Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 2601/2015

Ședința publică de la 03 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE Olguța L____ T______

Judecător M___ G_______ C_______

Judecător M_____ G______ B_______

Grefier M____ V____

La ordine a venit spre examinare sesizarea din oficiu privind repunerea pe rol a recursului declarat de recurentul-reclamant C________ I____ împotriva sentinței civile nr. 1055 din 19 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect pretenții - anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța, având în vedere că s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza cu privire la care s-a suspendat judecata conform art. 413 alin. (2) Cod procedură civilă, repune cauza pe rol.

Nemaifiind cereri de formulat în cauză sau alte chestiuni prealabile și văzând s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată dosarul în stare de judecată, trecând la deliberare.

C U R T E A

- deliberând -

Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. XXXXXXXXXXXXX din 31.07.2013, reclamantul Crisiacu I____ a chemat în judecată pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău RISIARCU I____ solicitând următoarele: anularea deciziei nr. xxxxx/27.02.2013, restituirea sumei de xxxxx lei cu titlu de taxă pentru emisii poluante, dobândă legală și cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1055 din 19.06.2014 Tribunalul Bacău a respins acțiunea, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Prin decizia de calcul din data de 27.02.2013 emisă de pârâtă s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 11.702 lei cu titlu de taxă pentru emisii poluante provenite de la autovehicule pentru autovehiculul marca Hyundai, taxă achitată de reclamant la data de 1.03.2013.

În drept, sunt de reținut dispozițiile art. 4 din Legea 9/2012. Totodată, este de reținut Hotărârea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C______ și C______.

În cauză, obligația de plată a fost instituită la data de 27.03.2013, dată la care nu și-a mai produs efecte juridice suspendarea reglementată de O.U.G. nr. 1/2012, regimul taxei pentru emisii poluante aplicându-se atât vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre ale Uniunii Europene cât și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională. Din examinarea textului alineatului 2 al articolului 4 din Legea 9/2012, se observă faptul că s-a instituit sarcina fiscală și pentru vehiculele puse în vânzare pe piața națională, singura diferență vizând momentul exigibilității taxei; astfel pentru vehiculele de ocazie cumpărate în alte state membre la data înmatriculării în România, iar pentru vehiculele de ocazie aflate pe piața națională și care sunt deja înmatriculate, la data realizării transferului dreptului de proprietate cu respectarea operațiunilor de transcriere în evidențele autorităților.

Atât timp cât vehiculele înmatriculate în România și puse în vânzare sunt supuse sarcinii fiscale la data transferului dreptului de proprietate, acest moment trebuie avut în vedere la verificarea caracterului descurajant, întrucât nu se realizează o comparație între vehicule înmatriculate în alt stat membru și vehicule înmatriculate în România care nu sunt puse în vânzare, ci între vehicule înmatriculate în alt stat membru cumpărate și aduse în România și vehicule înmatriculate în România și cumpărate din România.

Motivul invocat de reclamant în susținerea caracterului nelegal al taxei nu este întemeiat, articolul 4 din Legea 9/2012 nefiind incompatibil cu regulile instituite de articolul 110 TFUE, vânzarea produselor aflate pe piața națională nefiind favorizată în raport de vânzarea produselor importate, ambele categorii fiind supuse sarcinii fiscale.

În termenul legal prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2204, împotriva hotărârii tribunalului, reclamantul C________ I____ a formulat prezenta cerere de recurs, în motivarea căreia a susținut următoarele:

Hotărârea recurată se fundamentează pe o interpretare eronată a considerentelor Hotărârii date de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele conexate C-97/13 și C-214/13, respectiv pe o ignorare a efectelor discriminatorii și descurajante generate de O.U.G. nr. 1/2012 și după data de 1.01.2013. În această hotărârea nu se face referire directă și nu a fost analizată perioada 1.01.2013 – 15.03.2013, ci perioada 13.01.2012 – 30.01.2012.

Prin încheierea din 6.11.2014, Curtea de Apel Bacău a dispus suspendarea judecării recursului până la soluționarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a cauzei C-76/14. La data de 28.10.2015, din oficiu, instanța de recurs s-a sesizat pentru repunerea cauzei pe rol, iar la termenul de astăzi, în temeiul art. 415 pct. 3 din Codul de procedură civilă, cauza a fost repusă pe rol.

Examinând hotărârea recurată, curtea de apel constată că cererea de recurs este întemeiată pe motivul prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă.

Reclamantul a pretins restituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, taxă care a fost reglementată prin Legea nr. 9/2012. Această taxă a fost achitată la data de 27.02.2013, așadar în perioada 1 ianuarie 2013 - 14 martie 2013 în care O.U.G. nr. 1/2012 își încetase efectele.

