DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SIBIU

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA Nr. 872 /CA/2015

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.04.2015

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREȘEDINTE: L____ R_____ P___

GREFIER: S_____ G______

Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta C______ A__ și pe pârâtele Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice B_____ și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, având ca obiect anulare act administrativ.

Cauza a fost dezbătută în fond la data de 07.04.2015, când părțile prezente au pus concluzii, care au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei de față:

Constată că sub nr. XXXXXXXXXXXX s-a înregistrat la Tribunalul Sibiu acțiunea în contencios – fiscal formulată de reclamanta C______ A__ in contradictoriu cu pârâtele Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice B_____ și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună anularea deciziei privind răspunderea solidară a persoanei fizice C______ A__ cu debitorul declarat insolvabil Sili V_______ nr. 298/29.07.2013 ca netemeinică si nelegală. În termenul legal acțiunea a fost precizată, fiind atacată si decizia 316/24.10.2014 prin care a fost soluționată contestația administrativă împotriva deciziei de antrenare a răspunderii solidare.

Reclamanta a criticat decizia contestată pentru următoarele aspecte de nelegalitate:

- decizia a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 27 alin. 1 Cod Procedură Fiscală întrucât au trecut mai mult de 3 ani de la momentul când au fost încheiate cele doua contracte de vânzare - cumpărare si declararea stării de insolvabilitate a debitorului Sili V_______.

- este prescris dreptul de antrenare a răspunderii solidare întrucât acesta este o răspundere delictuală supusă termenului general de prescripție de 3 ani de la momentul semnării contractelor, iar față de data încheierii contractelor 09.12.2009 si 10.12.2009 termenul s-a împlinit in 09 si 10.12.2012 iar notificarea de deschidere a procedurii de angajare a răspunderii solidare a fost legal comunicată la 09.05.2013

- din decizia emisă nu rezulta reaua - credință; Organul fiscal are obligația de a arata toate motivele ce au determinat formarea opiniei privind existenta relei - credințe a contestatoarei. Se arată ca organul fiscal a arătat in decizie in ce consta reaua credință a debitorului Sili V_______ însă condiția legală era ca reaua credință sa fie a persoanei fizice C______ A__.

In plus s-a mai arătat ca la momentul vânzării, debitorul Sili V_______ nu figura cu obligații fiscale neachitate, decizia de impunere fiind emisă la un an de la momentul vânzării celor doua imobile. Se mai susține ca prețul de 30.000 lei nu a fost derizoriu fiind conform cu tabelele orientative de ale notarilor, iar terenul a fost vândut cu 1700 euro mai mult decât prețul inițial de cumpărare. Pe de alta parte intenția de vânzare a apartamentului a existat din anul 2007.

- antrenarea răspunderii de către organul fiscal ar fi trebuit limitată la starea de insolvabilitate, si nu pentru întregul debit.

- decizia nu a fost emisă cu respectarea procedurii si dreptului de apărare al contestatoarei, organul fiscal necomunicând legal intenția și deschiderea procedurii întrucât știa că reclamanta nu locuiește în tară.

Pârâta Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice B_____ prin întâmpinarea formulată (fila 67) a solicitat respingerea contestației motivat în esență de aceea ca reaua - credință a contestatoarei este dovedită în cauza prin aceea ca: la data de 09.12.2009 soția debitorului Sili V_______ a solicitat prelungirea termenului pentru prezentarea documentelor la organul fiscal iar in aceeași zi a încheiat cu contestatoarea, care este mama debitoarei Sili V______, contractul de vânzare cumpărare pentru apartamentul situat in Sibiu, ______________________ a doua zi a fost înstrăinată casa din Cisnădioara.

Organul fiscal susține că toate aceste operațiuni de transfer de bunuri imobile, efectuate in perioada 09- 17.12.2009 au fost făcute cu scopul de a sustrage bunurile imobile de la sechestrare, având în vedere faptul că debitorii Sili V_______ si Sili V______ aveau cunoștință încă din data de 18.11.2009 de controlul ce urma sa se efectueze cu privire la transferurile de bunuri efectuate in perioada 2004 – 2009, si astfel, organele de control să nu mai poate incasa eventualele sume rezultate in urma controlului.

