Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 483/2013

Ședința publică de la 16 Aprilie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE N_______ D______

Judecător A_____ H____

Judecător C________ M_____ G____

Grefier M______ M____

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurenta _____________________ împotriva sentinței civile nr.215 din 18 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Călărași, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat A.Bogoriu pentru recurentă lipsă fiind intimata I____ SA București.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că intimata I____ SA București a comunicat la dosar concluzii scrise.

Avocat A.Bogoriu depune la dosar copii ale unor acte, respectiv, bon fiscal, facturi si copie extras din Regimul juridic al contravențiilor. Având cuvântul arată că a luat cunoștință de concluziile scrise depuse de intimată, concluzii pe care le apreciază nefondate. Solicită judecarea cauzei, neavând cereri de formulat.

Tribunalul, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul pentru susținerile pe fond.

Avocat A.Bogoriu având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței si exonerarea de plata amenzii, în subsidiar, solicită înlocuirea amenzii cu avertisment.

Solicită a se analiza actele si lucrările dosarului si a se constata că acel certificat se afla în posesia conducătorului auto dar că, din motive pe care nu le cunoaște si care nu sunt imputabile, acesta nu a prezentat agentului constatator certificatul menționat. Arată că, a depus acest înscris la dosarul cauzei odată cu plângerea contravențională însă instanța de fond a apreciat că documentul nu ar conține nici un element intrinsec și nu ar fi înregistrat în nici o evidență externă a recurentei care ar putea să confere documentului prezumția de dată certă. In consecință, arată că, la momentul săvârșirii pretinsei fapte, certificatul de desfășurare a activității era emis de recurentă iar împrejurarea că M________ M____ în calitate de conducător auto, nu l-a prezentat agentului constatator nu poate atrage sancționarea. În raport de aceste considerente, apreciază că în cauză nu există vinovăția recurentei pentru că nu a avut cunoștință de ce recurentul nu a prezentat certificatul iar fapta nu prezintă pericol social pentru că nu a avut loc niciun incident si nu s-a pus în pericol viața nimănui.

Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței si exonerarea de plata amenzii, iar în subsidiar, solicită înlocuirea amenzii cu avertisment, având în vedere că nu există culpa recurentei. Solicită si cheltuieli.

INSTANȚA

Asupra recursului declarat, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 14.11.2012 sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petenta S.C. V_______ T____ S.R.L. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal ___________ nr. xxxxx dresat de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – Inspectoratul Teritorial nr. 2 la data de 26.10.2012 și comunicat petentei la data de 29.10.2012. În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii cu amenda aplicată prin procesul-verbal cu sancțiunea constând în „Avertisment”.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că la data de 26.10.2012, ansamblul format din autotractorul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX care tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare XXXXXXX, condus de conducătorul auto M________ M____, a fost oprit în trafic pentru a prezenta agentului constatator diagramele tahografice pentru ultimele 28 de zile sau certificatul de desfășurare a activității.

Petenta nu a formulat critici la adresa legalității procesului-verbal sau a temeiniciei constatărilor agentului constatator cuprinse în acesta, dar a arătat că M________ M____ a fost angajat în calitate de conducător auto la data de 08.10.2012, iar în intervalul 08.10.xxxxxxxxxxxxx12 acesta a desfășurat alte activități decât conducerea autovehiculelor.

Petenta nu a motivat în drept plângerea formulată, iar în temeiul art. 242 alin.2 C.pr.civ. a solicitat judecarea în lipsă.

În susținerea considerentelor plângerii, petenta a atașat acesteia, în copie, procesul-verbal ___________ nr. xxxxx (f. 6- 7), dovada comunicării procesului-verbal (f. 8), contractul individual de muncă nr. 12/08.10.2012 (f.9-10), înregistrări din bazele de date ARR și „Registrul General de evidență a salariaților” (f.11-12), certificatul de desfășurare a activității nr. 44/26.10.2012 (fila 13).

Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea contravențională formulată de petentă este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Intimatul a depus întâmpinare și completare la întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal ca temeinic și legal întocmit.

În motivarea întâmpinării, intimatul a reluat descrierea faptei constatate prin procesul-verbal atacat și a reiterat temeiurile de drept în baza cărora a fost constatată contravenția și înscrisurile pe care conducătorul auto angajat al petentei trebuia să le prezinte la momentul controlului.

De asemenea, intimatul a solicitat instanței să nu ia în considerare certificatul de desfășurare a activității depus de petentă, întrucât acesta a fost întocmit ulterior constatării, cu intenția de a evita plata amenzii. Intimatul a mai arătat că din Scrisoarea de transport CMR din 26.10.2012 aflată la bordul autovehiculului rezultă că transportul a început la data de 25.10.2012, astfel încât nu pot fi reale afirmațiile din Certificatul de desfășurare a activității, în sensul că M________ M____ ar fi desfășurat o altă activitate decât condusul până la data de 26.10.2012, ora 7.

Cu privire la cererea petentei de înlocuire a sancțiunii aplicate, intimatul a solicitat respingerea acesteia și a arătat că fapta imputată petentei este considerată de legiuitor ca o faptă gravă, iar în cuprinsul OG 37/2007 nu este prevăzută, pentru faptele sancționate de acest act normativ, sancțiunea constând în „Avertisment”.

Intimatul a mai arătat că la sancționarea faptei, agentul constatator a avut în vedere atât gradul de pericol social ridicat al faptei avut în vedere de legiuitor prin incriminarea acesteia și prin stabilirea unor limite ridicate ale sancțiunilor, dar și criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 privind individualizarea sancțiunii, amenda aplicată fiind egală cu minimul special prevăzut de lege.

În consecință, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției ca legal și temeinic întocmit.

În drept, intimatul a invocat prevederile 115-118 C.pr.civ, O.G. 2/2001, OG 37/2007 și Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3821/1985, modificat și completat prin Regulamentul (CE) nr. 561/2006, iar în temeiul art. 242 alin. 2 din C.pr.civ a solicitat judecarea în lipsă.

În completarea la întâmpinare, intimatul a arătat că săvârșirea faptei astfel cum a fost reținută de agentul constatator este dovedită și de mențiunile din Formularul de control în trafic ________ nr. 8565/26.10.2012 semnat de conducătorul auto M________ M____.

În dovedirea susținerilor sale, intimatul a atașat la întâmpinare și la completarea la întâmpinare, în copie, Formularul de control în trafic ________ nr. 8565/26.10.2012 (f. 20), copia conformă a licenței comunitare nr. xxxxxxx (f. 18), certificatele de înmatriculare ale autoutilitarei și semiremorcii (f. 19), documentele conducătorului auto (f. 20-21), avizul de însoțire a mărfii (f. 22), scrisoarea de transport (f. 23), certificatul de justificare a activităților (f. 24), diagramele tahografice pentru perioada 30.08.xxxxxxxxxxxxx12 (f. 25-28) și fișa operatorului de transport (f. 29-30).

În temeiul art. 167 C.pr.civ, considerând că pot duce la dezlegarea pricinii, instanța a admis și administrat la cererea petentei și a intimatului proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

După pronunțarea soluției în cauză, petenta a depus prin registratura instanței o cerere de chemare în garanție a conducătorului auto M________ M____. Întrucât prin pronunțarea minutei instanța s-a dezînvestit, iar cererea a fost depusă după acest moment procesual, instanța nu o poate soluționa în același cadru procesual și nu poate dispune nicio măsură cu privire la această cerere. Pentru valorificarea pretențiilor cuprinse în cererea de chemare în garanție formulată, petenta se poate adresa instanței competente.

