Acesta nu este document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 117/2015

Ședința publică din data de 24 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE I____ I______

Judecător I___ B_______

Judecător M____ T____ C_______

Grefier I______ C__________

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta E_____ A_____-E____, împotriva sentinței civile nr. 3500/2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în contradictoriu cu intimata I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, părțile nu au răspuns.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Constatând că s-a solicitat judecarea în lipsă, Instanța, în temeiul art. 394 Cod de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

În deliberare asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3500/2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara, s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta E_____ A_____ E____, cu domiciliul procedural ales în Timișoara, _____________________, ap.9, _________________ împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 06.01.2013, încheiat de intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T____, cu sediul în mun. Timișoara, _____________________. 46, jud. T____.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat în data de 06.01.2013 petenta E_____ A_____ E____ a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 630 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și sancționate de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002.

S-a reținut în procesul-verbal că în data de 06.01.2013, ora 15:15, pe DN 69, km 569 + 100 m, petenta a condus auto Mercedes cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, fiind înregistrată de aparatul radar montat pe auto MAI xxxxx rulând cu viteză de 114 km/h pe sector de drum limitat la 60 km/h.

Conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată prin acesta.

Verificând legalitatea procesului-verbal, instanța a constatat că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001, instanța a constatat că nu se impunea semnarea procesul-verbal de contravenție de un martor asistent, întrucât actul sancționator a fost semnat de către petentă. Susținerea petentei din cuprinsul plângerii, în sensul că i s-a spus de către polițist să semneze procesul-verbal, căci altfel nu îl va putea contesta, este lipsită de suport probator.

De asemenea, este nefondat motivul de nelegalitate constând în nerespectarea prevederilor art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, a normelor legale imperative referitoare la obiecțiunile contravenientului. Nu se poate susține că agentul constatator a refuzat să consemneze obiecțiunile petentei, din moment ce aceasta a semnat actul sancționator. Petenta nu a dovedit faptul că nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni. Chiar dacă s-ar fi dovedit acest aspect, instanța reține că o asemenea omisiune a agentului constatator ar atrage cel mult nulitatea relativă a procesului-verbal, după cum reiese și din Decizia nr. XXII din 2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. Pentru a se dispune anularea procesului-verbal este necesar ca petenta să dovedească nu numai că agentul constatator și-a încălcat obligația de a-i aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, ci și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.

În speță, instanța a reținut că nu s-a produs petentei o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție ca urmare a lipsei obiecțiunilor. Pe calea plângerii contravenționale, petenta a avut acces la instanță, iar în cadrul procedurii judiciare a avut posibilitatea de a își face toate apărările și de a prezenta toate obiecțiunile cu privire la faptă, dreptul său la apărare fiind astfel respectat.

În mod neîntemeiat susține petenta că procesul-verbal este ilizibil, că nu se observă nici numele lucratorului politiei si nici numele contravenientului, locul exact (in apropierea localității), direcția de deplasare, precum și că nu cuprinde toate elementele prevăzute de OG 2/2001, nu se poate vedea nici numărul mașinii, nici marca, modelul, culoarea. Procesul-verbal de contravenție cuprinde atât elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, cât și o descriere adecvată a faptei contravenționale și a împrejurărilor săvârșirii acesteia, în conformitate cu dispozițiile art. 16 din OG 2/2001.

Referitor la temeinicia actului contestat, instanța a reținut că procesul- verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. În măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, procesul-verbal de contravenție are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă a vinovăției petentului. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, faptul de a conferi forță probantă unui înscris emis de un organ al statului nu semnifică negarea prezumției de nevinovăție, atâta timp cât persoana sancționată are dreptul să conteste acest act și să probeze că starea de fapt consemnată în cuprinsul lui nu corespunde realității.

Instanța a constatat că probele administrate în prezenta cauză relevă veridicitatea situației de fapt reținută în procesul-verbal contestat.

Astfel, potrivit art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Art. 121 alin. 2 din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 prevede că nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

În prezenta cauză, contravenția constând în nerespectarea regimului legal de viteză a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv aparatul radar tip Autovision montat pe autoturismul Dacia L____ cu nr. de înmatriculare MAI xxxxx, destinat utilizării atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, conform buletinului de verificare metrologică. Documentele depuse de către intimat dovedesc existența unui aparat radar omologat, folosit de un lucrător specializat.

Planșele foto depuse la dosar confirmă starea de fapt descrisă în procesul-verbal, respectiv că la data de 06.01.2013, ora 15:15 petenta a condus auto Mercedes cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, fiind înregistrată de aparatul radar rulând cu viteză de 114 km/h. Din cuprinsul planșelor foto rezultă data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, imaginea autoturismului, condițiile în care a fost efectuată înregistrarea (modul mers, sens opus), iar autoturismul condus de petentă se vede cu claritate, neexistând nici un obstacol între aparatul radar și acest autovehicul.

Petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție, deși sarcina probei îi incumbă, în conformitate cu prevederile art. 1169 C. civ. coroborat cu art. 129 al. 1 teza finală C.pr.civ. Petenta nu s-a prezentat în instanță pentru a-și susține plângerea și nici nu a propus administrarea de probe pentru a combate cele consemnate de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal, deși a fost citată cu mențiunea de a propune probe în susținerea plângerii. Petenta a manifestat dezinteres față de propriul proces și nici nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a depune la dosar procesul-verbal de contravenție, acesta fiind furnizat de către intimat.

Prin urmare, nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției.

Fapta petentei astfel cum a fost descrisă în procesul-verbal atacat și a cărei săvârșire rezultă din probele administrate întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și sancționate de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, iar sancțiunile au fost aplicate conform actului normativ de incriminare.

