Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C________

SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 139/CA

Ședința publică din 10 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C______ R______

Grefier S____ D_____

Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții S_____ D______, S_____ A__ M____, ambii cu domiciliul în C________, ___________________, ____________, ___________, județ C________, P__ M______, cu domiciliul în C________, __________________.9, _________________, ______________________ și C_______ M____ cu domiciliul în C________, ___________________, ___________________, județ C________, în contradictoriu cu pârâții: U.M. xxxxx C________, cu sediul în C________, ___________.19-21, județ C________ și M_________ A_______ NAȚIONALE, cu sediul în București, ________________, sector 5, având ca obiect anulare act administrativ - suspendare executare act administrativ.

Dezbaterile au avut loc în ședință publică din 03.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data de 10.09.2015, când a pronunțat următoarea hotărâre.

C U R T E A:

Asupra cauzei în contencios administrativ de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului C________-Secția C_________ Administrativ și Fiscal și înregistrată sub nr.9827/118/ 28.08.2012 reclamanții S_____ D______, S_____ A__ M____, P__ M______ și Crângaș M____, în contradictoriu cu pârâții U.M. xxxxx și M_________ A_______ Naționale, au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea Deciziei de imputare nr. A 393/19.07.2012 emisă de M_________ A_______ Naționale - U.M. xxxxx C________, anularea Deciziei nr. 63/CJ 333/30.05.2012 emisă de M_________ A_______ Naționale - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, suspendarea executării Deciziei de imputare nr. A 393/19.07.2012 emisă de M_________ A_______ Naționale - U.M. xxxxx C________ și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 3200/21.09.2014 Tribunalul C________ a invocat din oficiu necompetența sa materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel C________, reținând că, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea unui act administrativ emis de o autoritate administrativă centrală, respectiv Decizia nr. 63/CJ 333/30.05.2012 emisă de M_________ A_______ Naționale - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel C________-Secția II-a C_________ Administrativ și Fiscal, sub nr.XXXXXXXXXXXX, complet fond.

Prin Sentința civilă nr. 11/CA/17.01.2013 Curtea de Apel C________ a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamanților, respingând acțiunea cu această motivație.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut faptul că, funcție de actele solicitate a fi anulate la termenul de judecată din 17.01.2013 s-a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesual active a reclamanților.

Respectând regula prevăzută de art.137 C.pr.civ, instanța s-a pronunțat mai întâi mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Prin Decizia administrativ-jurisdicțională nr.63/CJ 333/30.05.2012 emisă de Ministrul A_______ Naționale-Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, s-a respins cererea de repunere în termen formulată de comandantul UM xxxxx C________.

Pe rolul acestui organ jurisdicțional s-a aflat cererea de repunere în termenul de executare a cercetării administrative formulată de comandantul UM xxxxx C________ pentru o pagubă reprezentând contravaloarea cheltuieli de întreținere și instruire datorate Ministerului A_______ Naționale de la cpt.(r) A_____ Petronius Ș_____ nerecuperate în cuantum de 5.578,11 lei.

S-a reținut în considerentele acestei decizii faptul că repunerea în termen a cercetării administrative încheiată prin procesul-verbal de cercetare administrativă nr.A-3166/03.05.2011 este supusă prevederilor art.166 C.pr.civ, excepția puterii de lucru judecat, având în vedere Decizia nr.65/CJ 410/2011 din 21.07.2011.

Repunerea în termenul de cercetare administrativă a fost formulată și soluționată prima dată prin Decizia Administrativ-jurisdicțională nr.65/CJ 410/2011 din 21.07.2011 pronunțată de M_________ A_______ Naționale-Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, act administrativ care a dus la respingerea celei de-a doua cereri în temeiul faptului că o nouă cerere întemeiată pe aceleași motive ca prima nu poate primi o altă soluționare.