Soluționând cauza, Judecătoria Călărași prin sentința civilă nr.215/2013 a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta S.C. V_______ T____ S.R.L., cu sediul în București, ____________________, __________________. 32, Sector 5, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, cu sediul procesual ales în mun. C________, ______________________, nr. 2, ___________________. C________, împotriva procesului-verbal ___________ nr. xxxxx dresat de intimat la data de 26.10.2012.

A menținut ca legal și temeinic întocmit proces-verbal menționat.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond, analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal verbal ___________ nr. xxxxx dresat de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – Inspectoratul Teritorial nr. 2 la data de 26.10.2012, s-a constatat săvârșirea de către petenta S.C. V_______ T____ S.R.L. a contravenției prev. de art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG 37/2007 și sancționată de art. 9 alin. 1 lit. c din OG 37/2007. În procesul-verbal s-a reținut că la data de 26.10.2012, ora 9.40, la controlului efectuat în trafic pe DN 21 km 110 asupra ansamblului format din autotractorul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX care tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, care efectua transport de marfă conform Scrisorii de transport CMR din 16.10.2012, s-a constatat că șoferul acesteia nu a putut prezenta numărul necesar de diagrame tahografice pentru ultimele 28 de zile prevăzut de Regulamentul CE nr. 561/2006, și nici formularul de desfășurare a activității din care să reiasă ce activitate a desfășurat în ultimele 28 de zile.

Cu ocazia controlului, pe baza constatărilor efectuate, s-a întocmit Formularul de control ________ nr. xxxxxxx care a fost semnat de conducătorul auto, un exemplar fiindu-i înmânat acestuia.

Prin același proces-verbal i-a fost aplicată petentei sancțiunea constând în amendă în sumă de 4000 lei și i-a fost adusă la cunoștință posibilitatea de a achita jumătate din cuantumul amenzii în termen de 48 ore de la comunicare.

În procesul-verbal de contravenție se face mențiunea că la bordul autovehiculului se găsea o singură diagramă tahograf, care a fost semnată și ștampilată de agentul constatator.

Instanța constată că înscrisul denumit Certificat de desfășurare a activității depus de petentă (f.13) nu poartă semnătura și ștampila agentului constatator, pentru a face dovada că acest înscris a existat la data controlului și a fost prezentat agentului constatator.

Acest fapt este confirmat de mențiunile din formularul de control de la fila 20, în care se menționează că șoferul nu a prezentat numărul necesar de diagrame și nici formularul de desfășurare a activității pentru această perioadă, documentul fiind semnat de conducătorul auto și de agentul constatator.

Din înscrisurile depuse de petentă și de intimat se constată că la momentul constatării contravenției, conducătorul auto angajat al petentei deținea asupra sa o singură diagramă tahografică pentru data de 26.10.2012.

Conform formularului anexă a Regulamentului 561/2006 folosit de petent, astfel cum este publicat în baza de date a Buletinului Oficial al Uniunii Europene, acest înscris se completează de către operatorul de transport, se semnează înainte de călătorie și se păstrează împreună cu înregistrările originale ale aparaturii de control.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația legală de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.

Ca act administrativ întocmit de organul competent pe baza constatărilor proprii, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de veridicitate, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenind petentei, în condițiile art. 1169 C.civ.1864.

Aplicabilitatea acestei prezumții presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției, încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale.

Verificând procesul-verbal de contravenție verbal ___________ nr. xxxxx dresat de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – Inspectoratul Teritorial nr. 2 la data de 26.10.2012 sub aspectul condițiilor de formă, instanța constată că acesta este legal întocmit, respectând prevederile art. 16-17 din OG 2/2001, iar sancțiunea a fost legal aplicată, cu respectarea prevederilor art. 21 alin. 3 prima teză din OG 2/2001 și art. 9 din OG 37/2007.

De asemenea, instanța constată că procesul-verbal a fost întocmit și sancțiunea a fost aplicată de o persoană competentă conform art. 9 alin. 4 din OG 37/2007.

