Cod operator: 3171

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA Nr. 5508/2015

Ședința publică de la 22 Aprilie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE M______ N_____

Grefier D____-G________ M____

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanții R_____ D______, R_____ D____ și pe pârât M_________ IAȘI .- PRIN PRIMAR, pârât C________ L____ AL MUNICIPIULUI IAȘI, pârât S_____ R____, având ca obiect uzucapiune.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, pentru a se depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru data de 15.04.2015, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:

INSTANȚA,

Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, notează următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 28 noiembrie 2011 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, reclamanții R_____ D______ și R_____ D____ au chemat în judecată pe pârâții M_________ IAȘI, C________ L____ AL MUNICIPIULUI IAȘI și S_____ R____, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE MUNICIPIULUI IAȘI, solicitând să se pronunțe o hotărâre prin care să se constate că reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului teren, în suprafață de 1900 mp, situat în ______________________________ nr. 35, județul Iași.

În motivarea cererii, s-a arătat că, suprafață de teren pentru care se solicită constatarea dreptului de proprietate a fost stăpânită neechivoc, public, cu bună credință și neîntrerupt, timp de mai bine de 30 de ani. Au arătat că au folosit terenul ca buni proprietari, l-au îngrădit, l-au cultivat, au cules roadele și au efectuat lucrări de consolidare.

În drept, reclamanții și-au fundamentat acțiunea pe prevederile art. 1895, art. 1897, art. 1890 Cod civil și art. 72 din Legea 71/2001.

În dovedirea cererii s-au solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială, expertiza fiind anexată la dosar o schiță a imobilului.

Cererea de chemare în judecată a fost formulată, semnată și susținută în instanță de mandatari avocați C____ C______ și Straciug C______, în baza împuternicirii anexată la fila 6 dosar.

Instanța a stabilit în sarcina reclamantelor o taxă judiciară de timbru în valoare de 1138,8 lei, calculată în raport de expertiza notarilor Publici Iași aferentă anului 2012. Prin încheierea din 20 februarie 2013 a fost admisă cererea reclamanților de acordare a ajutorului public judiciar și s-a dispus scutirea acestora de la plata taxei judiciare de timbru în valoare de 1138,8 lei.

Legal citați, pârâții M_________ IAȘI și C________ L____ AL MUNICIPIULUI IAȘI au formulat întâmpinare, invocând pe cale de excepție lipsa calității procesual pasive, iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată. S-a arătat că în Registrul posesorilor din 1991 ___________________________ înscrisă numita G________ P______ cu suprafața de 100 mp. În drept au fost invocate dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă. În baza art. 242 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. S-a anexat în copie extras din registrul Posesorilor din anul 1991 – fila 15.

DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE MUNICIPIULUI IAȘI a invocat excepția lipsei calității de reprezentare în cauză a STATULUI R____, dar și excepția lipsei calității procesual pasive a STATULUI R____ prin MINISTERUL DE FINANȚE.

În ședința publică din 27 martie 2013, instanța, după ce a pus în dezbaterea orală și contradictorie a părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C________ L____ AL MUNICIPIULUI IAȘI a admis-o, apreciind-o a fi întemeiată, pentru considerentele arătate în încheierea de ședință întocmită. Totodată a admis excepția lipsei calității de reprezentant a DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE MUNICIPIULUI IAȘI pentru S_____ R____. Excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei M_________ IAȘI a fost unită cu fondul.

Prin încheierea din 11 septembrie 2013, instanța a luat act de cererea de renunțare la judecată în contradictoriu cu S_____ R____.

În precizările formulate la data de 06 noiembrie 2013, pârâta M_________ IAȘI a arătat că, în urma verificărilor rolului fiscal a constatat că, în anul 1986, reclamanții au cumpărat de la doamna Ș_____ P_________ suprafața de 308 mp, încheindu-se un înscris sub semnătură privată, prin sentința civilă nr. xxxxx/1994, fiind pronunțată o hotărâre care să țină loc de act autentic. În anul 1999, urmare a unui control efectuat de inspectorii financiari, la adresa din ___________________ A, s-a încheiat o notă de constatare din care rezultă că pe lângă terenul de 308 mp, reclamantul mai folosește suprafața de 650 mp, pentru care acesta își exprimă dorința înscrierii în evidențele fiscale. S-a concluzionat că reclamanții dețin suprafața de 650 mp din aul 1986, nefiind împlinit termenul de 30 de ani., în timp ce pentru diferența de 1350 mp, nu s-a indicat anul începerii posesiei. Au fost anexate în copie înscrisurile depuse la rolul fiscal al imobilului din ___________________ A – sentința civilă nr. xxxxx/1994, nota de constatare și declarația dată de R_____ D______ în anul 1999 – filele 82-84.