Punctual, referitor la criticile de nelegalitate aduse de reclamanta deciziei contestate, organul fiscal arată că:

- Referitor la termenul de 3 ani prevăzut de art. 27 alin. 2 lit. a) din OG 92/2003, acest text a fost modificat in anul 2010 prin art. XI din OUG 54/2010 în sensul eliminării termenului de 3 ani, devenind incidente dispozițiile art. 91 alin 1 si alin. 2 din OG 92/2003 si anume termenul general de prescripție de 5 ani.

- Referitor la prescripția răspunderii contestatoarei in termenul de 3 ani s-a arătat că dreptul organului fiscal de a decide angajarea răspunderii solidare a unei persoane care cu rea - credință a dobândit in orice mod active de la debitorii care si-au provocat insolvabilitatea se prescrie in termen de 5 ani, care începe sa curgă de la 1 ianuarie a anului următor celui in care s-a născut creanța fiscala, si nu in termen de 3 ani, așa cum susține eronat reclamanta.

Chiar daca s-ar accepta ca răspunderea solidara are natura unei răspunderi civile delictuale, termenul general de prescripție nu este aplicabil in acest caz, deoarece, așa cum a arătat si mai sus, există un alt termen, care este de 5 ani, prevăzut de Codul de Procedură Fiscală, derogatoriu de la dreptul comun. Ori, în astfel de cazuri se aplica termenul din legea specială conform principiului de drept „ specialia generalibus derogant” (legea speciala deroga de la legea generală).

-Referitor la lipsa nemotivării deciziei pârâta arată că acesta este motivată atât în fapt cât și în drept, capitolul IV din Decizia nr. 298/29.07.2014, detaliind in mod explicit întreaga stare de fapt care a condus la emiterea deciziei, iar la capitolul VI din decizie a fost arătat temeiul legal al acesteia.

Și Decizia nr 316/24.10.2013 este motivată atât în fapt cât și în drept, la capitolul III din decizie, fiind detaliate in cel mai mic amănunt toate aspectele de fapt si de drept care au determinat luarea deciziei de angajare a răspunderii solidare a reclamantei precum si cele care au condus la respingerea contestației.

-Cu privire la existența relei - credințe organul fiscal arată că reaua –credință a reclamantei rezultă si din faptul ca bunurile au fost înstrăinate abia după ce debitorii au luat la cunoștință de faptul ca vor face obiectul unui control cu privire la transferurile patrimoniale de bunuri imobile efectuate în perioada 2004- 2009.

Ori, se poate observa ca bunurile au fost vândute în aceeași zi in care debitoarea Sili V______ a înregistrat la organul fiscal adresa nr. xxxxx/09.12.2014 prin care solicită amânarea prezentării documentelor pana la data de 05.01.2010, întrucât soțul debitoarei nu s-ar fi întors in Sibiu.

Organul Fiscal susține că și din acest aspect rezultă reaua – credință, întrucât debitorul Sili V_______ daca nu se afla in Sibiu, nu se putea prezenta la BNP V________ L______ sa semneze contractul de vânzare - cumpărare nr. 1968/09.12.2009 având ca obiect apartamentul situat in __________________________, _________________, jud. Sibiu. Or, se poate observa ca debitorul Sili V_______ s-a aflat in Sibiu, întrucât a semnat contractul de vânzare – cumpărare la sediul biroului notarului public situat pe același bulevard G- ral V_____ M____, dar la nr. 9, ______________________> În realitate, debitorii nu au încercat decât sa amâne demararea controlului pentru ca bunurile sa fie înstrăinate, iar după control in cazul in care s-ar fi stabilit sume de plata, sa nu poată fi recuperate din bunurile sechestrate, ele nemaifiind in patrimoniul lor.

Dată fiind relația de rudenie foarte apropiata dintre vânzători si cumpărătoare, aceasta fiind mama debitoarei Sili V______, se poate vedea ca vânzarea a fost una formala, doar cu scopul transferării bunurilor de pe numele debitorilor si evitării sechestrării lor, în vederea achitării unor eventuale sume ce s-ar fi stabilit prin decizia de impunere. În aceste condiții, este evident ca si plățile achitate prin banca au avut ca scop crearea unei aparențe de realitate a operațiunilor de vânzare de bunuri, încercând sa arate ca vânzarea nu a fost una simulata, ci a fost reală.

