Anulare proces verbal de contravenţie - Decizia 1941/2015 din 16 decembrie 2015 dată de Tribunalul SUCEAVA

Date speţă

Instanţă:
Tribunalul SUCEAVA

Materie juridică:
Contencios administrativ şi fiscal

Stadiu procesual:
Apel

Obiect dosar:
Anulare proces verbal de contravenţie

Număr hotarâre:
1941/2015 din 16 decembrie 2015

Sursa:
Rolii.ro

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX - apel - plângere contravențională –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 1941

Ședința publică din 16 decembrie 2015

Instanța constituită din:

Președinte : B_____ I___ D___

Judecător: B____ C_________

Grefier : L______ N_______

Pe rol, judecarea apelului declarat de petenta __________________ împotriva sentinței civile nr. 5070 din 31.10.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimată fiind Agenția Națională de Administrare F______ București.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9 decembrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16 decembrie 2015.

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr. XXXXXXXXXXXXXX din 23.12.2013 petenta S.C. B______ L__ SRL a formulat contestație împotriva procesului verbal de constatare a contravenției __________ nr. xxxxxx încheiat la data de 19.12.2013 de Direcția Generală Antifraudă F______ - Regionala nr. 1 Suceava.

La data de 04.09.2014 petenta a formulat cerere modificatoare prin care a solicitat comutarea sancțiunii aplicării amenzii în cuantum de 8.000 lei și a măsurii complementare de suspendare a punctului de lucru cu sancțiunea avertismentului

Prin sentința civilă nr. 5070 din 31.10.2014 Judecătoria Suceava a respins plângerea contravențională, astfel cum a fost completată, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției __________ nr. xxxxxxx încheiat în data de 19.12.2013 de către reprezentanții Direcției Generale Antifraudă F______ Regională nr. 1 Suceava petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 8000 lei și suspendarea activității de la standul S59, din complexul Bazar Suceava pentru o perioadă de 3 luni începând cu data de 10.12.2013. S-a reținut în procesul verbal contestat că în urma controlului efectuat la societatea petentă la punctul de lucru din Bazar, standul 59, s-a constatat că nu au fost emise bonuri fiscale de la casa de marcat electronic fiscală în perioada noiembrie 2013-decembrie 2013, deși au fost înregistrate vânzări din haine din piele către persoane fizice. Fapta constatată cu ocazia controlului constituie contravenția prevăzuta de art. 10 alin. 1 lit. b din OUG nr. 28/1999.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției __________ nr. xxxxxxx încheiat în data de 19.12.2013 de către reprezentanții Direcției Generale Antifraudă F______ Regională a fost semnat de către reprezentantul petentei fără obiecțiuni.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, a apreciat că fapta reținută în sarcina petentei a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Prima instanță a apreciat că sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 8000 lei și sancțiunea complementară a suspendării activității de la standul S59, aparținând petentei, din complexul Bazar Suceava, pentru o perioadă de 3 luni, sunt suficient de grave pentru a o determina să concluzioneze în sensul că față de aceasta a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, a considerat că prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta se impune cu forță superioară.

A constatat prima instanță că petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin actul atacat, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat.

Astfel, a reținut că cele menționate în procesul verbal sunt susținute de nota explicativă la procesul verbal în care reprezentantul petentei a recunoscut că nu a utilizat casa de marcat pentru eliberarea de bonuri de fiscal pentru vânzările efectuate în perioada noiembrie 2013-decembrie 2013. Mai mult, prin plângerea formulată petenta a recunoscut că la punctul de lucru din Bazar, standul 59, nu au fost emise bonuri fiscale de la casa de marcat electronic fiscală în perioada noiembrie 2013-decembrie 2013, deși au fost înregistrate vânzări din haine din piele către persoane fizice, dar a susținut că a săvârșit fapta pentru că a fost defectă casa de marcat. Totodată, în apărarea sa a menționat că a emis chitanțe pentru vânzările efectuate către persoanele fizice în această perioadă.

