Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 227/2014

Ședința publică din data de 10 Iunie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE A______ S______

Judecător I______ T____

Judecător M_____ T____

Grefier V_______ G____

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul S______ V_____ împotriva sentinței civile nr 4399/19.03.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nrXXXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ JUDETEAN TIMIS, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică,lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care

Nemaifiind alte probe de administrat sau cereri de formulat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând, constată următoarele

Prin sentința civilă nr 4399/19.03.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nrXXXXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul S______ V_____ împotriva intimatului I____________ de Poliție al Județului T____.

Pentru a hotărî astfel. instanța a reținut că. prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 05.08.2012, petentul a fost sancționat contravențional, deoarece a alertat nejustificat poliția sunând la 112, din imobilul situat în Timișoara, ______________________..

Examinând legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, în temeiul art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, instanța a constatat că acesta îndeplinește toate condițiile de formă prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că petentul a fost sancționat contravențional în baza art.3 pct. 11 din legea nr. 61/1991.

Petentul a solicitat în probațiune audierea martorului S____ T______ –martor semnatar și a martorului petentului G___ G_______.

În urma emiterii mandatului de aducere, martorul G___ Ghoerghe s-a prezentat și a declarat că nu cunoaște de ce anume a fost sancționat contravențional petentul și că acesta nu l-a înștiințat despre faptul că l-a propus ca martor în cadrul acestui proces.

În ce privește martorul S____ T______, în urma emiterii a două mandate de aducere, acesta nu s-a prezentat în fața instanței de judecată. Având în vedere vârsta înaintată a acestei martore, instanța, după emiterea celor două mandate de aducere, care nu au putut fi executate efectiv, datorită faptului că la adresa indicată nu a răspuns nici o persoană, a trecut la judecarea cauzei.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că petentul a fost sancționat contravențional în temeiul prevederilor art. 3 alin.1, pct.11 din Legea nr. 61/1911, reținându-se de agenții constatatori că petentul a sunat la apelul de urgență 112 pentru a reclama faptul că este deranjat de un grup de persoane care aruncă cu pietre și mere verzi în grădina sa și în geamurile locuinței. Art.3 pct.11 din Legea nr.61/1991 prevede: constituie contravenție ”alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menținere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenției la fața locului, fără motiv întemeiat”

Petentul susține că starea de fapt ar fi fost denaturată intenționat de echipajul de poliție, care nu a procedat conform legii și nu a trecut la identificarea persoanelor ce deranjau liniștea sa și cea publică la data de 05.08.2012, seara. O asemenea atitudine și o astfel de solicitare ar reprezenta atât o încălcare a statutului profesiei lor, cât și o faptă de natură penală. O astfel de acuzație nu poate fi primită de instanță, atâta vreme cât nu este susținută de probe pertinente, și, doar în legătură cu acest aspect, instanța a apreciat că sarcina probei asupra comportamentului agenților de poliție revine petentului.

Veridicitatea constatărilor personale ale agenților de poliție, nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate de petentul care susține netemeinicia procesului-verbal, neputându-se reduce însă la o simplă afirmație a acestuia. În caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.

În cauza Salabiaku împotriva Franței, precum și în Janosevic împotriva Suediei, Curtea a stabilit, sub aspectul sarcinii probei că art.6 par.2 nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept, însă prin reglementarea acestora, statele membre trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.

Raportat la această situație, în lipsa indicării unor minime indicii de netemeinicie a procesului-verbal, se respectă cerința de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit prin recunoașterea valorii probatorii a procesului-verbal întocmit pe baza constatărilor personale ale agentului constatator.

Din coroborarea probelor administrate, instanța și-a format convingerea că incidentul a avut loc în modalitatea reținută de organul constatator.

În ce privește individualizarea sancțiunii aplicate petentului, instanța a apreciat că au fost respectate dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, aplicându-se sancțiunea amenzii, cu respectarea limitelor prevăzute de lege și pe măsura comportamentului petentului.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001 și a textelor legale menționate, instanța a respins plângerea formulată de către petent.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petentul, arătând în motivare faptul că procesul verbal de contravenție nu i-a fost comunicat în termenul legal, acesta fiind trimis de organul constatator organelor de executare, petentul primind numai notificarea de plată de la biroul de finanțe publice din cadrul Primăriei Mun Timișoara. Recurentul susține că prima instanță nu a respectat considerentele deciziei de casare, pronunțată de Tribunalul T____ la 13.12.2013.

Arată faptul că nu corespunde adevărului faptul că mandatul de aducere a martorei S____ T______ nu a putut fi pus în aplicare, întrucât martora s-a prezentat la locuința petentului în seara zilei de 18.04.2014, cerându-i petentului suma de 500 de lei pentru a se deplasa cu taxiul la Judecătoria Timișoara în data de 19.03.2014

De asemenea, arată faptul că martorul G___ G_______ a fost audiat în timp ce acesta se afla în stare de ebrietate, iar declarațiile acestuia nu corespund adevărului.

Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare.

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate în calea de atac, a art. 304, 304/1 cpc, tribunalul constată că sentința recurată este legală și temeinică, urmând a respinge recursul, ca nefondat.

În primul rând, critica recurentului, potrivit căreia prima instanță nu ar fi reținut că procesul verbal nu i-a fost comunicat petentului, este neîntemeiată, având în vedere că, prin plângerea adresată primei instanțe, petentul nu a formulat o atare apărare. De asemenea, se constată că decizia de casare a primei sentințe, cea cu nr. 2303/13.12.2013, nu a avut în vedere acest considerent.

În al doilea rând, deși recurentul susține că prima instanță nu a respectat considerentele deciziei de casare, o atare critică nu este reală, câtă vreme prima instanță a procedat, după casare, la citarea martorilor potrivit celor stabilite în calea de atac, , constatând imposibilitatea prezentării martorului semnatar al procesului verbal și procedând la audierea martorului propus de petent.

Deși recurentul susține că martorul propus de acesta nu a spus adevărul, o atare critică reprezintă, de fapt, o simplă afirmație, martorul arătând că nu cunoaște împrejurările consemnate în procesul verbal. În același sens, sunt și afirmațiile potrivit cărora martorul asistent i-a solicitat suma de 500 de lei, pentru a se prezenta în fața instanței, în condițiile în care acest martor nu a putut fi prezentat nici în urma emiterii mandatului de aducere.

Cum, în mod corect, prima instanță a reținut că petentul nu a răsturnat prezumția de temeinicie și veridicitate a procesului verbal, sentința pronunțată de aceasta fiind legală și temeinică, în temeiul art. 312 al. 1 teza a II-a cpc, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurentul S______ V_____, cu domiciliul în Timișoara, ______________________, împotriva sentinței civile nr 4399/19.03.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nrXXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ JUDETEAN TIMIS, cu sediul în Timișoara, Bv. Take I______, nr.46,ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 Iunie 2014

Red AS/17.07.2014

Tehn.V.G. 08 Iulie 2014