Dosar nr.XXXXXXXXXXXX

Cod operator:2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI F_____

SENTINȚA nr. 2487/2014

Ședința publică din 14 noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE: D_____ S______

Grefier: E____ R_____ P______

Pe rol judecarea acțiunii promovată de reclamantul D____ I_____ în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, S________ F_____ Orășenesc Novaci, Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice C______ și Administrația F_______ Pentru Mediu, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit reclamantul și reprezentanții pârâtelor.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin încheierea de ședință din data de 16 mai 2014 judecarea cauzei a fost suspendată în temeiul art. 413 alineat 1 punct 1 Cod procedură civilă până la pronunțarea CJUE în cauza C 331/13 I___ N______ N_____, iar la data de 28.10.2014,potrivit referatului întocmit de grefă, s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru reluarea judecării procesului conform art. 415 alineat 3 Cod procedură civilă.

Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat și având în vedere faptul că în cauza C 331/13 I___ N______ N_____, CJUE s-a pronunțat la data de 15 octombrie 2014, tribunalul apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

P___ cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.11.2013 sub nr. XXXXXXXXXXXX, reclamantul D____ I_____ a chemat în judecată pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, S________ F_____ Orășenesc Novaci, Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice C______ și Administrația F_______ Pentru Mediu, solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la restituirea taxei de timbru de mediu în cuantum de xxxxx,00 lei achitată în mod nelegal, actualizată cu rata dobânzii legale la data plății efective iar în baza dispozițiilor art.274, plata cheltuielilor de judecată pe care le va suporta pe parcursul desfășurării procesului.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat în esență că a achiziționat o autoutilitară (cap tractor), iar pentru a o reînmatricula în România a fost obligat la plata sumei de xxxxx,00 lei, taxă timbru de mediu pentru autovehicule. A menționat că autoturismul a fost înmatriculat în România anterior intrării în vigoare a OUG nr. 9/2013, privind timbrul de mediu, plătindu-i-se taxele vamale care erau stabilite de legislația în vigoare la acea dată. Pe parcursul anului 2013 a achitat suma de bani mai sus menționată cu chitanța nr.xxxxxxx _________ la Administrația Finanțelor Publice Novaci. A învederat că, prin această taxă de poluare, legea încalcă dreptul de proprietate, apărat atât de Constituția României cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.1 alin.1 și 2, art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004 republicată, raportat la art.148 alin.2 din Constituție și art.110 din TFUE.

În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus, în copie, cererea de solicitare a sumei, adresa cu răspunsul negativ, decizia de calcul a taxei pentru emisii poluante, dovada achitării taxei de timbru de mediu și actele de proveniență ale autoturismului.

În temeiul dispozițiilor art.223 Cod procedură civilă, reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj a formulat întâmpinare prin care a arătat că suma solicitată de reclamant a fi restituită, a fost achitată la SFO Novaci la data de 12.11.2013 cu chitanța _________ nr.xxxxxxx, perioadă în care era și este în vigoarea OUG nr.9/2013. Astfel, a apreciat că OUG nr.9/2013 stipulează o taxă care nu instituie un regim discriminatoriu și nelegal așa cum CEDO a reținut cu privire la actele normative referitoare la taxa de timbru anterioare ordonanței rubricată anterior. În aceste condiții, a opiniat că OUG nr.9/2013 instituie achitarea timbrului de mediu care este conformă cu normele de drept comunitare.

Cu privire la prevederile art. 110 TFUE din Tratatul Comunităților Europene a susținut că aceste prevederi nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.

În consecința, trebuie reținut faptul că dispozițiile art.110 TFUE din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, deoarece, pe de o parte nu se află în prezența unor impuneri mai mari decât cele ce se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare. Nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unui timbru de mediu a autoturismelor.

De asemenea, pârâta a precizat că autovehiculul achiziționat de către reclamant nu face parte din categoria celor scutite de plata timbrului de mediu, excepții prevăzute de art.8 din OUG nr.9/2013.

În ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecata a apreciat că întrucât nu se află în culpă procesuală nu poate fi obligată la o astfel de plată.

Față de motivele invocate, a solicitat respingerea acțiunii formulată de către reclamant, ca neîntemeiată.

