Operator date 3918

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX DECIZIE NR. 645/R-cont

Ședința publică din 14 Martie 2012

Curtea compusă din:

Președinte : G___ A____ - judecător

Judecător : I____ M_____

Judecător : C__________ D______

Grefier : M_____ B______

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V_____, cu sediul în Rm V_____, __________________ nr.17, Județul V_____, în numele subunității sale ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI D________, împotriva sentinței nr.2439/29.11.2011, pronunțată de Tribunalul V_____ - Secția a II-a civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul - reclamant V_____ D_____, cu sediul în Dragasani, _________________________. A2, _____________, Județul V_____.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura, legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :

Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că recurenta a solicitat judecata în lipsă, potrivit art. 242 alin 2 Cod procedură civilă, constată recursul în stare de judecată și reține cauza în vederea deliberării

C U R T E A

Asupra recursului de față:

Constată că, la data de 12.08.2011, s-a înregistrat la nr.XXXXXXXXXXXX, cererea formulată de reclamantul V_____ D_____, împotriva pârâtelor Administrația Finanțelor Publice a municipiului D________ și Direcția G_______ a Finanțelor Publice a județului V_____, prin care a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligate pârâtele să-i restituie suma de 2.767 lei, reprezentând taxă specială de primă înmatriculare, sumă ce urmează a fi reactualizată cu indicele de inflație, de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism second hand de la un cetățean român, neînmatriculat în România, acesta la rândul său, dobândindu-l din Germania, stat membru al UE, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să achite o taxă specială de primă înmatriculare, deși autoturismul a fost înmatriculat în spațiul intracomunitar.

Reclamantul consideră că instituirea acestei taxe, prin Legea nr.571/2003, este contrară prev. art.90 din TCE.

La fila 30 dosar, reclamantul a precizat obiectul cererii, în sensul că solicită, pe lângă restituirea taxei pe poluare și dobânda prev. de art.124 rap. la art.70 și 120 Cod procedură fiscală și nu suma reactualizată cu indicele de inflație, astfel cum a solicitat în cererea de chemare în judecată.

Pârâta Direcția G_______ a Finanțelor Publice a județului V_____, în nume propriu și în numele copârâtei Administrația Finanțelor Publice a mun. D________, a formulat întâmpinare, prin care a ridicat excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Referitor la excepția inadmisibilității, pârâtele arată că cererea de restituire a taxei speciale de primă înmatriculare nu se încadrează în niciuna din situațiile reglementate de art.117 alin.1 Cod procedură fiscală.

Cu privire la excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pârâta D.G.F.P. V_____ arată că actul administrativ fiscal prin care a fost stabilită diferența de taxă, respectiv decizia de restituire nr.xxxxx/11.08.2001 a fost emisă de către pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun.D________.

Pe fondul cererii, pârâtele arată că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, deoarece la data de 4.08.2008, reclamantul, din proprie inițiativă a solicitat Administrației Finanțelor Publice a mun. D________, recalcularea taxei speciale de primă înmatriculare și restituirea diferenței între suma achitată anterior, cu titlul de taxă specială pentru autoturisme și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor legale privind taxa pe poluare.

Prin sentința nr.2439/29.11.2011, Tribunalul V_____ – Secția a II-a civilă a respins excepția inadmisibilității acțiunii, ridicată de pârâta Direcția G_______ a Finanțelor Publice a Județului V_____, în nume propriu și în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului D________; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G_______ a Finanțelor Publice a județului V_____ și a respins acțiunea împotriva acestei pârâte, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis acțiunea formulată de reclamantul V_____ D_____, împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului D________; a obligat această pârâtă să-i restituie reclamantului taxa de primă înmatriculare, în cuantum de 2.767 lei, plus dobânda prevăzută de art.124 raportat la art.120 și art.70 Cod procedură fiscală, precum și la plata sumei de 443 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În primul rând, excepția inadmisibilității cererii este neîntemeiată, fiind respinsă ca atare, cererea reclamantului circumscriindu-se acțiunii în contenciosul administrativ, astfel cum aceasta este reglementată de dispozițiile art.8 din Legea nr.554/2004.

S-a reținut că, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.G.F.P. V_____ este întemeiată și a fost admisă, neexistând identitate între organul fiscal care a încasat taxa specială de primă înmatriculare și această pârâtă.

Pe cale de consecință, cererea reclamantului împotriva acestei pârâte a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cererii, instanța a reținut următoarele:

La data de 30.04.2008, reclamantul a achitat Administrației Finanțelor Publice a mun. D________ o taxă în cuantum de 5052 lei, cu chitanța aflată la fila 4 dosar, reprezentând taxă specială de primă înmatriculare.