Astfel, prin procesul-verbal de cercetare administrativă nr.A-3166/ 03.05.2011 emis de UM xxxxx C________ s-a reținut faptul că la data de 31.07.2003 între MApN reprezentat prin UM nr.xxxxx C________ și cpt.(r) Ș_____ P A_____ a fost încheiat contractul privind exercitarea profesiei de cadru militar în activitate nr.A-534 pentru perioada de 8 (opt) ani.

În urma formulării demisiei la data de 28.02.2011 cpt.(r) Ș_____ P A_____ a fost trecut în rezervă prin Ordinul nr.MP 112/25.02.2011 din OZU 44/ 03.03.2011 cu suportarea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării, potrivit dispozițiilor art.41.1, alin.6 din Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare.

Cheltuielile de școlarizare/întreținere/instruire au fost calculate pentru perioada neexecutată a obligațiilor din contractul arătat, respectiv 5 luni.

Urmare a pronunțării ultimei decizii a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor, la sediul UM xxxxx C________ s-a procedat la întocmirea Procesului-verbal de cercetare administrativă nr.A-7954/20.12.2011 (filele 46-48) în care se arată faptul că, nu mai este posibilă emiterea unei decizii de imputare în sarcina cpt.(r) A_____ Ș_____ fiind depășit termenul de 30 zile de la finalizarea cercetării impus prin dispozițiile art.25(4) din OG 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.

Cauza directă care a generat imposibilitatea recuperării pagubei materiale în cuantum de 5.578,11 lei o constituie neemiterea în termen a deciziei de imputare pentru cpt.(r) A_____ Ș_____ de către contabilul șef al UM xxxxx C________, la ordinul comandantului, invocată de prevederile art.34 din OG nr.121/1998.

Cauza indirectă care a generat paguba o reprezintă neîndeplinirea în termen de către comisia de cercetare administrativă numită prin OZU nr.45/04.03.2011 compusă din c-dor D______ S_____-președinte și membri: lt.c-dor. M______ C_______, P.c.c A__-M____ S_____, P.c.c M______ P__.

Propunerea astfel formulată prin procesul-verbal a fost în sensul recuperării pagubei în cuantum de 5.578,11 lei de la membri comisiei de cercetare administrativă numită prin OZU nr.45/04.03.2011 compusă din reclamanți prin stabilirea răspunderii materiale în solidar, în cuantum de 1394,53 lei individual, iar în temeiul acestui proces-verbal, UM xxxxx C________ a emis Decizia de Imputare nr.A-393/19.01.2012 (fila 12 dos.), act administrativ ce s-a solicitat a fi anulat.

A reținut instanța că, actele administrative care vatămă efectiv drepturile și interesele legitime ale reclamanților sunt reprezentate de Decizia de Imputare nr.A-393/19.01.2012 și Procesul-verbal de cercetare administrativă nr.A-7954/20.12.2011, acestea fiind incluse în cuprinsul acțiunii drept capete de cerere accesorii capătului principal privind anularea Deciziei administrativ-jurisdicțională nr.63/CJ 333/30.05.2012, act ce a atras competența materială a prezentei instanțe.

Astfel, instanța a constatat că decizia solicitată a fi anulată nu privește pe reclamanții în cauză, ci reprezintă doar soluționarea unei cereri de repunere în termenul de cercetare administrativă a numitului Ș_____ P A_____ formulată de comandantul UM xxxxx.

Pentru ca o acțiune să poată fi promovată cu succes în justiție aceasta trebuie să îndeplinească patru condiții cumulative: drept, interes, capacitate procesuală și calitate procesuală.

Această ultimă condiție presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).

Astfel, s-a constată că nu există această identitate între persoana reclamanților și persoana care este titular al dreptului, comandantul UM xxxxx sau eventual Ș_____ P A_____.

În această situație instanța de judecată a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesual active, excepție ce a fost admisă, iar acțiunea a fost respinsă cu aceeași motivație.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22.05.2013.

