Dosar nr.XXXXXXXXXXXX

(XXXXXXXXX)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III A CIVILĂ

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Decizia civilă nr.452A

Ședința publică de la 06.10.2015

Curtea compusă din

PREȘEDINTE - I____ S____

JUDECĂTOR - C_______ G___

GREFIER - N_______ - C_______ I___

Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de apel formulate de apelantul-pârât C________ G______ al M___________ București împotriva sentinței civile nr.1389 din 28.11.2014 pronunțate de Tribunalul București Secția a IV a Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ______________________ și intimatul-pârât S_____ R____ prin Ministerul Finanțelor Publice și P_______ M___________ București prin Primar.

Cauza are ca obiect: uzucapiune.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 29.09.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea, la data de 06.10.2015, când a decis următoarele:

C U R T E A,

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 26.03.2012 sub nr. xxxxx/300/2012, reclamanta S.C. Lacul T__ Laguna S.R.L. i-a chemat în judecată pe pârâții S_____ R____, C________ G______ al M___________ București și P_______ M___________ București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate dobândirea prin prescripție achizitivă (uzucapiune) a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.072, 27 mp situat în București, ___________________, sector 2 ce face parte din terenul cu suprafață totală de 8.898 mp, cu nr. cadastral 1870/2, înscris în cartea funciară nr. xxxxx a M___________ București, Sector 2.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1837, art. 1847 și art. 1895 Cod Civil.

Pârâtul S_____ R____ prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1890 și urm. Cod Civil, Legea nr. 50/1991 și Legea nr. 18/1991.

Prin sentința civilă nr. 9343/27.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr.xxxxx/300/2012, față de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C.proc.civ. și art. 159 pct. 2 C.proc.civ. a fost admisă excepția necompetenței materiale, fiind declinată competența în favoarea Tribunalului București – Secția Civilă, având în vedere că acțiunea având ca obiect constatarea dobândirii prin prescripție achizitivă (uzucapiune) a dreptului de proprietate cu privire la un imobil este o acțiune evaluabilă și observând că din raportul de expertiză tehnică depus la dosar la filele 447 și urm. a rezultat că valoarea de circulație a imobilului este de 600.744 lei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr.XXXXXXXXXXXX la data de 05.07.2013.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind atașate înscrisuri de la instituții cu privire la identificarea suprafeței de teren ce face obiectul litigiului.

La termenul de judecată din data de 08.10.2014 reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere precizatoare prin care a arătat că în temeiul art.132 alin. 2 C.proc.civ. înțelege să modifice pretențiile inițial formulate în sensul că solicită să se constate dobândit prin prescripție achizitivă dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 472 m.p. și nu a suprafeței de 290 m.p. cum a solicitat anterior, teren situat în ________________ A (fost 50), ce face parte din terenul cu suprafața totală de xxxxx m.p. din care: 8608 m.p. teren deținut în proprietate cu nr. cadastral xxxxxx înscris în CF xxxxxx a M___________ București, sector 2 (număr cadastral anterior 1870/2, înscris în CF nr.xxxxx a M___________ București, sector 2); 472 m.p. teren deținut fără acte de proprietate, dar pentru care reclamanta plătește taxe de folosință la Direcția de Taxe și Impozite a Primăriei Sector 2, conform Declarației fiscale nr.xxxxxx/07.07.2014; 930 m.p. suprafață zonă de protective Lacul T__ conform Legii nr.107/25.09.1996.

Cererea precizatoare a fost comunicată pârâților.

Prin sentința civilă nr.1389/28.11.2014 Tribunalul București - Secția IV-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S_____ R____ prin Ministerul Finanțelor Publice și în consecință a respins cererea reclamantei în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis cererea, astfel cum a fost precizată de reclamanta S.C.T__ Rezidențial S.R.L. în contradictoriu cu pârâții C________ G______ al M___________ București și P_______ M___________ București, a constatat că reclamanta a dobândit prin uzucapiune (prescripție achizitivă) dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 472 mp. ,situat în București, ________________ A (fost ________________) , sector 2, astfel cum a fost identificat de expert ing. T_____ M_____ prin studiul topo efectuat și a obligat pârâții C________ G______ al M___________ București și P_______ M___________ București, prin Primar G______ la plata către reclamantă a sumei de 12.835,4,reprezentând cheltuieli de judecată (constând în taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat,cu aplicarea art.274 alin.3 C.proc.civ).

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea dedusă judecății,și ulterior precizată (fila 154), reclamanta S.C. Lacul T__ Laguna S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții S_____ R____, C________ G______ al M___________ București și P_______ M___________ București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate dobândirea prin prescripție achizitivă (uzucapiune) a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 472 mp. situat în București, __________________, sector 2 ce face parte din terenul cu suprafață totală de 8.898 mp, cu nr. cadastral 1870/2, înscris în cartea funciară nr. xxxxx a M___________ București, Sector 2.

Cauză a fost soluționată potrivit dispozițiilor Codului civil de la 1864, având în vedere că potrivit art.82 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului cod civil, pentru cazurile în car posesia a început înainte de _____________________ Noului Cod civil sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei.

Mai mult, potrivit art.6 alin.4 din Noul Cod civil, prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii ni sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.

Reclamanta a invocat prin cererea dedusă judecății joncțiunea posesiei sale cu ce a autorului său, tribunalul având a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute la art.1985-1899 C.civ.