În acest context (al încetării efectelor O.U.G. nr. xxxxx), Curtea de Apel B_____ a adresat Curții de Justiție a Uniunii Europene, în temeiul articolului 267 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, o cerere de decizie preliminară, înregistrată la Curte sub nr. C‑76/14 M____ M____ împotriva Instituției Prefectului – Jud. B_____. Prin hotărârea dată la data de 14.04.2015 Curtea de Justiție a Uniunii Europene a răspuns că art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că „nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru și autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă”, însă se opune ca „statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii.” Relevante sunt și considerentele reținute de Curte în paragrafele 47 și 48 potrivit cărora „scutirea de o nouă taxă a autovehiculelor rulate careu au fost supuse taxei în vigoare anterior, declarată ulterior incompatibilă cu dreptul Uniunii, nu poate înlocui restituirea cu dobândă a acestei taxe” (par. 47), o astfel de scutire având ca efect sustragerea de la plata taxei în cauză a primei transcrieri a dreptului de proprietate asupra autovehiculelor rulate naționale înmatriculate în România între 1 ianuarie 2007 – 1 ianuarie 2013, în timp ce această taxă a fost percepută invariabil cu ocazia înmatriculării în România a autovehiculelor similare provenite din alte state membre, o astfel de scutire favorizând vânzarea autovehiculelor de ocazie naționale (par. 48). Din partea finală a răspunsului la întrebarea preliminară și din aceste considerente, rezultă că, la fel ca în cazul taxei de poluare reglementate de O.U.G. nr. 50/2008 – cu privire la care Curtea s-a pronunțat în cauzele T___ C-402/09 și N________ C-263/10 – sau al taxei pe emisiile poluante reglementată prin Legea nr. 9/2012, dar pentru perioada 13 ianuarie 2012 – 31 decembrie 2012 (sub incidența O.U.G. nr. 1/2012) – cu privire la care Curtea s-a pronunțat în cauzele C______ și C______, C-97/13 și C-214/13, în cauza C-76/14, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut faptul că, nici pentru perioada 1 ianuarie 2013 - 14 martie 2013, Legea nr. 9/2008 nu asigură neutralitatea taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, prin favorizarea vânzării de autovehicule de ocazie naționale față de autovehiculele similare provenite din alte state membre.

În aceste condiții și ținând seama de dispozițiile art. 148 din Constituția României, curtea de apel constată că hotărârea recurată a fost dată cu nerespectarea principiilor priorității dreptului comunitar, a aplicării directe a dispozițiilor legislației comunitare primare și a nediscriminării. De aceea, se impune, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, casarea hotărârii și rejudecarea în fond a cauzei, cu consecința admiterii acțiunii și a cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă.

În privința dobânzii fiscale, aplicarea jurisprudenței comunitare determină înlăturarea susținerilor recurentei. Astfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11 I_____, a decis că, „Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că, în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță articolul 110 TFUE, acest stat este obligat să restituie cuantumul acestei taxe și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil.” Făcând referire la jurisprudența sa anterioară (Littlewoods Retail și alții), Curtea a calificat ca drepturi subiective conferite de ordinea juridică a Uniunii deopotrivă dreptul la rambursarea unui impozit perceput cu încălcarea dreptului Uniunii și dreptul la dobânzi care să reprezinte o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a acestui impozit, acesta din urmă implicând, în mod necesar, plata de dobânzi de la data plății impozitului întrucât de la această dată, iar nu de la vreo altă dată ulterioară, contribuabilul suferă pierderi reprezentate de indisponibilizarea sumelor în cauză (paragraful 29).

Prin urmare, pentru motivul prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, se impune casarea hotărârii și rejudecarea în fond, cu consecința admiterii acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice N____, cu sediul în Piatra N____, __________________ Bis, județul N____, recurentul-reclamant C________ I____, cu domiciliul în ______________________________________________, având C.N.P. xxxxxxxxxxxxx, împotriva sentinței civile nr. 1055 din 19 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul-pârât Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, cu sediul în Bacău, _______________________. 1- 3, județul Bacău.

Casează sentința civilă nr. 1055/CF din 19.06.2014 pronunțată de Tribunalul Bacău și, rejudecând cauza în fond:

Admite acțiunea civilă formulată de reclamantul C________ I____, domiciliat în ____________________________, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Municipiului Bacău, cu sediul în Bacău, _______________________. 1- 3, județul Bacău.

Anulează decizia nr. 283 din 30.04.2013 emisă de (fosta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău) pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău.

Obligă pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău să restituie reclamantului suma totală de 11.702 lei, reprezentând taxă pentru emisii poluante, precum și dobânda fiscală aferentă acestei sume, calculată începând cu data plății -01.03.2013.

Admite cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu și, în consecință, obligă Administrația Fondului pentru Mediu să plătească pârâtei sumele de bani la care aceasta a fost obligată către reclamant.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 03.12.2015.

red. sent. O___ G_______ P______

red. d.r. G.M.C./17.12.2015

V.M./6 ex.

17.12.2015