Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - plângere contravențională –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 204

Ședința publică din 11 februarie 2015

Instanța constituită din:

Președinte : B____ C_________

Judecători: B_____ I___ D___

Grefier : H____ A___ O___

Pe rol, judecarea apelului declarat de intimata DIRECȚIA S_______ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR SUCEAVA, împotriva sentinței civile nr. 1863 din 04.06.2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX intimată fiind petenta P________ V_______.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, la prima strigare au lipsit părțile, situație în care, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se constată, de asemenea, lipsa acestora.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța reținând că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, că probatoriul este epuizat, iar cauza în stare de judecată, reține cauza spre soluționare.

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 1863 din 04.06.2014 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX , Judecătoria Rădăuți a admis în parte plângerea formulată potrivit HG nr.989/2005 de către petenta P________ V_______, în contradictoriu cu intimata Direcția S_______ Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Suceava, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor la normele sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor ________ nr.xxxxx încheiat la data de 05.03.2014 de insp. medic veterinar C______ L_____ din cadrul D.S.V.S.A. Suceava, în localitatea H_______ de Jos, județul Suceava, și în consecință a înlocuit sancțiunea amenzii în sumă de 600 lei aplicată prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor la normele sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor ________ nr.xxxxx încheiat la data de 05.03.2014, cu sancțiunea avertisment.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Sub aspectul legalității, instanța a reținut că actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că acesta, conținând constatările personale ale agentului constatator, face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului contestator, conform art.1169 din Codul civil.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Petentul a recunoscut situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de constatare a faptei contravenționale și a solicitat înlocuirea amenzii dispuse cu sancțiunea avertismentului.

Față de considerentele expuse mai sus instanța reține că petenta nu a răsturnat prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare a faptei contravenționale fapt pentru care a respins plângerea și a menținut procesul verbal contestat ca fiind legal și temeinic

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 și ale art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, potrivit cărora, la aplicarea sancțiunii se ține seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal și apreciază că aplicarea unei sancțiuni în cuantum minim reprezintă o individualizare corectă a pericolului social, fapt pentru care a admis în parte plângerea și a înlocuit sancțiunea contravențională a amenzii cu sancțiunea avertismentului.

Împotriva sentinței de mai sus a formulat apel intimata Direcția S_______ Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Suceava, solicitând în temeiul art. 480 alin. 1 și alin. 2 Cod procedură civilă admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul respingerii plângerii contravenționale formulate de petent și menținerea procesului – verbal astfel cum a fost întocmit și pe cale de consecință obligarea intimatului la plata amenzii contravenționale în cuantum de 600 lei pentru nerespectarea dispozițiilor art. 3 lit. a pct. 2 din HG 984/2005, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea apelului a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea sau greșita aplicare a legii. În primul rând sub aspectul legalității procesul – verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută, având înscrise toate mențiunile obligatorii și esențiale cerute de dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001.

În al doilea rând sub aspectul temeiniciei arată că procesul – verbal sancționator a reținut în mod corect și complet situația de fapt, fiind întocmit prin constatarea nemijlocită a faptei de către agentul constatator al intimatei, în urma controlului efectuat potrivit competenței legale.

Susține apelanta că intimata nu a propus probe în susținerea nevinovăției sale, care să răstoarne prezumția de autenticitate și de veridicitate a procesului – verbal. Prin urmare, deși sarcina probei îi revenea intimatei potrivit art. 249 Cod procedură civilă, aceasta nu a făcut dovada contrară celor consemnate prin procesul – verbal de contravenție.

Mai mult, susține apelanta că intimata a recunoscut prin plângerea contravențională formulată săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina sa și anume faptul că nu avea nici un document prevăzut de legislația sanitar veterinară pentru animalele din specia bovină achiziționate sau vândute, astfel că solicitarea sa de anulare a procesul – verbal de contravenție este motivată doar de necunoașterea legislației sanitar – veterinare. Or, necunoașterea legii nu exonerează de răspundere.

Prin urmare consideră că sancționarea faptei cu avertisment este mult prea blândă în raport cu gradul de pericol social ridicat concretizat prin consecințe deosebit de grave ale nerespectării reglementărilor sanitar veterinare în domeniul identificării, înregistrării și comercializării animalelor, inclusiv a acordării subvențiilor APIA.

Mai arată că la individualizarea sancțiunii agentul constatator a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, iar amenda aplicată respectă în totalitate exigențele legale și pentru toate aceste motive solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nici nu a desemnat vreun reprezentant în instanță.

Examinând sentința atacată, în limitele devoluțiunii stabilită prin motivele de apel formulate, și în raport de întregul complex probator, ca și de dispozițiile aplicabile și criticile aduse instanței de fond, Tribunalul expune următoarele:

Instanța de fond pe baza înscrisurilor aflate la dosar în mod corect a reținut situația de fapt, actul de contravenție contestat fiind întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă și nu există motive de nulitate a procesului verbal de contravenție.

Criticile apelantului referitoare la individualizarea sancțiunii contravenționale efectuată de prima instanță sunt nefondate.

Conform art.5 alin.5 din OG nr.2/2001 instanța de judecată trebuie să se raporteze, în aprecierea legalității sancțiunii contravenționale aplicate, la gradul de pericol social al faptei săvârșite. Articolul 34 al.1 din actul mai sus menționat prevede clar posibilitatea instanței de a hotărî asupra sancțiunii contravenționale aplicate,iar această prerogativă nu se poate referi numai la alegerea între categoriile de sancțiuni aplicabile-amendă, avertisment-, ci și la tot ceea ce presupune legalitatea sancțiunii aplicate, inclusiv cuantumul acesteia, care trebuie corelat întotdeauna cu gradul de pericol social al faptei.

În cauza dedusă judecății prima instanță a făcut o corectă individualizare a sancțiunii contravenționale. Faptul că petentul se află la prima abatere de le lege de acest fel , împrejurările și persoana contravenientului concură la ideea că pericolul social al faptei a adus atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege astfel că sancțiunea pecuniară nu se justifică , scopul prevăzut de legiuitor putând fi atins și fără aplicarea amenzii.

Față de toate aceste considerente în baza art. 480 Cod procedură civilă tribunalul urmează să respingă apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge apelul, declarat de intimata DIRECȚIA S_______ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, _______________, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 1863 din 04.06.2014 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX intimată fiind petenta P________ V_______, domiciliată în ______________________ nr.293.A jud. Suceava, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 11 februarie 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

B____ C_________ B_____ I___ D___ H____ A___ O___

Red. B.C,

Jud. fond. G______ M_____ S_____

Tehnored. H.A.

Ex. 2/27.02.2015