La data de 19 martie 2014, reclamanții, prin mandatari avocați au formulat precizări privind obiectul acțiunii, solicitând constatarea dobândirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 2398 mp.

Din oficiu, instanța a solicitat relații Ocolului Silvic Iași – anexate la fila 149 dosar, iar M_________ IAȘI a depus la dosar în copie TP nr. xxxxxx/05.01.2009 (fila 149-152) susținând că imobilul în litigiu este inventariat în domeniul public la Municipiului Iași conform HCL 57/2014 și este administrat de Ocolul Silvic Iași.

În cadrul cercetării judecătorești, a fost administrată proba cu înscrisuri. Au fost audiați martorii A____ G_______ și G________ M_____, a fost întocmit raportul de expertiză topografică de către expertul tehnic desemnat în cauză F_____ L_______, lucrarea fiind anexată la doar – filele 201-240 și avizată de OCPI prin procesul verbal de recepție nr. 606/2015. Deși inițial a fost numit expert tehnic, doamna inginer I___ N_______, instanța a fost nevoită să dispună înlocuirea acesteia, în contextul în care nu a procedat la avizarea lucrării, deși au fost acordate mai multe termene în acest scop. Lucrarea întocmită de expert I___ N_______ este anexată la filele 100-120 dosar, însă această lucrare nu a fost avizată de OCPI, din lipsa diligențelor expertului. Au fost solicitate relații Primăriei Municipiului Iași și OCPI Iași, răspunsurile acestor instituții fiind anexate la filele 63, 65 și 71 dosar.

Analizând înscrisurile administrate ca probă în prezenta cauză prin raportare la dispozițiile legale incidente, precum și la principiile fundamentale de drept civil, instanța apreciază că acțiunea reclamantelor este neîntemeiată, urmând a o respinge, pentru considerentele ce succed.

În fapt, prin sentința civilă nr. xxxxx/07.12.1994, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. xxxxx/1994, a fost admisă acțiunea reclamanților R_____ D______ și R_____ D____, formulată în contradictoriu cu Ș_____ P_________, constatându-se că au dobândit în proprietate, imobilul casă de locuit și teren în suprafață de 308 mp, situat în Iași, ___________________ A, prin cumpărare de la pârâtă. Instanța a pronunțat o hotărâre care să țină loc de act autentic, perfectând vânzarea care a avut loc în anul 1986. Așadar din anul 1986 reclamanții au intrat în stăpânirea suprafeței de 308 mp, constatându-se dreptul lor de proprietate prin sentința civilă nr. xxxxx/07.12.1994.

În anul 1999, urmare a unui control efectuat de inspectorii financiari, la adresa din ___________________ A, s-a încheiat o notă de constatare din care rezultă că R_____ D______ mai folosește pe lângă terenul construit și neconstruit în suprafață de 308 mp, și un teren în folosință în suprafață de 650 mp pentru care își exprimă în scris solicitarea de a fi trecut în evidențele fiscale pentru a plăti impozit pentru el, fără ca înregistrarea în evidențele fiscale să îi conferă drept de proprietate.

În prezent, reclamanții susțin că stăpânesc, în plus față de suprafața de 308 mp, o suprafață de 2398 mp. Din probatoriu administrat în cauză, instanța nu a reușit să stabilească momentul în care a început posesia reclamaților asupra acestei suprafețe de teren. Rezultă că în anul 1986, reclamanții stăpâneau în plus față de suprafața de 308 mp, care a făcut obiectul vânzării cu Ș_____ P_________, 650 mp. Însă, pentru diferența până al 2398 mp, nu s-a făcut dovada începerii posesiei.

Din declarația olografă dată de reclamant la data de 08.06.1999 – fila 82 dosar, instanța reține că în plus față de suprafața de 308 mp, reclamanții mai dețineau în anul 1999 suprafața de 650 mp și nu suprafața de 2398 mp pentru care solicită constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată.

Nu au fost anexate chitanțe de plată care să dovedească achitarea impozitelor de către reclamanți asupra ternului aflat în stăpânirea acestora.

Conform expertizei efectuată în cauză, la data efectuării constatărilor la fața locului reclamanții dețineau în posesie o suprafață de 1737 mp compusă parcelele de teren de 216 mp (CC 3517), 159 mp (A 3518/1), 437 mp (L 3519/1), 166 mp (A 3769/1) și 759 mp (F 3772/1), teren intravilan, îngrădit în totalitate cu gard din scândură pe alocuri având și temelie betonată dar și o suprafață de 212 mp teren extravilan, situat în ________________, imobil îngrădit în totalitate din plasă de sârmă. Imobilul C1 este situat pe suprafața de 141 mp parcelele A 2(3518/1) și F5(3772/1). Pe trei laturi nord – est - vest, terenul se învecinează cu terenul aflat în administrarea Ocolului Silvic Iași.