Inițial, terenul în litigiu a aparținut Întreprinderii de Transport București ( ITB),care prin nota de transfer nr.xxxxx/xxxxxxxxxxx și protocolul de predare-primire nr.1742/ 26.03.1991 a trecut terenul în suprafață total de 16.935,52 m.p. (ca fond fix) ,situat în _______________, în patrimoniul ITCA Transcom, astfel cum rezultă din situația privind stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul societății comerciale cu capital de stat ,incinta din _______________,întocmită de S.C.Transport Auto T__ S.A. la 25.10.1994 (Anexa nr.2, fila 16).

În baza H.G. nr.1264/8.12.1990 de înființare a S.C.T__ S.A., conform Legii nr.31/1990, s-a procedat la predarea-primirea patrimoniului ITAC Transcom către a S.C.T__ S.A., potrivit protocolului de predare-primire din 26.03.1991 și a actului adițional la acesta din 26.03.1991 (filele 9,10).

La data de 30.11.1994 Ministerul Transporturilor a emis Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, _________ nr.0349 (fila 15) ,pentru S.C. Transporturi Auto T__ S.A. ,pentru suprafața de 12.545 m.p. În Anexa nr.2 la acest certificat( fila 16,anterior menționată) se rată că suprafața deținută pe bază de titlu este de 16.935 m.p.,iar cea din măsurători este de 12.545 m.p.

Prin încheierea nr.883 din 24.01.2001 emisă de Biroul de Carte Funciară (fila 133) s-a dispus înscrierea în Cartea Funciară nr.xxxxx a imobilului teren în suprafață de 12.545 m.p. situat în _______________, proprietatea S.C. Transporturi Auto T__ S.A.

Prin actul de dezmembrare autentificat sub nr.739/ 06.08.2003 de Biroul Notarial CONFIDES (fila 23) S.C. Transporturi Auto T__ S.A. a dezmembrat terenul în suprafață de 12.545,91 m.p. situat în București, _______________,sector 2 în două loturi distincte: lotul nr. 1 ,cu nr. cadastral 1870/1, cu suprafața de 4.720,15 m.p. și lotul nr.2 ,cu nr .cadastral 1870/2 în suprafață de 7.825,73 m.p. și construcții edificate pe acesta ,acest din urmă lot fiind transferat în patrimoniul S.C.Lacul T__ Laguna S.R.L., potrivit actului adițional la Protocolul de predare primire autentificat sub nr.5056/24.12.2008 de B.N.P. „Confides”, rectificat cu încheierea nr.6377/29.10.2009 ( filele 22-30 ).

În anul 2011 s-au efectuat noi măsurători la lotul nr.2 și s-a constatat că fâșia de aproximativ 6 m lățime (cum impunea legislația apelor) nu a fost luată în calcul ,astfel că prin noile măsurători s-a constat că suprafața totală a lotului nr.2 este de 8.989 m.p. (7825,73 m.p. suprafața întabulată plus 1072,27 m.p. suprafața suplimentară), aspecte ce rezultă și din evidențele fiscale (fila 56).

S.C.Lacul T__ Laguna S.R.L . a fuzionat prin absorbție cu S.C.T__ Rezidențial S.R.L. (filele 57-60), aceasta din urmă având calitatea de reclamantă în prezenta cauză.

Din adresa nr.86/PE/13.01.2014 emisă de P.M.B (fila 93) rezultă că pentru terenul în litigiu nu figurează cerere de restituire în antură sau măsuri reparatorii prin echivalent , și nici cereri formulate în baza Legii nr.18/1991 (adresa nr.xxxxx/17.01.2014 emisă de P_______ Sector 2 ,fila 95).

Din adresa emisă de Direcția Venituri Buget Local Sector 2 (fila 131) rezultă că reclamanta S.C.T__ rezidențial S.R.L. figurează declarat la adresa ________________ A,sector 2( fostă _______________) cu teren în proprietate în suprafață de 8608 m.p., cu teren în folosință în suprafață de 1072,27 m.p,dobândite prin protocolul de predare-primire nr.3373/17.12.2012 de la S.C. Lacul T__ Laguna S.R.L. Aceasta di urmă a dobândit ternul în suprafață de 7825,73 m.p. în baza protocolului de predare primire din data de 15.10.2008 de la _________________________ S.A. și terenul în suprafață e 1072,27 m.p. în baza protocolului de predare primire nr.2634/24.12.2008 de la S.C. Transporturi Auto T__ S.A.

Din certificatul nr.xxxxxxx/3746/22.04.2014 emis de P.M.B. Direcția Patrimoniu, Serviciu Cadastru (fila 155) rezultă că imobilul,în suprafață de 7826 m.p. din acte și 8.608 m.p. din măsurătorile cadastrale (care face obiectul Protocolul de predare-primire nr.3373/17.12.2012) pentru care s-a folosit numărul 50 pe ______________________, i s-a atribuit numărul 50 A pe _____________________ București

Din studiul topografic depus la dosarul cauzei (fila 148) rezultă că reclamanta ,din terenul cu suprafață totală de 10.010 mp., deține în proprietate suprafața de 8608 m.p.( cu nr. cadastral xxxxxx înscris în CF xxxxxx, fila 161, numărul cadastral anterior fiind 1870/2), și fără acte de proprietate deține suprafața de tern de 472 m.p. (pentru care se plătesc taxe de folosință la Direcția de Taxe și Impozite a Primăriei Sector 2, potrivit declarației fiscale fila 160).

