DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX operator 2711

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 1050/A

Ședința publică din data de 21 octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: F_____ M____ C_______ FLORENȚA

JUDECĂTOR: F_________ P____

GREFIER: I____ M_______ S______

Ministerul Public este reprezentat de procuror A______ I____ S___ din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află judecarea apelurilor formulate de P________ DE PE L____ JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ și inculpatul F_____ M____ împotriva sentinței penale nr. 181 din 29.05.2015, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Prezența părților, mersul dezbaterilor și concluziile părților și ale procurorului au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din 07.10.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie, instanța stabilind termen pentru deliberare și pronunțare la data de 21.10.2015, când a hotărât următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 181 din 29.05.2015, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în baza art. 335 alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen și a art. 396 alin. 10 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul F_____ M____ la o pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că:

Prin rechizitoriul din data de 09.03.2015 emis în dosarul nr. 2330/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul F_____ M____, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 1 Cod penal.

S-a reținut prin actul de sesizare, în fapt, că la data de 20.09.2014, inculpatul F_____ M____ a condus pe _______________________________ Caransebeș autoturismul marca Volvo, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, fără a poseda permis de conducere.

Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut faptul că a condus autoturismul marca Volvo, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, deși știa că nu posedă permis de conducere.

Martora C____ M____, pasager în autoturismul condus de către inculpat, a declarat că, în data de 20.09.2014, aflându-se în stația PECO Bavaria și întrucât nu avea bani asupra sa, și deși cunoștea că inculpatul nu deține permis de conducere, i-a solicitat inculpatului să vină să o ia cu mașina.

Potrivit fișei de cazier inculpatul F_____ M____ este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist postexecutoriu, în raport de pedepsele pronunțate prin sentința penală nr. 1049/2006 și nr. 421/2012 a Judecătoriei Caransebeș.

Situația de fapt mai sus menționată a fost susținută prin rechizitoriu în baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii (f. 7-8); declarații inculpat (f. 13-14); declarații martor (f. 19, 21); adresa nr. xxxxx/23.10.2014 emisă de SPCRPCÎV C____-S______ (f. 9).

În fața instanței, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținută în actul de sesizare și a solicitat ca soluționarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală (f. 9).

Reținându-se că dispozițiile art. 396 pct. 10 C.p.p. prevăd o reducere a limitelor pedepsei precum și faptul că este îndeplinită condiția recunoașterii faptei la primul termen de judecată, instanța de fond a constatat că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 396 pct. 10 C.p.p.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Potrivit procesului-verbal de constatare (f. 7-8 dosar u.p.) coroborat cu declarațiile inculpatului F_____ M____ (f. 13-14 u.p., f. 10 dos. instanță), declarațiile martorilor de la f. 19, 21 ale dosarului de urmărire penală, precum și cu adresa nr. xxxxx/23.10.2014 emisă de SPCRPCÎV C____-S______ (f. 9), inculpatul F_____ M____ a condus, la data de 20.09.2014, pe _______________________________ Caransebeș, autoturismul marca Volvo, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, fără a poseda permis de conducere.

În drept, fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. 1 Cod penal.

Elementul material al laturii obiective, constând în conducerea unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, rezultă din coroborarea mijloacelor de probă mai sus arătate.

Urmarea imediată a constat în producerea unei stări de pericol pentru siguranța circulației rutiere.

Raportul de cauzalitate dintre faptă și urmarea produsă rezultă din însăși materialitatea faptei (ex re).

Sub aspect subiectiv, fapta a fost săvârșită cu intenție indirectă, inculpatul neurmărind periclitarea siguranței circulației rutiere, însă prevăzând și acceptând posibilitatea acestei periclitări.

La individualizarea sancțiunii ce a fost aplicată inculpatului pentru săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, instanța de fond a avut în vedere criteriile de evaluare a gravității infracțiunii și a periculozității infractorului prevăzute de art. 74 din Codul Penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii (a condus autovehiculul fără a deține permis de conducere având și un pasager în dreapta, periclitând astfel și siguranța acestuia), starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (inculpatul a condus autovehiculul pe o distanță relativ scurtă și doar în oraș), natura și gravitatea rezultatului produs (nu s-a produs niciun rezultat material), antecedentele infractorului (inculpatul are antecedente penale), conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal (inculpatul a recunoscut de la bun început săvârșirea faptei), nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială (inculpatul are doar 8 clase, nu are ocupație).

