Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECTIA

C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 136

Ședința publică din data de 20 IANUARIE 2016

Completul constituit din:

PREȘEDINTE – A_____ B_____ A_____

JUDECĂTOR – M_____ C_______

GREFIER – G_______ M____

Pe rol soluționarea apelului promovat de apelantul petent N______ D____, cu domiciliul în comuna T____, ____________________, jud. C________, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C________ – SERVICUL RUTIER, cu sediul în C________, ____________________, jud. C________, apel îndreptat împotriva Sentinței civile nr. 1160/03.07.2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX de Judecătoria M_______.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. V______ N_______ pentru apelant, lipsind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.153 și urm.C.proc.civilă.

Grefierul de sedintă, in referatul cauzei, evidentiază partile, obiectul litigiului, modalitatea de indeplinire a procedurii de citare si stadiul procesual.

La interpelarea instanței reprezentantul convențional al apelantului arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.

Instanța acordă cuvântul asupra cererii de apel.

Reprezentantul convențional al apelantului solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată.

Instanța de fond în mod greșit a respins plângerea formulată de apelant, ignorând cu desăvârșire probele administrate în cauză, respectiv depozițiile martorilor care au arătat în mod categoric și fără nici un fel de dubiu că apelantul nu s-a sustras de la recoltarea probelor biologice. În cauză au fost audiați mai mulți martori, toți au conchis în acest sens.

Mai mult decât atât solicită instanței să aibă în vedere că apelantul este șofer profesionist, conduce de vreme îndelungată și nu a fost până la acest moment sancționat niciodată contravențional astfel este greu de crezut că s-ar fi putut opune recoltării probelor biologice. Pentru aceste considerente solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate. Fără cheltuieli de judecată.

Instanța rămâne in pronuntare asupra cererii de apel.

TRIBUNALUL ,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Asupra plângerii contravenționale de față, constată:

Prin plângerea contravențională formulată la data de 09.09.2013, petentul N______ D____ a solicitat ca, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C________ – SERVICIUL RUTIER, să se dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/15.07.2013 ca fiind netemeinic și nelegal; în subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

În motivarea plângerii petentul a arătat că, la data de 15.07.2013, a fost amendat contravențional cu amendă în cuantum de 1.000 lei, reținându-se în sarcina sa că a adresat cuvinte jignitoare agenților constatatori.

Petentul a mai arătat că actul sancționator nu corespunde realității, întrucât nu a adresat cuvinte jignitoare agenților constatatori și nici nu a refuzat să se deplaseze la spital în vederea recoltării probelor biologice.

În scop probator, petentul a depus la dosarul cauzei actul sancționator contestat, act de identitate; a timbrat legal cererea.

În cauză, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C________ în soluționarea plângerii contravenționale.

Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată, cu motivarea că actul sancționator a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă și de fond impuse de O.G. nr. 2/2001 și avându-se în vedere referatul agentului constatator; a depus înscrisuri în susținere.

Prin sentința civilă nr. 2840/17.03.2014, Judecătoria C________ a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței investite cu soluționarea cauzei și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei M_______.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei M_______ sub același număr.

La solicitarea părților, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, în cauză fiind audiate martorele propuse de petent, N______ D______ și D___ M________; la termenul din 17.06.2015, instanța a constatat imposibilitatea audierii martorului asistent P________ S_____ C_________, acesta fiind plecat la muncă în Turcia.

Prin sentința civilă nr. 1160/03.07.2015 Judecătoria M_______ a respins plângerea formulată, reținând următoarele:

„ Prin procesul-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/15.07.2013, petentul a fost amendat contravențional cu amendă în cuantum de 1.000 lei, reținându-se în sarcina sa că, fiind oprit în trafic pentru depășirea vitezei legale și aflat sub influența băuturilor alcoolice, petentul a agresat fizic și verbal agenții constatatori; de asemenea, cu același prilej, petentul a fost încătușat, întrucât era recalcitrant și refuza să se supună testului etilotest.

Procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei până la proba contrară ce incumbă petentului.

