Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL G_____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia nr. 7804/2014

Ședința publică de la 23 octombrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE V_____ S_____

Judecător I______ M______ D___

Judecător D_____ V_____

Grefier Filuța E____ D____

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții B_____ V_____ domiciliat în G_____, ____________________, ____________.71, jud. G_____ și B_____ M____ domiciliată în G_____, __________________ nr.17, jud. G_____, împotriva încheierilor din 15.01.2013 și din 10.01.2014, și a sentinței civile nr.73/17.01.2014 pronunțate de Tribunalul G_____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

Dezbaterile ce au avut loc în ședința publică din data de 16 octombrie 2014, au fost consemnate de către grefierul de ședință în încheierea din aceeași zi, când Curtea având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 23 octombrie 2014.

CURTEA

Asupra recursului de față:

Prin încheierea pronunțată la data de 15 ianuarie 2013, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, s-au admis în parte probele solicitate de reclamanții B_____ M____ și V_____, respectiv numai proba cu procesul verbal de constatare și actul de constatare întocmit de pârât, ca urmare a controlului din 12.08.2011, apreciindu-se că celelalte probe solicitate nu sunt utile, pertinente și concludente cauzei.

Prin încheierea din data de 10.01.2014, pronunțată în același dosar, instanța a apreciat că, față de înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă, nu mai considera necesar a se reveni cu adresă către acea instituție, deși procesul verbal din 12.08.2011 nu a fost depus la dosar.

Prin sentința civilă nr. 73/2014 a Tribunalului G_____ s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții B_____ V_____ și M____ în contradictoriu cu Inspecția de S___ pentru Controlul Cazanelor sub Presiune si Instalațiilor de Ridicat și Inspecția T__________ ISCIR Bacău, având ca obiect pronunțarea unei hotărâri cu privire la legalitatea actelor și operațiunilor administrative săvârșite de pârâtă, constând în:

1.-refuzul nejustificat al pârâtei de a soluționa cererea nr.3787/11.08.2011.

2.-refuzul de a aplica art.17 din L.64/2008 în sensul de a emite dispoziție de oprire a funcționării elevatorului și respectiv de împiedicare a punerii în funcțiune a acestuia,prin aplicare de sigilii.

3.-refuzul nejustificat de a se constata că elevatorul era funcțional

4.-refuzul nejustificat de a se emite actul de constatare și sancționare contravențională „măcar” cu privire la contravențiile evidente rezultate din nesolicitarea și neobținerea avizului de instalare precum și din încălcarea obligației de înregistrare prealabilă, la ISCIR, elevatorului.

5.-modalitatea de soluționare a plângerii prealabile înregistrate sub nr.4037/6.09.2011prin răspunsul din adresa nr.4087/29.09.2011.

Împotriva încheierilor din data de 15.01.2013 și 10.01.2014, precum și împotriva sentinței civile nr.73/2014 a Tribunalului G_____, reclamanții B_____ M____ și V_____ au declarat recurs criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând următoarele:

Respingerea probelor s-a făcut, în ______________________ neutilitate, lipsă de pertinentă și de concludentă, ar putea reprezenta doar o concluzie și o soluție a instanței, dar nu și o motivare concretă, obligatorie și necesară, în raport cu fiecare dintre probele propuse, situație probând nesocotirea obligațiilor art. 268 al. 4 C.pr.civ.

Astfel, s-a făcut și dovada nesocotirii și a dreptului de apărare, ca și a unui proces echitabil, dar și mai mult, și a obligațiilor de rol activ impuse în sarcina instanței, de art. 129 al. 5C.pr.civ., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010;

Deși, nu s-a prezentat și nu a depus procesul verbal de constatare din 12.08.2011(de altfel singura probă admisă în cauză), depunându-se un alt înscris, respectiv un proces verbal de verificare tehnică, din 31.08.2011, nerelevant și fără legătură cu situația reclamată, instanța a formulat concluzia că nu se mai consideră necesar a se reveni, pentru a se mai administra proba real admisă;

Practic, nici o probă nu s-a administrat în cauză, toate cele propuse fiind respinse, iar unica probă admisă, cu procesul verbal de constatare din 12.08.2011, nu s-a mai vrut a se administra, astfel că instanța nu numai că nu a vrut și nici nu a putut a stabili realitatea și raporturile dintre părți, dar mai mult, se dovedește că s-a și opus la administrarea probei admise, cu înlocuirea acesteia, cu procesul verbal de verificare tehnica din 31.08.2011, care evidenția alte aspecte și situații și nicidecum situația constatată direct, la 12.08.2011 de agentul constatator.