Din planul de amplasament și delimitare a imobilului (întocmit de ing. T_____ M_____-S____, fila 161) rezultă că suprafața zona de protecție Lacul T__, conform Legii nr.107/1996 este de 930 mp.

În consecință, suprafața pentru care reclamanta solicită constarea dreptului de proprietate este de 472 mp. potrivit cererii precizatoare (fila 154).

Din succesiunea actelor menționate,rezultă că reclamanta a exercitat o posesie utilă (continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar), timp de 10 ani, fiind îndeplinite cerințele prevăzute la art.1847 C.civ. coroborate cu art.1895 C.civ. privind joncțiunea posesiilor.

Dar, prescripția achizitivă reprezintă o veritabilă sancțiune împotriva proprietarului nediligent care s-a desesizat de bunul său mai mult timp, permițând astfel folosirea acestuia de către uzucapant.

S_____ R____ prin Ministrul Finanțelor publice nu a avut niciodată calitatea de proprietar sau succesor al foștilor proprietari ai imobilului în litigiu, astfel cum rezultă din succesiunea actelor ce au determinat folosința ternului de către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe, la data de 11.06.2015 a declarat apel pârâtul C________ G______ al M___________ București care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 01.07.2015.

În motivarea apelului său, apelantul – pârât a arătat că hotărâre de fond este criticabilă în primul rând sub aspectul nemotivării acesteia în ceea ce privește constatarea dreptului reclamantei asupra imobilului în litigiu.

Reclamanta au dovedit doar faptul ca a exercitat elementul corpus, dar nu a reieșit din probatoriul administrat si faptul ca folosința exercitata asupra bunului litigios s-a făcut sub nume de proprietar.

Mai mult decât atât însăși reclamanta a admis, lucru care reiese si din adresa emisa de DVBL sector 2 - fila 160- ca pentru terenul asupra căruia solicita constatat uzucapiunea plătește TAXA DE FOLOSINTA conform declarației fiscale a reclamantei,

Apreciază total eronate argumentele instanței de judecata din considerentele hotărârii, câtă vreme neîndeplinirea acestei condiții nu poate duce potrivit legii la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, posesia nefăcându-se si sub nume de proprietar, ci doar in calitate de detentor precar.

Așadar, consideră ca folosința exercitată asupra bunului nu s-a făcut sub nume de proprietar, iar pe parcursul timpului nu s-a intervenit precaritatea în posesie conf.art.1857 C.civ. si ca atare posesia exercitata de către reclamanta nu a fost lina utilă pentru a prescrie achizitiv bunul.

Reclamanta este doar detentor precar al bunului, ea a cunoscut cine este proprietarul bunului, si plătește taxa la stat pentru acest teren.

In sensul art. 1846 Cod civil, orice prescripție este întemeiată pe faptul posesiei, iar pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate art. 1847 Cod civil prevede condițiile pe care trebuie să le îndeplinească posesia, adică să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. Lipsa oricăreia din aceste calități face ca posesia să fie viciată și, deci, nu ar duce la dobândirea proprietății indiferent de perioada de timp cât a fost exercitată.

Posesia este exercitată sub nume precar atunci când îndeplinește cerințele art.1853 Cod civil, adică este exercitată în calitate de locatar, depozitar sau asupra bunului altuia cu îngăduința acestuia, ceea ce face ca precaritatea să echivaleze cu însăși lipsa posesiei. Deținătorii unui asemenea imobil dețin bunul în baza unui titlu, fiind deci obligați să îl restituie. Această obligație împiedică pe deținătorii bunului să aibă animus dornini și, în consecință, să prescrie proprietatea. Numai în situația în care posesia precară a fost intervertită în vreunul din cazurile reglementate de alt.1858 C. clv, devine utilă și, prin urmare, aptă de a duce la constatarea proprietății, dacă este exercitată în termenul prescris de lege.

Pentru ca posesia îndelungată a unui imobil să își producă efectul achizitiv prevăzut de lege, este necesar ca această posesie să îndeplinească toate cerințele prev. de art.1847 Cod civil, respectiv să fie continua, neîntreruptă, netulburata, publica și sub nume de proprietar, iar exercitarea sub nume de proprietar a posesie trebuie să fie neechivocă,

Potrivit prevederilor art. 256 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal „(3)Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date in administrare ori în folosință, se stabilește laxa pe teren care reprezintă sarcina fiscale, a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe teren", coroborat cu art. 257 lit. h) "Impozitul pe teren nu se datorează pentru: .. b) orice teren al unui cult religios recunoscut de lege și al unei unități locale a acestuia, cu personalitate juridică;" rezulta ca reclamantul a încetat că mai posede sub nume de proprietar deoarece locațiunea prin esența sa este o deținere pentru altul, iar nu pentru sine, nefiind îndeplinită așadar condiția prevăzută de lege cu privire la posesia sub nume de proprietar și lipsind elementul intențional al posesiei păstrat cu denumire de dreptul roman – animus domini, animus sibi habendi.

În speță, hotărârea pronunțată in soluționarea fondului nu conține argumentele de fapt si de drept care au justificat adoptarea acestei soluții, neputându-se retine în opinia apelantului, ca si temei al obligației instituita faptul ca dispozițiile generale ale art.1847 si 1895 Cod civil fără a verifica incidenta acestora in cauza dedusa judecății..