-Referitor la limita pentru care putea fi antrenata răspunderea, organul fiscal arata ca au fost respectate dispozițiile art. 27 alin. 2 din OG 92/2003 ce vorbesc de obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil.

-Referitor la modul de comunicare a deciziei contestate, organul fiscal reține ca acesta s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 44 din OG 92/2003.

În probațiune s-au depus de către părți actele solicitate, întreaga documentație ce a stat la baza emiterii lor actul de vânzare –cumpărare (filele 130, 133), referatul întocmit pentru emiterea deciziei privind răspunderea in solidar, decizia de impunere emisa pe numele debitorului Sili V_______ (fila 157) si au fost audiați martori.

Din întregul material probator instanța a reținut in fapt următoarele:

La data de 18.11.2009 Activitatea de Inspecție Fiscala Persoane Fizice din cadrul DGFP Sibiu a emis Invitația nr. xxxxx/18.11.2009 prin care domnul Sili V_______ era încunoștințat de faptul ca va face obiectul unui control tematic cu privire la transferul proprietăților imobiliare efectuate in perioada 2004- 2009, respectiv antecontracte, contracte de vânzare - cumpărare, autorizații de construcție si orice alte documente referitoare la aceste operațiuni.

La data de 09.12.2009 s-a prezentat la sediul organului fiscal, doamna Sili V______, soția lui Sili V_______, care, prin cererea înregistrată DGFP Sibiu - AIF sub nr. xxxxx/09.12.2009 a solicitat prelungirea termenului privind prezentarea documentelor menționate in invitație până după data de 05.01.2010, data la care soțul urma a se întoarce din străinătate.

La data de 05.01.2010 Sili V_______ înregistrează la AIF Sibiu adresa nr. 56/05.01.2010, prin care contestă invitația de a se prezenta la sediul organelor de inspecție fiscala si implicit prezentarea documentelor solicitate.

În data de 25.06.2010 AIF Sibiu a emis pe numele debitorilor Sili V_______ si Sili V______ decizia nr. 7828/25.05.2010 privind instituirea masurilor asigurătorii pentru bunurile imobile, pentru suma de 838.631 lei reprezentând TVA, din care 495.519 lei debit si 343.112 lei accesorii, decizie prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor deținute de debitorii urmăriți, respectiv asupra apartamentului situat in Sibiu, ______________________, ____________, jud. Sibiu si asupra terenului situat in Sibiu, _____________________, județul Sibiu.

Decizia de instituire a masurilor asiguratorii a fost dusă la îndeplinire de către organele de executare silita prin instituirea popririi asiguratorii asupra conturilor bancare ale debitorilor si sechestrarea asiguratorie a terenului situat in mun. Sibiu, _____________________, jud. Sibiu.

Anterior emiterii Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii respectiv in zilele de 09.12.2009, debitorii Sili V_______ si soția Sili V______ au înstrăinat către reclamanta C______ A__, mama debitoarei Sili V______, la prețul de 30.000 euro, apartamentul situat in mun. Sibiu, ______________________, ___________, jud. Sibiu.

De asemenea in data de 10.12.2009 între aceleași persoane s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare având ca obiect casa de locuit a debitorilor, situata in zona rezidențială a localității Cisnădioara, actualmente ____________________, înscrisă in CF xxxxxx/ Cisnădie, nr. cadastral 100. Prețul de vânzare – cumpărare convenit de părți a fost de 12.000 euro.

După câteva zile de la aceste tranzacții, respectiv in data de 17.12.2009, debitorii Sili V_______ si Sili V______ au ipotecat în favoarea lui S________ A_____ (sora debitoarei Sili V______) pentru suma de 50.000 euro singurul bun imobil pe care–l mai aveau in proprietate, respectiv terenul in suprafață de 1260 mp situat in mun. Sibiu, ____________________, jud. Sibiu. Prin sentința nr. 5887/01.07.2010 Judecătoria Sibiu ia act de tranzacția părților si terenul mai sus menționat trece in proprietatea doamnei S________ A_____, sora debitoarei Sili V______.