Potrivit fișei de cazier judiciar a inculpatului, acesta a suferit multiple condamnări anterioare, pentru care a executat pedepse în regim de detenție, ultima dintre acestea fiind condamnarea la pedeapsa de 1 an închisoare dispusă prin sentința penală nr. 421/11.10.2012 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul cu nr. XXXXXXXXXXXXX, definitivă prin nerecurare la data de 30.10.2012, inculpatul fiind arestat la data de 31.10.2012 și liberat condiționat la data de 24.09.2013, având un rest rămas neexecutat de 36 de zile. După împlinirea duratei pedepsei, respectiv la data de 20.09.2014, inculpatul a săvârșit fapta ce face obiectul prezentei cauze.

Anterior, inculpatul a mai fost condamnat, printre altele, la pedeapsa de 5 ani închisoare din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 06.11.2009, cu un rest rămas neexecutat de 709 zile, iar, înainte de împlinirea termenului de reabilitare, a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat prin s.p. nr. 421/11.10.2012, astfel că, raportat la această condamnare anterioară la pedeapsa de 5 ani închisoare, inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie (condițiile recidivei nu ar fi fost însă întrunite dacă inculpatul ar fi avut ca antecedent penal doar condamnarea de 1 an închisoare dispusă prin s.p. nr. 421/11.10.2012 – întrucât primul termen al recidivei trebuie să îl reprezinte o pedeapsă aplicată care depășește 1 an închisoare).

Văzând regimul sancționator al recidivei postexecutorii prevăzut de art. 43 alin. 5 C.pen. (text de lege potrivit cu care, dacă, după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu o treime), instanța de fond a constatat că, în cauză, minimul special al pedepsei închisorii ce poate fi aplicată inculpatului este acela de 1 an închisoare.

Văzând cele expuse, precum și recunoașterea faptei de către inculpat, devenind astfel incidente prevederile art. 396 alin. 10 din C.proc.pen., instanța de fond a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare.

În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei aplicate, instanța de fond a constatat că, în cauză, datorită condamnărilor anterioare ale inculpatului, nu sunt îndeplinite condițiile amânării aplicării pedepsei și nici cele ale suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, astfel că inculpatul va executa pedeapsa aplicată în regim de detenție.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., instanța de fond a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere faptul că săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului atrage nedemnitatea inculpatului de a fi ales în funcții elective publice sau de a exercita funcții care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., instanța de fond a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva sentinței penale nr. 181 din 29.05.2015, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, au formulat apeluri P________ de pe lângă Judecătoria Caransebeș și inculpatul F_____ M____, înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 27.07.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXXX.

În cuprinsul motivelor de apel formulate, P________ de pe lângă Judecătoria Caransebeș a arătat că sentința penală atacată este nelegală, deoarece nu au fost respectate prevederile art. 68 alin. 1 lit. c C.p., respectiv prima instanță a dispus interzicerea drepturilor menționate în art. 66 alin. 1 lit. a, b C.p. ca și pedeapsă complementară, de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești și nu după executarea pedepsei închisorii așa cum este corect.

În motivarea apelului declarat, inculpatul F_____ M____ a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, întrucât, deși a recunoscut fapta comisă și a solicitat aplicarea procedurii simplificate, nu i-a fost aplicată reducerea cu 1/3 a pedepsei.

Examinând apelul formulat de inculpat, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, asupra tuturor împrejurărilor de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 2 C.pr.pen., Curtea reține că acesta este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Instanța de apel apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat în ceea ce privește starea de fapt cât și în privința pedepsei aplicată de instanța de fond care este corect individualizată raportat la criteriile generale de individualizare a pedepselor reglementate art. 74 din Noul cod penal.

În mod judicios prima instanță a analizat și interpretat probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată, probe în temeiul cărora a procedat la aplicarea pedepsei de 1 an închisoare pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cu executare în regim de detenție și cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen., astfel că instanța de apel apreciază că, în speță, cuantumul pedepsei este bine dozat și adaptat gravității infracțiunii comise.