In opinia sa, este inexistentă motivarea instanței de fond in ceea ce privește constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune in contradictoriu cu instituția apelantă în condițiile in care din istoricul actelor nu reiese nici un moment ca terenul in discuție a fost in proprietatea municipalității cu atât mai mult cu cat Ministerul Transporturilor emite un Certificat de atestare fi dreptului de proprietate asupra terenurilor din prezenta speța – fila 15 - _________ nr.0349. Nu ne putem imagina modalitatea in care se poate face acest lucru fără a avea in patrimoniu terenurile respective prin urmare instanța nu a cercetat sub aspectul modalității de intrare in patrimonial acestui minister a suprafeței de 16.953 mp. Este vorba de întreg terenul , - terenul inițial, înainte de lotizări.

Prin urmare consideră ca nu are calitate procesuala pasiva in aceasta cauza iar din probele administrate nu a reieșit acest aspect.

Instanța de judecata a constatat dreptul de proprietate al reclamantei in contradictoriu cu apelantul fără a analiza in raport de obiectul cauzei, probatoriul administrat si dispozițiile legale in materie calitatea procesuală pasivă a municipalității.

Astfel, uzucapiunea este o sancțiune ce operează împotriva proprietarului nediligent.

Așadar, pentru ca reclamanta sa poată solicita constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiunea in contradictoriu cu apelantul trebuia sa facă mai întâi dovada ca municipalitatea este proprietarul nediligent al imobilului in litigiu.

Calitatea procesuala pasiva presupune, existența unei identități între persoana pârâtului si cel obligat in acel raport juridic, ceea ce nu se regăsește in speța, ca atare legitimitatea procesuală pasiva a municipalității nu poate fi justificata nici pe considerente de opozabilitate si nici prin raportare la dispozițiile Legii nr.215/2001.

Pe de alta parte pentru a constata dreptul de proprietate al reclamantei trebuie îndeplinite cumulativ condițiile impuse de dispozițiile art.1846 si urm C.civ. si art.1890 Cod civil, fiind necesar ca reclamanta sa. dovedească existenta unei posesii utile a bunei credințe si a termenului cerut de lege.

Conform art.1847 C.civ., este considerata utila posesia continua neîntrerupta netulburata, publica si sub nume de proprietar exercitata cu buna credința, iar termenul cerul de lege pentru a prescrie este de 30 de ani.

Potrivit dispozițiilor art.1846 C.civ.este deținerea unui lucru posesia exercitata de apelant sau de altul in numele său asupra uni lucru în cazul de față duși s-a folosit terenul timp de 30 de ani reclamanta nu a exercitat o posesie in sensul legii fiind doar detentor precar. Pentru a exista posesia persoana care o invocă trebuie să dovedească că întrunește ambele elemente ale posesiei, respectiv animus și corpus.

În altă ordine de iedei, instanța de judecata, in considerentele hotărârii pronunțate pe lângă prezentarea situației de fapt, face trimitere la texte de lege dar care nu justifica legalitatea si temeinicia soluției pronunțate.

In considerentele hotărârii ca si in dispozitiv instanța de judecata doar dispune, fără a arata care sunt motivele de fapt si de drept care au format convingerea acesteia.

Așadar, este lesne de observat ca motivarea lipsește cu desăvârșire, considerentele hotărârii fiind practic un dispozitiv mai pe larg, pentru ca motivarea in fapt si in drept este inexistentă.

Instanța nu face nici un fel de precizare, cu toate că retine in considerente, că s-a întâmplat cu o porțiune de 91 mp (lipsa) care rezulta dintr-o simpla adunare aritmetica a suprafețelor din lotul 2.

Astfel instanța retine ca din fișele fiscale, fila 56, si din măsurătorile din 2011 suprafața totala a lotului 2 este de 8.989 mp (7825,73 mp suprafața întabulata plus 1072,27 mp suprafața suplimentara) ori un simplu calcul matematic, așa cum a precizat anterior lasă nemotivata o suprafața de 91 mp.

In ceea ce privește cheltuielile de judecata stabilite in sarcina CGM si a Primăriei M___________ București in principal solicita respingerea acestora ca neîntemeiate in contextual inexistenței culpei procesuale pentru motivele enunțate anterior iar in subsidiar reducerea acestora.

Pentru aceste motive, apelantul – pârât solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate și în principal, respingerea acțiunii in ceea ce privește instituția apelantă ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă si in subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

In drept au fost invocate dispozițiile art. 289-292 pct.9 Cod procedură civilă.

La data e 17.09.2015 intimata – reclamantă ______________________ a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat.

În motivarea întâmpinării, intimata – reclamantă a arătat următoarele:

Din lectura acestui apel transmis prin fax si parțial ilizibil, făcând eforturi sa înțelegem firul logic al expunerii, am reușit sa înțelegem ca apelantul critica hotărârea pronunțata pentru doua motive principale:

a) s-a concluzionat in mod greșit ca apelantul ar avea calitate procesuala pasiva;

b) sentința este nemotivata sub aspectul constatării dreptului reclamantei asupra imobilului in litigiu.