Prin Decizia nr. 2243/15.05.2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat sentința atacată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În considerentele acestei decizii, devenite obligatorii pentru instanța de fond, în baza art.315 alin.1 C.pr.civ din 1865 s-a reținut faptul că, la termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2013 Curtea de Apel C________ - Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal, a pus în discuția părților, din oficiu, excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cauzei, urmare a faptului că este competentă numai în ce privește soluționarea capătului II din cererea reclamanților (prin care s-a solicitat anularea Deciziei administrativ-jurisdicțională nr. 63/CJ 333 din 30 mai 2012 emisă de M_________ A_______ Naționale - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor) urmând ca pretenția formulată la capătul I din acțiune (prin care s-a solicitat anularea Deciziei de imputare nr. A 393 din 19 iulie 2012 emisă de M_________ A_______ Naționale - U.M. nr. xxxxx C________) să fie avută în vedere de către reclamanți într-o viitoare acțiune, pe rolul instanței competente, și a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată prin întâmpinare.

Înalta Curte reține, cât privește modul de soluționare de către instanța de fond a capătului de cerere din acțiunea reclamanților prin care s-a solicitat anularea Deciziei administrativ-jurisdicțională nr. 63/CJ 333 din 30 mai 2012 emisă de M_________ A_______ Naționale - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, că în mod întemeiat a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a recurenților și a fost respinsă, pe acest temei, acțiunea.

Indiscutabil, prin calitate sau legitimare procesuală se înțelege îndreptățirea unei persoane fizice sau juridice de a participa la activitatea judiciară (legitimatio ad causam), iar în fața primei instanțe, a instanței de fond, calitatea procesuală este calificată ca o chestiune de identificare a celui/celor care cheamă în judecată (reclamantul/reclamanții) ca fiind titularul/ titularii dreptului la acțiune (legitimare activă) și a celui chemat în judecată (pârâtul/pârâții) ca fiind persoana/persoanele contra căreia/cărora legea dă dreptul la acțiune (legitimare pasivă).

Într-adevăr, reclamanții nu justifică legitimare procesuală activă cât privește Decizia administrativ jurisdicțională nr.63/CJ 333 din 30 mai 2012 emisă de M_________ A_______ Naționale - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, aceasta nefiind emisă în cadrul procedurii de cercetare administrativă în care sunt implicați recurenții, finalizată prin Decizia de imputare nr.A 393 din 19 iulie 2012 emisă de U.M. xxxxx C________.

Decizia nr. 63/CJ 333 din 30 mai 2012 emisă de M_________ A_______ Naționale-Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, prin care a fost respinsă cererea comandantului U.M. xxxxx C________ de repunere în termenul de efectuare a cercetării administrative pentru o pagubă constând în contravaloarea cheltuielilor de întreținere și instruire, nerecuperate, datorate Ministerului A_______ Naționale de numitul A_____ Petronius Ș_____, în cuantum de 5.578,11 lei, reprezintă un act administrativ jurisdicțional, în sensul art.2 alin.(1) lit. d) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, astfel că aceasta poate fi atacată în justiție, în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, numai de părțile jurisdicției administrative speciale, nu și de terțele persoane.

Se constată, în schimb, că instanța de fond, deși a fost investită, urmare declinării de competență dispuse de Tribunalul C________-secția de contencios administrativ și fiscal, și cu soluționarea capetelor de cerere din acțiune prin care s-a solicitat anularea Deciziei de imputare nr.A 393 din 19 iulie 2012 emisă de M_________ A_______ Naționale-U.M. nr. xxxxx C________ și, respectiv, suspendarea executării acesteia în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a lăsat nesoluționate aceste cereri ale reclamanților, și, cu încălcarea principiului disponibilității procesuale, a îndrumat părțile să introducă o nouă acțiune, la instanța competentă.

