cod operator 4204

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C_________

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 546/A

Ședința publică din 24 Aprilie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE S_____ O_____

Judecător V______ I_____

Grefier C_______ M____ C____

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul-petent M______ I___ împotriva sentinței civile nr. 2589 din 30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ-POLIȚIA SIGHETU MARMAȚIEI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul-petent, iar pentru intimat se prezintă inspector principal M______ P___.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța, procedând la verificarea competenței conform art.131 Cod procedură civilă constată că, în raport de dispozițiile art.95 pct.2 Cod procedură civilă, îi revine competența generală/materială/teritorială de soluționare a prezentei cauze.

Apelantul-petent depune la dosar înscrisuri, nu are de formulat cereri în probațiune, solicitând cuvântul asupra apelului de față.

Reprezentantul intimatului nu are de formulat cereri în probațiune, solicitând cuvântul asupra apelului de față.

Instanța, văzând actele și lucrările dosarului, constatând că alte chestiuni prealabile nu mai sunt de formulat, trece la dezbaterea cauzei și dă cuvântul asupra apelului de față, părților.

Apelantul-petent solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat și în scris, motive pe care le susține și oral azi, în fața instanței.

Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului și pe cale de consecință menținerea hotărârii apelate ca fiind temeinică și legală, susținând că instanța de fond a analizat în mod corect probatoriul administrat în cauză.

Instanța reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.2589 din 30.10.2014 Judecătoria Sighetu Marmației a respins plângerea contravențională formulată de petentul M______ I___, domiciliat în Sighetu Marmației, _______________________. 39, jud. Maramureș, CNP xxxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ – POLIȚIA SIGHETU MARMAȚIEI, cu sediul în Baia M___, _____________________. 37, jud. Maramureș, cod fiscal xxxxxxx, ca neîntemeiată și a menținut ca legal și temeinic procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 17.07.2014.

În considerentele sentinței s-a reținut că la data de 17.07.2014 intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ a încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx, prin care s-a constatat săvârșirea de către petentul M______ I___ a contravenției prevăzute de art. 52 alin. 1 din ROUG nr. 195/2002, constând în aceea că a condus autoturismul Opel Zafira cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și nu a respectat semnificația culorii roșii a semaforului situat la intersecția cu _______________________ reținută în sarcina petentului a fost sancționată potrivit art. 100 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002 cu amendă în cuantum de 360 lei și cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile (f. 18).

Contravenientul a semnat procesul-verbal, neavând mențiuni.

Potrivit art. 52 alin. 1 din ROUG nr. 195/2002, „semnalul de culoare roșie interzice trecerea”, iar conform art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002, „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a următoarelor fapte: d) nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului”.

1. Sub aspectul legalității, analizând conținutul procesului-verbal de contravenție, posibilitate conferită de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a constatat legalitatea acestuia, întrucât cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Susținerea petentului privind anularea procesului-verbal din cauza nespecificării intersecției în care a avut loc evenimentul nu va fi reținută. În procesul-verbal este inserat locul săvârșirii faptei, respectiv _________________ Apșa, iar în descrierea faptei se precizează că petentul nu a respectat culoarea roșie a semaforului situat la intersecția cu ___________________________ ambele mențiuni instanța reține că locul săvârșirii faptei poate fi identificat, acesta fiind intersecția semaforizată a străzii I____ M____ cu ___________________ Apșa. Mai mult, petentul însuși a recunoscut în plângerea introdusă locul săvârșirii faptei ca fiind intersecția celor două străzi, prin urmare nu i s-a adus nicio vătămare prin imposibilitatea stabilirii locului săvârșirii contravenției.

2. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că intimatul a făcut dovada deplină a situației de fapt reținute în actul sancționator.

Situația de fapt descrisă confirmă săvârșirea contravenției astfel cum este prevăzută în actul normativ, respectiv prin nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului. Această situație de fapt concordă cu cea descrisă în cuprinsul raportului agentului care a întocmit procesul-verbal ca urmare a constatării nemijlocite, prin propriile simțuri, a săvârșirii contravenției (f. 19).

Instanța constată că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din interpretarea sistematică a dispozițiilor sale rezultă că procesul-verbal întocmit de către agentul constatator care a perceput în mod direct contravenția face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său, până la proba contrară.

În cauza A_____ c. Romaniei din 04.10.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului constată încălcarea de către România a art. 6 din convenție ce vizează dreptul la un proces echitabil prin încălcarea prezumției de nevinovăție în cazul materiei contravenționale. Se arată că a prezuma că procesul verbal contravențional beneficiază de o prezumție de legalitate și veridicitate, sarcina probei contrare revenind contravenientului ce trebuie astfel să-și dovedească nevinovăția, este contrar dreptului la un proces echitabil, materia contravențională, prin sancțiunile aplicabile intrând în sfera penalului conform art. 6 CEDO ce implică prezumția de nevinovăție a persoanei căreia i se aduce o acuzație. Ca atare nu procesul verbal contravențional în sine poate demonstra vinovăția contravenientului ci probele ce au stat la baza emiterii sale, în cazul de față proba esențială fiind constatarea directă a contravenției de către un agent al statului.

