ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX
PREȘEDINTE : I___ P______
P________ de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost reprezentat de procuror L______ D_________.
Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de P________ de pe lângă Judecătoria A___ și inculpatul O___ S_____ M_____ împotriva sentinței penale nr. 674/27.02.2014 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsește inculpatul apelant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul părților asupra apelurilor.
Procurorul susține apelul așa cum a fost motivat în scris și solicită admiterea acestuia. Mai solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat.
După terminarea dezbaterilor dar înainte de sfârșitul ședinței de judecată se prezintă avocat V___ G_____ Adelin care depune la dosar motive de apel împreună cu delegația avocațială.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 674/27.02.2014 pronunțată de Judecătoria A___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX,
În temeiul art. 386 Cod procedură penală a admis cererea de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 în infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În baza art. 335 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 375 Cod procedură penală, a condamnat inculpatul O___ S_____ M_____-fiul lui M_____ M_____ și M______, născut la data de 11.12.1992 în A___, jud. A___, cetățean român, studii 12 clase, casier, necăsătorit, domiciliat în loc. Nădlac, __________________________, jud. A___, CNP - xxxxxxxxxxxxx la pedeapsa de:
- 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule
În baza art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, a achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin 1 din OUG 195/2002.
În baza art. 81, 82 Cod Penal 1969 a suspendat condiționat executarea pedepselor pe un termen de încercare de doi ani și nouă luni.
A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod Penal 1969, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în termenul de încercare.
În baza art. 275 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Prin încheierea camerei de consiliu din data de 18.03.2014 a Judecătoriei A___ s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în cuprinsul minutei sentinței penale 674/27.02.2014 în sensul că la aliniatul 4 al minutei s-a trecut în mod greșit termenul de încercare de 3 ani când în realitate în mod corect ar fi trebuit trecut termen de încercare de 2 ani și 9 luni.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A___ emis în dosar 2470/P/2012 la data de 16.12.2013, înregistrat la această instanță la data de 20.12.2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului O___ S_____ M_____, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art.86 al.1 din OUG 195/2002 modificată și republicată și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică ce depășește 0,80 gr/1000 ml alcool pur în sânge, prevăzută de art.87 al.1 din OUG 195/2002 modificată și republicată.
Prin rechizitoriu s-a reținut că:
În noaptea de 05/06.04.2012, în jurul orelor 00,30 după ce a consumat băuturi alcoolice, învinuitul O___ S_____ M_____ a luat de la domiciliul să autoturismul marca AUDI cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, proprietate tatălui său O___ M_____ M_____, fără consimțământul acestuia, conducân autovehiculul pe drumurile publice din localitatea Nădlac până la Ciuta „QUEENS P__", unde învinuitul a continuat să consume băuturi alcoolice.
În jurul orelor 02,20 a părăsit localul, conducând autoturismul menționat anterior pe drumurile publice din localitatea Nădlac, iar pe ________________________ localitate, în timp ce conducea autovehiculul învinuitul a fost oprit pentr control de către organele de poliție din cadrul Poliției orașului Nădlac.
Învinuitul O___ S_____ M_____ a fost condus la Serviciul Rutier din cadrul I.P.J. A___, unde s-a stabilit că acesta nu posedă permis de conducere fiind testat cu aparatul etilotest „Drager", testul nr. xxxxx, rezultatul a fost de 0,80 mg vapori alcool/l aer expirat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență A___, unde i-au fost recoltate probe biologice (f. 21 dosar).
Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr.363/09.04.2012 rezultă că învinuitul O___ S_____ M_____ a avut în data de 06.04.2012 la ora 04,360 o alcoolemie de 0,75 gr /1000 ml alcool pur în sânge (proba 1), iar la ora 05,36 o alcoolemie de 1,05 gr /1000 ml alcool pur în sânge (fila 20 dosar).
