Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Operator 2711

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 1361/A

Ședința publică din data de 22.12.2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: F_________ P____

JUDECĂTOR: F_____ M____ C_______ FLORENȚA

GREFIER : O_____ IOȚCOVICI

Ministerul Public- P________ de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror B_____ E____.

Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul H_____ A_____ I___ împotriva sentinței penale nr. 444 din 20.10.2015, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Fără citarea părților.

Dezbaterile și susținerile se află consemnate în încheierea de ședință din 16.12.2015 care face parte integrantă din prezenta și prin care, pentru lipsă de timp, în vederea deliberării și pronunțării, instanța a stabilit termen la data de 22.12.2015, când:

C U R T E A

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 444 din 20.10.2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, Judecătoria Lugoj, în baza art. 335 alin.1 C.p. cu aplicarea art. 396 al. 10 din C.pr.pen., a stabilit în sarcina inculpatului H_____ A_____ I___, pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără a poseda permis de conducere.

În baza art. 83 alin. (1), Cod penal a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 85 alin. (1) C.pen. a stabilit că, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune T____, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c, d și e să fie comunicate Serviciului de Probațiune T____.

În baza art. 85 pct. (2) lit. b și g C. pen. a impus inculpatului pe durata termenului de supraveghere să execute următoarele obligații: să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității (_____________________________), pe o perioadă de 30 de zile și să nu conducă nici un tip de autovehicule.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 550/P/2015 P________ de pe lângă Judecătoria Lugoj a trimis în judecată pe inculpatul H_____ A_____ I___, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără a poseda permis de conducere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 335 alin.1 Cod Penal.

În motivarea actului de inculpare s-a reținut că, la data de 28.03.2015, orele 23:00, cu ocazia efectuării activității de control a traficului rutier, pe raza localității Coșteiu, organele de poliție au oprit în trafic autoturismul marca BMW, de culoare albastru, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, la volanul căruia se afla inculpatul H_____ A_____ I___.

În prezența martorului asistent V______ D______ L_____ inculpatul a declarat că nu posedă permis de conducere auto pentru nicio categorie de vehicule.

Prin adresa nr. xxxxx/30.04.2015 S.P.C.R.P.C.Î.V. T____ s-a comunicat faptul că inculpatul nu figurează ca fiind posesor al permisului de conducere auto.

S-a arătat că situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de sesizare din oficiu (f.8 d.u.p.), declarația inculpatului H_____ A_____ I___ (f.10-11 d.u.p.), declarația de suspect (f.13-14 d.u.p.), declarația martorului V______ D______ L_____ (f.15-16 d.u.p.), adresa nr. xxxxx/30.04.2015 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T____ (f.17 d.u.p.), fișa de cazier judiciar a inculpatului (f.18 d.u.p.), adeverința nr. 44/10.07.2015 emisă de ______________.R.L. (f.19 d.u.p.) și rezultatul alcooltest (f.20 d.u.p.).

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței de fond la data de 05.08.2015, sub nr. XXXXXXXXXXXXX și prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de 20.10.2015, în baza art. 346 al. 2 C.pr.pen. judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La primul termen de judecată, inculpatul H_____ A_____ I___ s-a prezentat în fața instanței și a declarat că recunoaște săvârșirea faptei așa cum a fost reținută prin rechizitoriu, solicitând a se face aplicarea art. 374 alin.4, art.375 și art. 396 din C. pr. pen.

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești prima instanță a reținut faptul că, potrivit procesului verbal de sesizare din oficiu (f.8 d.u.p.), care se coroborează cu declarația martorului V______ D______ L_____ (f.15-16 d.u.p.) și cu declarațiile inculpatului, acesta la data de 28.03.2015, în jurul orelor 23:00, pe raza localității Coșteiu, a fost depistat de organele de poliție conducând autoturismul marca BMW, de culoare albastru, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX.

În prezența martorului asistent V______ D______ L_____ inculpatul a declarat că nu posedă permis de conducere auto pentru nicio categorie de vehicule, iar din adresa nr. xxxxx/30.04.2015 S.P.C.R.P.C.Î.V. T____ s-a dedus faptul că inculpatul nu figurează ca fiind posesor al permisului de conducere auto.

În fața instanței de fond, cu prilejul cercetării judecătorești, inculpatul a dat o declarație prin care a recunoscut săvârșirea faptei așa cum a fost reținută prin rechizitoriu, solicitând a se face aplicarea art. 374 alin.4, art.375 și art. 396 din C. pr. pen.

În drept, s-a constatat că fapta inculpatului H_____ A_____ I___ care la data de 28.03.2015, a condus autoturismul marca BMW, de culoare albastru, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe drumurile publice de pe raza localității Coșteiu, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 335 alin.1 din Codul penal.

S-a reținut astfel că elementul material a constat în acțiunea inculpatului de a conduce autoturismul mai sus menționat pe drumurile publice în condițiile în care acesta nu posedă permis de conducere, iar urmarea imediată a constat într-o stare de pericol pentru securitatea circulației pe drumurile publice, cunoscut fiind faptul că o persoană care nu poseda permis de conducere nu si-a însușit cunoștințele și deprinderile obligatorii pe care le presupune conducerea în siguranță a autovehiculelor.

