Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL B_____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA Nr. 1026/R

Ședința publică de la 13 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE R_____ Grațiela M___

Judecător Lorența B______

Judecător S_____ P______ G______

Grefier M____ D______

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C______ în nume propriu și ca mandatar al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice B_____ împotriva sentinței civile nr. 350 din 3 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul C______ – Secția civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect „anulare act administrativ”.

Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2015, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța în baza 394 alin. 2 Cod procedură civilă și art. 396 alin.1 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 6 octombrie 2015, apoi având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13 octombrie 2015.

C U R T E A,

Asupra recursului de față,

Constată că prin sentința civilă nr. 350 din 3 iunie 2015, Tribunalul C______ – Secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată și modificată de reclamanta S.C. PRODUCȚIE M____ NR S.R.L. împotriva pârâtelor Direcția Generala Regională a Finanțelor Publice B_____, prin A.J.F.P. C______ și D.G.R.F.P. B_____ - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C______, a anulat parțial următoarele acte administrativ fiscale: Decizia de soluționare a contestației administrative nr. 1103/20.08.2014 emisă de Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice B_____; Decizia de impunere nr. F-CV-185/28.04.2014 emisă de D.G.R.F.P. B_____ - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C______ în baza Raportului de inspecție fiscală nr. F-CV-129/28.04.2014; a exonerat reclamanta S.C. PRODUCȚIE M____ NR S.R.L. de obligația de plata a următoarelor sume stabilite potrivit actelor fiscale mai sus arătate și efectiv contestate de reclamantă: TVA în sumă de 4.020 lei; accesorii aferente TVA în sumă de 2.170 lei; a menținut celelalte obligații fiscale stabilite în sarcina reclamantei prin actul administrativ fiscal atacat.

Pârâtele au fost obligate să restituie reclamantei S.C. PRODUCȚIE M____ NR S.R.L. suma de 6.190 lei achitată în baza deciziei de impunere mai sus arătată și să plătească reclamantei suma de 503 lei cu titlu de dobândă calculată până la data de 26.03.2015 precum și să achite în continuare dobânda aferentă sumei de 6.190 lei începând cu data de 27.03.2015 și până la restituirea integrală a acestei sume - în condițiile art. 124 alin.1/1 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală; a respins ca neîntemeiate celelalte pretenții formulate prin cererea de chemare în judecată modificată; pârâtele au fost obligate la plata sumei de 1.036 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.

Constată că împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C______ în nume propriu și pentru pârâta Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice B_____, care a solicitat admiterea căii de atac și casarea în parte a sentinței civile în sensul respingerii în întregime a acțiunii și a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

În drept au fost invocate dispozițiile art 488 al 1 pct 8 cod procedură civilă.

Criticile aduse au constat în următoarele:

1. În urma inspecției fiscale, s-a constatat că societatea intimată a achiziționat, în perioada 2010-2012, materiale consumabile de la _________________, societate care, potrivit OPANAF nr 1167/29.05.2009, începând cu data de 11.06.2009, a fost declarată inactivă. Operațiunile au fost înregistrate în evidența financiar-contabilă a societății în baza facturilor emise de furnizorul inactiv, iar plățile au fost făcute în principal prin virament bancar în contul furnizorului. Bunurile achiziționare au fost folosite în procesul de producție, iar TVA aferent facturilor recepționate au fost deduse integral prin decontul de TVA depus la organul fiscal. Față de dispozițiile art 11 al ½ cod fiscal, s-a stabilit bază impozabilă suplimentară.

S-au invocat dispozițiile art 11 cod fiscal susținându-se că nu sunt luate în considerare de autoritățile fiscale tranzacțiile efectuate de un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui ANAF.

OPANAF nr 1167/29.05.2009 a intrat în vigoare la data de 11.06.2009, conform OPANAF nr 1179/01.06.2009. potrivit listei contribuabililor declarați inactivi, prevăzută în anexa la OPANAF nr 1167/2009, _________________ figurează la poziția xxxxx, iar data de la care aceasta a fost declarată inactivă este 11.06.2009.

De asemenea, s-a expus și conținutul art 3 al 1 și 2 din OPANAF nr 575/2006 privind lipsa efectelor juridice din punct de vedere fiscal ale documentelor fiscale emise de un contribuabil declarat inactiv.

Au fost invocate și dispozițiile art 21 al 4 din codul fiscal privind cheltuielile înregistrate în evidența contabilă, care au la bază un document emis de un contribuabil inactiv.