Judecătorul fondului avea în mod evident obligația, potrivit prevederilor art.129 alin.(6) din Codul de procedură civilă din anul 1865, cu modificările și completările ulterioare, și pentru respectarea dreptului constituțional al părților la un proces echitabil, de a se pronunța și asupra modului de soluționare a capetelor de cerere din acțiune mai sus menționate, nu numai asupra cererii de anulare a Deciziei administrativ jurisdicțională nr.63/CJ 333 din 30 mai 2012 emisă de M_________ A_______ Naționale - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor cu privire la care s-a considerat competentă material și teritorial, precum și asupra solicitărilor reclamanților, făcute prin precizările aflate la filele 22-23 din dosar și ulterior reiterate prin concluziile verbale de la dezbaterea cauzei, de disjungere a cererii privind anularea Deciziei de imputare nr.A 393 din 19 iulie 2012 și de suspendare a executării acesteia și de declinare a competenței în favoarea Tribunalului C________, și, respectiv, de suspendare a judecării capătului de cerere privind anularea Deciziei administrativ jurisdicțională nr. 63/CJ 333 din 30 mai 2012 până la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare a Deciziei de imputare nr. A 393 din 19 iulie 2012.

Dosarul a fost înregistrat din nou pe rolul Curții de Apel C________-Secția II-a Civilă, C_________ Administrativ și Fiscal, sub nr.XXXXXXXXXXXX*, reluându-se judecata cauzei, cu aplicarea dispozițiilor obligatorii din decizia de casare.

Potrivit art.315 alin.1 C.pr.civ din 1865, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Reluarea judecății s-a făcut de același complet de judecată anterior casării, deoarece în cauză s-au respectat dispozițiile art.99 alin.6 din Hotărârea CSM nr.387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, potrivit cu care, cauzele trimise spre rejudecare după desființare/casare revin la completul inițial învestit. Dispozițiile art. 98 se aplică în mod corespunzător în situația existenței unui caz de incompatibilitate.

Deoarece anterior casării, soluția cauzei a fost pronunțată pe excepție, judecătorul, cu ocazia reluării judecății, nu a înțeles a formula cerere de abținere, întrucât cauza nu a fost soluționată pe fond.

Aceleași argumente au fost avute în vedere și de completul desemnat a soluționa cererea de recuzare formulată de reclamanți, care prin Încheierea din 17.10.2014 a dispus respingerea recuzării urmare a faptului că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.24 rap la art.27 pct.7 C.pr.civ din 1865.

Prin Sentința civilă nr.199/CA/13.11.2014 Curtea de Apel C________ a admis excepția și în baza art.158 C.pr.civ din 1865 a declinat judecata cauzei în favoarea Tribunalului C________ – Secția contencios administrativ și fiscal, în baza art.20 pct.2 Cod pr.civilă, constată intervenit conflictul negativ de competentă, iar în baza art.22 Cod pr.civilă, raportat la art.10 din Legea nr.554/2004 a înaintat dosarul ICCJ – Secția contencios administrativ și fiscal – competentă a soluționa conflictul negativ de competență, reținând că, primul aspect soluționat irevocabil de instanța supremă și asupra căruia instanța de fond nu se mai poate pronunța, este reprezentat de capătul al II-a al cererii de chemare în judecată, respectiv anularea Deciziei administrativ-jurisdicțională nr. 63/CJ 333 din 30 mai 2012 emisă de M_________ A_______ Naționale - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, pretenție asupra căreia instanța de recurs a arătat că, în mod întemeiat a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a recurenților și a fost respinsă, pe acest temei, acțiunea.

În aceste condiții, Curtea de Apel C________ a rămas învestită doar cu soluționarea următoarelor capete de cerere:

- capătul I ce are ca obiect anularea Deciziei de imputare nr. A 393 din 19 iulie 2012 emisă de M_________ A_______ Naționale - U.M. nr. xxxxx C________;

- capătul III ce are ca obiect suspendarea executării Deciziei de imputare nr. A 393 din 19 iulie 2012 emisă de M_________ A_______ Naționale - U.M. nr. xxxxx C________, în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ;

- capătul IV ce are ca obiect plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit art.10 alin.1 din Legea 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Raportând situația de fapt la dispoziția legală astfel prezentată, instanța constată că pretenția rămasă a fi judecată este reprezentată de anularea și suspendarea Deciziei de imputare nr. A 393 din 19 iulie 2012 emisă de M_________ A_______ Naționale - U.M. nr. xxxxx C________, pretenție care nu poate fi soluționată în primă instanță de Curtea de Apel C________.