Fiind o infracțiune formală, de pericol, s-a reținut că raportul de cauzalitate între urmarea imediată și acțiune se prezumă, starea de pericol fiind inerentă acțiunii.

Din perspectiva laturii subiective, instanța de fond a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție conform dispozițiilor art.16 alin.3 lit. a C.pen., întrucât prin conducerea autovehiculului fără a poseda permis de conducere a cunoscut că pune în pericol siguranța circulației rutiere a sa precum și a celorlalți participanți la trafic, în condițiile în care nu a absolvit cursurile de specialitate în cadrul cărora să-și însușească deprinderile necesare conducerii unui autovehicul pe drumurile publice, atât din punct de vedere teoretic cât și practic.

Instanța de fond a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 396 alin 10 C.pr.pen. în sensul că limitele pedepsei cu închisoare, prevăzute de textul legal incriminator s-au redus cu o treime, deoarece inculpatul a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei, judecata având loc în baza procedurii speciale prev. de art. 374 C.pr.pen. și urm.

Reținând vinovăția inculpatului, prima instanță a dispus stabilirea pe seama acestuia a unei pedepse, făcând, în ceea ce privește individualizarea și proporționalizarea acesteia, aplicarea prevederilor art. 74 C.pen., în sensul că s-a orientat către pedeapsa cu închisoarea, pe considerentul că pedeapsa închisorii reprezintă o constrângere directă aplicată inculpatului, de natură să asigure în mai mare măsură, îndreptarea și corijarea acestuia, fiind necesară și îndeplinirea scopului de prevenție pe viitor de săvârșire a acestui gen de fapte penale.

În consecință, având în vedere și criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 C.pen., respectiv: limitele pedepsei cu închisoare prevăzute de textul de lege incriminator, reduse cu o treime în baza art. 396 alin 10 din C .pr. pen. deoarece inculpatul a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei, judecata având loc în baza procedurii speciale prev. de art. 374 din C.pr.pen. și urm., gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpat, prin care acesta a creat un pericol pentru siguranța sa și a celorlalți participanți la trafic, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, sub aspectul individualizării și proporționalizării pedepsei, instanța de fond a aplicat inculpatului H_____ A_____ I___ pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără a poseda permis de conducere, prev. și ped. de art. 335 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 396 al.10 C.pr.pen.

În ceea ce privește aplicarea unor pedepse complementare și/sau accesorii, în aplicarea art. 12 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, instanța de fond a reținut că sub aspectul condițiilor impuse pentru aplicarea acestor pedepse, Codul penal intrat în vigoare la 01.02.2014, condiționează aplicarea pedepselor accesorii de aplicarea celor complementare, acestea din urmă având însă caracter facultativ, prin raportare la disp. art. 67 alin.1 și art. 65 alin.1 C.pen.

În raport de aceste aspecte, prima instanță a conchis însă că față de natura infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei, precum și de persoana inculpatului, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi nu este necesară, fapt ce a atras și inaplicabilitatea, față de inculpat, a pedepselor accesorii.

Instanța de fond a apreciat că în cauză, sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 83 din C.pen., ținând cont că pedeapsa stabilită este de 1 (un) an închisoare, iar scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea în regim de detenție a acesteia, astfel că aplicarea pedepsei închisorii stabilită pe seama inculpatului a fost amânată pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii, pe durata căruia s-a stabilit să respecte măsurile de supraveghere mai sus enumerate.

În rest, prima instanță a hotărât astfel cum s-a arătat mai sus.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul H_____ A_____ I___, solicitând reindividualizarea pedepsei aplicată sub aspectul înlăturării obligației impuse în temeiul art. 85 pct. 2 lit. g C.pen., respectiv obligația de a nu conduce anumite vehicule (obligația de a nu conduce niciun tip de vehicule astfel cum a fost reținută în cuprinsul hotărârii apelate).

În motivare, se face în primul rând trimitere la art. 1 lit. a din Convenția europeană de la Bruxelles din 03.06.1976 ratificată de România, cu privire la efectele internaționale ale interzicerii exercitării dreptului de a conduce un vehicul cu motor.

