Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 26 Martie 2015

PREȘEDINTE – D________ I____

JUDECĂTOR – D______ C_____

JUDECĂTOR – T_________ DOINIȚA

GREFIER – I_____ G_______

DECIZIA CIVILĂ Nr. 373/2015

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către M_________ Iași Prin Primar împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 09.10.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimații Armașoiu D__, C________ L____ Iași, având ca obiect uzucapiune.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.

Procedura este completă.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 05 martie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 12 martie 2015, 19 martie 2015 și apoi pentru azi când,

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, notează următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 04 aprilie 2012, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, reclamantul A_______ D__ a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele M_________ IAȘI PRIN PRIMAR și C________ L____ IAȘI, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 356,77 mp, situat în Iași, __________________, prin joncțiunea posesiilor.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că este moștenitorul legal și succesor universal al defunctei A_______ A_____ conform certificatului de moștenitor nr. 74/15.05.2003, eliberat de BNP S____ B______. Terenul a fost stăpânit din anul 1937 de bunicii săi R_____ C_________ și R_____ P______, posesia fiind continuată de mama reclamantului, A_______ A_____, după decesul acesteia terenul fiind stăpânit de reclamant. A menționat că a achitat impozitele asupra terenului.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1846 și urm. Cod civil, art. 112 Cod procedură civilă.

Prin sentința civilă nr. xxxxx din 9.10.2013 Judecătoria Iași a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C________ L____ IAȘI cu sediul în Iași, ____________________ și Sfânt, județul Iași.

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M_________ IAȘI – prin Primar, cu sediul în Iași, ____________________ și Sfânt, județul Iași, ca neîntemeiată.

A admis acțiunea formulată de reclamantul A_______ D__, domiciliat în Iași, _________________, județul Iași, în contradictoriu cu pârâta M_________ IAȘI – prin Primar, cu sediul în Iași, ____________________ și Sfânt, județul Iași.

A constatat că reclamantul a dobândit prin uzucapiune de 30 de ani dreptul de proprietate cu privire la imobilul, teren, în suprafața de 357 mp, situat în intravilanul municipiului Iași, __________________, județul Iași, având următoarele vecinătăți: la nord – nr. cad. xxxxx, la est – ____________________ – C____ G_______, iar la vest – P____ I__ și T______ V_____ (conform schiței întocmite de expert tehnic judiciar G_______ C_________).

A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

A reținut instanța de fond următoarele considerente:

Analizând prioritar excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C________ L____ AL MUNICIPIULUI IAȘI, excepție de fond, absolută și peremptorie, invocată de pârâta la 15 mai 2013, instanța o apreciază a fi întemeiată, urmând a o admite, pentru considerentele ce succed.

Calitatea procesuală presupune existența unei identități între părțile din procesul civil și persoanele implicate în raportul juridic dedus judecății. Astfel, reclamanta trebuie să coincidă cu titularul dreptului afirmat, iar pârâtul, cu cel care este subiect pasiv (obligat) în raportul juridic respectiv. În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare este obligatorie calea justiției, calitatea procesuală pasivă aparține celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea pasivă este a celui față de care se poate realiza interesul respectiv. Sarcina justificării calității procesuale active și a celei pasive în procesul civil revine reclamantului, iar instanța este datoare, odată sesizată, să verifice ambele calități.

În drept, uzucapiunea reprezintă un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui imobil ca efect al unei posesii îndelungate, după perioada și în condițiile prevăzute de legiuitor. Uzucapiunea apare astfel ca o sancțiune aplicată unui proprietar nediligent care a lăsat bunul său imobil în proprietatea unei alte persoane, o durată semnificativă de timp, dezinteresându-se de soarta acestuia.

