R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ nr. xxxxx

Ședința publică din data de 07 decembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A______ C_____________

GREFIER: A________ I____ M_______

Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul S____ VICTORAȘ V_____ și pe intimata D.G.P.M.B. – B______ R______, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul personal, lipsind intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care petentul apreciază că instanța este competentă de a soluționa prezenta cauză.

Procedând potrivit art. 131 alin. (1) C.proc.civ. la verificarea competenței, instanța apreciază că, în raport de dispozițiile art. 94 pct. 4 C.proc.civ. și art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere.

Petentul solicită admiterea probei cu acte – depuse la dosar.

Deliberând asupra probei solicitate de părți și constatând că este utilă, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul art. 255 coroborat cu art. 258 C.proc.civ., instanța încuviințează acestora proba cu înscrisuri și constată proba cu fiind administrată.

Petentul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.

Instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fond.

Petentul solicită admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție, fără cheltuieli de judecată. Este nevinovat. Apreciază că planșele foto sunt trucate și că este un abuz al Poliției. Este taximetrist și trăiește din șofat.

I N S T A N Ț A

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.08.2015, sub numărul de mai sus, petentul S____ Victoraș V_____ a contestat procesul-verbal _________ nr. xxxxxx emis în data de 31.07.2015.

În motivare, petentul a arătat că pe trecerea de pietoni nu se afla niciun trecător.

Petentul a alăturat plângerii sale înscrisuri.

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei.

La data de 16.10.2015, intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București- B______ R______ a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii.

A arătat intimata că procesul-verbal întrunește condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001, respectiv art. 17, prevăzute sub sancțiunea nulității, că abaterea a fost constatată în mod direct și personal de polițistul rutier, conform prevederilor art. 135 lit. h) din O.U.G. nr. 195/2002, înregistrarea video venind în susținerea constatării directe și că simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității nu îl exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția. Procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, sarcina probei revenind contravenientului, în conformitate cu art. 249 C.proc.civ.

În drept, au fost dispozițiile art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.

Intimata a depus la dosar înscrisuri.

Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

La data de 31.07.2015, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul intimatei Direcția Generală de Poliție a Municipiului București- B______ R______ procesul-verbal _________ nr. xxxxxx, prin care s-a reținut săvârșirea de către petentul S____ Victoraș-V_____ a contravenției prevăzute de art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, constatând în aceea că, în ziua respectivă, ora 15.35, a condus autoturismul cu nr. XXXXXXXXX în Piața Gării de Nord (Coloane) dinspre Calea Griviței către _________________________ la trecerea pentru pietoni amplasată în Piața Gării de Nord nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați corespunzător în traversare prin loc marcat și semnalizat corespunzător, aflați pe sensul său de deplasare.

Motiv pentru care, în temeiul art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, petentului i-a fost aplicată o amendă de 420 lei și i s-a reținut permisul de conducere.

Procesul-verbal a fost înmânat petentului la data întocmirii sale, acesta semnându-l cu mențiunea „circul cu auto în regim taxi”.

În prealabil, instanța reține că, în temeiul art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, este datoare să cerceteze legalitatea și temeinicia procesului-verbal și să hotărască asupra sancțiunii.

Verificând, prin prisma art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziții legale indicate, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Procesul-verbal conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Descrierea faptei permite instanței să aprecieze gravitatea faptei și să verifice dacă sancțiunile aplicate petentului sunt proporționale. Petentul nu a invocat neregularități cu privire la legalitatea procesului-verbal.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că aceasta conține constatările personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, dând naștere unei prezumții simple de veridicitate în sensul că situația de fapt consemnată în cuprinsul acestuia corespunde adevărului.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraful 28; cauza Vastberga Taxi Aktiebolga și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraful 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale încheiate de agenții statului este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța oricărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Instanța este ținută să asigure o procedură echitabilă în ansamblul ei atunci când încuviințează și administrează probatoriu, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută nu este reală.

Sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizia de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

În analiza principiului proporționalității, instanța reține că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

În speța de față, având în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în condițiile în care agentul de poliție a încheiat procesul-verbal în urma propriilor constatări (în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier), nu era necesară administrarea de probe suplimentare în dovedirea vinovăției petentului de către intimată, ci îi revenea acestuia obligația de a proba o altă situație de fapt decât cea constatată personal de un agent al puterii publice. Situația de fapt a fost însă confirmată prin planșele foto depuse la dosarul cauzei (filele 15-20).

Fapta astfel reținută se circumscrie ipotezei avute în vedere de dispozițiile art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.” și ale art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului”.

În ceea ce privește sancțiunile aplicate, instanța apreciază că proporționalizarea amenzii este corectă în raport de gradul de pericol social al faptei săvârșite și nu se impune reindividualizarea sa, iar măsura complementară a suspendării exercițiului dreptului de a conduce autoturisme a fost legal aplicată și justificată de pericolul social al faptei săvârșite de către petent.

Față de situația de fapt și de drept expusă, în temeiul art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, urmează să respingă plângerea ca neîntemeiată.

Totodată, instanța apreciază că dreptul la acțiune a fost exercitat abuziv de către petent, prin invocarea unui motiv lipsit de fundament (petentul contrazicând și în fața instanței în mod flagrant realitatea surprinsă prin fotografiile depuse de intimată), ducând inutil la aglomerarea rolului instanței judecătorești.

Având în vedere că plângerea formulată este vădit neîntemeiată, fiind formulată cu rea-credință, în singurul scop de a prelungi dreptul de circulație și de a temporiza aplicarea sancțiunii contravenționale, drepturile procesuale recunoscute de lege fiind deturnate de la finalitatea lor (aspecte rezultând din planșele foto depuse la dosar de către intimată), în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C.proc.civ., instanța va aplica petentului o amendă judiciară de 400 lei pentru formularea cu rea-credință a unei cereri vădit netemeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul S____ VICTORAȘ V_____, domiciliat în București, ____________________, ___________, _______________, în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. – B______ R______, cu sediul în București, _______________________.9-15, sector 3.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București, în privința plângerii.

Aplică petentului o amendă judiciară de 400 lei, pentru introducerea cu rea-credință a plângerii

Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București, în privința amenzii judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 07 decembrie 2015.

PREȘEDINTE,GREFIER,

A______ ConstantinescuAlexandra I____ M_______

Red. Jud. A.C./ Gref. A.I.M./ 29 ianuarie 2016