În opinia inculpatului, întrucât în Codul penal român este reglementată ca pedeapsă complementară interzicerea dreptului de a conduce vehicule, iar în legislația rutieră se folosește noțiunea de suspendare a exercitării dreptului de a conduce vehicule, ar trebui făcută o diferențiere între cele două noțiuni. De asemenea, consideră că prima instanță are posibilitatea de a interzice conducerea doar a unor categorii de vehicule. De asemenea, arată că între infracțiunea săvârșită și pedeapsa complementară aplicată trebuie să existe o legătură de cauzalitate, astfel încât lăsarea în continuare a inculpatului de a conduce asemenea vehicule creează o potențială stare de pericol. În speță, apreciază că din înscrisurile depuse la dosar în circumstanțiere pentru inculpat, poziția procesuală pe care a avut-o, lipsa antecedentelor penale, modul în care a fost săvârșită fapta nu s-a creat o iminentă stare de pericol față de alți participanți la trafic, astfel că gradul de pericol social al faptei săvârșite este unul redus iar aplicarea dispozițiilor art. 85 pct. 2 lit. g C.pen. este o măsură excesivă și disproporționată raportat la cele expuse.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport de actele și lucrările dosarului, dar și în raport de criticile invocate de apelant, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.417 Cod procedură penala, Curtea constată că apelul inculpatului este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Instanța de apel își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără permis prevăzută de art.335 alin.1 C.p. .

Astfel, s-a reținut că la data de 28.03.2015, orele 23:00, cu ocazia efectuării activității de control a traficului rutier, pe raza localității Coșteiu, organele de poliție au oprit în trafic autoturismul marca BMW, de culoare albastru, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, la volanul căruia se afla inculpatul H_____ A_____ I___.

În prezența martorului asistent V______ D______ L_____ inculpatul a declarat că nu posedă permis de conducere auto pentru nicio categorie de vehicule.

Prin adresa nr. xxxxx/30.04.2015 S.P.C.R.P.C.Î.V. T____ s-a comunicat faptul că inculpatul nu figurează ca fiind posesor al permisului de conducere auto..

La stabilirea pedepsei s-a avut în vedere gravitatea faptei, pericolul social care a adus atingere relațiilor sociale referitoare la circulația pe drumurile publice, dar și aspectele favorabile acestuia precum, lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptei potrivit art.396 alin.10 C.p.p., motiv pentru care a fost stabilită o pedeapsă de 1 an închisoare aceasta fiind corect individualizată prin orientarea spre minimul special prevăzut de textul de lege (un an închisoare în cazul infracțiunii prevăzute de art.335 alin.1 C.p.).

În cauză, raportat la gravitatea faptei comise, în mod corect prima instanță a stabilit pedeapsa închisorii, iar nu pe aceea a amenzii penale.

Cu privire la modalitatea de executate în mod corect prima instanță a dat eficiență prevederilor art.83 C.p. privind amânarea aplicării pedepsei fiind îndeplinite condițiile legale in acest sens, raportat la cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale, posibilitățile de îndreptare ale inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei.

Instanța de apel reține însă că impunerea obligației prevăzute de art. 85 alin. 2 lit. g din codul penal nu este obligatorie, fiind lăsată la aprecierea instanței, care trebuie să analizeze în funcție de împrejurările cauzei și persoana inculpatului, dacă aceasta se impune sau nu.

Având în vedere că inculpatul nu deține potrivit legii dreptul de a conduce întrucât nu are permis de conducere pentru nicio categorie, impunerea acestei obligații are efecte în principal asupra dreptului său de a obține un permis de conducere în viitor. Or, având în vedere că în concret pericolul social este diminuat de împrejurarea că inculpatul a condus o porțiune relativ scurtă, la o oră la care traficul era minim, că nu a produs evenimente rutiere, că inculpatul și-a asumat neechivoc vinovăția pentru fapta comisă, instanța de apel apreciază că amânarea executării pedepsei este de natură să conducă la corijarea inculpatului, nefiind necesar să fie complinită de instituirea obligației de a nu conduce autovehicule, inculpatul înțelegând pe deplin că trebuie să fie posesorul unui permis de conducere, pentru a putea conduce pe drumurile publice. În consecință, nu mai este necesară impunerea obligației de a nu conduce autovehicule pe durata termenului de supraveghere, nerezultând un pericol grav pentru siguranța circulației rutiere în cazul în care, inculpatul va obține un permis de conducere valabil.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 alin. 2 lit. a C.pr.pen. va admite apelul declarat de inculpatul H_____ A_____ I___ împotriva sentinței penale nr. 444 din 20.10.2015, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

În consecință, va desființa sentința penală apelată numai cu privire la măsura prev. de art. 85 alin. 2 lit. g C.pen., și, rejudecând, va înlătura aplicarea măsurii prev. de art. 85 alin. 2 lit. g C.pen..

Va menține în rest sentința penală apelată.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

În baza art. 421 alin. 2 lit. a C.pr.pen. admite apelul declarat de inculpatul H_____ A_____ I___ împotriva sentinței penale nr. 444 din 20.10.2015, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Desființează sentința penală apelată numai cu privire la măsura prev. de art. 85 alin. 2 lit. g C.pen., și, rejudecând:

Înlătură aplicarea măsurii prev. de art. 85 alin. 2 lit. g C.pen..

Menține în rest sentința penală apelată.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22.12.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

F_________ P____ F_____ M____ C_______ FLORENȚA

GREFIER,

O_____ IOȚCOVICI

Red. F.F.M./19.01.2016

Tehnored.O.I. 4 ex- 29.12.2015

Prima instanță– Judecătoria Lugoj, jud. E____ C_____ P_____