Conform dispozițiilor generale în materie de uzucapiune, aceasta poate fi opusă doar adevăratului proprietar, care a lăsat o altă persoană să posede bunul său în condițiile și în termenul prevăzut de lege. Întrucât reclamantul este cel care promovează acțiunea, acesta stabilește cadrul procesual, în concordanță cu dispozițiile art. 112 pct. 1 din Codul de procedură civilă, trebuind să dovedească existența calității procesuale pasive în persoana pârâtului, respectiv adevăratul proprietar în materia uzucapiunii. Verificarea calității procesuale pasive în persoana pârâtului are prioritate în raport de orice aspecte legate de fondul cauzei.

În fapt, prin prezenta acțiune, reclamantul a solicitat instanței să constate că a devenit proprietar asupra suprafeței de 356,77 mp teren situat în Iași, __________________, prin efectul uzucapiunii de lungă durată.

În ceea ce privește pe pârâtul C________ L____ AL MUNICIPIULUI IAȘI, instanța apreciază că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză. În acest sens, instanța reține dispozițiile art. 21 din Legea nr. 215/2001, modificată, dispoziții ce fac o clară distincție între autorități publice și unități administrativ teritoriale, acestea din urmă fiind titularele dreptului de proprietate la nivel local. Mai mult, conform art. 36 alin 2 lit. c din același act normativ, consiliul local exercită atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului”. Cum acțiunea în constatarea uzucapiunii trebuie tratată în contradictoriu cu titularul dreptului de proprietate, respectiv unitatea administrativ teritorială, iar consiliul local este o autoritate deliberativă la nivel local, atribuțiile sale fiind exclusiv de administrare a patrimoniului unității administrativ teritoriale, este evident că acțiunea promovată de reclamant vizează în mod direct dreptul de proprietate și nu se încadrează în sfera actelor de administrare.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei M_________ IAȘI, instanța va respinge această excepție ca neîntemeiată. Instanța apreciază, că, în prezenta cauză, are calitate procesuală pasivă pârâta M_________ IAȘI – PRIN PRIMAR, întrucât, pe de o parte, nu rezultă că reclamantul sau autorii săi au dobândit terenul de la un terț (deci nu rezultă că o altă persoană poate fi asimilată proprietarului nediligent față de care să opereze sancțiunea prescripției achizitive), iar pe de altă parte, pârâta M_________ IAȘI – PRIN PRIMAR are atribuții imperativ stabilite de lege și, fiind vorba de un teren ce ar putea aparține domeniului privat, este evidentă identitatea între persoana pârâtei M_________ IAȘI – PRIN PRIMAR și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății, acesta putând contesta dreptul de proprietate al reclamanților, în prezenta cauză.

Reținerea calității procesuale pasive a pârâtei M_________ IAȘI – PRIN PRIMAR se justifică, în drept, pe prevederile art. 21 alin 1 din Legea nr. 215/2001, republicată, a administrației publice locale (conform cărora Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplina și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii), pe cele ale art. 199 din același act normativ (care stipulează: Constituie patrimoniu al unității administrativ-teritoriale bunurile mobile și imobile care aparțin domeniului public al unității administrativ-teritoriale, domeniului privat al acesteia, precum și drepturile și obligațiile cu caracter patrimonial), precum și pe cele ale art. 121 alin 1 și 2 din Legea nr. 215/2001, republicată, a administrației publice locale /care prevăd : (1) Domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri mobile și imobile, altele decât cele prevăzute la art. 120 alin. (1), intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege.(2) Bunurile ce fac parte din domeniul privat sunt supuse dispozițiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel.

În fapt, reclamantul A_______ D__ este unic moștenitor al defunctei A_______ A_____, decedată la data de 24.05.2012. Reclamantul A_______ D__ ocupă în prezent imobilul teren în suprafață totală de 357 mp, situat în intravilanul orașului Iași, __________________, teren identificat prin Planul de amplasament și delimitare a imobilului (fila 66), anexă a raportului de expertiză tehnică judiciară topo-cadastrală efectuat în prezenta cauză de către domnul expert G_______ C_________, teren situat în partea de sud a terenul dobândit în proprietate de mama sa A_______ A_____ prin sentința civilă nr. xxxxx/1993.