S-a avut în vedere că la data de 20.09.2014 inculpatul F_____ M____ a condus pe _______________________________ Caransebeș autoturismul marca Volvo, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, fără a poseda permis de conducere.

Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut faptul că a condus autoturismul marca Volvo, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, deși știa că nu posedă permis de conducere.

În ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și modalitatea de executare, instanța de apel constată că prin sentința apelată s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 74 din Noul cod penal. Astfel, potrivit art. 74 din Codul penal: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.”

În speță, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă cu minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, neputându-se dispune reducerea cuantumului acesteia, în condițiile în care nu există elemente care să atragă incidența vreunei circumstanțe atenuante, iar inculpatul se află în stare de recidivă față de condamnarea de 5 ani închisoare prin sentința penală nr. 1049 din 21.12.2006, condamnare pentru care nu a intervenit reabilitarea și nici nu s-a împlinite termenul de reabilitare, deoarece în 2012, inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În această situație, sunt aplicabile dispozițiile art. 43 alin. 5 C.pen., potrivit cărora „Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.”

Fiind în prezența unei cauze de reducere a pedepsei (recunoașterea vinovăției) și a unei cauze de majorarea ( recidiva), sunt aplicabile dispozițiile art. 79 alin. 3 C.pen., astfel că pedeapsa minimă ce poate fi aplicată inculpatului este de 1 an închisoare, cum corect a stabilit prima instanță.

Mai mult, Curtea reține că în împrejurările stabilirii limitelor de pedeapsă în funcție de cauzele de reducere și eventual majorare a pedepsei, nu este obligatoriu ca pedeapsa aplicată să fie egală cu minimul special,, aceasta stabilindu-se între limitele legale conform criteriilor arătate în art. 74 C.pen.

Conducerea autoturismului pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere constituie o faptă ce poate avea urmări dintre cele mai grave pentru viața, sănătatea sau integritatea corporală a inculpatului sau a altor persoane, ca și pentru integritatea unor bunuri, ceea ce îi conferă un caracter grav, apelul inculpatului apărând astfel ca nefondat.

Instanța de apel reține că în speță inculpatul va executa pedeapsa în regim de detenție, având în vedere că se află în stare de recidivă.

Tot ca o consecință a executării pedepsei în regim de detenție este și aprecierea ca fondat a apelului formulat de procuror, întrucât prima instanță a precizat că pedeapsă complementară urmează să fie executată de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, în realitatea fiind aplicabile dispozițiile art. 68 alin. 1 lit. c C.pen., potrivit cărora pedeapsa complementară se execută după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul F_____ M____ împotriva sentinței penale nr. 181/29.05.2015, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr. XXXXXXXX/2014.

În baza art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p., va admite apelul declarat de P________ de pe lângă Judecătoria Caransebeș împotriva aceleiași sentințe.

Va desființa sentința penală atacată sub aspectul disp. art. 68 lit. c C.pen. și rejudecând în aceste limite:

În baza art. 68 lit. c C.pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. pe o perioadă de 2 ani dispusă față de inculpat se va executa după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

Va menține în rest sentința apelată.

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul apelant să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare și în baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., parte din cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Va dispune virarea sumei de 260 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați T____.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul F_____ M____ împotriva sentinței penale nr. 181/29.05.2015, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr. XXXXXXXX/2014.

În baza art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de P________ de pe lângă Judecătoria Caransebeș împotriva aceleiași sentințe.

Desființează sentința penală atacată sub aspectul disp. art. 68 lit. c C.pen. și rejudecând în aceste limite:

În baza art.68 lit. c C.pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. pe o perioadă de 2 ani dispusă față de inculpat se va executa după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

Menține în rest sentința apelată.

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul apelant să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare și în baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., parte din cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Dispune virarea sumei de 260 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați T____.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

F_____ M____ C_______ FLORENȚA F_________ P____

GREFIER,

I____ M_______ S______

Red. F.P./06.11.2015

Tehnored. I.M.S. - 4 ex./22.10.2015

Primă instanță: Judecătoria Caransebeș – jud. Z____ T___