Conform registrului posesorilor, în anul 1977 parcelele CC 3617, A 3618 și V3619 se aflau în posesia numitului Ș_____ C_________, iar parcelele F3772 și A3769 în anul 1977 se aflau în Administrarea Operativă a Municipiului Iași.

Deși s-a susținut că, parte din imobilul pentru care reclamanții solicită constatarea dreptul de proprietate se află în proprietatea Consiliului L____ al Municipiului Iași, conform titlului de proprietate nr. xxxxxx/05.01.2005, aceste aspecte nu au fost dovedite. Din anexa nr. 1 la Titlul de proprietate nr. xxxxxx/05.01.2015, emis pentru suprafața totală de 384,33 ha, teren proprietatea Municipiului Iași, inventariat în domeniul public al Municipiului Iași potrivit HCL 57/2014 și administrat de ocolul Silvic Iași, rezultă că ____________________ proprietatea Consiliului L____ și nu ___________________ este stăpânită de reclamanți.

Instanța se va pronunța cu prioritate, conform art. 137 Cod procedură civilă asupra excepției lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul M_________ Iași prin Primar, excepție pe care o va analiza unitar în raport de obiectul cererii și pe care o va respinge, având în vedere faptul că, din probele administrate rezultă că terenul, ce face obiectul cererii introductive este situat în intravilanul și extravilanul Municipiului Iași.

În acest context, nu dovedirea dreptului de proprietate al pârâtului, apare determinantă în a stabili calitatea procesual activă, ci faptul că pârâtul chemat în judecată – M_________ Iași - este cel care ar putea invoca drepturi în legătură cu imobilul și ar putea eventual contesta drepturile pretins dobândite de reclamanți.

Instanța va reține și prevederile art. 4 din Legea nr. 213/1998 cu privire la situația în care, nefiind identificată o persoană fizică sau juridică concretă ca titular al dreptului de proprietate cu privire la imobilul ce se uzucapează, bunul se află în domeniul privat al statului. În sprijinul acestei concluzii vin și prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată: „Terenurile situate în intravilanul localității, care au aparținut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fără moștenitori, trec în proprietatea comunei, orașului sau a municipiului, după caz, și în administrarea primăriilor, pentru a fi vândute, concesionate ori date în folosință celor care solicită să-și construiască locuințe și nu au teren, ori pentru amplasarea de obiective social-culturale sau cu caracter productiv, potrivit legii, ori pentru compensările prevăzute la art. 24”. Or, în condițiile în care asupra terenului în litigiu nu a existat nici o manifestare publică a vreunei persoane care să revendice drepturi, în calitate de proprietar sau de moștenitor al proprietarului inițial al terenului, dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată, sunt aplicabile prezentei cauze. Rezultă așadar că reclamantul a justificat calitatea procesuală pasivă a Municipiului Iași prin primar, motiv pentru care instanța urmează a respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.

Mai mult, pârâtul invocă dreptul de proprietate asupra unor parcele din imobilul pentru care reclamanții solicită constarea dreptului de proprietate.

În ceea ce privește fondul cererii însă instanța reține caracterul neîntemeiat al cererii pentru următoarele motive:

Acțiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate, prin efectul prescripției achizitive, nu este o simplă acțiune în constatarea existenței sau inexistenței unui drept, în sensul art. 111 Cod procedură civilă, ci o acțiune cu caracter complex, reprezentând o veritabilă acțiune în realizare, deoarece hotărârea judecătorească are efect constitutiv de drepturi, principalul efect al uzucapiunii, chiar dacă este retroactiv, fiind acela că posesorul devine titular al dreptului de proprietate sau, după caz, al altui drept real asupra bunului posedat în tot timpul cerut de lege. Hotărârea judecătorească pronunțată în soluționarea unei acțiuni având acest obiect este astfel o hotărâre mixtă, care întrunește elemente declarative și elemente constitutive, astfel încât efectele sale se produc atât pentru trecut, dând eficiență unei situații juridice anterioare, cât și pentru viitor, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate.

Urmărind aplicarea legii în timp, față de termenul de prescripție achizitivă invocat și data de la care reclamanții a arătat că acesta ar fi început să curgă, respectând regulile instituite de art. 6 Noul Cod civil , instanța reține că prezenta cerere de uzucapiune urmează a fi analizată în raport de vechea reglementare. Conform art. 6 alin. 4 Cod civil, uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.