În temeiul art.411 alin. 1, pct.2 din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Pârâta Administrația F_______ pentru Mediu a formulat întâmpinare prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună respingerea acesteia, invocând excepția inadmisibilității prezentei acțiuni având în vedere faptul că, în susținerea acțiunii introductive, reclamantul a menționat o presupusă afectare a dreptului de proprietate de către prevederile OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, precum și faptul că aceasta ar aduce atingere anumitor prevederi constituționale și ar veni în contradicție cu jurisprudența CJUE. Astfel, după cum lesne se poate observa, reclamanta și-a argumentat demersul printr-o pretinsă neconformitate a prevederilor OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule cu normativele europene și, implicit, printr-o pretinsă neconstituționalitate a acesteia.

Altfel spus, vătămarea dreptului sau interesului său legitim s-ar datora în exclusivitate stării de nelegalitate și neconstituționalitate a OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, ceea ce conduce la concluzia că este vorba despre o situație tipică art. 9 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.

În aceste condiții, a analiza conduita organului fiscal impusă de aplicarea prevederilor OUG nr. 9/2013 și constând în încasarea taxei prevăzute pentru timbrul de mediu este o abordare greșită în condițiile în care organul fiscal nu este emitentul OUG nr. 9/2013, nu are căderea de a examina legalitatea taxei în raport de prevederile dreptului comunitar și nici de a aplica cu prioritate aceste din urmă dispoziții fără a ține cont de legislație internă.

Mai mult decât atât, astfel cum este recunoscut jurisprudențial și doctrinar, în aceste cazuri admisibilitatea acțiunii este condiționată de răsturnarea prezumției de constituționalitate a ordonanței Guvernului pretins vătămătoare: în cazul în care ordonanța de urgență sau dispoziția din ordonanța de urgență ce se consideră vătămătoare nu a fost declarată neconstituțională, acțiunea în contencios administrativ este admisibilă numai împreună cu excepția neconstituționalitate, în cazul în care acțiunea ce vizează ordonanța de urgență, nu este însoțită de excepția de neconstituționalitate, acțiunea în contencios administrativ se respinge ca inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, pârâta a considerat neîntemeiate pretențiile reclamantei constând în obligarea acesteia la restituirea sumei înscrise în actul administrativ contestat și achitată în virtutea OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, plus rata dobânzii de la momentul perceperii taxei și până la presupusul moment, al restituirii ei. Astfel, articolul 110TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării autovehiculelor de ocazie naționale și, prin aceasta, descurajarea importului de autovehicule de ocazie similare.

O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule a fost promovată tocmai din necesitatea de a corela dezideratele naționale în ceea ce privește scăderea nivelului de poluare prin aplicarea unei taxe factorilor poluanți, cu cele europene, România fiind sancționată pentru taxarea inechitabilă instituită de vechea reglementare în domeniu. În acest context, O.U.G. nr. 9/2013 a armonizat cerințele comunitare cu necesitățile interne referitoare la menținerea obligației fiscale, ca instrument de combatere a fenomenului poluării, actul normativ amintit înlăturând discriminarea rezultată din aplicarea vechii reglementări legislative. P___ actuala lege s-a înlăturat taxarea discriminatorie, obligația fiscală având în vedere principiul "poluatorul plătește", fiind taxate primordial emisiile generate de mașina. Timbrul de mediu privește nivelul de emisii si tipul de tehnologie folosit (Euro 1, 2, 3, 4, 5) și reprezintă cu adevărat o taxă de mediu, întrucât se calculează în principal în funcție de emisia de C02, (luata în calcul în întregime pentru timbru, fata de reglementările anterioare), înscrisa în cartea de identitate a mașinii sau documentele de omologare.

De altfel, în preambulul O.U.G. nr. 9/2013 se arată că, prin adoptarea actului normativ, se asigură conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanță obiective, disponibile în mod obișnuit și relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO2.

Totodată, a considerat că nu pot fi reținute nici susținerile reclamantului potrivit cărora prin instituirea timbrului de mediu s-ar aduce atingere dreptului de proprietate pentru faptul că procesul civil este guvernat de principiul "actori incumbit probatio", prevăzut de art. 249 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit căruia "cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege".