Astfel, în baza art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal criticat prin prisma criticilor și apărărilor formulate, verificând și sancțiunile aplicate.

Din punct de vedere al legalității procesului-verbal de contravenție, instanța constată că la întocmirea acestuia au fost respectate toate dispozițiile art.16 din O.G. nr.2/2001, vizând mențiunile care trebuie să fie cuprinse în mod obligatoriu în procesul-verbal, cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice contraveniente, a faptei săvârșite, a datei săvârșirii faptei și semnătura agentului constatator, elemente pe care instanța le verifică și din oficiu.

În ce privește temeinicia procesului-verbal criticat, instanța constată că petentul nu a probat o situație de fapt contrară celei reținute în actul sancționator.

Astfel, potrivit raportului întocmit de către agentul constatator Burdusel C_________, petentul a fost oprit în trafic pentru depășirea vitezei legale, solicitându-i-se documentele la control; în acest context, petentul a făcut cunoscut agenților constatatori că nu se află în posesia documentelor și profitând de momentul în care aceștia s-au deplasat la mașina poliției, a schimbat locul șoferului cu locul pasagerului din dreapta, respectiv, soția sa; ulterior, aflat în vădită stare de ebrietate, petentul a refuzat să se supună testului etilotest și a devenit recalcitrant, agresând fizic și verbal reprezentanții poliției, motiv pentru care a fost încătușat.

Depozițiile martorelor audiate în cauză - N______ D______ (soția petentului) și D___ M________ (fiica vitregă a petentului) - au fost apreciate ca subiective și au fost înlăturate, fiind în contradicție cu ansamblul probator administrat în cauză, inclusiv cu istoricul sancțiunilor aplicate petentului, din care rezultă că acesta a mai fost sancționat pentru contravenții și, respectiv, o infracțiune la regimul circulației.

Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alineat 3 din OG nr. 2/2001 care prevăd că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Având în vedere criteriile enunțate, dar și dispozițiile legale în vigoare, instanța apreciază că în mod corect a fost stabilită sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 lei, motiv pentru care prezenta plângere se constată a fi neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecință.”.

Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat apel petentul care solicită schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii plângerii contravenționale, pentru aceleași motive expuse prin plângerea introductivă de instanță. Critică sentința apelată arătând că instanța de fond a ignorat cu desăvârșire probele administrate în cauză, dând absolută încredere mențiunilor cuprinse în procesul-verbal de contravenție.

Față de apelul formulat intimatul nu a formulat întâmpinare .

Nu au fost administrate noi în fața instanței de apel .

Procedând la rejudecarea fondului în limitele stabilite de către apelant Tribunalul constată că apelul formulat este nefondat pentru următoarele considerente :

Prin procesul-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/15.07.2013, petentul a fost amendat contravențional cu amendă în cuantum de 1.000 lei, reținându-se în sarcina sa că, fiind oprit în trafic pentru depășirea vitezei legale și aflat sub influența băuturilor alcoolice, petentul a agresat fizic și verbal agenții constatatori; de asemenea, cu același prilej, petentul a fost încătușat, întrucât era recalcitrant și refuza să se supună testului etilotest.

În ceea ce privește prezumția de temeinicie a procesului-verbal, reținută de instanța de fond, se observă de asemenea că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în baza constatărilor directe, personale și simultane săvârșirii faptei de către agentul constatator.

Față de această împrejurare în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză operează o prezumție de valabilitate rezultând din constatările personale ale agentului constatator, prezumție nerăsturnată în cauză.

Instanța de apel are în vedere faptul că , pornind chiar de la definiția contravenției- faptă antisocială de un pericol social redus în comparație cu faptele calificate drept infracțiuni, sancționarea acesteia nu impune efectuarea unei anchete prealabile în situația în care fapta contravențională este constatată, în mod direct și concomitent săvârșirii, de către agentul constatator.