Cât privește posesia, în afara dispozițiilor referitoare la unul din efectele acesteia (uzucapiunea), Legea nr. 71/2011 mai prevede, în art. 81, că intervertirea detenției în posesie este supusă legii în vigoare la data apariției cazului de intervertire. Pentru alte aspecte privind posesia, inclusiv alte efecte ale posesiei, se aplică, în baza art. 6 alin. 2 Cod civil, legea în vigoare la data începerii posesiei.

Uzucapiunea presupune dobândirea proprietății sau a altui drept real prin posedarea neîntreruptă a bunului in timpul stabilit de lege. Prin uzucapiune se poate dobândi orice bun imobil aflat in circuitul civil. Condiția de baza a uzucapiunii este posesia neviciată, utilă: continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. Se poate observa că reclamanții înțeleg să se prevaleze de uzucapiunea de lungă durată, de 30 de ani, în care unica obligație impusă de legiuitor este reprezentată de dovedirea posesiei asupra bunului ce se intenționează a fi uzucapat, pe toată perioada cerută de legiuitor. Uzucapiunea este un efect al posesiei și presupune în mod obligatoriu o posesie utilă, neviciată, continuă, publică și exercitată sub nume de proprietar. Legiuitorul a decis că pentru dobândirea proprietății prin uzucapiune se cere doar ca posesia să se exercite public și să îndeplinească totodată celelalte condiții prevăzute de art. 1847 Cod civil, pentru că în acest fel posesia să fie publică, iar proprietarul să poată afla de posesia ce se exercită împotriva sa. Cu toate acestea, este importantă realizarea distincției între posesia îndelungată ce poate sta la baza uzucapiunii și simpla detenție precară (ca de exemplu posesia exercitată în baza unui contract de comodat, închiriere etc.). Astfel, detenția precară ori posesia viciată, oricât de mult ar dura în timp, nu va putea conduce niciodată la dobândirea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii. Mai mult, nu trebuie pierdut din vedere regimul juridic al bunului a cărui proprietate se intenționează a fi dobândită, știut fiind faptul că unul dintre atributele fundamentale ale dreptului de proprietate publică este cel al inalienabilității (în sensul imposibilității de înstrăinare sau dobândire de către un alt proprietar).

Prin definiție, uzucapiunea este acel mod originar de dobândire a proprietății sau a altui drept real asupra unui bun imobil, prin posedarea neîntreruptă a bunului, în termenul și în condițiile prevăzute de lege. În speță, uzucapiunea de 30 de ani presupune îndeplinirea următoarelor condiții: sa existe o posesie de 30 de ani, iar posesia sa fie utilă, adică neviciată. Potrivit dispozițiilor art. 1847 Cod civil, posesia este utilă daca este continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. O condiție primordială a aplicării acestei reguli este cea a existenței unui anumit regim juridic al imobilului (acela de proprietate privată), deoarece uzucapiunea constituie în egală măsură o sancțiunea aplicată de lege împotriva proprietarului nediligent. Sub acest aspect instanța reține că suprafața de 2398 mp ce se solicită a fi uzucapată, situată în ____________________ Iași, nu face parte din domeniul public al statului.

Referitor la faptul posesiei, instanța va reține prezumțiile statuate de art. 1854 Cod civil conform căruia : Posesorul este presupus ca poseda pentru sine, sub nume de proprietar, daca nu este probat ca a început a poseda pentru altul. Reclamanții au arătat că posedă de peste 30 de ani, fără să indice cu exactitate momentul în care au început posesia. Au încheiat „zdelca” cu privire la terenul în suprafață de 308 mp și casa situată pe acesta, în anul 1986, susținând că au stăpânit atâta acest imobil, cât și diferența de 2398 mp, înainte de acest moment, fără însă ca din probele administrate în instanță dă rezulte acest fapt. Nici din declarațiile date de martori, instanța nu a putut stabili momentul în care a început posesia reclamanților. Mai mult instanța a relatat pe larg circumstanțele în care, în anul 1999, reclamantul a declarat că stăpânește, în plus față de suprafața de 308 mp, doar 650 mp.

Posesia presupune un element material concretizat prin actele de stăpânire asupra imobilului și un element subiectiv constând în convingerea posesorului că stăpânește pentru sine, că exercită pentru sine atributele dreptului de proprietate în putere proprie și nu ca urmare a permisiunii acordate de o altă persoană.