În acest sens a solicitat instanței să constate că reclamantul nu a făcut vreo dovadă că prin achitarea timbrului de mediu s-ar fi încălcat dreptul de proprietate al acestuia (respectiv acel atribut al dreptului de proprietate ce se referă la prerogativa proprietarului de a dispune de bunul său), nu s-a făcut proba existenței unei legături directe de cauzalitate între fapta achitării taxei și o eventuală încălcare a dreptului de proprietate suferită de partea lezată.

Altfel spus, pentru a se putea antrena răspunderea statului, trebuie verificat dacă pretinsa încălcare a dreptului de proprietate rezultă în mod direct din achitarea timbrului de mediu instituit prin O.U.G. nr. 9/2013.

Față de cele susținute, pârâta a solicitat instanței respingerea acțiunii formulate de reclamantul D____ I_____.

În drept, și-a întemeiat prezenta pe dispozițiile art.205 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă.

P___ răspunsul la întâmpinarea formulată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, reclamantul a reluat motivele de fapt și de drept precizate de acesta în cererea de chemare în judecată.

Pe parcursul cercetării judecătorești a fost administrată proba cu înscrisuri.

La termenul din data de 16.05.2014, în temeiul art. 413 alineat 1, punct 1 Cod procedură civilă, a fost suspendată judecarea cauzei până la pronunțarea de către CJUE în cauza C- 331/13- I___ N______ N_____.

Având în vedere că la data de 15.10.2014 Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în cauza C- 331/13- I___ N______ N_____, tribunalul, din oficiu, a repus cauza pe rol pentru reluarea judecării procesului conform art. 415 alineat 3 Cod procedură civilă, fiind citate părțile.

Analizând acțiunea formulată de reclamant, raportat la obiectul cererii, temeiul legal operant și înscrisurile depuse în susținerea acesteia, tribunalul o reține ca fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Reține în principal tribunalul că, prin art. 1 Cod procedură fiscală, se reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetelor locale și bugetului de stat, fiind aplicabil și pentru „administrarea drepturilor vamale, a creanțelor provenite din amenzi, contribuții și orice alte sume ce constituie venit al bugetului general consolidat, conform legii, în măsura în care prin lege nu se prevede altfel”. P___ administrarea impozitelor și taxelor, a contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat înțelegem: înregistrarea fiscală, stabilirea, verificarea, colectarea acestora, soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrativ fiscale. Stabilirea impozitelor, a taxelor și contribuțiilor, a altor sume datorate bugetului general consolidat se face prin declarație fiscală conform art. 82 alineat 2 și 86 alineat 4 Cod procedură fiscală, sau prin decizie emisă de organul fiscal în celelalte cazuri, decizia de impunere fiind prevăzută de dispozițiile art. 86 și se emite ca urmare a inspecției fiscale sau ori de câte ori se modifică baza de impunere.

Art. 88 stabilește actele administrativ fiscale asimilate deciziilor de impunere: deciziile privind rambursări de TVA și restituiri de impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat; deciziile referitoare la bazele de impunere; deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii; procesele verbale prevăzute de art. 142 alineat 6 și art. 168 alineat 2; deciziile privind nemodificarea bazei de impunere.

Legiuitorul a asimilat, conform art. 2 alineat 2 din Legea nr. 554/2004, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere ce privește un drept sau un interes legitim. Refuzul emiterii actului, implicit de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului contenciosului administrativ, asimilarea având ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea actului, a dreptului la acces la justiție. De altfel, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 procedura prealabilă sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual. Prezenta cerere este formulată înăuntrul termenului de prescripție de 5 ani, respectiv a termenului prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004 așa încât și eventuala excepție a tardivității acțiunii nu poate fi pusă în discuție.

Astfel, operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor second – hand importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene nu este posibilă fără plata timbrului de mediu. Într-adevăr, nici un organ administrativ din România, nici cel care înmatriculează autoturisme, nici cel care încasează taxa și nici Ministerul Finanțelor care administrează bugetul statului, nu emite un act fiscal, titlu de creanță, care să o materializeze. În consecință, însăși obligația de plată a timbrului de mediu, de natură legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată, care nu are suport material, ci doar așa cum s-a expus, o bază legală de reglementare și calcul și o calculație efectivă, afișată electronic de Ministerul Finanțelor. A considera că reclamantul nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a timbrului de mediu, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului acesteia de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art.21 din Constituția României.