Prin certificatul de moștenitor nr. 74/15.05.2003 reclamantul a dobândit în calitate de moștenitor legal imobilul situat în intravilanul municipiului Iași, __________________, județul Iași, compus terenul în suprafață de 360 mp, dobândit de defunctă prin uzucapiune, conform sentinței civile nr. xxxxx/13.12.1993 a Judecătoriei Iași și din una casă de locuit, dobândită de defunctă de la părinții săi R_____ C_________ și R_____ P______ din anul 1956. Diferența de 357 mp, pentru care nu s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate a fost stăpânită de autorii reclamantului de mai bine de 30 de ani, din anul 1935. Conform deciziunii nr. 350 din 15 iulie 1935 a Consiliului Municipiului Iași, instanța reține că autorul reclamantului a cumpărat în anul 1935 suprafața de 355,25 mp teren în cartierul Dr. Brener. În anul 1952 autorul reclamantului, R_____ C_________ a declarat că deține 300 mp teren în __________________, declarație dată pentru stabilirea impozitului. De la data dobândirii posesiei asupra terenului, autorii reclamantului s-au comportat ca proprietari ai întregii suprafețe de teren, situată în intravilanul municipiului Iași, __________________, județul Iași, posesia lor fiind continuată de mama reclamantului A_______ A_____, apoi din anul 2002 până în prezent de către reclamant. Suprafața de 357 mp a fost cuprinsă ca posesie fără acte în documentația înregistrată sub nr. xxxxx/2003, documentație depusă pentru imobilul căruia i s-a atribuit nr. cadastral xxxxx -UAT Iași. Astfel, din depozițiile martorilor audiați în cauză, instanța reține că autorul reclamantului și apoi reclamantul au stăpânit întregul teren în mod public si netulburat, sub nume de proprietar, fără ca suprafața posedată să fi suferit modificări, terenul fiind îngrădit.

În drept, potrivit art. 82 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 dispozițiile art. 930-934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. Cum, în cauza de față posesia a început înainte de data intrării în vigoare a Noului Cod Civil rezultă că vor fi aplicabile speței dispozițiile Codului Civil de la 1864.

Instanța învederează că uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății asupra bunurilor imobile, prin exercitarea unei posesii utile asupra acesteia în termenul prevăzut de lege.

Așa cum rezultă din cele arătate mai sus, reclamantul stăpânește o suprafață suplimentară celei pentru care constatat dreptul de proprietate prin sentința civilă nr. xxxxx/1993, adică o suprafață de 357 mp, identificată prin raportul de expertiză, întocmit de expertul tehnic judiciar G_______ C_________ (filele 60-67), teren situat în intravilanul municipiului Iași, __________________, județul Iași, în prelungirea terenului pentru care s-a obținut în anul 1993 dreptul de proprietate.

Potrivit art. 1890 Cod civil, „Toate acțiunile atât reale, cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a definit un termen de prescripție, se vor prescrie prin 30 de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua credință.” De asemenea, art. 1846 alin. 1 Cod civil dispune că „Orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii.” iar conform art. 1847 Cod civil, „Ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar...” Totodată, potrivit art. 1860 Cod civil, „Orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său.”

Așadar reclamantul invocă dobândirea proprietății prin uzucapiunea de 30 ani, condițiile ce sunt cerute pentru a opera această uzucapiune vizând, potrivit art. 1890 Cod civil doar exercitarea unei posesii utile și în cadrul unui termen de cel puțin 30 de ani. Conform art. 1847 Cod civil pentru a fi utilă, putând duce, așadar, la prescripție, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.

Reclamantul invocă joncțiunea posesiei sale cu posesia exercitată de autorilor săi A_______ A_____, mama reclamantului, respectiv R_____ C_________ și R_____ P______, bunicii reclamantului. O astfel de joncțiune este posibilă, având în vedere că reclamantul a dobândit, pe calea succesiunii legale, posesia asupra imobilului fiind, așadar, succesor în drepturi ale autorului său și, de asemenea, atât autorii reclamantului, cât și acesta din urmă au exercitat o stăpânire de fapt asupra imobilului. Așa cum reiese din depoziția martorilor audiați, atât stăpânirea exercitată de autorii reclamantului cât și de reclamant întrunește cele două elemente ale posesie - corpus și animus, fapt care o transformă într-o veritabilă posesie. Intenția sa de a se comporta public ca proprietar al acestui teren reiese din plata impozitului pe teren.