În ceea ce privește primul element al posesiei, instanța reține că reclamanții au reușit probarea împrejurării că este întrunită în cauză, însă numai în privința suprafeței de teren de 650 mp, suprafață pentru care, reclamantul în anul 1999 și-a manifestat intenția de a achita impozitele. Pentru suprafața suplimentară identificată de expert, reclamanții nu a făcut în mod convingător dovada faptului că au avut posesia materială asupra acestei suprafețe suplimentare în tot timpul prescris de lege, respectiv 30 ani. Astfel, însuși faptul că reclamantul a introdus acțiunea pentru suprafața de 1900 mp, pentru ca ulterior să realizeze că în fapt deține de peste 30 de ani, în posesie 2389 mp, este îndoielnic, deoarece diferența identificată de expert excede unei simple erori de apreciere, după ce în anul 1999 declara că deține doar 650 mp.

De asemenea, depoziția martorilor audiați nu este de natură a forma convingerea instanței asupra faptului că diferența de teren identificată de expert a intrat efectiv în stăpânirea reclamanților înainte de anul 1977, așa cum s-a susținut. Martorii propuși în susținerea cererii nu au putut lămuri instanța cu privire la momentul în care a început posesia reclamanților asupra întregii suprafețe de teren de 2389 mp. Mai mult, chiar reclamantul în anul 1999, a recunoscut că stăpânește în plus față de suprafața pentru care s-a pronunțat hotărârea care ține loc de act autentic, de 308 mp, doar 650 mp. Instanța nu-și poate explica cum în anul 2012, la data introducerii acțiunii se susține că în stăpânire reclamanții au 1900 mp, și ulterior 2398 mp, în contextul în anul 1999 reclamanții au declarat că stăpâneau doar 650 mp

Așadar, din coroborarea tuturor acestor date, precum și a declarației martorilor audiați în prezenta cauză, nu a rezultat că reclamanții folosesc de 30 de ani imobilul teren, în suprafață de 2398 mp. Deși, reclamații sunt ținuți să probeze momentul începerii posesiei și trecerea unui termen de 30 de ani de la acel moment,aceștia nu au reușit să facă aceste dovezi. În absența singurei condiții solicitate pentru constatarea uzucapiunii de 30 ani, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți.

Față de principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța va lua act că n s-au solicitat cheltuieli de judecată.

În ce privește onorariul cuvenit expertului F_____ L_______, instanța reține că acesta a fost în totalitate achitat, conform chitanțelor aflate la filele 190 – în valoare de 500 lei și 250 – în valoare de 983 lei, așa cum a fost stabilit prin încheierea din 04 martie 2015, o copie a încheierii și chitanțelor de plată urmând a fi înaintată la către Biroul L____ de Expertize Tehnice din cadrul Tribunalului Iași.

Pentru lucrarea întocmită de expert I___ N_______, instanța a stabilit prin încheierea din 04 martie 2015 un onorariu definitiv în valoare de 800 lei, fiind achitat conform chitanțelor anexate la dosar – filele 70 – în valoare de 500 lei și 253 – în valoare de 300 lei, o copie a încheierii și chitanțelor de plată urmând a fi înaintată la către Biroul L____ de Expertize Tehnice din cadrul Tribunalului Iași.

Reținând că prin încheierea din 20.02.2013 reclamanții au fost scutiți de la plata taxei de timbru în valoare de 1138,28 lei, iar dispozițiile art. 18 OUG 51/2008 nu pot fi aplicate în cauză, instanța va reține în sarcina statului taxa judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Constată că prin încheierea din data de 27 martie 2013 a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei C________ L____ AL MUNICIPIULUI IAȘI și în consecință va respinge acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta C________ L____ AL MUNICIPIULUI IAȘI cu sediul în Iași, ____________________ și Sfânt nr. 11, județul Iași, ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesual pasivă.

Constată că prin încheierea din 11 septembrie 2013 instanța a luat act de cererea de renunțare la judecată în contradictoriu cu S_____ R____.

Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei M_________ IAȘI, ca fiind neîntemeiată.

Respinge, acțiunea civilă promovată de către reclamanții R_____ D______ și R_____ D____, cu domiciliul în Iași, ___________________, județul Iași în contradictoriu cu pârâta M_________ IAȘI PRIN PRIMAR, cu sediul în Iași, ____________________ și Sfânt nr. 11, județul Iași, ca fiind neîntemeiată,.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Taxa judiciară de timbru în valoare de 1.138,28 lei, de la plata căreia reclamanții au fost scutiți prin încheierea din data de 20 februarie 2013, rămâne în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2015.

Președinte, Grefier,

M______ N_____ D____-G________ M____

Red./tehnored. M.N./ M.D.G.

7 ex/ 10.07.2015