Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXOperator 2711

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 464/A

Ședința publică de la 23 Mai 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE G_______ B_______

Judecător C______ I_____ M_____

Grefier A______ B____

Pentru astăzi s-a stabilit termen de pronunțare asupra apelului declarat de inculpatul M______ A_____ L_____ împotriva sentinței penale nr. 995 din 13.03.2014 a Judecătoriei Timișoara.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din 22 mai 2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, stabilindu-se termen de pronunțare pentru astăzi, când:

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 995 din 13.03.2014 a Judecătoriei Timișoara, în temeiul art. 386 alin. 1 C.p.p., cu aplicarea art. 5 C.p., a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice privind pe inculpatul M______ A_____ L_____, din infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002,cu aplicarea art. 37 lit. a) C.p. din 1969 în infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002,cu aplicarea art. 44 C.p.

În temeiul art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 (în prezent, art. 335 alin. 1 C.p.) cu aplicarea art. 44 C.p., a fost condamnat inculpatul M______ A_____ L_____ cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumuri publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.

S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.p. din 1969 pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 C.p. din 1969.

În temeiul art. 83 alin. 1 C.p. din 1969, cu aplicarea art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1598/06.06.2012 a Judecătoriei Timișoara, definitivă la data de 18.06.2012 prin nerecurare.

În temeiul art. 83 alin. 1 C.p. din 1969 cu aplicarea art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, s-a dispus executarea pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1598/06.06.2012 a Judecătoriei Timișoara, definitivă la data de 18.06.2012 prin nerecurare alături de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând a executa 1 an și 8 luni închisoare.

S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.p. din 1969 pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 C.p. din 1969.

În temeiul art. 274 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 2299/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 17.09.2013 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M______ A_____ L_____, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002.

În fapt, în data de 28.01.2013, ora 11.40, în timp ce executau serviciul de patrulare agenții de poliție au oprit pe raza localității Șag pe DN 59, în trafic pentru control, autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, fiind condusă de inculpatul M______ A_____ L_____, acesta neavând permis de conducere.

Mijloacele de probă din dosarul de urmărire penală au fost: proces-verbal de constatare a infracțiunii; declarații martor; adresa nr. xxxxx/26.03.2013 a Serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor T____; declarații învinuit.

În cauză au fost audiat martorul P_______ I___, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată în filă separată la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut situația de fapt descrisă în rechizitoriu, respectiv:

În data de 28.01.2013 in jurul orelor 11.40, în timp ce efectuau serviciul de control al traficului pe DN 59, pe raza localității Șag, lucrătorii din cadrul Secției 4 Poliție Rurală P____-Nou au oprit, în dreptul imobilului cu numărul 10, pentru un control de rutină, autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX.

Cu aceasta ocazie s-a constatat că la volanul autoturismului se afla o persoană ce a declarat că se numește M_____ D____ F_____, dar care in momentul în care a observat că lucrătorii de poliție îi verifică identitatea, a declarat imediat că se numește M______ A_____ L_____, indicând și datele de stare civilă. Fiind verificate datele de stare civilă, s-a stabilit că persoana aflată la volanul autoturismului este inculpatul M______ A_____ L_____.

Solicitându-i-se permisul de conducere și documentele de identitate ale autoturismului, inculpatul a declarat că nu posedă permis de conducere, aspect susținut și de adresa nr. xxxxx/26.03.2013 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor T____.

Cu ocazia audierii în faza actelor premergătoare, inculpatul a recunoscut comiterea faptei și a arătat că la data de 28.01.2013, a condus autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, din localitatea Pădureni până în localitatea Șag, având intenția de a se deplasa în Timișoara pentru a transporta mai multe bagaje aparținând martorului P_______ I___.

Această declarație a inculpatului se coroborează cu declarația martorului P_______ I___, pasager in autoturismul condus de inculpat în momentul depistării. În fața instanței, martorul P_______ I___ a declarat că în luna ianuarie 2013 s-a deplasat de la Pădureni la Timișoara în autoturismul condus de inculpat și că, la un moment dat, au fost opriți de organele de poliție acestea constatând că inculpatul nu posedă permis de conducere.

După începerea urmăririi penale, fiind chemat pentru a-i fi adusă la cunoștință învinuirea, în prezența apărătorului ales I_______ I____, inculpatul a refuzat să mai facă declarații.