În cauză s-a dispus de către organele de poliție din cadrul Poliției orașului Nâdlac un raport de expertiză medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei pentru învinuit, prin raportul de expertiză medico-legală întocmit Institutul de Medicină Legală Timișoara a concluzionat că având în vedere datele prezentate și ținând cont de contradicțiile cu privire la consumul de alcool, nu s-a putut pronunța cu privire la alcoolemia învinuitului (filele 12-14 dosar).
Prin adresa nr. xxxxx/04.12.2012 Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor A___ a comunicat organelor de poliție că învinuitul O___ .S_____ M_____ nu figurează în baza de date cu permis de conducere (fila 25 dosar).
În declarațiile date în faza de urmărire penală, învinuitul a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa.
Instanța a reținut următoarele:
ÎN FAPT:
Analizând actele si probele administrate in cauza :in faza de urmărire penala: rezoluție de incepere a urmăririi penale (f.7), rezoluție de confirmare (f.6), proces verbal de constatare (f. 10-11) Proces verbal de sesizare din oficiu(f.9), Proces verbal de recoltare a probelor biologice (f.21), buletin de examinare clinică (f.21), buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 363/09.04.2012 (f.20), raport de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei (f. 12), declarațiile martorilor (f.30,52), declarațiile învinuitului (f.43-46), copii acte autovehicul (f.40,41), cazier judiciar (f.38), proces verbal de aducere la cunoștință a dreptului la apărare(f.35), proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penale (f.55) și declarația inculpatului dată în fața instanței la termenul din 20 februarie 2014 (filele 10-13 dosar), în temeiul art. 375 Cod procedură penală, prin care inculpatul recunoaște în totalitate starea de fapt astfel cum a fost descrisă prin actul de sesizare, solicitând totodată efectuarea judecății în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunoaște și le însușește, instanța a reținut o stare de fapt similară întru-totul cu cea prezentată în actul de sesizare al instanței, situație de fapt redată mai sus.
Instanța a reținut de asemenea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale după cum rezultă din fișa de cazier judiciar de la filele 38 dosar urmărire penală.
ÎN D____:
Fapta inculpatului de a conduce autoturismul marca Audi cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, pe drumurile publice din județul A___, fără a poseda permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 375 Cod procedură penală.
Față de acestea, instanța, în temeiul art. 386 Cod procedură penală a admis cerea de schimbare a încadrării juridice formulate de Ministerul Public, din infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 în infracțiunea prevăzută de art. 335alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal întrucât legea nouă, apare ca fiind mai favorabilă. Astfel, potrivit noilor dispoziții penale, regimul pedepselor accesorii (care se încadrează în instituția unică a pedepsei și nu pot fi tratate diferențiat, sub aspectul legii penale aplicabile, în raport cu pedepsele principale) este mai favorabil în legea penală nouă, întrucât acestea se aplică numai în situația în care persoanei condamnate i-au fost interzise aceleași drepturi ca și pedeapsă complementară, conform art. 65 Cod penal. Cu toate că art. 6 alin. 5 exclude regimul pedepselor complementare ca și element în funcție de care se determină legea mai favorabilă, dispozițiile legale în această materie fiind de imediată aplicare, totuși acest text de lege nu poate fi extins și la categoria pedepselor accesorii, dat fiind principiul strictei interpretări a legii penale. Prin urmare, în situația identității de regim cu privire la pedepsele principale, în cadrul unei succesiuni temporale de legi incriminatorii, elementul diferențial al aplicării pedepselor accesorii va fi unul cardinal, conducând la aprecierea ca fiind mai favorabilă legea care instituie un regim mai permisiv cu privire la pedepsele accesorii.
La individualizarea sancțiunilor aplicabile inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal. Instanța a avut în vedere în favoarea inculpatului atitudinea sinceră a acestuia în fața organelor de urmărire penală și a instanței, recunoașterea faptelor reținute în sarcina sa și de asemenea împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Față de aceste considerente instanța a apreciat că pedeapsa de: 09 (nouă) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere este de natură a realiza scopul pedepsei.