Soluția de declinare a judecății acestor capete de cerere se conformează precizărilor formulate de reclamanți (filele 22-23 dos.civ.nr.XXXXXXXXXXXX) și neanalizate de instanță anterior casării, în sensul că aceștia doreau disjungerea acestor capete de cerere și soluționarea lor de către tribunal.

Deși solicită disjungerea, fără a indica și temeiul legal ce permite acest lucru, instanța consideră că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.164 C.pr.civ din 1865, deoarece legiuitorul permite despărțirea numai a pricinilor întrunite. Cum reclamanții nu au dovedit o întrunire anterioară soluția propusă de aceștia de disjungere nu poate opera.

În aceste condiții, instanța constată că nu se poate pronunța asupra anulării și suspendării Deciziei de imputare nr. A 393 din 19 iulie 2012, deoarece aceasta este emisă de o autoritate publică locală, respectiv o unitate militată.

Cum competența materială pentru anularea și suspendarea acestui act administrativ revine tribunalului, instanța urmează a admite excepția necompetenței sale materiale și a declina judecata în favoarea Tribunalului C________-secția C_________ Administrativ.

Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.20 pct.2 C.pr.civ din 1865, respectiv când două sau mai multe instanțe s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină, Curtea de Apel C________, în baza art.21 C.pr.civ din 1865, a suspendat din oficiu orice altă procedură și a înaintat dosarul instanței în drept să hotărască asupra conflictului, respectiv Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Încheierea nr.1752/28.04.2015 ICCJ București – Secția de contencios administrativ a respins sesizarea pentru pronunțarea regulatorului de competentă, dispunând trimiterea, pe cale administrativă, a dosarului nr.XXXXXXXXXXXXX la Curtea de Apel C________–Secția a II-a Civilă, C_________ Administrativ și Fiscal, pentru continuarea judecății.

Primind cauza spre competentă soluționare, pe rolul Curții de Apel C________ s-a înregistrat dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX din data de 10.06.2015.

Din actele și lucrările administrate în cauză instanța reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanții S_____ D______, S_____ A__ M____, P__ M______ și Crângaș M____, în contradictoriu cu pârâții U.M. xxxxx și M_________ A_______ Naționale, au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea Deciziei de imputare nr.A 393/19.07.2012 emisă de M_________ A_______ Naționale - U.M. xxxxx C________, anularea Deciziei nr. 63/CJ 333/30.05.2012 emisă de M_________ A_______ Naționale - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, suspendarea executării Deciziei de imputare nr. A 393/19.07.2012 emisă de M_________ A_______ Naționale - U.M. xxxxx C________ și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Pretenția indicată în capătul doi de cerere, respectiv anularea Deciziei nr. 63/CJ 333/30.05.2012 emisă de M_________ A_______ Naționale - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, a căpătat o soluționare definitivă în cadrul primului ciclu procesual din perspectiva lipsei calității procesual active a reclamanților.

Astfel, argumentele prezentate în sent.civ. nr.11/CA/17.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel C________ în sensul că decizia nu privește pe reclamanții în cauză, ci reprezintă doar soluționarea unei cereri de repunere în termenul de cercetare administrativă a numitului Ș_____ P. A_____ formulată de comandantul UM xxxxx au fost menținute de instanța de control judiciar prin dec.civ.nr. 2243/15.05.2014.

S-a reținut de către instanța de control judiciar faptul că, Decizia nr.63/CJ 333/30.05.2012 emisă de M_________ A_______ Naționale - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor nu a fost emisă în cadrul procedurii de cercetare administrativă în care sunt implicați recurenții reclamanți, finalizată prin Decizia de imputare nr. A 393 din 19 iulie 2012 emisă de U.M. xxxxx C________.

Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004- „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori printr-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în temeiul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim…”.

Art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004 modificată prevede că - „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.

Prin art.2 alin.1 lit.a din Legea nr.554/2004 s-a definit ca -”persoană vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate;”

Astfel, pentru promovarea acțiunii în contencios administrativ reclamantul trebuie să fie beneficiarul unui drept subiectiv ori să aibă un interes legitim pe care autoritatea publică pârâtă are obligația să-l respecte, cerințe impuse de art.1 din Legea nr.554/2004.

Condiția vătămării unui drept ori interes recunoscut de lege este strâns legată de faptul că această vătămare trebuie să rezulte dintr-un act administrativ sau din refuzul nejustificat al unei autorități publice de a rezolva o cerere a reclamantului privitoare la un drept sau interes recunoscut de lege, ori de nerezolvarea în termenul legal.

În cazul de față reclamanții nu pot dovedi vreo vătămare a drepturilor sau intereselor legitime atât timp cât nu se face dovada legăturii de cauzalitate cu actul administrativ ce se solicită a fi anulat și care privește un alt raport juridic față de care aceștia sunt terți.

În aceste condiții pretenția reclamanților privind anularea Deciziei nr. 63/CJ 333/30.05.2012 emisă de M_________ A_______ Naționale - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor nu are nici un fundament legal urmând a fi respinsă.

Din perspectiva textelor legale prezentate mai sus urmează a fi analizată și pretenția indicată drept prim capăt al cererii de chemare în judecată, respectiv anularea Deciziei de imputare nr. A 393/19.07.2012 emisă de M_________ A_______ Naționale - U.M. xxxxx C________.

Astfel, prin procesul-verbal de cercetare administrativă nr.A-3166/ 03.05.2011 (filele15-16 dosar tribunal) emis de UM xxxxx C________, de către comisia de cercetare administrativă formată din reclamanți, S_____ D______ în calitate de președinte, C_______ M______, S_____ A__ M____ și P__ M______ în calitate de membri, s-a reținut faptul că la data de 31.07.2003 între MApN reprezentat prin UM nr.xxxxx C________ și cpt.(r) Ș_____ P. A_____ a fost încheiat contractul privind exercitarea profesiei de cadru militar în activitate nr.A-534 pentru perioada de 8 (opt) ani.

În urma formulării demisiei la data de 28.02.2011 cpt.(r) Ș_____ P. A_____ a fost trecut în rezervă prin Ordinul nr.MP 112/25.02.2011 din OZU 44/ 03.03.2011 cu suportarea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării, potrivit dispozițiilor art.41.1, alin.6 din Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare.

Cheltuielile de școlarizare/întreținere/instruire au fost calculate pentru perioada neexecutată a obligațiilor din contractul arătat, respectiv 5 luni.

În final, propunerea comisiei a fost în sensul recuperării prejudiciului în valoare de 5.578,11 lei de la cpt.(r) Ș_____ P. A_____, propunere care însă nu a primit aviz favorabil de legalitate din partea consilierului juridic. În cuprinsul acestui proces verbal consilierul juridic își motivează olograf refuzul în sensul că cercetarea administrativă s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art.23 alin.3 din OG nr.121/1998 în care se prevede obligativitatea ascultării celui în cauză pentru explicații scrise.

Potrivit art.23 din OG nr.121/1998 privind răspunderea materială a militarilor,

(1) Termenul pentru efectuarea cercetării administrative și înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data când comandantul sau șeful unității a constatat sau a luat cunoștință de producerea pagubei.

(2) Pentru motive temeinic justificate, la cerere, comandantul sau șeful eșalonului superior poate prelungi acest termen cu cel mult 60 de zile, prin ordin scris.

(3) În toate situațiile, cercetarea împrejurărilor în care s-a produs paguba se face cu chemarea și ascultarea celor în cauză, pentru explicații scrise și prezentarea de probe în apărare.