Caracterul continuu al posesiei presupune ca posesia să fie exercitată în mod regulat, fără intermitențe, raportat la natura bunului imobil ce face obiectul posesiei. Reclamantul, în calitate de posesor actual, beneficiază de prezumția de continuitate și neîntrerupere a posesiei, prevăzută de art. 1850 Cod civil, potrivit căreia dacă posesorul actual probează că a posedat la un moment dat mai înainte este presupus că a posedat în tot timpul intermediar, fără ca aceasta să împiedice proba contrară. Pârâta nu a făcut proba că posesia ar fi avut caracter discontinuu sau ar fi fost întreruptă și, în plus, din declarațiile martorilor rezultă că din anul 1940 bunicii reclamantului, mama reclamantului și apoi reclamantul au exercitat o posesie continuă asupra acestui teren.

Potrivit art. 1851 Cod civil, posesia este tulburată când este fundată sau conservată prin acte de violență în contra sau din partea adversarului. Din declarația martorilor rezultă și caracterul pașnic al posesiei.

Caracterul public al posesiei utile este definit de art. 1852 Cod civil, ca fiind o posesie care nu este exercitată în ascuns de adversarul proprietarului sau în așa fel încât acesta nu ar putea să o cunoască. Or, din depozițiile martorilor rezultă că posesia asupra terenului a fost exercitată în mod public, clandestinitatea fiind foarte greu de conceput în privința bunurilor imobile, acestea fiind susceptibile de posesie ascunsă mai mult teoretic. Instanța reține intenția reclamantului de a se comporta ca proprietar al imobilului, exercitând, așadar, o posesie sub nume de proprietar, confirmată de depoziția martorei audiată și de îngrădirea terenului.

Caracterul neechivoc al posesiei, respectiv că autorii reclamantului și apoi reclamantul a intrat în stăpânirea imobilului cu intenția de a se comporta față de acesta în calitate de proprietar și nu cu intenția de a-l deține pentru altul, este susținut de prezumția relativă de neprecaritate instituită de art. 1854 Cod civil care se coroborează cu atitudinea acestora de a se impune în fața tuturor în calitate de proprietari.

Cu privire la apărările pârâtei instanța reține că acestea nu sunt fondate pentru următoarele motive :

M_________ Iași prin primar nu a făcut dovada atribuirii acestei suprafețe către autorii reclamantului în baza legilor nr. 58 și 59 din 1974. Instanța reține că pârâta a recunoscut posesia exercitată de autorii reclamantului asupra terenului în litigiu, susținând că ar fi stăpânit în calitate de detentori precari, fapt nedovedit în cauză. Așa cum s-a reținut în doctrină, spre deosebire de posesie, care este o stare de fapt, detenția precară este o stare de drept, care rezultă întotdeauna dintr-un raport juridic, detentorul precar exercitând în fapt o putere care are la bază un titlu juridic,care implică recunoașterea dreptului altuia.

Nu este deloc de neglijat nici faptul că terenul în discuție nu figurează în evidențele pârâtului ca bun proprietate publică, deoarece se poate stabili astfel că el nu este insesizabil. Sub acest aspect, pârâtul s-a contrazis, afirmând că terenul nu este inventariat în domeniul public sau privat al municipiului Iași, dar că ar fi fost atribuit autorilor reclamantului în baza legilor 58 și 59 din 1974.