După ce a stabilit că procesul-verbal a fost legal întocmit, procedura de constatare a fost corectă și sancțiunile au fost aplicate în limitele stabilite de lege, instanța urmează să analizeze temeinicia constatărilor cuprinse în procesul-verbal pe baza susținerilor și dovezilor produse de petentă în fața instanței și a apărărilor intimatului.

Întrucât în procesul-verbal atacat situația de fapt a fost stabilită pe baza constatărilor directe prin propriile simțuri ale agentului constatator, agent al statului aflat în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, constatările acestuia se bucură de o prezumție de veridicitate, revenindu-i petentului sarcina de a proba netemeinicia constatărilor cuprinse în procesul-verbal.

Cu titlu preliminar, instanța reține că OG 37/2007 a fost emisă în scopul punerii în aplicare a Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006. Conform punctului 14 din preambul Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 „Pentru a garanta eficiența executării, este indispensabil ca autoritățile competente să fie în măsură, la efectuarea controalelor rutiere și, după o perioadă de tranziție, să se asigure că s-au respectat perioadele de conducere și de repaus din ziua respectivă și din ultimele douăzeci și opt de zile”.

Din considerentul anterior expus rezultă că obligația de a prezenta agentului constatator diagramele tahografice sau dovada imposibilității prezentării acestora nu este acela de a asigura existența fizică a acestora, ci de a pune organul de control în situația de a verifica dacă au fost respectate regulile privitoare la timpii de conducere și de odihnă și de a lua măsurile legale pentru înlăturarea pericolului produs prin nerespectarea acestora pentru conducătorul auto și pentru ceilalți participanți la trafic.

În aceste condiții, chiar dacă operatorul de transport dovedește faptul că au existat fizic documentele indicate, dar din anumite motive nu au putut fi prezentate agentului constatator, acest fapt nu înlătură vinovăția acestuia, ci o accentuează, întrucât prin omisiunea sa culpabilă, operatorul de transport a pus autoritățile statului în imposibilitate de a verifica dacă prevederile legale au fost respectate și de a lua măsurile legale.

Aplicând aceste principii la cauza de față, instanța constată că petenta a prezentat un înscris denumit „certificat de desfășurare a activității” completat, semnat și ștampilat, dar care nu poartă semnătura și ștampila de control a agentului constatator, ceea ce nu poate conduce la concluzia netemeiniciei procesului-verbal, înscrisul neavând nicio valoare probatorie astfel cum a fost depus la dosar.

Din analiza formularului se constată că înscrierea mențiunilor cuprinse în acesta se bazează pe buna credință a operatorului de transport, întrucât actul nu conține nici un element intrinsec și nu este înregistrat în nicio evidență externă operatorului de transport care i-ar putea da o dată certă. Acest înscris poate căpăta valoare probatorie în fața instanței doar atunci când este vizat de agentul constatator cu ocazia controlului, viză care să ateste existența lui la momentul controlului și faptul că agentul constatator a luat cunoștință de mențiunile înscrise în el.

Astfel cum s-a reținut anterior, chiar dacă înscrisul depus de petentă a existat la data controlului, faptul că el nu a fost prezentat agentului constatator, l-a pus pe acesta în imposibilitatea de a verifica respectarea de către petentă, în calitate de operator de transport, a normelor privitoare la respectarea timpilor de odihnă și de conducere, fiind realizat pericolul social vizat de norma de incriminare.

Având în vedere motivele expuse, instanța constată că petenta, deși îi revenea sarcina probei în acest sens, nu a făcut dovada faptului că la momentul controlului a asigurat existența diagramelor tahografice sau a certificatului de desfășurare a activității la bordul autovehiculului pe care îl folosea în calitate de operator de transport, pentru conducătorul auto M________ M____, astfel încât procesul-verbal este nu numai legal, dar și temeinic.

În analiza solicitării petentei privind înlocuirea sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal cu sancțiunea constând în avertisment, instanța va avea în vedere normele legale incidente.