Față de aceste susțineri, facem următoarele precizări punctuale.

a) Menținându-si poziția vădit nediligenta, reflectata si in modalitatea in care apelantul a înțeles să-și apere poziția procesuala (lipsa la toate termenele de judecata si neadministrarea niciunei probe), CGMB ridica instanței de control judiciar problema inexistentei vreunui titlu de proprietate al municipiului București asupra bunului in litigiu.

Se afirma negru pe alb ca « din istoricul actelor nu reiese niciun moment ca terenul in discuție a fost in proprietatea municipalității », motiv pentru care in litigiul de fata având ca obiect uzucapiunea, apelantul nu are calitate procesuala pasiva.

Ne vedem nevoiți sa explicam clar si proprietarului nediligent, o data in plus, ca bunul inițial in suprafața de 16.935,52 mp a aparținut Întreprinderii de Transport București (ITB). Întreprinderea de Transport București a luat naștere prin transformarea Întreprinderii de Transport din Capitala in anul 1949 (fosta Societate de Transport București înființata in 1909).

Întreprinderea de Transport București a ființat sub aceasta denumire, in administrarea municipalității până in anul 1990, când s-a constituit Regia Autonoma de Transport București - RA in baza Deciziei PMB nr. 1179/10.12.1990. Iată deci, cum in mod surprinzător pentru apelant, capătă contur din ce in ce mai pronunțat calitatea procesuala pasiva evidentă a apelantului.

Reamintește ca in anul 1988, ITB a aprobat cererea de transfer a unui fond fix in suprafața de 16.935,52 mp(cuprinzând si terenul in litigiu) formulata de către lTAC -Transcom (antecesorul nostru) si a emis nota de transfer nr.xxxxxxxx.01.1998, imobilul fiind scos din evidenta contabila a ITB.

Ulterior, ITAC - Transcom a fost reorganizat, luând naștere ________________________ SA, cu sediul in __________________, conform HG xxxxxxxxx (poziția 223).

La 06.08.2003, ________________________ SA încheie un Act de dezmembrare a imobilului (autentificat sub nr.739/06.08.2003 de Birou Notarial Confides si emis in baza Hotărârii Consiliului de Administrației al ________________________ SA NR.1/21.07.2003) in 2 loturi: Lotul nr.1, cu nr. Cadastral xxxxxx, cu suprafața de 4720, 15 mp si Lotul nr.2, cu nr. cadastral 1870/2, cu suprafața de 7825,73. Ca urmare a divizării ________________________ SA, Lotul, nr. 2 în suprafață de 7825,73 mp a fost transferat în patrimoniul ___________________ SRL, care a devenit ______________________ urmare a fuziunii prin absorbție.

Istoricul proprietății este mai mult decât clar iar evidenta poziție procesuală incorecta a apelantului nu face decât sa sublinieze justețea susținerilor sale, întemeiate pe

probatorii mai mult decât concludente și necesitatea respingerii excepției calității procesuale pasive invocate de către apelant cu vădita rea credința.

b) Cu privire la pretinsa nemotivare a instanței de fond, subliniază ca modalitatea in

care hotărârea a fost redactata si argumentata este, in opinia sa, mai mult decât clara, logica si fundamentata in fapt si in drept.

Instanța de fond a analizat cu atenție istoricul proprietății, succesiunea în timp a actelor juridice relevante, si a conferit o interpretare corecta si argumentata a parcursului juridic al bunului imobil, cu consecința constatării intervenirii prescripției achizitive.

________________ dovedit si instanța a reținut in mod corect, ca sunt întrunite cumulativ condițiile pentru a opera joncțiunea posesiilor, autorii săi exercitând o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică si sub nume de proprietar.

Termenul prevăzut de arte 1895 C.civil este de mult împlinit, iar modalitatea in care intimata reclamanta din prezenta pricina a devenit succesor in drepturi cu privire la bunul in litigiu este clara si dovedita cu înscrisuri (inclusiv emanând de la apelanti).

Instanța de fond a apreciat in mod pe deplin justificat ca stăpânirea bunului s-a realizat în tot acest interval cu bună credință, în sensul arte 1898 Cod civil, în mod continuu, neîntrerupt, public, pașnic, netulburați și sub nume de proprietar.

Posesia a fost publica si nu c1andestina, existând semne aparente ale posesiei, iar terenul a fost înregistrat pe numele reclamantei in evidentele fiscale, achitându-se la zi sarcinile fiscale aferente. Nu a existat nicio tulburare a posesiei si nu se regăsește nici o proba la dosarul cauzei in sensul ca reclamanta a exercitat posesia pentru altul si niciun element care sa conducă la concluzia existenței vreunor litigii cu referire la imobilul din _______________, actualmente _________________ A, instanța făcând in mod judicios referire si la înscrisurile transmise chiar de către P_______ M___________ București in acest sens.

Caracterul absolut formal, lipsit de orice substanța, al acestui apel, care nu este susținut prin niciun fel de dovada, nu necesita, in opinia sa, mai multe comentarii.

Apelantul nu aduce niciun fel de element nou. doveditor, in susținerea poziției sale procesuale, nu se prezintă la termenele de judecata si nu face decât afirmații generale, care nu au absolut nicio substanța.

De cealaltă parte, reclamanta, care de ani de zile încearcă sa își soluționeze aceasta situație litigioasa, cheltuind resurse însemnate pentru lămurirea situației, achitând taxe si impozite, realizând expertize, făcând adrese si demersuri in justiție, si-a dovedit pe deplin pretențiile prin actele aflate la dosarul cauzei, prin susținerile orale si notele scrise depuse in fata instanței de fond.