Față de cele ce preced, instanța urmează, în baza art. 1890 Cod civil, coroborat cu art. 111 Cod procedură civilă să admită acțiunea și să constate că reclamantul a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani, prin joncțiunea posesiei sale cu cea a autorilor R_____ C_________ și P______ și A_______ A_____, dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 357 mp, situat în intravilanul municipiului Iași, __________________, județul Iași, având următoarele vecinătăți: la nord – A_______ A_____, la est - _____________________ – P____ I__ și T______ V_____, iar la sud – C____ G_______, teren identificat prin Planul de amplasament și delimitare a imobilului (fila 66), anexă a raportului de expertiză tehnică judiciară topo-cadastrală efectuat în prezenta cauză de către domnul expert G_______ C_________ (raport avizat favorabil de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași prin procesul verbal de recepție nr. 281 din 13 februarie 2013).

În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, făcând aplicarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, instanța a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs M_________ Iași prin primar, formulând următoarele critici:

Hotărârea este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii și a mijloacelor de probă administrate în cauză. Greșit s-a reținut calitatea procesual pasivă a recurentului, prin aplicarea forțată a disp. art. 121 alin 1 și 2 din Legea 215/2001 in relație cu art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Articolele menționate de instanța de fond nu au legătură cu calitatea procesual pasivă. Instanța de fond a prezumat forțat calitatea procesual pasivă a municipiului Iași, nereținând și dispozițiile art. 36 alin 1 din Legea 18/1991 potrivit căruia terenurile aflate in proprietatea statului, situate in intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26, respectiv proprietatea publică și nu privată a unităților administrativ-teritoriale. Urmează a se reține regimul juridic al proprietății publice, prin efectul legii, anume imprescriptibilitatea, insesizabilitatea și inalienabilitatea, regim juridic prevăzut de legea specială privind fondul funciar. Prin urmare, articolele de lege invocate in justificarea calității procesuale pasive nu pot avea aplicabilitate juridică fără efectele art. 26 și art. 36 alin 1 din Legea nr. 18/1991 – lege specială față de articolele de drept comun.

Conform art. 1844 Cod Civil nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie sau printr-o declarație a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată ci sunt scoase afară din comerț.

Greșit a reținut instanța de fond că nu s-a probat calitatea de detentor precar a reclamantului. Instanța de fond a ignorat apărările recurentei potrivit cărora autoarea reclamantului A_______ A_____ a obținut dreptul de proprietate prin prescripție achizitivă pentru suprafața de teren de 360 mp prin Sentința civilă nr. xxxxx/1993 având vecinii menționați pe toate laturile, respectiv la S- proprietatea Calafat, la E- proprietatea R_______, la N- proprietatea T______, și la V- Proprietatea statului. Instanța a reținut atunci pe latura de vest vecinătatea cu proprietatea statului și nu cu autorii numitei A_______ A_____ sau posesia acesteia fără acte.

Loturile in folosință nu erau date cu acte, precum terenurile pe care s-au construit locuințe, dar aceste loturi in folosință aveau ca temei îngăduința statului.

Ca urmare autorii reclamantului au avut calitatea de detentori precari și nu de posesori.

Chiar dacă terenul nu este inventariat scriptic in domeniul privat sau public al Municipiului Iași, in temeiul art. 36 alin 1 din Legea 18/1991 urmează regimul juridic al art. 26 din Legea 18/1991, respectiv domeniul public al unității administrativ teritoriale. Regimul juridic invocat operează prin efectul legii.

Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, cu judecata in lipsă.

Recursul a fost legal timbrat.

Intimatul A_______ D__ a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței. Prin Deciziunea 350/1935 emisă de organele in drept la acea dată din cadrul Primăriei Iași s-a dat acordul pentru vânzarea acestei suprafețe de teren către bunicul său, R_____ C_________. In doctrină se prevede că simpla manifestare de voință in sensul de a contracta produce efecte juridice, prin urmare această deciziune reprezintă just titlu pentru uzucapiune. Având just titlu nu se poate vorbi de o detenție precară, caz in care nu s-ar fi plătit impozit pentru teren. Simpla încasare a taxelor reprezintă recunoașterea calității de proprietar a autorilor reclamantului și a acestuia.