După cum a constatat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no xxxxx/96, § 16, 20 mart. 2001; A_____ c. României, no xxxxx/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportate la Convenția Europeană a Drepturilor Omului) pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții:

- respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului;

- respectarea dreptului la apărare.

În privința respectării dreptului la apărare, trebuie avut în vedere că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001), în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor.

Prin urmare, instanța a constatat îndeplinirea celor două condiții în prezenta cauză, astfel că, atât miza litigiului, cât și asigurarea posibilității contestatorului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.

Instanța a reținut declarația martorului G_____ I___ ca fiind făcută pro causa și nu o va avea în vedere la deliberare. Petentul a semnat procesul-verbal și nu a avut de făcut obiecțiuni la momentul întocmirii sale, deci și-a însușit cele consemnate în actul constatator. Distanța prea mare dintre semafor și locul situării mașinii de poliție, pe care o invocă în susținerea netemeiniciei procesului-verbal, nu este de natură să înlăture prezumția de legalitate și temeinicie a actului întocmit de agentul constatator ca urmare a constatării contravenției în mod direct, prin propriile simțuri.

În consecință, instanța a reținut că prezumția relativă de temeinicie și veridicitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată prin probele administrate pe parcursul judecății, astfel că procesul-verbal contestat îndeplinește condiția temeiniciei.

3. Sub aspectul individualizării pedepsei, dispozițiile art. 21 alineat 3 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 prevăd că „sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

În cauză, instanța a constatat că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, având în vedere, în primul rând, gradul ridicat de pericol social produs prin nerespectarea de către participanții în traficul rutier a culorii roșii a semaforului, existând o mare probabilitate de producere a unor accidente rutiere și, în al doilea rând, va fi avut în vedere faptul că petentul nu a recunoscut săvârșirea contravenției, deci nu a conștientizat pericolul social creat.

Având în vedere toate cele expuse anterior, în baza art.34 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel petentul solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii sale și anulării actului constatator. S-a arătat în motivarea apelului că procesul verbal nu conține locul în care a fost săvârșită contravenția respectiv locul în care a fost săvârșită contravenția respectiv acesta nu este identificat corespunzător fiind doar menționat „intersecția străzii I____ M____”.

De asemenea s-a arătat că instanța de fond nu a analizat corespunzător probațiunea administrată în cauză, respectiv nu a ținut cont de depoziția martorului audiat în cauză.

Reprezentantul intimatului IPJ Maramureș a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.

Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate, a înscrisurilor de la dosar, făcând aplicarea prevederilor art.479 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:

Apelantul reiterează în apel, motivul invocat și în fața judecătoriei pentru anularea actului constatator acela al neindicării locului în care a fost săvârșită contravenția.

Tribunalul reține că în procesul verbal încheiat se indică _______________ Apșa iar în descrierea faptei se arată că „petentul nu a respectat culoarea roșie a semaforului situat la intersecție cu _________________ urmare după cum corect a reținut instanța fondului, din coroborarea celor două mențiuni se poate identifica locul săvârșirii contravenției.

De altfel petentul însuși a recunoscut în plângerea formulată care este locul săvârșirii contravenției, respectiv intersecția celor două străzi I.Mihaly de Apșa cu ________________ localitatea Sighetu Marmației.

Apelantul-petent a semnat procesul verbal fără obiecțiuni iar criticile aduse acestuia nu au fost argumentate.

În mod just prima instanță a apreciat că prezumția relativă de temeinicie și legalitate a actului constatator nu a fost combătută de probațiunea administrată în cauză, întrucât declarația martorului a fost considerată ca fiind „pro causa” și înlăturată.

Reținând că apelantul petent nu și-a probat criticile referitoare la temeinicia actului constatator tribunalul consideră că judecătoria a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, care se impune a fi menținută.

Ca atare, apelul va fi apreciat ca nefondat și respins conform art.480 al.1 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de petentul M_____ I___ domiciliat în Sighetu Marmației, ________________.39 împotriva sentinței civile nr.2589 din 30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, județul Maramureș.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de azi 24 Aprilie 2015.

Președinte, S_____ O_____		Judecător, V______ I_____
	Grefier, C_______ M____ C____

Red. / S.O.-19.05.2015

Tred. C.C. / 19.05.2015 - 4 ex

Judecător la fond:G________ C______ V_____