Având în vedere că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal 1969 (care se aplică ca și lege penală mai favorabilă, dat fiind că individualizarea executării pedepsei reprezintă o instituție autonomă în raport cu aplicarea pedepsei) și întrucât inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei, văzând și cauza care l-a determinat să săvârșească faptele, instanța apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare efectivă, în baza art. 81 Cod penal 1969 a suspendat condiționat executarea pedepsei de 8 luni închisoare ce urmează a fi aplicată inculpatului. În baza art. 82 Cod penal 1969 a stabilit pentru inculpat un termen de încercare de 2 ani și 9 luni (compus din durata pedepsei de 9 luni și intervalul de timp de 2 ani) și a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal 1969 privitoare la revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.
Prin încheierea dată în Camera de Consiliu în data de 18.03.2014, instanța a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurată în minuta sentinței penale, în sensul consemnării la alineatul patru al minutei: “În baza art. 81, 82 Cod Penal 1969 suspendă condiționat executarea pedepselor pe un termen de încercare de doi ani și nouă luni.”
În baza art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul O___ S_____ pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin 1 din OUG 195/2002.
Astfel, norma legală incriminatoare - art. 187 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 introduce în sfera ilicitului penal fapta persoanei care conduce pe drumurile un autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur. Din formularea textului legal, rezultă cu putere de evidență că pragul minimal al alcoolemiei trebuie să excedeze valoarea de 0,80 g/l alcool pur în sânge, în situația nedepășirii acestei valori fapta neconstituind infracțiune. În lipsa oricăror determinații temporale introduse în norma incriminatoare, întrunirea acestei valori a alcoolemiei trebuie să fie sincronă cu acțiunea de conducere a autovehiculului pe drumurile publice. Prin urmare, realizarea valorii alcoolemiei ce atrage incidența legii penale la un moment subsecvent încetării acțiunii de conducere a autovehiculului pe drumurile publice nu are nicio relevanță infracțională, cât timp nu se poate infera din aceasta existența unor valori similare ale alcoolemiei la momentul conducerii autovehiculului. Pentru această rațiune normele metodologice de recoltare a probelor biologice în vigoare la data săvârșirii faptei prevedeau necesitatea efectuării acestei operații într-un termen de maxim 30 de minute, respectiv instituiau necesitatea recoltării a două probe biologice (operație pe care făptuitorul o putea refuza, sub sancțiunea imposibilității de a solicita recalcularea retroactivă a valorii alcoolemiei).
Simpla ingerare în organism a unei cantități de alcool, cât timp aceasta nu a fost absorbită și nu s-a reflectat într-un nivel al alcoolemiei în sânge superior valorii de 0,80g/litru alcool pur este lipsită de semnificație penală, dat fiind principiul strictei legalități a răspunderii penale.
Aplicând aceste aserțiuni cu valoare generală în prezenta cauză, se observă că inculpatul a prezentat o valoare de 0,75 g/l alcool pur în sânge la un interval de aproximativ o oră de la momentul opririi în trafic. A doua probă recoltată – la ora 05.36 a condus la o valoare a alcoolemiei de 1,05 g/l alcool pur în sânge, rezultând cu necesitate din acest grafic incremental al nivelului alcoolemiei că inculpatul la data recoltării primei probe biologice se afla în faza absorbției alcoolice, fapt atestat, de altfel, și de raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei efectuat în cauză, existent la filele 12-14 dosar urmărire penală.
Față de aceste premise rezultă că inculpatul la momentul opririi în trafic prezenta o valoare a alcoolemiei inferioară limitei legale, prin urmare fapta sa nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Cât privește compatibilitatea pronunțării unei soluții de achitare cu desfășurarea judecății după procedura simplificată a recunoașterii de vinovăție, s-a observat că noile dispoziții procesual penale nu mai impun necesitatea pronunțării unei soluții de condamnare corelativ admiterii cererii de recunoaștere a vinovăției.
Inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, astfel că instanța în baza 398 Cod procedură penală raportat la art. 275 alin. 1 pct. 3 Cod procedură l-a obligat și la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 400 lei.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel P________ de pe lângă Judecătoria A___ și inculpatul O___ S_____ M_____.
În motivarea apelului declarat de parchet se arată faptul că prima instanță a pronunțat condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 9 luni închisoare cu suspendarea condiționată stabilind un termen de încercare de 3 ani, iar prin încheierea Camerei de consiliu din data de 18.03.2014 a dispus din oficiu îndreptarea de eroare materială stabilind un termen de încercare de 2 ani și 9 luni.
Se arată că procedând în această modalitate instanța a pronunțat o hotărâre nelegală deoarece modificarea termenului de încercare nu se poate realiza pe calea unei îndreptări de eroare materială. Referitor la fapta prevăzută de disp. art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 se arată că instanța în mod greșit a dispus achitarea în temeiul art. 16 lit. b) C.p.p., aceasta ar fi trebuit să dispună achitarea pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală.
De asemenea, se arată faptul că instanța ar fi trebuit să facă aplicarea legii penale mai favorabile pentru infracțiunea pentru care a dispus condamnarea inculpatului deoarece actualul cod penal prevede pedeapsa închisorii de 1-5 ani alternativ cu pedeapsa amenzii. Se mai arată faptul că instanța a omis a sesiza organul competent, respectiv IPJ A___ - Serviciul Rutier în vederea sancționării contravenționale a inculpatului cu amendă și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării executării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile potrivit art. 102 alin. 3 lit a) din OUG 195/2002.
Cu privire la motivarea apelului inculpatului instanța constată faptul că acesta a fost depus după închiderea dezbaterilor în cauza dedusă judecății, și a vizat în principal desființarea hotărârii atacate și aplicarea disp. art. 80-82 din actualul cod penal.
S-a mai solicitat de asemenea și reținerea circumstanțelor atenuante în conformitate cu disp. art. 75 și 76 din actualul cod penal.
Analizând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate precum și din oficiu, instanța găsește sentința Judecătoriei A___ ca fiind temeinică și legală urmând a respinge apelurile formulate pentru următoarele considerente:
Este adevărat faptul că în minuta hotărârii apare trecut termenul de încercare de 3 ani, iar în dispozitivul hotărârii atacate apare trecut termenul de încercare de 2 ani și 9 luni.
Cu toate acestea instanța constată că la dosar Judecătoria A___ a procedat la îndreptarea erorii materiale strecurată în cuprinsul minutei dispunând în acest sens prin încheierea penală din data de 18.03.2014.
În motivarea apelului, P________ de pe lângă Judecătoria A___ afirmă că modificarea termenului de încercare nu putea fi realizat pe calea îndreptării de eroare materială.
Instanța apreciază că într-adevăr este vorba despre o simplă eroare de calcul în cadrul stabilirii termenului de încercare având în vedere faptul că disp. art. 82 din vechiul cod penal prevedeau faptul că „durata suspendării condiționate a executării pedepsei constituie termen de încercare pentru condamnat și se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani”.
Având în vedere faptul că inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa de 9 luni închisoare la care trebuia adăugat un interval de timp de 2 ani rezultă cu prisosință că prima instanță a calculat în mod greșit termenul de încercare fiind în eroare cu privire la întinderea acestuia, la momentul la care a scris minuta, și astfel putea dispune până la momentul redactării hotărârii, pe calea procedurii prevăzute de art. 278 din actualul cod de procedură penală îndreptarea erorii, astfel că acest motiv de apel este neîntemeiat.
Referitor la greșita achitare a inculpatului în baza art. 16 alin. 1 lit. b) C.p.p. respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală or nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, se solicită schimbarea motivării arătându-se că instanța ar fi trebuit să dispună achitarea pe motivul că fapta nu este prevăzută de legea penală.