Consideră că instanța a preluat, fără temei, numai susținerile pârâtei, în sensul că elevatorul în discuție, nu ar fi funcționat, nu ar fi fost cuplat la rețeaua electrică, etc. neexistând nici o probă reală și palpabilă în acest sens, iar trimiterea la procesul verbal de verificare tehnică, nu are nici o susținere și nici o relevanță, în sensul de a se proba și verifica care a fost situația constatată a elevatorului.

Instanța a introdus fără nici o justificare, motivația și susținerea ireală, precum că,, nici măcar reclamanții nu au susținut că elevatorul a funcționat", astfel că situația contrară și se impune a se putea dovedi, la recurs.

Contravenția prevăzută de art. 14 lit. a din Legea nr. 64/2008, se aplică doar numai pentru montarea respectivului elevator, indiferent dacă acesta a funcționat sau nu, iar instanța a refuzat a respecta și a aplica prevederile legale, în cadrul acțiunii.

În consecință, o soluție total nemotivată, dată fără nici un fel de probe administrate legal pentru a se stabili realitatea faptelor și situațiilor, cu vădite elemente contradictorii și introducerea de concluzii și aprecieri inexistente, în sarcina reclamanților, soluție dată prin excluderea și a unicei probe admise în cauză, fiind evidentă nesocotirea rolului activ, a unui proces echitabil, dar și a acțiunilor instanței, exact în sensul de a bloca orice încercare de a se proba acțiunea și pretențiile contra pârâtei, cu o vădită discriminare practicată, luându-se în considerație doar numai susținerile(și nu probele), făcute de pârâtă, practic nestabilindu-se adevărata situație.

Examinând încheirile și sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conf.art. 304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor legale în materie și o integrală aprecire a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.

Stabilind adevăratele raporturi între părți instanța a dat o corectă dezlegare a pricinii.

Analizând probele adminisitrate în cauză, Curtea constată că procesul verbal de verificare tehnică nr.101R-003, este procesul verbal ce a fost întocmit ca urmare a controlului efectuat de IT ISCIR Bacău, în baza reclamației înregistrată sub nr. 3787/12.08.2011. (acesta aflându-se la dosarul de fond al cauzei).

În fapt, în baza controlului și ulterior a procesului verbal mai sus amintit reclamanții au primit răspuns la solicitarea lor, acest răspuns fiind înregistrat la IT ISCIR Bacău sub nr.002/31.08.2011 și primit de reclamanți sub semnătură în data de 31.08.2011.

Fiind nemulțumiți de răspunsul primit reclamanții revin la reclamația inițială cu o nouă solicitare la care IT ISCIR Bacău răspunde prin adresa înregistrată sub nr.4087/23.09.2011, adrese ce au fost depuse de ISCIR la dosarul cauzei.

Ca atare, instituția a făcut toate demersurile necesare și legale pentru a răspunde la reclamațiile persoanelor mai sus amintite.

Instituția pârâtă a respectat legislația în vigoare așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond al cauzei, iar inspectorii de specialitate din cadrul ISCIR menționează în procesele verbale de verificare tehnică numai realitatea de pe teren. În cazul de față, faptele consemnate în procesul verbal de verificare tehnică nr.103R-003/61.08.2011 și cele din adresele menționate mai sus transmise către reclamanți nu reprezintă altceva decât realitatea și constatările controlului efectuat.

În ceea ce privește motivele de recurs enumerate de reclamanți, rezultă că acestea sunt lipsite de temei legal bazându-se numai pe supoziții și interpretări eronate ale legislației în vigoare, sentința atacată este motivată foarte explicit de instanța de fond, iar probele ce au fost administrate în cauză au fost concludente și pertinente pentru speță.

Curtea constată că instituția și-a îndeplinit întru-totul obligațiile legale ce cădeau în sarcina ei, a răspuns în timp util și legal la solicitările dl. B_____ V_____ și ale d-nei B_____ M____, așadar, nu poate fi vorba de refuzul instituției de a opri funcționarea unei instalații ce nu a funcționat și nici nu funcționează.

Curtea constată că sentința este temeinic motivată în fapt și în drept, cu respectarea prevederilor art. 261 pct.5 C.pr.civ., instanța de fond respectând prev. art. 129 alin.5 Cod procedură civilă, manifestând rol activ pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.

Față de cele expuse constatând că un există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate de natură a fi luate în discuție și din oficiu , în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanții B_____ V_____ domiciliat în G_____, ____________________, ____________.71, jud. G_____ și B_____ M____ domiciliată în G_____, __________________ nr.17, jud. G_____, împotriva încheierilor din 15.01.2013 și din 10.01.2014, și a sentinței civile nr.73/17.01.2014 pronunțate de Tribunalul G_____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 23 octombrie 2014.

Red.DV/20.11.2014

Tehnored.FED/21.11.2014/2ex.

Fond – D.M__________