Pericolul social al faptei de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere a fost apreciată de legiuitor, în funcție de însemnătatea valorii sociale care trebuie ocrotită, gravitatea vătămării ce i se poate aduce valorii sociale, de dinamica faptelor oferită de statistica penală, circumstanțele în care se pot săvârși astfel de fapte ș.a.m.d. Rezultatul evaluării făcute de legiuitor s-a materializat în prevederea pedepsei cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Legiuitorul a situat astfel infracțiunile la legea circulației între infracțiunile care prezintă un grad ridicat de pericol social, prin specificul lor creând o stare de nesiguranță pentru toți participanții la traficul rutier, fie pietoni, fie alți conducători auto.

Fapta inculpatului M______ A_____ L_____ de a conduce pe drumul public un autoturism fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 modificata cu aplicarea art.37 lit. a C.p.

Elementul material este reprezentat de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.

Infracțiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menționat, s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere pe drumurile publice fără permis.

De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă rezultă ex re.

În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, s-a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, prevăzută de art.19 alin.1 pct.1 lit. b) C.p., întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol a siguranței circulației rutiere și a participanților la trafic și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Din fișa cazierului judiciare rezultă faptul că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare, prin sentința penală nr. 1598/06.06.2012 a Judecătoriei Timișoara, definitivă la data de 18.06.2012 prin nerecurare.

Instanța de fond, în temeiul art. 386 alin. 1 C.p.p. cu aplicarea art. 5 C.p. a admis cererea de schimbare a încadrării juridice privind pe inculpatul M______ A_____ L_____, din infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002,cu aplicarea art. 37 lit. a) C.p. din 1969 în infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002,cu aplicarea art. 44 C.p. Înlăturarea reținerii dispozițiilor art. 37 lit. a) C.p. din 1969 a fost impusă de modificarea dispozițiilor legale privitoare la primul termen al recidivei. Dacă potrivit Codului penal din 1969 constituia prim termen al recidivei o condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni (inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare prin sentința penală nr. 1598/06.06.2012 a Judecătoriei Timișoara), potrivit noului Cod penal, art. 41 alin. 1 C.p., constituie prim termen al recidivei o condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an. Înlăturând starea de recidivă, instanța a reținut, conform dispozițiilor art. 44 alin. 1 C.p. starea de pluralitate intermediară raportat la condamnarea aplicată prin sentința penală nr. 1598/06.06.2012 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin nerecurare la 18.06.2012.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii, conducerea unui autovehicul pe drum național la ora prânzului, precum și faptul că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, el fiind condamnat în trecut pentru săvârșirea unei alte infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice.

Pentru aceste considerente instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul M______ A_____ L_____, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumuri publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.

În baza art.71 alin.2 C.p., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a) teza a II-a și lit. b) CP. Cu privire la acest aspect, instanța a reținut că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii, 06.10.2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura și gravitatea infracțiunii pe care a comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu art.3 din protocolul 1 la convenție și prin urmare, apreciază că față de natura infracțiunii nu se impune și interzicerea dreptului de a alege, prev. de art.64 lit. a teza I CP.

Prin decizia nr. LXXIV/2007, admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile art.71 din C.p. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I – c) din C.p. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin.2 din C.p. Față de infracțiunea săvârșită, instanța consideră că nu se impune interzicerea ca pedeapsă accesorie a dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C.p.

Raportând data săvârșirii infracțiunii pentru care este judecat inculpatul în cauză, 28.01.2013, la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 1598/06.06.2012 a Judecătoriei Timișoara, 18.06.2012, precum și la termenul de încercare dispus prin acea sentință de 2 ani și 8 luni, instanța a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză a fost săvârșită în termenul de încercare dispus prin sentința penală nr. 1598/06.06.2012 a Judecătoriei Timișoara, impunându-se revocarea acesteia. În consecință, în temeiul art. 83 alin. 1 C.p. din 1969, cu aplicarea art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1598/06.06.2012 a Judecătoriei Timișoara, definitivă la data de 18.06.2012 prin nerecurare.

În temeiul art. 83 alin. 1 C.p. din 1969 cu aplicarea art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a dispus executarea pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1598/06.06.2012 a Judecătoriei Timișoara, definitivă la data de 18.06.2012 prin nerecurare alături de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând a executa 1 an și 8 luni închisoare.

În baza art.71 alin.2 C.p., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.p.