Organul fiscal susține că din toate acestea si mai ales din relația de rudenie existentă intre reclamanta C______ A__ si Sili V______ (mamă - fiica) rezulta reaua – credință a reclamantei in încheierea celor doua contracte de vânzare - cumpărare imobiliară.

In apărarea reclamantei mai este invocat si faptul ca dreptul de a antrena răspunderea reclamantei este prescris, față de dispozițiile art. 27 Cod Procedura Fiscala ce prevăd un termen de 3 ani anteriori datei declarării insolvabilității.

Aceasta apărare nu este întemeiată pentru următoarele considerente: reclamanta invoca o dispoziție a art. 27 litera a din OG 92/2003 in vigoare pana in 23.06.2010 care prevede in art. 27 punctul 1 litera a) ca pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil in condițiile prezentului cod răspund solidar cu acesta următoarele persoane: a) persoanele fizice sau juridice care, în cei 3 ani anteriori declarării insolvabilității, cu rea – credință, dobândesc în orice mod active de la debitorii care își provoacă astfel insolvabilitatea;

Acest text a fost modificat prin OUG 54/2010, in sensul ca: „ pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane: a) persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarării insolvabilității, cu rea - credință, au dobândit in orice mod active de la debitorii care si - au provocat astfel insolvabilitatea.”

Decizia contestată in prezenta cauza nr. 298 a fost emisă la 29.07.2013, si instanța apreciază ca termenul de 3 ani invocat de reclamanta, in primul rând că nu este un termen de prescripție, ci este una din condițiile antrenării răspunderii solidare prevăzute de art. 27 alin. 1 si in al doilea rând că nu se aplica art. 27 in varianta nemodificata ( in vigoare pana in 2010) atâta vreme cat decizia contestată este emisă în iulie 2013. Organul fiscal verifică la acea data îndeplinirea / neîndeplinirea condițiilor pentru atragerea răspunderii solidare, in funcție de cerințele legii în vigoare la acel moment, ce nu mai condiționează atragerea răspunderii solidare de un anumit termen anterior declarării insolvabilității ci doar de existenta relei – credințe. Prin urmare aceasta critica nu este fondată.

Atâta vreme cat legiuitorul nu a prevăzut un termen, devin incidente dispozițiile art. 91 alin. 1 si 2 din OG 92/2003, ce prevăd dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale in termen de 5 ani.

Pentru acest motiv, nu poate fi primită nici susținerea ca este vorba de o răspundere civilă - delictuală ce se prescrie in termen general de 3 ani.

O altă critică adusă deciziei este aceea ca nu este motivată, critică nefondată, decizia 298 /2013 fiind amplu motivata in fapt si in drept, la fel si decizia de respingere a contestației administrative numărul 316/2013.

O critica însa este fondată, și va fi reținuta de instanță și anume aceea ca din cele doua acte fiscale contestate si mai apoi din probele administrate in cauza nu rezultă cu certitudine reaua - credința a reclamantei C______ A__.

Organul fiscal in motivarea deciziei contestate face referire cu precădere la reaua – credință a debitorului Sili V_______, care ar rezulta din aceea că, deși era în localitate a cerut amânarea prezentării documentelor solicitate, motivat de aceea ca lipsește ( la data de 09.12.2009) si în aceeași zi se prezintă la notar si înstrăinează apartamentul din Sibiu ______________________. 7, iar a doua zi casa din Cisnădioara.

Este evidentă, in contextul faptic expus, reaua – credință a lui Sili V_______ dar nu rezultă reaua – credință a cumpărătoarei C______ A__. Buna - credință in contractele civile se prezumă iar instanța, în lipsa unor probe certe nu poate trece peste aceast principiu, doar pentru argumentul ca reclamanta C______ A__ este mama soției debitorului.