Considera ca față de aceste împrejurări, Tribunalul București a dat o soluție pe deplin corectă si motivată, neexistând absolut niciun considerent pentru care aceasta trebuie desființata.

Constatându-se legal investită și competentă să soluționeze calea de atac promovată, Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, apreciază că apelul este fondat pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de, dispozițiile art 304 cod procedură civilă din materia recursului, care stabilesc în mod expres și limitativ, cazurile de modificare respectiv de casare a hotărârii recurate exclusiv pentru motive de nelegalitate, dispozițiile art 295 cod procedură civilă, în alineatul 1 permit instanței de apel să examineze cauză, în limitele criticilor invocate prin cererea de apel atât din punct de vedere al situației de fapt cât și din punct de vedere al aplicării legii iar în alineatul 2 dau posibilitatea instanței să refacă probatoriul administrat în primă instanță și să administreze probe noi dacă consideră necesar.

Pe cale de consecință, apelul este reglementat ca o cale de atac ordinară devolutivă, spre deosebire de recurs, în sensul că provoacă o nouă judecată în fond, astfel că organul judiciar în apel este îndrituit să reexamineze probatoriul administrat în fața instanțelor de fond și poate modifica situația de fapt reținută, exercitând atât un control de legalitate cât și de temeinicie asupra soluției apelate.

Examinând cererea de apel, Curtea constată că pârâtul a criticat soluția primei instanțe sub aspectul îndeplinirii condițiilor legale ale uzucapiunii, apelantul susținând totodată și nemotivarea de către instanța de fond a constatării dreptului reclamantei asupra imobilului în litigiu, precum și sub aspectul calității procesuale pasive a apelantului.

Pornind de la situația de fapt, astfel cu rezultă din materialul probator administrat în dosar, Curtea reține că la nivelul anului 1988 Întreprinderea de Transport București( ITB) a transferat în patrimoniul ITAC Transcom suprafața de teren, care la rândul ei a transferat ___________________ de teren de xxxxx mp, alături de un alt lot de teren în suprafață de xxxxx mp, așa cum relevă procesul verbal de predare primire datat 26 03 1991 și actul adițional la acest protocol încheiat la aceeași dată. Din situația privind stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul societății comerciale cu capital de stat din incinta _______________, societate denumită ________________________ SA reiese că suprafața deținută în baza titlului este de xxxxx mp, iar cea rezultată din măsurătorile topografice este de xxxxx mp, tabelul întocmit la finalul acestei situații evidențiind că aceasta este suprafața necesară obiectului de activitate. La data de 30 11 1994 se emite, de către Ministerul Transporturilor, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în favoarea ________________________ SA pentru suprafața de xxxxx mp. Așa cum a relevat documentația cadastrală premergătoare emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, s-a dedus din suprafața inițială o suprafață de teren ce reprezintă zona de protecție dispusă de-a lungul malului lacului tei, pe o lățime de 5m. La nivelul anului 2003, ________________________ SA a procedat la dezmembrarea terenului, obiect al certificatului de atestare a dreptului proprietate în 2 loturi de teren în suprafață de 4720 mp și respectiv 7825 mp, fiecare lot având o ________ construcții și alte dotări și utilități edificate. În același an are loc prima divizare a ________________________ SA prin crearea a două noi societăți comerciale: ________________, care a preluat lotul I, format din terenul în suprafață de 4720 mp și ________________. În anul 2006, ________________________ SA este supusă pentru a doua oară unui proces de divizare, în urma căruia au luat ființă alte două societăți comerciale: ______________________ și ___________________ SRL, care preia terenul în suprafață de 7825 mp, obiectul al celui de-al doilea lot constituit în urma dezmembrării. Coroborând susținerile reclamantului cu materialul probator existent la dosar în cele două faze procesuale, se ajunge la concluzia că în cadrul măsurătorilor inițiale zona de protecție a lacului T__ a fost supradimensionată, în sensul că a fost calculată la o lățime de 11m în loc de 5m, cât ar fi trebuit potrivit dispozițiilor legale, astfel că rezultă o suprafață excedentară de 1072 mp, care se impune a fi adăugată la suprafața lotului II de 7825 mp, totalizând o suprafață de 8898 mp. Așa cum se contestă în conținutul actului adițional la protocolul de predare primire încheiat la data de 24 12 2008, de la data autentificării( 24 12 2008), ___________________ SA are în posesie întreaga suprafață de teren de 8898 mp. În actul adițional respectiv se arată că societatea mamă ________________________ SA cesionează către ___________________ SA toate drepturilor ce decurg din demersurile realizate în vederea reglementării situației juridice a terenului, în condițiile în care, se mai specifică în actul adițional, că în urma actualizării documentației cadastrale a rezultat o suprafață de teren mai mare de 8898 mp.

