Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBOLT:2016:062.xxxxxx
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
TRIBUNALUL O__
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
C_________ administrativ și fiscal
DECIZIE Nr. 102/2016
Ședința publică de la 18 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE G_______ I______
Judecător I__ S_____ O_____
Grefier M______ B________
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul petent P______ A_____ C_______, domiciliat în Slatina, _____________________, județul O__, împotriva sentinței civile nr. 2089/10.03.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN O__, cu sediul în Slatina, _______________________. 19, județul O__, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ________, NR. xxxxxxx/23.08.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 2089/10.03.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a respins plângerea formulată de petentul P______ A_____ C_______, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN O__, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 23.08.2014 întocmit de reprezentanții intimatului Inspectoratul de Poliție Județean O__, petentul P______ A_____ C_______ a fost sancționat conform art. 102/3/a din O.U.G. nr. 195/2002 R, cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei reținându-se că a condus autoturismul marca VW Golf cu nr. XXXXXXXXX pe _____________ din Slatina cu viteza de 103 km/h înregistrată de aparatul radar.
Fapta contravențională reținută în sarcina petentului este prev. de art. 121 al.1 din H.G.1391/2006 și sancționată de art.102 al.3 lit.e din OUG 195/2002 rep. care prevede că reprezintă contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În temeiul art. 34 alin.1 din O.G.2/2001 instanța verifică legalitatea si temeinicia procesului-verbal.
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, petentul nu a invocat niciun motiv de nelegalitate.
În privința temeiniciei actului atacat, trebuie subliniat că fapta sancționată contravențional potrivit legislației interne are caracter penal în sensul art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, instanța europeană statuând că distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art.6 acuzațiilor în materie penală (cauza Ozturk v. Germania).
Conform jurisprudenței Curții, cele trei criterii avute în vedere pentru stabilirea caracterului penal al unei acuzații sunt: calificarea faptei în dreptul intern; natura faptei incriminate; natura și gravitatea sancțiunii. Aceste trei criterii nu trebuie îndeplinite cumulativ, fiind suficient ca fapta să poată fi calificată ca penală potrivit unuia singur. Totuși, atunci când un singur criteriu nu este suficient pentru determinarea caracterului penal sau nepenal, se poate apela la analiza combinată a acestora.
Potrivit OG nr.2/2001, amenda contravențională este distinctă de acoperirea eventualelor prejudicii cauzate de săvârșirea faptei contravenționale, având deci un caracter sancționator și preventiv. În consecință, rezultă cu certitudine că procedura contravențională reglementată de OG nr.2/2001 poate fi asimilată procedurii penale din perspectiva art.6 din Convenție, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar nu petentului. Așadar, în privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției acuzatului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În practica judiciară internă se reține de regulă că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art.249 C.p.civ. sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal. Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator.
În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr.195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului.
În baza aceluiași act normativ, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Față de cele arătate, având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, în raport de probele administrate în cauză, rezultă că fapta a fost descrisă în mod corect de către agentul constatator.
Astfel, din printurile foto depuse la dosarul cauzei, se observă autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX (fila 15) circulând cu viteza de 103 km/h.
Sub aspectul probei testimoniale propuse de către petent, instanța reține că martorul M______ C_________-A___, propus de către petent, a învederat că motivul pentru care petentul a depășit viteza legală este acela că nu era obișnuit cu autoturismul respectiv, el conducând de obiecei, un autovehicul cu o putere mai mică.
În raport de cele menționate mai sus, având în vedere că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul verbal de contravenție, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina acestuia încălcarea obligațiilor sus-arătate și sancționate de art.102 al.3 lit.e din OUG 195/2002.
Pe cale de consecință, este justificată aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 810, sancțiune ce corespunde gradului de pericol social al faptei și care respectă criteriile de individualizare prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001.
Raportat la sancțiunea aplicată, instanța constată că amenda a fost corect calculată, având cuantumul între limitele prevăzute de textul legal, sancțiunea aplicată petentului fiind orientată către minimul amenzii prevăzute de lege, astfel că instanța apreciază că sancțiunea este corect individualizată în raport cu realizarea scopului aplicării sancțiunii.
Opinia instanței are la baza prevederile art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea contravențională se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Astfel, instanța a reținut că petentul a fost depistat în timp ce conducea în localitate un autovehicul cu viteza de 103 km/h, punând în pericol nu doar siguranța sa, ci și a celorlalți participanți la trafic.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul petent P______ A_____ C_______, fără însă a prezenta motivele de apel .
Intimatul Inspectoratul De Poliție Județean O__ a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de apel și menținerea hotărârii pronunțară de instanța de fond.
În motivarea întâmpinării, arată intimatul că în mod corect instanța de fond a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată, având în vedere că apelantul petent nu a răsturnat prezumția de temeinicie și adevăr de care se bucură actul de constatare.
Potrivit art 269 alin l c p c conform cărora” înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau,după caz, primit și autentificat de o autoritate ,de notarul public sau de către o persoană investită de stat cu autoritate publică,în forma și condițiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut semnătura acestora și data înscrisului”.
Potrivit art 270 alin l c p c „înscrisul autentic face deplina dovadă față de orice persoană până la declararea sa ca fals,cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul in condițiile legii”.
Astfel că, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele consemnate și constatate,până la proba contrară ce revine celui care contestă înscrisul respectiv.
In conformitate cu dispoz art 249 c p c „cel ce face o susținere in cursul procesului trebuie să o dovedească.
Examinând sentința apelată în raport cu actele dosarului și dispoz. art 476 și urm. din noul cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 23.08.2014 întocmit de reprezentanții intimatului Inspectoratul de Poliție Județean O__, petentul P______ A_____ C_______ a fost sancționat conform art. 102/3/a din O.U.G. nr. 195/2002 R, cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei reținându-se că a condus autoturismul marca VW Golf cu nr. XXXXXXXXX pe _____________ din Slatina cu viteza de 103 km/h înregistrată de aparatul radar. Ca urmare a faptelor reținute a fost aplicată sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 877,5 lei și reținerea permisului de conducere.
Fapta contravențională reținută în sarcina petentului este prev. de art. 121 al.1 din H.G.1391/2006 și sancționată de art.102 al.3 lit.e din OUG 195/2002 rep. care prevede că reprezintă contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Instanța de fond a constatat în mod corect că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea dispoz.legale , nefiind identificate cauze de nulitate absolută din cele prev de art 17 din OG 2/2001.
Și în ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenției se constată că instanța de fond a apreciat în mod corespunzător că situația de fapt reținută de agentul constatator, corespunde realității ,viteza cu care a circulat autovehiculul condus de petent fiind de 103 km/oră,constatarea contravenției realizându-se cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic conform buletinului de verificare metrologică depus la dosar.
De altfel se costată că petentul apelant nu a indicat motive de nelegalitate ori de netemeinicie a sentinței apelate.
În consecință, sentința instanței de fond este temeinică și legală, motiv pentru care, Tribunalul urmează ca in baza art 480 pct 1 din noul cod de procedură civilă, să respingă apelul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul petent P______ A_____ C_______, domiciliat în Slatina, _____________________, județul O__, împotriva sentinței civile nr. 2089/10.03.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN O__, cu sediul în Slatina, _______________________. 19, județul O__, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2016 la Tribunalul O__.
Președinte, G_______ I______ |
|
Judecător, I__ S_____ O_____ |
|
Grefier, M______ B________ |
|
Red SIO
Tehnored MS
Ex 4/ 26.01.2016