Având în vedere aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta E_____ A_____ E____ împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 06.01.2013, încheiat de intimatul I____________ de Poliție al Jud. T____ și a menținut procesul-verbal atacat.

Împotriva Sentinței civile nr. 3500/2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara a formulat recurs recurenta E_____ A_____-E____ în contradictoriu cu I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE T____ prin care a solicitat:

- modificarea în totalitate a sentinței;

- admiterea plângerii contravenționale;

- în subsidiar, menținerea amenzii și anularea măsurii administrative de suspendare a dreptului de a conduce

- Suspendarea dispoziției Șefului Rutier T____ nr.xxxxxx din 09.09.2015 până la soluționarea acțiunii.

În apărare recurenta invocă nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție pentru nerespectarea dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001. În acest sens recurenta invocă decizia nr. 298/2007 a Tribunalului Bihor, decizia nr. 297/2007 a Tribunalului Bihor. Aceste sentințe nu fac altceva decât să creeze mediul propice de apreciere a prezumției de nevinovăție, unul din principiile fundamentale care guvernează procesul penal, dar cu atât mai mult unul contravențional.

Concluzia care se trage este că sancțiunea nerespectării dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001 de către agentul constatator este reprezentată de nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție întocmit de intimată.

De asemenea, procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la obiecțiunile contravenientului, reglementate de art. 16, alin. 7 din OG nr. 2/2001.

Recurenta apreciază că au fost încălcate și dispozițiile legale referitoare la modalitatea de comunicare a procesului verbal, astfel că în interpretarea art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. 1, art. 25 alin. 2 și art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța reține că modalitatea de comunicare a oricărei înștiințări la domiciliul ori la sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.

În drept sunt invocate prevederile art. 1 din Legea 554/2004.

La data de 16 noiembrie 2015 intimata I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE T____ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca tardiv și inadmisibil.

Cu privire la excepția tardivității, intimata înțelege să invoce dispozițiile art. 468 Cod de Procedură Civilă.

În ceea ce privește apărările de fond, intimata apreciază că acestea nu se încadrează în ceea ce legiuitorul a stabilit ca motive de inadmisibilitate a acestei căii de atac.

Cu privire la solicitarea de suspendare a dispoziției Șefului Serviciul Rutier nr. xxxxxx din 09.09.2015, intimata solicită respingerea petitului ca inadmisibil, limitele judecării prezentului apel fiind constituire de legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, față de care s-a pronunțat instanța de fond.

Suspendarea executării actului administrativ este de competența judecării în fond a instanței de contencios administrativ și nu în procedura plângerii contravenționale – în apel.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, cu privire la recursul declarat, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat în data de 06.01.2013 petenta apelantă E_____ A_____ E____ a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 630 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și sancționate de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002.

S-a reținut în procesul-verbal că în data de 06.01.2013, ora 15:15, pe DN 69, km 569 + 100 m, petenta apelantă a condus auto Mercedes cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, fiind înregistrată de aparatul radar montat pe auto MAI xxxxx rulând cu viteză de 114 km/h pe sector de drum limitat la 60 km/h.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001, în mod corect prima instanță a constatat că nu se impunea semnarea procesul-verbal de contravenție de un martor asistent, întrucât actul sancționator a fost semnat de către petentă., semnătura unui martor fiind cerută în situația în care contravenientul nu este de față la încheierea procesului-verbal de contravenție, nu poate sau nu vrea să semneze actul sancționator.

De asemenea, în mod corect a reținut ca nefondat motivul de nelegalitate constând în nerespectarea prevederilor art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, a normelor legale imperative referitoare la obiecțiunile contravenientului. Nu se poate susține că agentul constatator a refuzat să consemneze obiecțiunile petentei, din moment ce aceasta a semnat actul sancționator. În plus, instanța reține că omisiunea agentului constatator de a consemna obiecțiunile, ar atrage cel mult nulitatea relativă a procesului-verbal, după cum reiese și din Decizia nr. XXII din 2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. Pentru a se dispune anularea procesului-verbal este necesar ca apelanta să dovedească nu numai că agentul constatator și-a încălcat obligația de a-i aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, ci și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal de contravenție. Apelantei nu i-a fost adusă nicio vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție ca urmare a lipsei obiecțiunilor. Pe calea plângerii contravenționale, apelanta a avut acces la instanță, iar în cadrul procedurii judiciare a avut posibilitatea de a își face toate apărările și de a prezenta toate obiecțiunile cu privire la faptă, dreptul său la apărare fiind astfel respectat.

Față de cele reținute, tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică prin respingerea plângerii contravenționale.

Având în vedere prevederile art.316 C.proc.civ. 1865., potrivit cărora, „dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivinice celor cuprinse în acest capitol”, dispoziții care trimit astfel la prevederile art. 294 alin.1 C.proc.civ.1865, potrivit cărora „(…) în apel nu se pot face alte cereri noi”, tribunalul constată că cererea de suspendare a dispoziției Sefului Serviciului Rutier T____ reprezintă o cerere nouă ce nu poate fi soluționată în calea de atac a recursului.

Raportat considerentelor arătate, în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 C.proc.civ.1865, neidentificându-se vreun motiv de modificare a sentinței recurate, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge recursul formulat de către recurenta E_____ A_____-E____, cu domiciliul în TIMIȘOARA, _________________________. 1, _____________, _____________, J____ T____, împotriva sentinței civile nr. 3500/2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în contradictoriu cu intimata I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____, cu sediul în TIMIȘOARA, STR. ____________________. 44-46, J____ T____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 Noiembrie 2015.

Președinte, I____ I______	Judecător, I___ B_______	Judecător, M____ T____ C_______
	Grefier, I______ C__________

REDACTAT : I.I.

TEHNOREDACTAT C.I.