În privința modalităților de reglementare a situației juridice a terenului, reprezentat de lotul II, pe care reclamanta le-a inițiat, Curtea consideră relevantă corespondența purtată cu Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară București, prin care reclamanta, după expunerea situației de fapt, solicita relații suplimentare cu privire la documentația ce trebuie întocmită pentru finalizarea intabulării fâșiei de teren de 6m lățime, excedentare zonei legale de protecție, în sensul că este necesare întocmirea unei documentații de rectificare a suprafeței de teren sau , conform Ord 634/2006 sau se impune realizarea unei documentații conforme HG 834/1991, urmând procesul specific de întocmire și avizare. Practic, relațiile suplimentare solicitate de reclamante sunt de natură să evidențieze două modalități de reglare a situației porțiunii de teren excedentare zonei de protecție, reprezentate pe de o parte de remedierea documentației cadastrale, prin rectificarea suprafeței terenului supus intabulării, iar pe de altă parte de întocmirea unei documentații specifice emiterii unui nou certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, în condițiile HG 834/1991. Prin răspunsul furnizat de OCPI București, se arată că se admit ambele soluții prezentate de reclamantă pentru intabularea fâșiei de teren, limitrofe zonei de protecție a lacului T__, se recomandă a doua variantă, ce presupune obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Practic, chestiunea de drept ce trebuie tranșată în privința situației juridice a acestei porțiuni de teren excedentare zonei de protecție a lacului și care formează obiectului litigiului dedus judecății în prezenta cauză, constă în a stabili dacă titlul de proprietate de care se prevalează reclamantă ( certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor) a fost emis în considerarea și a acestei suprafețe de teren sau nu. Altfel spus, trebuie clarificat dacă certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor constituie titlu de proprietate și în privința acestei porțiuni de teren, fiind doar o chestiune de rectificare a suprafeței în documentația cadastrală, astfel încât să fie posibilă intabularea sau reclamanta este lipsită de titlu de proprietate asupra acestei suprafețe de teren( având doar posesia de fapt a terenului), iar pentru a-și procura unul trebuie să urmeze procedura de obținere a unui nou certificat de atestare a dreptului de proprietate.

Examinând considerentele sentinței civile nr 1994/2007 a Tribunalului București, rămasă definitivă și irevocabilă, prin respingerea recursului, prin decizia civilă nr 2089/2007 a Curții de Apel București, Curtea constată că această problemă a fost tranșată cu putere de lucru judecat, în sensul că s-a reținut calitatea reclamantei de proprietar asupra suprafeței de teren, obiect al documentației supuse avizării (reprezentând terenul dintre limita corpului de proprietate și limita legală de 5m de la suprafața lacului) dovedită prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate _________ nr 0349/30 11 1994 de către Ministerul Transporturilor în baza HG 834/1991. Tribunalului mai arată faptul că la întocmirea ulterioară a documentației cadastrale s-a constatat că fâșia de delimitare este mai lată, respectiv excedentară, astfel cum rezultă din ultimele măsurători efectuate cu mijloace moderne de măsurare topografică, precizându-se că această suprafață excedentară, neaparținând domeniului public, apare ca fiind proprietatea reclamantei, care a obținut avizul tuturor autorităților implicate în cauză.

Din această perspectivă, Curtea constată că reclamanta are un titlu de proprietate pentru suprafața de teren pentru care solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, ceea ce dovedește caracterul nefondat al prezentului demers judiciar, deoarece, apare lipsit de logică juridică ca proprietarul unui teren să încerce să-și uzucapeze propriul imobil. Uzucapiunea, ca mod originar de dobândire a proprietății presupune posesia utilă exercitată asupra unui imobil pe durată prevăzută de lege, cu precizarea că posesie trebuie înțeleasă ca o situație de fapt, care nu are corespondent în privința situației de drept, această corespondență obținându-se abia în momentul în care organul judiciar constată că stăpânirea de fapt a imobilului a persistat, în mod util, în timp suficient de mult, astfel încât legea să-i conferă efecte juridice, prin recunoașterea calității de proprietar în favoarea posesorului uzucapant și în detrimentul adevăratului proprietar nediligent. Pornind de la cele statuate cu putere de lucru judecat prin hotărârea judecătorească anterior examinată, Curtea concluzionează că nu este îndeplinită condiția premisă a uzucapiunii și anume posesia unui bun imobil ca simplă stare de fapt, lipsită de suport în drept, în condițiile s-a recunoscut calitatea reclamantei de proprietar al porțiunii de teren, excedentare zonei de protecție a lacului.

Curtea consideră necesar să facă câteva considerații suplimentare cu privire la îndeplinirea cerințelor legale ale uzucapiunii în ipoteza în care nu s-ar reține calitatea reclamantei de proprietar al acestei fâșii de teren, în temeiul titlului pe care îl deține, potrivit construcției juridice elaborate de reclamant.

Deși terenul a fost transferat în patrimoniul ITAC Transcom în anul 1988, având în vedere legislația existentă anterior Revoluției din 1989, cu privire la dreptul proprietate( în sensul că statul era titularul acestui drept, iar întreprinderile și alte unități economice de stat erau titularii unui drept de administrare, respectiv de folosință, în scopul realizării activității), precum și faptul că certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis abia în anul 1994, ceea ce marchează momentul de când stăpânirea fâșiei de teren ar fi început să se realizeze sub nume de proprietar, Curtea constată că termenul de 30 de ani al uzucapiunii de lungă durată nu ar fi împlinit. Curtea subliniază că nu este incidentă nici instituția uzucapiunii de scurtă durată, deoarece reclamanta nu poate dovedi existența unui just titlu, în condițiile în care se acceptă ipoteza potrivit căreia certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu a produs nici un efect juridic în privința suprafeței de teren în litigiu.

