________ 179, montat pe auto MAI xxxxx, cu viteza de 90 km/h (+20 km/h).

În procesul verbal de contravenție s-a arătat că fapta reținută este prevăzută de art. 121 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 și este sancționată de art. 100 pct. 2 și art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.

Impotriva actului constatator s-a formulat plangere in cadrul careia petentul a criticat procesul verbal sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei.

Prin sentința nr.1966/12.02.2015 Judecătoria Ploiești a respins plângerea contravențională formulată de petentul O___ N______, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE P______, cu privire la procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/23.06.2014, ca neîntemeiată.

Prin cererea de apel apelantul a criticat solutia instantei de fond sub aspectul legalitatii si temeinicieie. A arata apelantul ca, in mod gresit instanta de fond a respins plangerea formulata deoarece acesta nu se face vinovat de fapta contraventionala retinuta in sarcina sa.

Arata de asemenea apelantul ca, acesta circula regulamentar, traficul se desfasura in coloana si datorita acestui fapt nu putea sa aiba viteza pe care a notat-o agentul constator in procesul verbal de constatare a contraventiei.

Sub aspectul legalitatii hotararii atacate, Tribunalul, constata ca nu exista motive de nelegalitate astfel ca, analiza va fi facuta prin prisma mijloacelor de proba administrate la fond si in lumina principiului devolutiv al apelului.

Din lecturarea motivelor, se constata ca singurul argument vizeaza netemeinicia intocmirii actului , intrucat apelantul sustine ca fapta contraventionala nu s-a produs.

Cu toate acestea, pentru ca dispozitiile art. 17 din OG 2/2001 impun o analiza din oficu, Tribunalul constat ca actul constator cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității, respectiv, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator astfel ca, procesul verbal de contraventie este legal intocmit, neexistand motive de nulitate absoluta, care sa fie invocata din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei actului constator in lumina mijloacelor de proba administrate la fond, Tribunalul retine ca , procesul-verbal de contravenție întocmit de agentul constatator învestit cu autoritatea statului constituie un act administrativ și beneficiază de prezumția relativă de legalitate și veridicitate, sarcina de a proba o altă situație de fapt, decât cea constatată personal de către un agent al puterii publice, revenind, într-o atare împrejurare, petentului.

Cu toate că analiza tradițională a regimului juridic al contravențiilor, precum și dispozițiile art. 47 ale OG nr. 2/2001 plasează acest domeniu în sfera extra-penală, în jurisprudența sa privitoare la art. 6 din Convenție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dezvoltat conceptul autonom de „acuzație în materie penală” care califică domeniul contravențional, prin prisma aplicabilității generale a normei legale ce instituie sancțiunea contravențională, (sfera destinatarilor vizați, a interesului protejat) și natura, respectiv, gravitatea sancțiunii (caracterul preventiv și sancționator al pedepsei aplicate petentului), drept materie penală din punct de vedere al drepturilor omului.

Ca o consecință a acestei calificări, în aplicarea reglementărilor din domeniul contravențional, independent de caracterul atribuit potrivit dreptului intern, este necesară asigurarea respectării garanțiilor prevăzute în art. 6 CEDO specifice materiei penale a drepturilor omului, între care, în primul rând respectarea prezumției de nevinovăție, fapt ce conduce o la o răsturnare a sarcinii probei, revenind acuzării obligația de a dovedi faptele ce se impută petentului.

Totuși, prezumția de nevinovăție și obligația acuzării de a dovedi faptele ce se pretind a fi săvârșite nu au caracter absolut, de vreme ce existența prezumțiilor bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept, fiind compatibile cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul asigură respectarea principiului proporționalității, în raport de importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței; cauza Blum c. Austriei; Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei).

Astfel, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, fiind necesară însă respectarea caracterului echitabil al procedurii în ansamblu în administrarea și aprecierea probatoriului (cauza Bosoni c. Franței).

Tribunalul constată că, în urma probatoriului administrat în cauză apelantul petent nu a făcut dovada contrară a faptei imputate, susținerile acestuia nefiind posibil a se corobora cu vreun alt mijloc de proba pertinet care sa inlature forta probanta a actului constatator.

Referitor la temeinicia acestuia, tribunalul retine urmare a intrepretarii mijloacelor de proba administrate la fond, ca apelantul nu face dovada inexistentei faptei contraventionale, intrucat sustinerea potrivit caria acesta nu avea cum sa aiba o viteza atat de mare circuland in coloana, nu este suficienta pentru a il exonera de raspundere contraventionala.

Cum procesul verbal este un act administrativ, Tribunalul raliindu-se doctrinei in materie retine ca, actele administrative înzestrate cu această caracteristică confera încrederea autoritatii (agentul în această situație) care consemnează exact faptele pe care le constată fără a adăuga alte denaturări ale realității (cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar neglijentă a unor împrejurări nereale agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau penală).

Tribunalul, in analiza situatuatiei de fapt nu poate inlatura insesi faptul ca acesta contraventie a fost constata printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic respectiv, aparatul radar tip Audiovison ROM179, după cum rezultă din Buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx din data de 25.02.2014, asa incat, sustinerea apelantului potrivit careia eroarea tolerata de 3-4 km /h ar fi de natura a inaltura caracterul faptei nu contituie un argumnent juridic apt in a conduce la exonerarea sa de raspundere contraventionala.

De asemnea, Tribunalul constata ca sanctiunea este corect individualizata, conform criteriilor prev. de art.21 al.3 din OG2/2001, fiind proportionala cu gradul de pericol social concret al faptei comise, avandu-se in vedere, in special, atitudinea petentului fata de normele legale nesocotite si de organele de politie.

In raport de aceste considerente, in baza art. 480 cod de procedura civila, tribunalul va respinge apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1966/12.02.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelantul O___ N______, cu domiciliul în Ploiești, ________________________, jud. P______, cu domiciliu ales pentru comunicări la Cabinet de Avocat D_____ G_____, situat în Ploiești, ______________________. 99, jud. P______, împotriva sentinței civile nr. 1966/12.02.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE P______, cu sediul în Municipiul Ploiești, ___________________.60-62, județul P______, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 01.09.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M_____ A____ D____ S_____ A___

GREFIER,

I_____ M____

Tehnored.D.S.A./IM

4 ex./2015

Operator de date cu caracter personal nr.5595