Solicită plata cheltuielilor de judecată de către recurent.

Recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele motive:

Motivul de recurs privind lipsa calității procesuale pasive este nefondat. Argumentarea acestuia prin raportare la disp. art. 26 și 36 din Legea 18/1991, respectiv prin invocarea regimului juridic al terenului ca fiind acela al proprietății publice nu face decât să confirme concluzia instanței de fond potrivit căreia recurentul are calitate procesuală pasivă in cauză.

Motivul de recurs potrivit căruia nu sunt întrunite condițiile uzucapiunii având in vedere calitatea de detentor precar a reclamantului și a autorului său este fondat.

Instanța de fond analizează caracterele posesiei in temeiul căreia reține intervenirea uzucapiunii asupra suprafeței de 357 mp atât prin raportare la conduita reclamantului cât și prin raportare la conduita autorilor săi, stabilind întrunite condițiile pentru joncțiunea posesiilor acestora. Instanța omite să analizeze, însă, efectele sentinței civile nr. xxxxx din 13 decembrie 1993 a Judecătoriei Iași in ceea ce privește posesia pretins a fi exercitată de către autorii reclamantului asupra terenului din _____________________________> Este real ca suprafața de teren pentru care se solicită in prezent constatarea uzucapiunii este distinctă de cea care a făcut obiectul sentinței xxxxx din 13.12.1993. Potrivit acesteia A_______ A_____ a solicitat in contradictoriu cu primarul municipiului Iași să se constate calitatea sa de proprietar prin efectul uzucapiunii asupra suprafeței de 360 mp situată in __________________, suprafață de teren învecinată cu suprafața de teren ce face obiectul acestei judecăți. Aceasta este indicata in sentința numită ca vecinătate la Vest, și se reține in hotărâre ca fiind proprietatea statului. Prin urmare, la data acelei judecăți , in anul 1993, autoarea reclamantului, A_______ A_____, nu invocă întrunirea condițiilor uzucapiunii pentru suprafața de teren aflată la vest, obiect al acțiunii de față, pe care o indică și se reține de instanță ca fiind in proprietatea statului. Așadar, nu putea fi reținută in speță posesia sub nume de proprietar a numitei A_______ A_____, autoarea reclamantului, câtă vreme in propria sa acțiune aceasta nu-și atribuie această calitate, afirmând public (in cadrul unui litigiu) proprietatea statului asupra terenului învecinat la vest cu terenul in suprafață de 360 mp.

Pentru acest motiv, critica recurentului potrivit căreia instanța de fond a reținut greșit joncțiunea posesiilor este întemeiată, autoarea paratului a avut calitatea de detentor precar, deținerea acestui teren nu s-a făcut sub nume de proprietar, potrivit raționamentului expus. Deținerea materială a terenului, oricare ar fi perioada ei, nu poate constitui temei al reținerii uzucapiunii căta vreme nu este dublată și de intenția autorului detenției de a stăpâni pentru sine, de a se considera titular al dreptului de proprietate asupra bunului posedat. Exercitarea actelor de stăpânire in fapt a lucrului in lipsa acestui element intențional exclude ideea de posesie, urmând a fi caracterizată ca simplă detenție precară.

Nu interesează pentru reținerea detenției precare izvorul său. Împrejurarea ca nu s-a probat raportul juridic care a generat aceasta detenție nu înseamnă excluderea sa de principiu și reținerea posesiei utile, sub nume de proprietar, pentru că posesia utilă nu constituie regula aplicabilă in privința actelor de stăpânire in fapt ori de cate ori nu se probează existența unei detenții precare ci invers, ori de câte ori nu se probează caracterele posesiei utile, această stăpânire in fapt valorează detenție precară.