Instanța de fond a mai reținut că într-adevăr din înscrisurile depuse la dosar, a reieșit că a fost defectă casa de marcat deținută de petentă, însă a apreciat că acest lucru nu poate fi un pretext care să-i permită petentei ca timp de două luni să săvârșească aceeași faptă contravențională. Astfel, arată că petenta avea obligația să se conformeze dispozițiilor exprese ale legii în acest domeniu, iar în condițiile în care i s-a defectat casa de marcat să ia măsuri în cel mai scurt timp pentru repararea acesteia și respectarea obligației de a utiliza casa de marcat pentru înregistrarea vânzărilor pe care le realizează. Mai mult, raportat la susținerea petentei în sensul că a eliberat chitanțe și facturi a reținut că obligația petentei era de a utiliza casa de marcat și de a elibera bonuri fiscale către persoanele fizice aceasta neavând dreptul să decidă metoda prin care trebuia să înregistreze vânzările efectuate, ci obligația de a se conforma dispozițiilor legale exprese în domeniu.

În consecință, instanța de fond a considerat că probatoriul administrat confirmă situația de fapt reținută în procesul verbal, iar petenta se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 5 alin. 5 și 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, prima instanță a apreciat că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentei pentru contravenția săvârșită.

Din înscrisurile depuse la dosar, a reținut că pericolul social al faptei săvârșite de petentă este unul ridicat, în condițiile în care timp de 2 luni de zile, noiembrie 2013-decembrie 2013 petenta nu a emise bonuri fiscale de la casa de marcat electronic fiscală. Totodată, a reținut că petenta a luat măsuri pentru a remedia situația generată de defectarea casei de marcat abia începând cu luna ianuarie 2014.

A apreciat că este necesară păstrarea sancțiunii amenzii în cuantum de 8000 lei pentru ca petenta să înțeleagă gravitatea faptei pe care a săvârșit-o și pentru a preveni ca aceasta să săvârșească astfel de fapte pe viitor.

Pentru aceleași rațiuni, a apreciat că se impune păstrarea sancțiunii complementare a suspendării activității petentei de la standul S59, din complexul Bazar Suceava pentru o perioadă de 3 luni.

Împotriva acestei sentințe, la data de 28.01.2015, a declarat apel petenta __________________ Suceava solicitând admiterea apelului, și anularea sentinței atacate, iar în rejudecare să se admită plângerea formulată în sensul comutării sancțiunii amenzii în cuantum de 8000 lei și a măsurii complementare de suspendare a punctului de lucru stand S59 în sancțiunea avertisment.

În motivarea apelului a arătat următoarele:

În primul rând, a arătat că contrar celor susținute de instanța de fond, din înscrisurile de la dosar a rezultat tocmai că pericolul social al faptei săvârșite este unul scăzut deoarece a procedat la emiterea de facturi și chitanțe fiscale pentru a se păstra evidența clară și corectă a vânzărilor și implicit pentru a se achita toate contribuțiile aferente operațiunii de vânzare către bugetul statului.

În al doilea rând, a arătat că angajatul societății nu a emis bonuri fiscale în perioada menționată deoarece casa de marcat s-a defectat din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile în perioada respectivă, sens în care au depus la dosarul cauzei o fișă de reparație, înscris ce demonstrează intenția de a remedia situația respectivă.

Arată că fișa de reparație a fost emisă în luna decembrie 2013 (deoarece atunci reprezentantul petentei a solicitat dovada faptului că acesta se afla în reparație), și nu în luna ianuarie 2014 cum în mod greșit a reținut instanța de fond, casa de marcat aflându-se în reparație încă din luna noiembrie 2013.

Defecțiunile la casele de marcat sunt frecvente datorită amplasării acestora în aer liber și expunerii acestora la condițiile meteo nefavorabile din perioada respectivă.

În al treilea rând a arătat că fapta contravențională este caracterizată de un pericol social scăzut, deoarece a înregistrat și declarat toate vânzările.

Scopul emiterii de facturi și chitanțe nu a fost în nici un caz de eludare a dispozițiilor legale referitoare la îndeplinirea obligațiilor fiscale deoarece toate contribuțiile aferente operațiunilor de vânzare au fost achitate către bugetul de stat, astfel încât apreciază că nu se poate vorbi despre o evaziune fiscală și despre o prejudiciere a bugetului de stat.

Mai arată că societatea nu figurează cu datorii în evidențele fiscale fiind un contribuabil corect și este la prima abatere de acest gen.

De asemenea, a mai arătat că s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a emite bonuri fiscale deoarece casa de marcat s-a defectat din cauza condițiilor meteorologice.