S-a criticat faptul că, deși prima instanță a constatat că din perspectiva legislației interne, constatările organului fiscal sunt corecte, a îmbrățișat concluziile expertului contabil, considerând că în materie de TVA se aplică cu prioritate jurisprudența CJUE și s-a arătat că într-adevăr, dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de normele interne, însă în cauza de față hotărârile CJUE sunt relevante prin prisma faptului că se recunoaște în sarcina contribuabilului ca titular al dreptului de deducere a TVA, obligația de a nu rămâne în pasivitate, de a avea o conduită minim diligentă în sensul că „î se poate pretinde să ia anumite măsuri rezonabile pentru a se asigura că nu participă la o fraudă”.

Combaterea fraudei, a evaziunii fiscale, a eventualelor abuzuri este un obiectiv recunoscut și încurajat prin Directiva 2006/112, CJUE statuând că justițiabilii nu pot să se prevaleze în mod fraudulos sau abuziv de normele de drept ale Uniunii ( Hotărârea Fini din 3 martie 2005, cauza C32/2003 ).

Beneficiul dreptului de deducere poate fi refuzat unei persoane impozabile numai dacă se stabilește având în vedere elementele obiective, că persoana respectivă, căreia i-au fost furnizate bunurile sau serviciile care îi servesc drept bază pentru a justifica dreptul de deducere, știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea era implicată într-o fraudă săvârșită de un furnizor sau de un alt operator în amonte ( hotărârea din 6 iulie 2006, Kittel și Recolta Recyeling, punctele 56-61 ).

Atâta timp cât baza de date pe site-ul ANAF oferă informații publice cu privire la starea fiscală a contribuabililor,, încheierea de operațiuni comerciale cu societăți inactive este imputabilă reclamantei. Din moment ce Registrul contribuabililor inactivi este public, putând fi consultat pe pagina de interne a ANAF care este ușor de accesat, societatea intimată avea posibilitatea de a se informa despre starea de inactivitate a unui partener de afaceri.

Stabilirea în sarcina intimatei a accesoriilor aferente debitului reprezentând TVA este o măsură accesorie în raport cu debitul.

2. S-a criticat și obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 6.190 lei achitată în baza deciziei de impunere cu dobânda aferentă în cuantum de 530 lei calculată până la data de 26.03.2015 și în continuare în temeiul art 124 al 1/1 cod procedură fiscală până la restituirea integrală a sumei menționate, apreciindu-se că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material întrucât valoarea obligației stabilite suplimentar cu titlu de TVA este de 4.020 lei aferentă căreia au fost calculate accesoriile în sumă de 2.170 lei. Prin obligarea pârâtelor la plata în continuare a dobânzii aferentă sumei de 6.190 lei până la restituirea integrală, în condițiile art 120/1 cod procedură fiscală, au fost încălcate dispozițiile art 120 din același act normativ întrucât accesoriile sunt calculate doar aferent bazei de impunere, însă aferent accesoriilor stabilite prin decizia de impunere nu se pot calcula accesorii.

3. S-a criticat și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, arătându-se că această dispoziție a instanței este injustă atâta vreme cât stabilirea obligațiilor suplimentare s-a efectuat în baza unor dispoziții legale obligatorii de respectat de către organele statului, iar organul fiscal nu a făcut altceva decât să respecte și să aplice un act normativ aflat în vigoare.

Intimata _____________________ SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului invocând următoarele apărări față de susținerea din recurs potrivit căreia nu ar fi întreprins nicio măsură să verifice starea furnizorului deși avea această posibilitate:

Cele mai relevante decizii ale CJUE în materie sunt cele pronunțate în cauza C-80/1 Mahageben Kft împotriva Nemzeti Ado es Vamhivatal Del dunantuli Regionalis Ado Foigazgatosaga și în cauza C-142/11 P____ D____ împotriva Nemzeti Ado es Vamhivatal Eszak – alfoldi Regionalis Ado Foigazatosaga în care Curtea a fost sesizată pentru a se pronunța dacă dreptul comunitar se opune unei practici naționale în temeiul căreia autoritatea fiscală refuză dreptul de deducere pentru motivul că persoana impozabilă nu s-a asigurat că emitentul facturii aferente bunurilor pentru care se solicită dreptul de deducere avea calitatea de persoană impozabilă. Curtea a răspuns potrivit jurisprudenței sale anterioare și a reafirmat principiul potrivit căruia titularului dreptului de deducere i se poate pretinde să ia anumite măsuri rezonabile pentru a se asigura că nu participă la o fraudă, însă impune anumite limite în acest sens.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art 488 al 1 pct 8 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:

Sub aspectul debitului principal stabilit de organele de inspecție fiscală, critica adusă în recurs, prin prisma interpretării și aplicării dispozițiilor dreptului comunitar și a jurisprudenței CJUE, este aceea că instanța de fond nu a reținut că în sarcina contribuabilului există obligația de a lua anumite măsuri rezonabile pentru a se asigura că nu participă la o fraudă, în contextul în care statul a pus la dispoziția acestuia mijloace de informare.