Curtea apreciază că în speță prima instanță a analizat în mod corect dacă în cauză inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, și constatând că într-adevăr una dintre probele de sânge a relevat faptul că alcoolemia inculpatului era de 1,05 g/1000 alcool pur în sânge, însă în mod corect s-a arătat că nu s-a putut stabili dacă la momentul depistării în trafic inculpatul avea o alcoolemie de 0,80 g/1000 alcool pur în sânge, astfel încât în speță nu s-au putut constat a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.
De altfel, nici procurorul ce a motivat apelul nu a arătat de ce instanța de judecată ar fi trebuit să rețină în cauză cazul de achitare motivat că fapta nu este prevăzută de legea penală.
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, raportat la infracțiunea de conducere a autovehiculului sub influența băuturilor alcoolice instanța constată că între-adevăr actuala reglementare prevede pedeapsa închisorii de 1 la 5 ani alternativ cu pedeapsa amenzii însă având în vedere faptul că inculpatul a fost achitat pentru această faptă în cauză, nu se mai poate pune problema aplicării legii penale mai favorabile.
Referitor la motivul de apel prin care s-a arătat că prima instanță a omis a sesiza organul competent în vederea sancționării contravenționale a inculpatului cu amendă și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării executării dreptului de a conduce, instanța reține faptul că la dosar nu s-a depus nicio dovadă din care să rezulte că inculpatul ar deține permis de conducere, (acesta fiind de altfel condamnat pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere), astfel că sesizarea IPJ - Serviciul Rutier nu s-ar fi impus în speță neputându-se aplica o sancțiune contravențională, și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile pentru o persoană care nu deține permis de conducere.
Mai mult decât atât, chiar și în situația în care inculpatul ar fi dobândit între momentul comiterii faptei și momentul pronunțării hotărârii dreptul de a conduce autovehicule, ca urmare a pronunțării hotărârii instanței, permisul acestuia se anulează, și nu doar se suspendă.
Cu privire la apelul inculpatului, instanța reține faptul că acesta deși depus tardiv, a invocat doar motive de netemeinicie și nu motive de nelegalitate a hotărârii, solicitând ca în urma reținerii circumstanțelor atenuante să se facă aplicarea dispozițiilor referitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicarea unui avertisment.
În speță, prima instanță a apreciat în mod corect faptul că fapta comisă de către inculpat de a conduce pe drumurile publice un autovehicul fără a poseda permis de conducere constituie infracțiune, iar pentru îndreptarea acestuia este necesar aplicarea unei sancțiuni penale (stabilind o pedeapsă de 9 luni închisoare), ținând cont nu doar de faptul că inculpatul a condus autovehiculul pe drumurile publice pe mai multe străzi din localitatea A___, ci a făcut acest fapt fiind și sub influența băuturilor alcoolice, astfel că în speță aplicarea unui simplu avertisment nu doar nu ar avea eficiență juridică, ci scopul și funcțiile pedepsei nici nu ar fi atinse.
Date fiind cele mai sus reținute, instanța urmează ca în baza art. 421 alin. 1 pct.1 lit. b C.p.p. să respingă apelurile declarate de P________ de pe lângă Judecătoria A___ și inculpatul O___ S_____ M_____ împotriva sentinței penale nr. 674/27.02.2014 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga inculpatul apelant la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
În baza art. 421 alin. 1 pct.1 lit. b C.p.p. respinge apelurile declarate de P________ de pe lângă Judecătoria A___ și inculpatul O___ S_____ M_____ împotriva sentinței penale nr. 674/27.02.2014 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul apelant la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.05.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
I___ PopescuConstantin C_____
GREFIER,
C_______ P____
Red. I.P./21.05.2014
Tehnored. C.P./4 ex/21.05.2014
Primă instanță : Jud.A___
Jud. L.M.U________
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025