Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 2070/2015

Ședința publică de la 10 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE F_______ N_____

Judecător A________ I____ B_______

Grefier E____ N_____

Pe rol judecarea apelului în contencios administrativ și fiscal formulat de apelantul D_________ N______ N______ domiciliat în B____ , cartier Broșteni, ______________, jud. B____ în contradictoriu cu intimatul P_______ M___________ CONSTANTA - DIRECTIA POLITIE LOCALA cu sediul în C________, ________________, jud. C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2604/06.03.2015 pronunțate de Judecătoria C________.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimat avocat Coconi Tasy Conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind apelantul.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Grefierul de ședință, în referatul asupra cauzei, evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.

Instanța încuviințează administrarea probei cu înscrisuri.

La interpelarea instanței reprezentantul convențional al apelantei arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus.

Față de dispozițiile art. 244 Cod procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată.

Având în vedere dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă și poziția procesuală a reprezentantului convențional al intimatei în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentantul convențional al intimatei formulează concluzii de admitere a apelului pentru motivele expuse în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.

Față de dispozițiile art. 394 Cod procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C________ la data de 16.10.2014 sub numărul XXXXXXXXXXXXXX petentul D_________ N______ NICUȘOR a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție __________ nr. xxxxx din 30.07.2014 în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA M___________ C________ – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ, solicitând anularea acestuia.

În susținerea cererii petentul a invocat excepția de nelegalitate a art. 20 din H.C.L.M. nr. 184/2013 prin care a fost instituită sancțiunea contravențională complementară a blocării, ridicării, transportului și depozitării autoturismului, arătând că prin HCL nu se poate stabili această măsură complementară, Consiliul Local neavând competența să reglementeze și să stabilească o astfel de măsură. Sancțiunea contravențională complementară nu face parte din categoria celor evocate de art. 5 alin.3 din O.G. nr. 2/2001. În O.G. nr. 2/2001 se face distincție între lege și hotărâre de consiliu local, rezultând astfel că art. 5 alin.4 din O.G. nr. 2/2001 se referă la lege în sens restrâns și nu la lege la modul general, adică o dispoziție cu caracter general. Specificând că alte măsuri contravenționale complementare se pot stabili doar prin lege, legiuitorul a făcut trimitere expresă la legea specială, care nu poate fi așadar decât o lege ordinară.

În baza art. 4 din legea nr. 554/2004 petentul a solicitat suspendarea judecății plângerii și trimiterea dosarului la Tribunalul C________ – Secția contencios pentru a se pronunța pe excepția de nelegalitate.

Pe fondul cauzei petentul a arătat că pe sectorul de drum pe care a oprit nu era instalat niciun indicator sau aplicat vreun marcaj care să interzică oprirea sau staționarea pe trotuar. Administratorul drumului public avea obligația de a monta indicatoare sau de aplica marcaje de interzicere a opririi sau staționării, conform art. 144 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 192/2002 privind circulația pe drumurile publice. În lipsa acestor marcaje sau indicatoare nu reiese de nicăieri că staționarea era interzisă, pe de o parte pentru că în acel loc nu era nici spațiu verde și, pe de altă parte, acolo erau staționate și alte autoturisme, neavând reprezentarea în aceste condiții că ar fi vorba de o nerespectare a vreunei norme de circulație. Totodată, administratorul drumului public trebuia să ia măsurile prevăzute de art. 144 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, deoarece prin această HCL a fost instituită o regulă mai aspră, în sensul că staționarea este interzisă pe trotuare, ignorând permisiunea prevăzută de O.U.G. nr. 195/2002 și anume de a opri pe trotuar dacă rămâne cel puțin 1 metru pentru circulația pietonilor.