Reclamanta a făcut proba cu martorii audiați in cauza si cu înscrisurile de la dosar, in primul rând ca ea locuiește in Italia, având loc de munca acolo, (filele 53 - 56) , deci nu era obligatoriu sa cunoască probleme financiare ale familiei Sili. In al doilea rând instanța reține ca familia Sili a intenționat vânzarea apartamentului încă din anul 2008 ( declarația martorului fila 175). Organul fiscal și in întâmpinarea depusă (filele 67-76) face vorbire doar de reaua credință a debitorilor Sili V_______ si Sili V______ ( fila 69 si fila 73), singura referire la C______ A__ fiind legat de relația de rudenie intre aceasta si Sili V______, ceea ce in fata instanței nu este de natura sa înfrângă buna credința ca principiu in încheierea convențiilor civile.

In concluzie una din condițiile prevăzute de art. 27 alin. 2 litera a din OG 92/2003, reaua –credință a dobânditorului nu este îndeplinita in cauza .

Textul legal mai prevede încă o condiție pentru atragerea răspunderii solidare si anume că datorita acestor înstrăinări de active, debitorul ( in cazul nostru Sili V_______) sa - și fi provocat insolvabilitatea.

Este cert că Sili V_______ a fost declarat insolvabil prin procesul verbal xxxxxx/2013, însă instanța nu poate reține ca urmare a vânzării celor doua imobile către C______ A__ s-a creat aceasta stare de insolvabilitate întrucât rezultă din extrasele de cont coroborate cu declarațiile martorilor si cu cele 2 contracte de vânzare – cumpărare, filele 130, 133 ca Sili V_______ a primit bani (prețul) pentru imobile după cum urmează:

În ceea ce privește apartamentul din Sibiu, cea mai mare parte din prețul acestuia a fost plătit anterior încheierii contractului de vânzare – cumpărare - 20.0000 euro in anul 2002 si doar diferență de 2000 euro la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare.

Din extrasele de cont (filele 43-47) rezultă ca reclamanta C______ A__ a trimis pe parcursul anilor 2007- 2009 mai multe sume de bani in euro către Sili V______, despre care martorii au afirmat ca reprezentau contravaloarea apartamentului plătit in mai multe rate.

De menționat si faptul ca valoarea de înstrăinare a bunurilor nu a fost contestată de organul fiscal si s-a făcut dovada că acestea se încadrează in limitele practicate in listele notariale.

Prin urmare atâta vreme cat s-a dovedit ca debitorul Sili V_______ a încasat prețul pentru înstrăinarea imobilelor cumpărate de C______ A__, intrând deci active în patrimoniul lui, nu se poate vorbi de faptul ca s-ar fi creat stare de insolvabilitate prin înstrăinarea celor doua imobile, așa cum prevede art. 27 alin. 2 lit a) din OG 92/2003.

Pentru toate aceste motive, Tribunalul consideră ca decizia 298/2013 de antrenare a răspunderii solidare a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 27 alin. 2 lit. a OG 92/2003, nefiind îndeplinite condițiile angajării răspunderii solidare, motiv pentru care in baza art. 18 Legea 554/2004 se impune anularea ei.

Pentru aceleași considerente de fapt si de drept Tribunalul apreciază că nici decizia de soluționare a contestației administrative nr. 316/2013 atacată prin precizarea de acțiune, nu este legala si temeinica, sens in care se va dispune si anularea acesteia.

Urmare a admiterii acțiunii si a constatării culpei procesuale, pârâta va fi obligata la cheltuieli de judecata în cuantum de 300 lei reprezentând taxa de timbru (fila 63).

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII;

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea în contencios fiscal formulată și precizată de reclamanta C______ A__, împotriva pârâților Administrația Județeana a Finanțelor Publice Sibiu, cu sediul in Sibiu, ________________________. 17, județul Sibiu si Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice B_____, cu sediul in B_____, _______________________.7, si în consecință:

Anulează decizia 298/29.07.2013 privind răspunderea solidară a reclamantei cu debitorul Sîli V_______ si decizia 316/24.10.2014 emisă in soluționarea contestației administrative formulată de reclamantă.

Obligă pârâtele la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamant.

Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.

Recursul se va depune la Tribunalul Sibiu.

Pronunțată in ședință publică, azi, 16.04.2015.

PREȘEDINTE: GREFIER

L____ R_____ P___ S_____ G______

Red. 28.05.2015

Tehno. SG. 29.05.2015 /ex.5