Prin cererea de apel pârâta a mai invocat faptul că reclamanta nu ar putea fi considerată posesor al terenului ci doar detentor precar, în condițiile în care din declarația fiscală a acesteia rezultă că plătește taxă de folosință aferentă terenului în litigiu. Curtea apreciază că proba de care se prevalează apelantul este de natură să susțină concluzia acestuia referitoare la calitatea de detentor precar a reclamantei, în condițiile în care în declarația fiscală( comună atât pentru impozitul aferent terenului, sarcină a proprietății cât și pentru taxa pe terenul deținut cu titlu precar) se menționează ambele suprafețe de teren, atât cea de 8608 mp pentru care reclamanta a reușit să obțină intabularea în cartea funciară cât și cea de 471 mp, pentru care se solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.

S-a mai invocat prin cererea de apel faptul că instanța de apel nu a motivat sentința apelată. Pentru a răspunde acestui motiv de critică, Curtea pornește în analiza de la faptul că existența unei motivări corespunzătoare se examinează prin raportare la exigențele impuse de dispozițiile art 261 pct 5 cod procedură civilă, care impun instanței să evidențieze motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților. Dând eficiență acestor criterii stabilite de legiuitor, Curtea reține că, pentru prima instanța, motivarea hotărârii trebuie să cuprindă situația de fapt și modul de stabilire a acesteia, precum și aplicarea dispozițiilor legale incidente cu consecințele juridice ce decurg pentru părți, iar pentru instanțele de control judiciar, motivarea hotărârilor trebuie să conțină răspunsul în fapt și în drept pentru toate motivele de critică formulate de părți. De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că motivarea unei hotărâri judecătorești ridică o problemă de conținut, relevantă fiind consistența analizei juridice și pertinența argumentelor aduse de instanță în susținerea soluției pronunțate și nu o chestiune de cantitate. Pe cale de consecință, calitatea unei motivări și implicit respectarea exigențelor impuse de prevederile art 261 pct 5 cod procedură civilă nu este determinată de volumul considerentelor ci de valoarea juridică a argumentelor și de corectitudinea raționamentului care a stat la baza pronunțării soluției. În egală măsură trebuie avut în vedere și faptul că obligația judecătorului de a-și motiva soluția pronunțată, așa cum această obligație este impusă de prevederile art 261 pct 5 cod procedură civilă, presupune necesitatea motivării punctuale a fiecărui capăt de cerere, respectiv de a a fiecărui motiv de critică formulat și nu de a răspunde în detaliu fiecărui argument invocat de părți în susținerea, respectiv în combaterea pretențiilor/criticilor cu care a fost învestită. Esențial este ca instanța de judecată să examineze și să dea un răspuns argumentat problemelor esențiale de fapt și de drept care se pun în cauza dedusă judecății.

Făcând aplicarea acestor aspecte teoretice la speța de față, Curtea reține că sentința atacată a fost redactată cu respectarea acestor cerințe procedurale, instanța de fond soluționând capetele de cerere și răspunzând problemelor cu care a fost investită, cu argumente atât din punct de vedere al situației de fapt cât al aplicării prevederilor legale.

În ceea ce privește chestiunea calității procesuale pasive a apelantului, raportându-ne strict la raționamentul juridic al reclamantei, care solicită constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate cu privire la o porțiune de teren (asupra căreia este, de fapt, proprietar, potrivit celor expuse anterior) și având în vedere că nu s-a invocat și nici nu s-a făcut dovada unui titular al dreptului, Curtea reține că legitimitatea procesuală a apelantului.

Pentru toate aceste considerente, față de prevederile art 296 cod procedură civilă, Curtea va admite apelul va schimba în parte sentința atacată în sensul că va respinge cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, precum și cererea de obligarea a pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată. Se va înlătura obligarea comunicării hotărârii către autoritățile fiscale, precum și către oficiul de cadastru. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În temeiul dispozițiilor art 274 cod procedură civilă, față de soluția ce urmează a se pronunța în cauză, Curtea va obliga reclamanta la plata sumei de 660,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată aferente a căii procesuale a apelului, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar. Se va lua act că intimata reclamantă nu solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelantul – pârât C________ G______ AL M___________ BUCUREȘTI cu sediul București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6 împotriva sentinței civile nr.1389/28.11.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția IV-a Civilă în contradictoriu cu intimata – pârâtă S.C.T__ REZIDENȚIAL S.R.L., cu sediul ales în București, _________________, sector 2 și cu intimații – pârâți S_____ R____ PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, _______________________ Gerota nr.13, sector 2 și P_______ M___________ BUCUREȘTI, PRIN PRIMAR cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6.

Schimbă în parte sentința civilă apelată în sensul că:

Respinge cererea, astfel cum a fost precizată, ca nefondată.

Respinge cererea privind obligarea pârâților C________ G______ al M___________ București și P_______ M___________ București prin Primar G______, la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Înlătură dispozițiile privind comunicarea hotărârii organului fiscal și oficiului de cadastru.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Obligă intimata-reclamantă să plătească apelantului-pârât suma de 660,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Ia act că intimate-reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 06.10.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

I____ S____ C_______ G___

GREFIER

N_______ C_______ I___

Red.I.S.

Tehnored.C.S.(I.S.

6 ex/

T.B.Secția a IV-a Civilă - L.I__ C______