Regula impusă de H.C.L. 184/2013 nu i-a fost adusă la cunoștință petentului, acesta trecând prin acel loc odată pe an ca turist. Din planșele foto rezultă că nu există indicatoare în zonă prin care să se aducă la cunoștință că acolo sunt reglementate și alte reguli care interzic staționarea în afara celor generale, prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002. Prin staționarea autoturismului nu a fost încălcată nicio regulă generală de interzicere a staționării. Din interpretarea prevederilor art. 144 alin.1 și 2 din Regulamentul O.U.G. nr. 195/2002 reiese că dacă pe un sector de drum nu sunt montate indicatoare care interzic oprirea sau staționarea, iar pe trotuar nu sunt aplicate marcaje de nici un fel, oprirea sau staționarea sunt permise, dacă rămâne un culoar de minimum 1 m lățime. Faptei reținute îi lipsește unul din elementele constitutive ale contravenției, respectiv vinovăția.

În subsidiar petentul a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment și restituirea taxelor achitate pentru a obține eliberarea autoturismului care fusese ridicat.

La plângere petentul a atașat fotografii, copia cărții de identitate, cazier auto, procesul-verbal __________ nr. xxxxx/30.07.2014, proces-verbal de predare-primire.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 20 lei.

Intimata PRIMĂRIA M___________ C________ – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității invocării excepției de nelegalitate a art. 20 H.C.L.M. nr. 184/2013 având în vedere prevederile art. 4 alin.4 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate.

Pe fondul cauzei intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește restituirea sumei de 600 lei și obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei reprezentând onorariu de avocat. Procesul verbal este legal și temeinic, fapta fiind dovedită prin planșele foto atașate întâmpinării.

În drept intimata a invocat art. 205 și următoarele Cod procedură civilă, O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002, Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, H.C.L.M. nr. 184/2013.

În dovedirea susținerilor intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Prin Încheierea din 27.01.2015 instanța a constatat că în cauză are calitate de intimat P_______ M___________ C________ – Direcția Poliției Locale și a admis excepția inadmisibilității invocării excepției de nelegalitate a art. 20 din H.C.L.M. nr. 184/2013 și a respins cererea de sesizare a Tribunalului C________ cu soluționarea excepției de nelegalitate a art. 20 din H.C.L.M. nr. 184/2013 ca inadmisibilă.

Prin încheierea din 24.02.2015 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 2604/06.03.2015 Judecătoria C________ a respins plângerea și a obligat petentul la plata cheltuielilor de judecată, reținând următoarele:

„Prin procesul-verbal de contravenție __________ nr. xxxxx întocmit la data de 30.07.2014 de intimatul P_______ M___________ C________ s-a reținut că la data de 30.07.2014, ora 20:25, în stațiunea Mamaia, zona clinica Markov, numitul D_________ N______ Nicușor a staționat voluntar cu autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe spațiul verde, parcarea amenajată pentru auto fiind în imediata apropiere.

În sarcina petentului s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute de art. 9 punctul 38 din H.C.L.M. nr. 184/2013 fiind sancționat cu amendă în sumă de 400 lei. Totodată, s-a dispus ridicarea autovehiculului conform dispoziției de ridicare nr. 4746/30.07.2014.

Instanța, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constare a contravenției și analizând probele administrate în cauză reține următoarele:

În ceea ce privește legalitatea, în urma examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că acesta nu este afectat de niciuna din aceste cauze, procesul-verbal fiind întocmit în mod legal.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța reține că potrivit art. 9 punctul 38 din Hotărârea Consiliului Local al M___________ C________ nr. 184/2013 constituie contravenție circulația, oprirea, staționarea vehiculelor pe spațiile verzi sau cu această destinație, casete florale, parcuri și aleile acestora, spații și locuri de joacă pentru copii, iar potrivit art. 10 alin.1 din același act normativ fapta se sancționează cu amendă de la 400 la 800 lei pentru persoane fizice.

Din fotografiile depuse la dosarul cauzei (filele 26-27) rezultă că petentul a staționat cu autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe spațiul verde. Susținerea petentului potrivit căreia în acel loc nu era spațiu verde este contrazisă de fotografiile depuse de intimată, iar faptul că în acel loc mai erau parcate și alte autoturisme nu înlătură răspunderea contravențională a petentului.