În speță, apreciind că refuzul de a restitui reclamantului suma de bani achitată cu titlu de timbru de mediu, refuz manifestat în regim de putere publică, nu se poate reține absența caracterului administrativ.

Cu privire la fondul cauzei, tribunalul reține că reclamantul a solicitat pârâtei restituirea sumei de bani achitată cu titlu de timbru de mediu la data de 12.11.2013, astfel cum rezultă din chitanța aflată la fila 10 din dosar.

În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție Europene, statele membre pot să prevadă taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii diferite și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale.

Conform art. 4 din OUG nr. 9/2013 - „Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:

a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;

b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;

c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;

d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

Din interpretarea acestor noi dispoziții legale, rezultă că timbrul de mediu, așa cum este ea reglementat prin OUG nr. 9/2013, este aplicat tuturor poluatorilor din România (autoturismelor).

Concluzionând, instanța reține că așa cum este reglementat timbrul de mediu se percepe pentru toate autovehiculele aduse în România din alte state UE precum și celor deja înmatriculate, înainte de anul 2007, pe teritoriul statului.

De altfel, această concluzie se desprinde și din Decizia nr. 13 pronunțată în Dosarul nr. XXXXXXXX/HP/C de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obligatorie conform art. 521, alineat 3 Cod procedură civilă, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 4 din OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobată cu completări și modificări prin Legea nr. 37/2014, cu modificările ulterioare și ale art. 1, alineat 2 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule aprobate prin HG nr. 88/2013, se interpretează în sensul că timbrul de mediu se datorează și în situația transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat provenit de pe piața internă a cărui primă înmatriculare a fost anterioară datei de 1 ianuarie 2007.

Astfel, rezultă că OUG nr. 9/2013 nu contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, întrucât se aplică tuturor autovehiculelor care se înmatriculează pentru prima oară în România, astfel încât, caracterul discriminatoriu al normelor dreptului intern anterioare OUG nr. 9/2013 a fost suprimat (caracter de altfel constat și de C.J.U.E. în practica sa, cauza T___ și cauza N________).

D____ urmare, în cauza dedusă judecății nu se remarcă existența nici unei discriminări între persoanele care solicită înmatricularea vehiculelor, toate având obligația de plată a timbrului de mediu.

Instanța constată că interpretarea din Hotărârea Curții din 15 octombrie 2014 în cauza C-331/13 nu conduce la o altfel de concluzie, prin aceasta practic nefiind analizată compatibilitatea cu dreptul comunitar a timbrului de mediu instituit de OUG nr. 9/2013 ci doar sistemul de rambursare a unei taxe percepute cu încălcarea dreptului comunitar stabilit prin art. 12 din OUG nr. 9/2013.

Astfel este de remarcat concluzia Curții din paragraful 41 din Hotărârea Curții din 15 octombrie 2014 în cauza C-331/13 unde s-au reținut următoarele: „În această privință, trebuie arătat că, prin cererea de interpretare a dreptului Uniunii, instanța de trimitere nu solicită Curții să stabilească dacă acesta se opune unei taxe precum timbrul de mediu, ci doar dacă acest drept se opune unui sistem precum cel instituit prin OUG nr. 9/2013 și care prevede restituirea taxei percepute în nod nejustificat în temeiul OUG nr. 50/2008”.

Având în vedere considerentele ce preced, raportat la textele de lege menționate, instanța urmează să respingă acțiunea promovată de reclamantul D____ I_____

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea promovată de reclamantul D____ I_____, având CNP xxxxxxxxxxxxx, cu sediul procesual ales la CA P________ G_______ în Târgu-J__, ______________________, județul Gorj, în contradictoriu cu pârâtele Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice C______, având sediul în C______, _____________________________.2, județul D___, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, având sediul în Târgu-J__, ________________, județul Gorj , S________ F_____ Orășenesc Novaci, având sediul în Novaci, ______________________, județul Gorj și Administrația F_______ pentru Mediu București, având sediul București, ______________________________.294, corp A, sector 6, ca nefondată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.

Pronunțată în ședința publică din 14noiembrie 2014, la Tribunalul Gorj.

	Președinte, D_____ S______
	Grefier, E____ R_____ P______

Red. S.D.

Tehnored. P.R.

7 ex./03.12.2014