Nu interesează faptul plății impozitului invocat de către reclamant. Potrivit certificatului de atestare fiscală pentru persoane fizice plata impozitului s-a făcut pentru imobilul din __________________, însă, având in vedere si adresa nr. xxxxx din 5 iunie 2012 a Direcției Economice și Finanțe Publice Locale Iași nu se poate reține ca suprafața de teren pentru care s-a plătit impozit este cea asupra căreia se poartă aici judecata si nu cea pentru care s-a stabilit dreptul de proprietate prin sentința civilă nr. xxxxx din 1993. Potrivit acestei adrese stabilirea impozitului s-a făcut in baza declarației pentru stabilirea impozitului asupra clădirilor și terenurilor nr. 6670 din 20.02.1952 și a procesului-verbal pentru impunerea clădirilor și terenurilor din aceeași dată, in temeiul acestora fiind plătit impozitul până in anul 2009.

Descrierea imobilului din procesul-verbal 56 pentru impunerea clădirilor și terenurilor din orașe pentru anul 1952 indică suprafața de teren pe care se află construcții din __________________ (fila 24). Prin urmare este obligatorie concluzia potrivit căreia plata impozitului s-a făcut pentru terenul obiect al sentinței civile din 1993, o concluzie contrară însemnând că pentru acest teren nu s-a plătit impozit. Nu s-a probat ca plata impozitului să se fi făcut pentru ambele suprafețe de teren.

In ceea ce privește evidențele publice ale suprafeței de teren deținute de autorii reclamantului cu referire fie la __________________ fie la __________________, Tribunalul stabilește că acestea nu sunt determinante pentru cercetarea pretenției deduse judecății câtă vreme in unele evidențe ( schița corpului de proprietate – fila 12, adresa nr. xxxxx din 5.06.2012, planul parcelar digital din banca de date urbană, anexa A,-fila 82 unde __________________ este indicată ca o singură proprietate, care include și suprafața de teren obiect al sentinței xxxxx din 1993) imobilul deținut de reclamant, inclusiv suprafața de teren pe care se află construcția, este indicat ca fiind corespunzător unui singur nr. 9, sau ca purtând nr.7(9).

Nu există temeiuri pentru care să se rețină că terenul ce face obiectul Deciziunii nr. 350 din 30.11.1935 este același cu terenul ce face obiectul acțiunii de față și nu cu cel al acțiunii soluționate cu sentința din 1993.

In fine, împrejurarea că in registrul posesorilor din 1990 figurează numitul Armășan I___ cu suprafața de 706 mp in __________________ nu constituie un fapt relevant, câtă vreme acesta nu probează decât deținerea materială a acestei suprafețe, nu și caracterele posesiei invocate.

Împrejurarea ca terenul nu a fost inventariat de către recurentă in domeniul public sau privat nu înseamnă că regimul probatoriului de esența stabilirii condițiilor uzucapiunii este mai facil, ori ca lipsa unei atare inventarieri constituie prin ea însăși o probă a posesie utile a reclamantului, deținătorul său.

Reținând, prin prisma celor expuse, ca autorii reclamantului au exercitat o detenție precară a bunului și nu o posesie utilă, nu sunt întrunite condițiile stabilirii uzucapiunii in favoarea reclamantului, care și-a întemeiat cererea pe joncțiunea posesiei sale cu cea a autorilor săi.

Pentru aceste motive recursul se dovedește a fi întemeiat, va fi admis in temeiul art. 312 alin 3 Cod pr.civilă, va fi modificată sentința in parte, in sensul respingerii acțiunii in contradictoriu cu M_________ Iași prin Primar. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.

In temeiul art. 274 Cod pr.civilă tribunalul va obliga pe intimat la plata cheltuielilor de judecată către reclamant constând in taxa judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul M_________ Iași, prin Primar, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/09.10.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul A_______ D__ în contradictoriu cu M_________ Iași prin Primar.

Menține restul dispozițiilor sentinței ce nu contravin prezentei decizii.

Obligă intimatul A_______ D__ la plata către recurent a sumei de 1004,9 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 26.03.2015.

Președinte, I____ D________	Judecător, C_____ D______	Judecător, Doinița T_________
	Grefier, G_______ I_____

Red. și tehn./T.D./18.06.2015/ 2 ex.

Judecătoria Iași : N_____ M______