În concluzie, în raport și de dispozițiile art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001 consideră că sancțiunea avertismentului este proporțională cu fapta săvârșită.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

În motivare a arătat, în primul rând, că argumentele apelantei nu pot fi luate în considerare în soluționarea cauzei, aceasta încălcând dispozițiile imperative ale art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999.

Societatea apelantă nu a emis bonuri fiscale și nu a utilizat aparatul de marcat electronic fiscal din dotare, iar pentru activitatea desfășurată de aceasta era obligatorie emiterea de bonuri fiscale pentru fiecare operațiune de bunuri vândute și servicii prestate.

De asemenea, arată că aceasta nu a utilizat mijlocul prevăzut expres de lege, respectiv registrul special al AMEF.

În al doilea rând, a arătat că în raport de prevederile OUG nr. 28/1999 și HG nr. 479/2013, chitanța nu are caracter de document justificativ decât în situația în care aparatul de marcat este defect, iar operațiunea a fost înscrisă în registrul special al casei de marcat.

Apreciază că fapta săvârșită se află în imediata vecinătate a infracțiunii de evaziune fiscală, prin săvârșirea acestei contravenții urmărindu-se diminuarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat.

Arată că dispozițiile art. 11 alin. 3 din OUG nr.28/1999, instituie o prezumție absolută în privința sumelor găsite fără justificare la punctele de vânzare ale operatorilor economici sau găsite prin orice mijloace ca fiind neevidențiate prin aparatul de marcat electronic fiscal, în sensul că acestea provin din vânzări care nu au fost înregistrate.

În concluzie, consideră că măsurile de sancționare a petentei au fost aplicate în acord cu dispozițiile legale, și raportate în mod obiectiv, la situația de fapt constatată de inspectorii antifraudă, care au apreciat corect sancțiunea aplicată.

Față de modul în care a fost săvârșită fapta, de perioada lungă de timp în care nu s-a utilizat casa de marcat și nu s-au emis bonuri fiscale, apreciază că solicitarea de înlocuire a amenzii cu avertisment este neîntemeiată.

În ceea ce privește solicitarea de înlăturare a sancțiunii complementare a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni, arată că din interpretarea literală a dispozițiilor art. 14 alin. 2 din OUG nr. 28/1999 rezultă că această sancțiune complementară trebuie să însoțească întotdeauna sancțiunea principală neexistând posibilitatea înlăturării acesteia chiar dacă din împrejurările speței, respectiv prejudiciul minim, ar rezulta că fapta are un grad minim de pericol social.

Consideră că sancțiunea complementară nu poate fi anulată de instanță decât în situația în care se constată că fapta nu a fost săvârșită, ceea ce nu este cazul în speță.

Examinând sentința atacată, în limitele devoluțiunii stabilită prin motivele de apel formulate, și în raport de întregul complex probator, ca și de dispozițiile aplicabile și criticile aduse instanței de fond, Tribunalul expune următoarele:

Fapta petentei așa cum a fost reținută în procesul-verbal contestat, întrunește elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționată.

Potrivit art.21 alin. 3 din O.G.nr. 2 / 2001, ” Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”.

În speța de față, tribunalul apreciază că scopul preventiv al sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii ” avertisment ”, având în vedere că petenta se află la prima abatere contravențională de acest fel, perioada scurtă pentru care nu au fost eliberate bonuri fiscale, precum și cuantumul ridicat al amenzii contravenționale ce ar putea afecta negativ desfășurarea activității petentei, în contextul economic actual care este defavorabil tuturor agenților economici.

Față de aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 480 din Codul de procedură civilă, va admite apelul, va schimba sentința apelată, va admite plângerea în parte și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal contestat.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E:

Admite apelul, declarat de petenta __________________ cu sediul în municipiul Suceava, _____________________, _____________, ____________, județul Suceava și cu sediul ales la Cabinet de avocat ”Ș_________ R___-A________” Suceava, ______________________, nr. 10, ____________, județul Suceava împotriva sentinței civile nr. 5070 din 31.10.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimată fiind Agenția Națională de Administrare F______ București, cu sediul în municipiul București, sector 5, _____________________.

Schimbă sentința apelată nr. 5070 din 31.10.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava.

Admite plângerea formulată de petenta __________________, în parte.

Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment” și menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal contestat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 16 decembrie 2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red. B.I.D.

Jud. fond. T____ R.

Tehnored. L.N.

Ex. 4/15.01.2016

Publicitate