În ceea ce privește susținerea petentului potrivit căruia pe sectorul de drum pe care era oprit nu era instalat nici un indicator sau aplicat vreun marcaj care să interzică oprirea sau staționarea pe trotuar, instanța constată că raportat la dispozițiile art. 9 punctul 38 din H.C.L.M. nr. 184/2013 este interzisă staționarea autovehiculelor pe spațiile verzi, nefiind necesară montarea unor indicatoare care să interzică o astfel de staționare. Actul normativ nu condiționează existența contravenției de existența indicatoarelor sau a marcajelor de care face vorbire petentul.

Referitor la invocarea art. 144 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 potrivit căruia administratorul drumului public este obligat să delimiteze și să semnalizeze corespunzător sectoarele de drum public unde este interzisă oprirea sau staționarea vehiculelor, instanța constată că această obligație a administratorului drumului public privește sectoarele de drum public unde este interzisă oprirea sau staționarea vehiculelor potrivit O.U.G. nr. 195/2002 și Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002. În cauza de față petentul a fost sancționat în temeiul Hotărârii Consiliului Local al M___________ C________ nr. 184/2013, nefiind astfel aplicabile în cauză prevederile Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, fapta fiind săvârșită astfel cu vinovăție.

În ceea ce privește susținerea petentului potrivit căreia regula impusă de H.C.L. nr. 184/2013 nu i-a fost adusă la cunoștință, instanța reține că H.C.L.M. nr. 184/2013 a fost adusă la cunoștința publică, fiind publicată pe pagina de internet a Primăriei C________, susținerea petentului fiind astfel neîntemeiată. Potrivit art. 49 din Legea nr. 215/2001 hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii și produc efecte de la data aducerii lor la cunoștință publică, iar cele individuale de la data comunicării.

În ceea ce privește solicitarea petentului de înlocuire a sancțiunii amenzii aplicate cu avertisment, instanța constată că fapta petentului prezintă pericol social, iar agentul constatator a aplicat sancțiunea minimă prevăzute de lege, astfel că nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment. De asemenea, având în vedere că va respinge plângerea formulată, instanța constată neîntemeiată cererea petentului de restituire a taxei achitate pentru obținerea eliberarea autoturismului.

Pentru aceste motive instanța urmează să respingă plângerea formulată de petentul D_________ N______ NICUȘOR în contradictoriu cu intimatul P_______ M___________ C________ – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ ca neîntemeiată.

În ceea ce privește solicitarea intimatului de obligare a petentului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere prevederile art. 453 alin.1 Cod procedură civilă și faptul că petentul a pierdut procesul, instanța va admite cererea și va obliga petentul să plătească intimatului cheltuieli de judecată în sumă de 300 lei reprezentând onorariu de avocat conform facturii fiscale nr. xxxxxx/17.11.2014 și extrasului de cont din 17.12.2014.”

Împotriva sentinței civile nr. 2604/06.03.2015 pronunțate de Judecătoria C________ a declarat apel petentul solicitând admiterea apelului și admiterea plângerii cu consecința anulării procesului-verbal de contravenție iar în subsidiar înlocuirea amenzii aplicate cu avertismentul.

În motivare a arătat că în Monitorul Oficial s-a publicat Decizia ÎCCJ nr. 9/2015 în interpretarea căreia măsura ce i-a fost aplicată nu poate fi reglementată prin hotărâre a consiliului local.

În lumina Deciziei ÎCCJ apelantul a susținut că sancțiunile aplicate acesteia sunt nelegale.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că decizia ÎCCJ invocată nu are aplicabilitate în cauză întrucât autoturismul nu a fost ridicat de pe carosabil ci de pe spațiul verde.

Analizând apelul declarat de petent, tribunalul reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție __________ nr. xxxxx întocmit la data de 30.07.2014 de intimatul P_______ M___________ C________ s-a reținut că la data de 30.07.2014, ora 20:25, în stațiunea Mamaia, zona clinica Markov, numitul D_________ N______ Nicușor a staționat voluntar cu autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe spațiul verde, parcarea amenajată pentru auto fiind în imediata apropiere.