Prima instanță a reținut că reclamanta nu a avut cunoștință că a luat parte la o tranzacție care implică fraudă fiscală, iar prin simpla susținere a existenței unui ordin al președintelui ANAF care conține o listă a contribuabililor inactivi și a invocării unui posibil acces la aceste informații, fără a face dovada acestor susțineri, nu se poate răsturna afirmația primei instanțe în sensul că reclamanta a avut posibilitatea de a lua la cunoștință despre lista de contribuabili inactivi.

De altfel, pe de o parte deconturile de TVA s-au realizat în conformitate cu dispozițiile legale din punct de vedere al procedurii, cu implicarea directă a organului fiscal care, în egală măsură avea acces la aceleași informații, putând respinge solicitările contribuabilului.

Pe de altă parte recurentele au prezentat fragmentat istoria OPANAF nr 1167/2009 și contextul emiterii și aplicării acestuia.

Urmare a modificărilor aduse codului de procedură fiscală prin OUG nr 19/2008, art 78 al 5 din acest act normativ a dobândit următoarea formă: „Contribuabilii persoane juridice…ce nu își îndeplinesc obligațiile declarative la două termene de declarare consecutive și cărora, la cerere, nici nu li s-a aprobat de către organul competent o măsură privind îndeplinirea obligațiilor lor fiscale, vor fi declarați inactivi, fiind aplicabile prevederile art 11 al 1/1 și al 1/2 din Legea nr 571/2003”. În aplicarea acestui text de lege, a fost emis OPANAF nr 819/2008 pentru aprobarea Procedurii privind declararea contribuabililor inactivi prin care s-a elaborat o procedură clară, cu etape clare: selecție inițială – prima notificare contribuabil – selecție secundară – elaborare proiect ordin președinte ANAF – publicare proiect ordin președinte ANAF – a doua notificare contribuabil – verificare finală condiții de inactivitate – aprobare și emitere ordin președinte ANAF – publicare ordin președinte ANAF în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pct (A)2 din ordinul prezentat prevedea că „declararea contribuabililor inactivi se face începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului președintelui ANAF pentru aprobarea Listei contribuabililor declarați inactivi”.

În atare situație, în lipsa publicării în condițiile legii a listei contribuabililor inactivi, organul fiscal nu poate invoca lipsa din partea contribuabilului a unei minime diligențe de verificare a partenerului de afaceri, raportarea la o listă emisă fără respectarea prevederilor unor norme de legislație secundară publicate în Monitorul Oficial al României neputând fi primită.

Ca urmare, critica adusă sub acest aspect hotărârii atacate, este neîntemeiată urmând a fi înlăturată.

Critica adusă cu privire la obligarea pârâtelor la plata dobânzii aferente sumei totale de 6190 compusă din debitul principal stabilit de organele fiscale și accesoriile la acesta, nu poate fi, de asemenea, primită întrucât recurentele nu au în vedere faptul că între acestea și intimată există două raporturi juridice diferite, respectiv unul născut ca urmare a anulării debitului principal și, în consecință și al accesoriilor, cu consecința restabilirii situației anterioare sub forma restituirii sumei totale achitate de contribuabil în baza unui act anulat de instanță și cel rezultat din încasarea sumelor menționate, cu încălcarea normelor legale în materie, inclusiv comunitare, ce conferă contribuabilului, în baza art 124 al 1/1 cod procedură fiscală, dreptul la dobânzi până la data achitării integrale a debitului.

Ca urmare, coexistența celor două raporturi juridice nu împiedică realizarea acestora în sensul îndeplinirii obligațiilor impuse în mod legal de prima instanță.

Obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată s-a realizat prin aplicarea art 453 cod procedură civilă, text de lege care nu conține nicio excepție și care se aplică ori de câte ori se stabilește culpa procesuală și nu de altă natură a uneia dintre părți.

Pentru toate aceste considerente, constatând că prin criticile aduse în recurs nu s-a făcut dovada unei aplicări sau interpretări greșite a normelor de drept material de către prima instanță, modul de soluționare a acțiunii în contencios administrativ fiind la adăpost de susținerile recurentelor, Curtea va respinge recursul formulat.

Față de modul de soluționare a căii de atac, constatând incidența dispozițiilor art 453 cod procedură civilă, Curtea va obliga recurentele la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat, avansate de intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C______ în nume propriu și pentru pârâta Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice B_____ împotriva sentinței civile nr 350/03.06.2015 pronunțată de Tribunalul C______-Secția civilă în dosarul nr XXXXXXXXXXXXX.

Obligă recurentele Administrația Județeană a Finanțelor Publice C______ și Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice B_____ la plata către intimata _____________________” SRL a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13.10.2015.

Red: LB/9.02.2016

Dact: MD/9.02.2016 - 5 ex.

Jud.fond: A.D.B______

M.D. 14 Octombrie 2015