Astfel, conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.” Din formularea textului de lege rezultă că instanța, după ce a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal, are posibilitatea ca, în funcție de criteriile prevăzute de lege, să reindividualizeze sancțiunile aplicate prin procesul-verbal.

Pentru a reindividualiza sancțiunea aplicată, instanța trebuie să țină cont de criteriile prev. de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, care statuează „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, dar și de cele ale art. 7 alin. 2 și 3 din OG 2/2001 conform cărora „Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.”

Din analiza prevederilor legale anterior menționate, contrar susținerilor intimatului, instanța constată că, ori de câte ori legea prevede sancțiunea amenzii pentru o faptă dată, fără a prevedea și posibilitatea aplicării sancțiunii constând în „Avertisment”, instanța poate înlocui sancțiunea aplicată prin procesul-verbal cu avertismentul atunci când, aplicând criteriile prev. de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, constată că fapta concretă săvârșită de contravenient prezintă o gravitate redusă.

Din punct de vedere procedural, în temeiul art. 1169 C.civ.1864, atunci când printr-o plângere contravențională petentul susține că fapta sa a fost de o gravitate redusă și solicită înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul, îi revine sarcina de a proba împrejurările care să justifice o astfel de măsură.

Aplicând la cauza de față, instanța reține cu titlu preliminar că agentul constatator a avut în vedere principiile anterior menționate și a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de lege pentru fapta constatată.

Pentru a evalua pericolul social concret și gravitatea faptei reținute în procesul-verbal, instanța trebuie să aplice criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 la circumstanțele concrete ale faptei, pornind de la pericolul abstract vizat de norma de incriminare.

Instanța constată că petenta a fost sancționată conform art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG 37/2011, care prevede: „Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital;”.

Din textul legal menționat rezultă că legiuitorul român, în concordanță cu legislația europeană în domeniul transporturilor, a caracterizat drept încălcări foarte grave fapte de tipul celei pentru care a fost sancționată petenta. Pentru a evalua pericolul social concret al faptei contravenționale imputate petentei, instanța va avea în vedere scopul instituirii acestei norme astfel cum a fost enunțat la pct. 17 din Preambulul Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 în care se arată că „Prezentul regulament urmărește îmbunătățirea condițiilor sociale pentru lucrătorii cărora li se aplică, precum și îmbunătățirea siguranței rutiere în general. Acesta urmărește realizarea acestui obiectiv în special prin dispozițiile referitoare la durata maximă de condus pe zi, pe săptămână și pe o perioadă de două săptămâni consecutive, prin dispoziția care obligă un conducător auto să ia o perioadă de repaus săptămânal normală, cel puțin o dată pe o perioadă de două săptămâni consecutive, și prin dispozițiile care prevăd că în nici un caz o perioadă de repaus zilnic nu poate fi mai mică decât o perioadă neîntreruptă de nouă ore”, precum și modalitățile de realizare a acestui scop arătate la punctul 14 din același document, enunțat anterior.

Aplicând la cauza de față, instanța constată că petenta nu a relevat nicio împrejurare de natură a conduce la concluzia că neprezentarea diagramelor tahografice sau a certificatului de desfășurare a activității pe ultimele 28 de zile nu a generat niciun pericol pentru siguranța traficului rutier, astfel încât fapta contravențională imputată nu poate fi caracterizată de un pericol social diminuat față de cel vizat de norma de incriminare.

În aceste condiții, instanța, în concordanță cu prevederile punctului 26 din Preambulul Regulamentului menționat, consideră că scopul instituirii normelor de sancționare poate fi atins în cauza de față doar prin aplicarea unei sancțiuni cu caracter efectiv, proporționat, disuasiv și nediscriminatoriu, sancțiunea cu amenda în cuantum de 4000 lei aplicată prin procesul-verbal atacat îndeplinind toate aceste cerințe ale legiuitorului european.