În sarcina apelantului s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute de art. 9 punctul 38 din H.C.L.M. nr. 184/2013 fiind sancționat cu amendă în sumă de 400 lei. Totodată, s-a dispus ridicarea autovehiculului conform dispoziției de ridicare nr. 4746/30.07.2014.

În ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, tribunalul reține că potrivit art. 9 din HCLM nr. 184/2013 constituie contravenție: pct. 38) circulația, oprirea,staționarea autovehiculelor pe spațiile verzi.

De asemenea, conform art. 10 din HCLM nr. 184/2013 cuantumul minim aplicabil al amenzii pentru persoanele fizice este de 400 lei iar conform art. 20 se poate aplica și măsura ridicării autoturismului de pe spațiul verde.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, tribunalul reține că fapta este probată prin fotografia efectuată de agentul constatator și depusă la dosar în copie, de unde rezultă în mod evident că apelantul a oprit autoturismul pe un spațiu verde.

În ce privește legalitatea sancțiunilor, tribunalul reține că sancțiunea amenzii a fost legal aplicată la nivelul minimului special de 400 lei prevăzut de art. 10 din HCLM nr. 184/2013.

Cu privire la măsura ridicării autovehiculului, tribunalul reține că aceasta este de asemenea prevăzută de art. 20 din HCLM nr. 184/2013, act normativ în vigoare, care nu a fost anulat în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004 și nu a fost abrogat de către Consiliul Local C________.

În ce privește apărările apelantului privind aplicabilitatea Deciziei ÎCCJ nr. 9/2015, tribunalul reține că pe o parte această decizie privește măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismelor de pe partea carosabilă, or în speța de față autoturismul era staționat pe un spațiu verde în afara părții carosabile, iar pe de altă parte, decizia pronunțată de ÎCCJ nu invalidează în mod automat hotărârile de consiliu local vizate, ci persoana interesată trebuie să promoveze în prealabil o acțiune în anularea hotărârii în baza Legii nr. 554/2004 în cazul în care consiliul local nu modifică hotărârea.

Tribunalul mai reține că susținerile apelantului din cuprinsul plângerii privind lipsa vinovăției sunt nereale, întrucât apelantul nu poate invoca necunoașterea HCLM nr. 184/2013 adusă la cunoștința publică prin mijloacele prevăzute de lege, iar lipsa unui indicator privind interdicția e a parca pe spațiul verde nu poate compensa lipsa de diligență a apelantului, fiind evident că staționarea unui autoturism pe spațiul verde nu reprezintă o conduită socială acceptabilă.

Prin urmare, tribunalul reține că în mod temeinic și legal s-au aplicat apelantului atât amenda cât și măsura tehnico-administrativă a ridicării autovehiculului.

În ce privește sancțiunea amenzii contravenționale aplicate, instanța reține că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001) iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art. 21 alin.3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Astfel, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la gradul de pericol social al acesteia, tribunalul constată că nu se impune reindividualizarea amenzii ce a fost aplicată la nivelul minimului special, în raport de faptul că apelantul nu a recunoscut săvârșirea contravenției.

Cu privire la măsura obligării la plata cheltuielilor de judecată de către prima instanță, tribunalul reține că intimatul a câștigat procesul motiv pentru care această soluție este legală în raport de dispozițiile art. 453 alin. 1 C.proc.civ..

Față de aceste considerente, tribunalul va respinge apelul ca nefondat și în baza art. 453 alin. C.proc.civ., va obliga apelantul la plata către intimat a sumei de 450 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel, anume onorariu avocațial achitat conform chitanței nr. 22/09.12.2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelantul – petent D_________ N______ N______ domiciliat în B____ , cartier Broșteni, ______________, jud. B____ în contradictoriu cu intimatul P_______ M___________ CONSTANTA - DIRECTIA POLITIE LOCALA cu sediul în C________, ________________, jud. C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2604/06.03.2015 pronunțate de Judecătoria C________, ca nefondat.

Obligă apelantul la plata către intimat a sumei de 450 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.12.2015.

Președinte Judecător

F_______ N_____ A________ I____ B_______

Grefier

E____ N_____

Red.jud. fond R.E.L___

Red. Jud. apel. F.N_____

4 ex/26.01.2016