Or, atunci când fapta imputată a fost constată în mod direct și concomitent săvârșirii de către agentul constatator, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr, de temeinicie cu privire la situația de fapt constatată.. Această prezumție, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești, astfel că se poate afirma că este o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestui concept. Toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor , iar în materie contravențională , de exemplu, art. 537 din Codul de procedură francez consacră expres această prezumție : În cazul în care legea nu dispune altfel, procesele-verbale sau rapoartele întocmite de către ofițerii și agenții de poliție judiciară și agenții de poliție adjuncți, sau funcționarii sau agenții însărcinați cu anumite funcții de poliție judiciară, cărora legea le-a atribuit puterea de a constata contravențiile, fac dovada până la proba contrarie. În principiu, Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu interzice utilizarea prezumțiilor , dar, în materie penală, obligă statele să nu depășească o anumită limită. Astfel, în funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul/petentul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera o prezumție, totodată, asigurându-se respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele. Cu privire la acest aspect, instanța de apel apreciază că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal este dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie . Ar fi excesiv și contrar scopului legii obligarea agentului constatator, care constată în mod personal, direct și concomitent fapta antisocială , să probeze în plus față de constatarea sa personală fapta antisocială constatată, cu atât mai mult cu cât, în speță, la momentul constatării faptei aceasta nu a fost contestată. .

Mai mult , în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H______ și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris înscris în art.1169 C.civ.

În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptului la respectarea prezumției de nevinovăție. Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte. În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională .

Din interpretarea Curții Tribunalul mai reține că principiul statuat în art. 249 Cod procedură civilă conform cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege, nu înseamnă că că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecieze ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar .

Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, Tribunalul reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.

În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse Tribunalul apreciază că, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine petentului, care trebuia să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție.

Apelantul-petent a administrat probe dar instanța de fond le-a înlăturat, motivat, arătând că nu pot fi primite declarațiile martorilor audiați care au fost apreciate ca subiective și în contradicție cu ansamblul probator administrat în cauză. Nimic nu se opune audierii, în materie contravențională, a unor persoane aflate în diferite legături, de rudenie sau prepușenie, cu contravenientul, dar declarațiile martorilor nu au fost înlăturate în principal din cauza acestei legături ci din cauza nesincerității declarațiilor . Ambii martori audiați au susținut cele afirmate de către apelantul-petent, în sensul că niciodată acesta nu consumase băuturi alcoolice și că nu ar mai fi fost sancționat contravențional, în timp ce cazierul contravențional al apelantului arată că acesta nu era la prima contravenție în materia circulației pe drumurile publice iar la data de 15.07.2013, tocmai urmare a recoltării biologice, a fost sancționat pentru conducerea cu alcoolemie de peste 0,80 g/l, pe numele apelantului fiind deschis un dosar penal.

Dacă sancționarea apelantului-petent s-ar fi produs în circumstanțe care să-l fi revoltat, apelantul-petent ar fi trebuit să recurgă la alte măsuri decât aceea de a manifesta la rândul lui un comportament de felul celui sancționat. Or, se observă că nici o sesizare sau reclamație la adresa agentului de poliție respectiv nu a fost formulată nici de către apelantul-petent și nici de către soția lui.

În ceea ce privește cererea de înlocuire a amenzilor contravenționale cu aceea a avertismentului, în raport de criteriile prevăzute de art. 5 din O.G. nr. 5/2001, văzând că apelantul-petent a agresat verbal și fizic agenți de poliție, depozitari ai forței publice, ceea ce denotă dispreț față de autoritatea cu care aceștia au fost investiți ,

Se apreciază că nu se impune reindividualizarea sancțiunii contravenționale aplicate.

D____ care instanța de apel urmează a respinge apelul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelant N______ D____, cu domiciliul în comuna T____, ____________________, jud. C________, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C________ – SERVICUL RUTIER, cu sediul în C________, ____________________, jud. C________, împotriva s.c. nr. 1160/3.07.2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX de Judecătoria M_______.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.01.2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A_____ B_____ A_____ M_____ C_______

GREFIER,

G_______ M____

Jud. fond D. - L. L____

Tehnored. dec. jud. A.B.A./28.01.2016