Din probatoriu administrat în cadrul cercetării administrative nu rezultă îndeplinirea condiției prevăzută de textul legal de ascultare a persoanei cercetate, respectiv cpt.(r) Ș_____ P A_____ pentru a se reține apărarea acestuia.

Chiar dacă procesul-verbal de cercetare administrativă reprezintă în realitate un simplu algoritm de calcul matematic privind stabilirea cheltuielilor de școlarizare pentru cele 5 luni rămase de executat din contractul privind exercitarea profesiei de cadru militar în activitate, punctul de vedere al celui cercetat devine obligatoriu din perspectiva respectării dreptului său la apărare.

Formularea unui punct de vedere în temeiul art.23 din OG nr.121/1998 a fost solicitat de însăși persoana cercetată administrativ prin cererea depusă la data de 30.08.2011 și înregistrată la UM xxxxx (fila 32 dosar tribunal). În cuprinsul acestei cereri se arată faptul că persoana cercetată a fost prezentă la sediul unității militare la data de 05.08.2011 însă i s-a refuzat accesul la documentele contabile în baza cărora unitatea pârâtă și-a întemeiat calculele, situație ce exclude posibilitatea formulării unei apărări concrete.

În aceste condiții instanța constată neîndeplinirea unei condiții legale imperative cu ocazia cercetării administrative a cpt.(r) Ș_____ P. A_____, astfel încât refuzul consilierului juridic de a da aviz de legalitate este justificat.

Urmare a pronunțării ultimei decizii a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor, la sediul UM xxxxx C________ s-a procedat la întocmirea Procesului-verbal de cercetare administrativă nr.A-7954/20.12.2011 (filele 46-48, dosar tribunal) în care se arată faptul că, nu mai este posibilă emiterea unei decizii de imputare în sarcina cpt.(r) Ș_____ P. A_____ fiind depășit termenul de 30 zile de la finalizarea cercetării impus prin dispozițiile art.25(4) din OG 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.

Cauza directă care a generat imposibilitatea recuperării pagubei materiale în cuantum de 5.578,11 lei o constituie neemiterea în termen a deciziei de imputare pentru cpt.(r) Ș_____ P. A_____ de către contabilul șef al UM xxxxx C________, la ordinul comandantului, invocată de prevederile art.34 din OG nr.121/1998.

Cauza indirectă care a generat paguba o reprezintă neîndeplinirea în termen de către comisia de cercetare administrativă numită prin OZU nr.45/04.03.2011 compusă din c-dor D______ S_____-președinte și membri: lt.c-dor. M______ C_______, P.c.c A__-M____ S_____, P.c.c M______ P__.

Propunerea astfel formulată prin procesul-verbal a fost în sensul recuperării pagubei în cuantum de 5.578,11 lei de la membri comisiei de cercetare administrativă numită prin OZU nr.45/04.03.2011 compusă din reclamanți prin stabilirea răspunderii materiale în solidar, în cuantum de 1394,53 lei individual, iar în temeiul acestui proces-verbal, UM xxxxx C________ a emis Decizia de Imputare nr.A-393/19.01.2012 (fila 12 dos.), act administrativ ce s-a solicitat a fi anulat.

Criticile formulate în cuprinsul prezentei cereri de chemare în judecată potrivit cărora în cazul de față nu se aplică regulile unei cercetări administrative pentru o faptă ilicită sunt nefondate.

Un prim argument în favoarea existenței unei răspunderi civile îl reprezintă reglementarea în Cap.3 din OG 121/1998 a noțiunii de stabilire și recuperarea pagubelor.

În funcție de natura obligației persoanei vinovate (stabilită prin contract sau în urma unui delict civil), răspunderea acesteia poate fi fie contractuală, fie delictuală dar în ambele cazuri trebuie îndeplinite următoarele condiții: existența prejudiciului, săvârșirea unei fapte ilicite, legătura de cauzalitate dintre acestea, precum și vinovăția făptuitorului.

În situația în care la dosar există un Contract privind exercitarea profesiei de cadrul militar în activitate (fila 18 dosar tribunal) instanța constată incidența răspunderii civile contractuale. În cadrul acestei forme de răspundere fapta ilicită este reprezentată de neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor asumate de către părțile contractante.