Împotriva sentinței penale nr. 995 din 13.03.2014 a Judecătoriei Timișoara a declarat apel inculpatul M______ A_____ L_____, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 30.04.2014, sub nr.XXXXXXXXXXXXXX. Apelul nu a fost motivat în scris.

Din analiza sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art.417 al. 2 C.p.p., Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește nulitatea absolută a actelor de urmărire penală invocată de inculpat prin apărător, respectiv faptul că rechizitoriul nu ar fi fost verificat cu privire la legalitatea și temeinicia acestuia, parchetul nu are personalitate juridică, instanța de apel constată că nu sunt îndeplinite prevederile art.281 C.p.p, întrucât rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei (fila 1 dosar UP), iar aspectele invocate nu se încadrează în cazurile de nulitate absolută limitativ prevăzute de lege.

Instanța de apel își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.44 C.p.

Vinovăția inculpatului cu privire la fapta reținută prin actul de sesizare al instanței rezultă din declarațiile martorului P_______ I___, procesul verbal de constatare a infracțiunii, adresa nr.xxxxx/26.03.2013 a Serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatricularea vehiculelor T____ din care rezultă faptul că la data de 28.01.2013 inculpatul a condus autoturismul pe raza localității Șag , fără a avea permis de conducere.

Curtea înlătură apărarea inculpatului referitoare la lipsa pericolului social al faptei întrucât distanța parcursă cu autoturismul a fost foarte mică, deoarece legea nu condiționează existența infracțiunii de acest aspect.

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile potrivit art.5 C.p. de către prima instanță pe instituții, instanța de apel constată că raportat la respectarea dispozițiilor art.418 C.p.p. privind principiul neagravării situației în propria cale de atac, nu poate face o analiză globală a legii mai favorabile potrivit deciziei nr.265 din 6.05.2014 pronunțată de Curtea Constituțională, întrucât s-ar încălca dispozițiile art.418 C.p.p.

Astfel, potrivit art.5 alin.1 C.p. „(1) În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei săvârșite de către inculpat, curtea constată că potrivit vechii reglementări, aceasta se încadrează în dispozițiile art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, iar potrivit noului Cod penal în art.335 alin.1 C.p., limitele de pedeapsă fiind aceleași (închisoare de la 1 la 5 ani), astfel încât în cauză nu se impune reducerea pedepsei ca urmare a aplicării dispozițiile art.5 C.p..

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.

La stabilirea pedepsei s-a avut în vedere gravitatea faptei, pericolul social care a adus atingere relațiilor sociale referitoare la circulația pe drumurile publice, înlăturarea stării de recidivă ca urmare a aplicării art.5 C.p. și reținerea dispozițiilor art.41 C.p. fără a se aplica concursul potrivit legii noi, motiv pentru care nu se impune reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de textul de lege și aplicarea de circumstanțe atenuante, pedeapsa stabilită de 1 an închisoare fiind orientată spre minimul special prevăzut de textul de lege ca urmare a aplicării dispozițiilor art.5 C.p.

În ceea ce privește modalitatea de executare, instanța de apel constată că în mod corect prima instanță nu a aplicat dispozițiile art.81 V.C.p., art.86¹ V.C.p. privind suspendarea condiționată, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, deoarece inculpatul fiind recidivist nu sunt aplicabile aceste dispoziții legale. De altfel, și potrivit actualei reglementări, respectiv art.80 alin.2 C.p. nu se poate aplica instituția renunțării la aplicarea pedepsei în condițiile în care inculpatul a mai suferit anterior o condamnare.

Cu privire la pedepsele accesorii aplicate de către prima instanță, având în vedere faptul că la stabilirea pedepsei s-au avut în vedere dispozițiile vechiului Cod penal, curtea constată că și pedepsele accesorii vor fi raportate la aceeași lege.

Astfel, potrivit art. 12 din Legea nr.187 /2012 „ în cazul succesiunii de legi penale intervenit până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă”.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M______ A_____ L_____ împotriva sentinței penale nr. 995 din 13.03.2014 a Judecătoriei Timișoara.

În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va fi obligat inculpatul apelant la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M______ A_____ L_____ împotriva sentinței penale nr. 995 din 13.03.2014 a Judecătoriei Timișoara.

În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă inculpatul apelant la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 23 mai 2014.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

G_______ B_______ C______ I_____ M_____

GREFIER,

A______ B____

Red. C.I.M./30.05.2014

Tehnored. A.B.

2 ex./ 10 Iunie 2014

Prima instanță: N.C_______