În consecință, întrucât petenta nu a dovedit nicio împrejurare de natură a conduce la concluzia că faptele sale sunt lipsite de pericolul social vizat de normele de sancționare a contravenției constatate prin procesul-verbal ___________ nr. xxxxx dresat de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – Inspectoratul Teritorial nr. 2 la data de 26.10.2012, instanța constată că procesul-verbal a fost legal și temeinic întocmit, iar sancțiunea contravențională a fost legal aplicată și temeinic individualizată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta _____________________ criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sustinând că instanța de fond nu a soluționat corect cererea dedusă judecății, ignorând faptul că ea a emis certificat de desfășurare a activității din care reiese faptul că în intervalul anterior datei de 26.10.2012 conducătorul auto M________ M____ a desfășurat alte activități decât condusul autovehicolelor. Faptul că acest conducător auto la momentul controlului nu a putut prezenta certificatul nu îi poate fi ei imputat, fiind evident că nu are nici un fel de vinovăție în săvârșirea contravenției.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța de fond a ignorat probele administrate care îi dovedeau nevinovăția, respectiv certificat de desfășurare a activității din data de 26.10.2012.

În subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.

Recursul este nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține ca petenta a fost sancționată pentru faptul că în data de 26.10.2012 șoferul autoturismului oprit in trafic nu a putut prezenta numărul necesar de diagrame tahografice și nici certificatul de desfășurare a activității pentru ultimele 28 de zile.

Sub aspectul legalității procesului verbal, tribunalul reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art 17 din OG nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Instanța mai reține și împrejurarea că faptei reținute în sarcina petentei i s-a dat o corectă încadrare juridică.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, cu toate că petenta a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator, instanța apreciază că aceasta corespunde realității.

Instanța reține, pe de o parte că cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, iar pe de altă parte că procesul verbal de contravenție face dovada deplină cu privire la starea de fapt și de drept reținută însă până la proba contrară.

Recurenta a susținut ca nu trebuia să fie sancționată pentru aceasta faptă, vinovat fiind angajatul său care nu a prezentat documentele solicitate, deși ele existau și îi fuseseră date de petentă. Argumentele expuse de recurentă în motivarea plângerii și recursului nu sunt de natură a atrage nulitatea procesului verbal în lipsa administrării unor dovezi corespunzătoare. Recurenta nu a probat că angajatul său a a avut asupra sa certificatul și diagramele solicitate la data controlului. Faptul că documentele au existat dar nu au fost prezentate de șofer nu îi poate fi imputat agentului constatator, petenta având posibilitatea de a se întoarce cu acțiune în regres împotriva angajatului său.

Procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, cuprinzând toate elementele necesare care să-i asigure legalitatea, în conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001, care reprezintă cadrul legal în materia contravențiilor.

Având in vedere ca recurenta nu a propus probe de natură să înlăture vinovăția sa si ținând cont de faptul că procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară, tribunalul apreciază ca soluția instanței de fond este legala și temeinică, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat.

Cât privește solicitarea privind înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, Tribunalul apreciază că aceasta nu se justifică în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001. O asemenea soluție ar presupune ignorarea gradului sporit de pericol social al faptei decurgând din nerespectarea perioadelor de odihnă de către conducătorii auto, care poate avea consecințe deosebit de grave asupra siguranței rutiere.

Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge în temeiul art 312 C.pr.civ. recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art.312 c.pr.civ.

Respinge recursul declarat de _____________________ împotriva sentinței civile nr.215/2013 a Judecătoriei Călărași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2013.

Președinte, N_______ D______	Judecător, A_____ H____	Judecător, C________ M_____ G____ aflată în c.o.semnează Președinte, Ș_____ G_____ C______
	Grefier, M______ M____

Tehnored.N.D.

Dact.M.M.

Ex.2/29 Aprilie 2013

j.f.P.N______