Cum contractul a fost perfectat între părți la data de 31.07.2003 iar potrivit art.1 perioada de executare a obligațiilor este de 8 ani de la numirea în prima funcție, rezultă că data limită de încetare a acestuia este 31.07.2011.

Potrivit Raportului nr.670/02.02.2011 (fila 19 dosar tribunal) întocmit de C______ inginer A_____ Ș_____ acesta solicită trecerea în rezervă prin demisie, motivat de faptul că a identificat un alt loc de muncă mai bine remunerat unde dorește a se angaja; totodată, acesta s-a obligat să restituie către M_________ A_______ Naționale cheltuielile de școlarizare, proporțional cu perioada de contract rămasă neexecutată.

În aceste condiții, demisia cu 5 luni înainte de expirarea termenului contractual reprezintă fapta ilicită.

Condiția prejudiciului sau paguba rezultă din calculul efectuat de pârâta UM xxxxx C________ și concluzionat în procesul-verbal de cercetare administrativă nr.A-3166/03.05.2011 în sumă de 5.578,11 lei.

Condiția raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu este îndeplinită deoarece numai demisia anterioară expirării contractului a dus în mod direct la calculul unui prejudiciu.

Cea de-a patra condiție, vinovăția, este îndeplinită aceasta fiind prezentă sub forma intenției directe, manifestare de voință expresă și care rezultă din raportul de demisie.

Față de aceste considerente, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale astfel încât cercetarea administrativă efectuată cu respectarea condițiilor imperative prevăzute de Cap.3 din OG nr.121/1998 putea angaja în mod direct persoana implicată contractual, cpt. (r) Ș_____ P. A_____.

În condițiile în care reclamanții în calitate de membri ai comisiei de cercetare administrativă a persoanei ce a solicitat anticipat demisia, nu au respectat întocmai dispozițiile procedurale prevăzute la Cap 3 din OG nr.121/1998, comandantul UM xxxxx C________, în lipsa avizului de legalitate a cercetării administrative, nu a fost în măsură a emite în termenul legal de 60 zile decizia de imputare.

Astfel, prin Decizia de imputare nr.A-393/19.01.2012 comandantul UM xxxxx C________ a dispus angajarea răspunderii materiale a reclamanților pentru suma de 5.578,11 lei.

Neîndeplinind dispozițiile legale imperative prezentate mai sus, reclamanții nu îndeplinesc condiția de persoană vătămată astfel cum este definită de art.2 alin.1 lit.a din Legea nr.554/2004, astfel încât solicitarea de anulare a Decizia de imputare nr.A-393/19.01.2012 devine nefondată.

În ce privește cel de-al treilea capăt de cerere, suspendarea Deciziei de imputare nr.A-393/19.01.2012 în conformitate cu dispozițiile art.15 alin.1 din Legea nr.554/2004, urmare a constatării legalității actului administrativ soluția este de respingere a suspendării ca rămasă fără obiect

Nici cheltuielile de judecată nu pot fi acordate reclamanților deoarece în temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ din 1865 aceștia sunt însăși persoanele care au căzut în pretenții.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondată cauza în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții S_____ D______, S_____ A__ M____, ambii cu domiciliul în C________, ___________________, ____________, ___________, județ C________, P__ M______, cu domiciliul în C________, _____________________.9, ___________, ___________, județ C________ și C_______ M____ cu domiciliul în C________, ___________________, ___________________, județ C________, în contradictoriu cu pârâții: U.M. xxxxx C________, cu sediul în C________, ___________.19-21, județ C________ și M_________ A_______ NAȚIONALE, cu sediul în București, ________________, sector 5.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică astăzi 10 Septembrie 2015.

Președinte, Grefier,

C______ R______ D_____ S____

Jud.red.C.R______

8 ex./11.01.2016

S.D. 23 Septembrie 2015