Prin decizia de restituire nr.xxxxx/11.08.2008, aflată la fila 5 dosar, din suma de mai sus, acestuia i s-a restituit suma de 2.285 lei, reprezentând taxă specială de primă înmatriculare, iar diferența de 2.767 lei, s-a reținut de către pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. D________, cu titlul de taxă pe poluare, datorată de reclamant în vederea înmatriculării în România a autoturismului second – hand, marca Ford Focus, importat din Germania, unde a fost pentru prima oară înmatriculat.

Cu adresa nr.xxxxx/29.06.2011, reclamantul a solicitat pârâtei Administrația Finanțelor Publice a mun. D________ restituirea acestei taxe, răspunsul pârâtei fiind în sensul că taxa pe poluare a fost corect stabilită în baza OUG nr.50/2008, iar cu adresa nr.xxxxx/28 noiembrie 2011, A.F.P. a mun. D________ a făcut cunoscut pârâtei D.G.F.P. V_____ că suma de 2767 lei reținută reclamantului din totalul sumei de 5052 lei, a fost contabilizată la bugetul de stat și nu a fost plătită în contul distinct deschis pe numele Administrației Fondului pentru Mediu, motiv pentru care D.G.F.P. V_____ nu a mai formulat cerere de chemare în garanție a acesteia.

Susținerile reclamantului, potrivit cărora actul normativ în baza căruia taxa pe poluare a fost calculată și percepută acestuia, contravine legislației comunitare sunt întemeiate, pentru considerentele expuse în continuare.

Taxa pe poluare a fost instituită prin OUG nr.50/2008, iar obligația de plată a acesteia se naște, conform art.4 din ordonanță, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, sau la repunerea în circulație a unui autoturism după încetarea unei exceptări, sau scutiri dintre cele la care se referă art.3 și 9 din OUG nr.50/2008.

De la plata acestei taxe, sunt exceptate, însă, autoturismele deja înmatriculate în România, cu ocazia vânzării lor la intern și reînmatriculării lor pe numele noului proprietar.

Așadar, persoanei care a importat un autoturism second hand dintr-un stat membru al UE, unde a fost deja înmatriculat, cu ocazia înmatriculării acestuia în România, i se percepe o taxă specială discriminatorie, contrară prevederilor art.110 din TFUE.

Curtea Europeană de Justiție a pronunțat la data de 7 aprilie 2011, în cazul I___ T___ contra Statului Român, hotărârea preliminară prin care a declarat că art.110 din TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională.

Prin acest text s-a urmărit interzicerea discriminării fiscale între produsele importate și cele provenite de pe piața internă și care sunt de natură similară, interzicerea discriminării asigurând libera circulație a mărfurilor între statele membre și înlăturând orice bariere în calea comerțului în interiorul comunității.

În atare situație, refuzul autorității administrative - Administrația Finanțelor Publice a mun.D________, de restituire a taxei pe poluare, apare ca fiind unul nejustificat în condițiile art.110 din TFUE, dispoziții care recunosc și acestei autorități dreptul de a interpreta normele interne în lumina celor comunitare.

Prin acest refuz de restituire a taxei, care s-a dovedit a fi incompatibilă cu taxele prevăzute de normele comunitare, se încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, dar și dreptul reclamantului de a dispune de un bun ce formează proprietatea sa.

Potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a unui interes legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.

Fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate a acțiunii, cererea reclamantului astfel cum a fost precizată la fila 30 dosar, a fost admisă împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice a mun.D________.

Pe cale de consecință, instanța a constatat refuzul nejustificat al pârâtei de restituire a taxei pe poluare și a obligat-o pe aceasta să restituie reclamantului taxa pe poluare în cuantum de 2767 lei, la care se adaugă dobânda prevăzută de art.124, coroborat cu art.120 și art.70 Cod procedură fiscală.

În baza dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată, către reclamant constând în onorariu avocat, care a fost redus de către instanță, având în vedere complexitatea redusă a cauzei, durata de asemenea de soluționare a acesteia, de la 800 lei (chitanța fila 23 dosar), la 400 lei, plus taxa de timbru în cuantum de 43 lei (total 443 lei).

Împotriva sentinței nr.2439/29.11.2011, pronunțată de Tribunalul V_____ – Secția a II- a civilă, a formulat recurs pârâta Direcția G_______ a Finanțelor Publice a Județului V_____, în numele subunității sale Administrația Finanțelor Publice D________, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 și art.304¹ Cod procedură civilă.

În motivare, se arată că art.90 din TCE (art.110 din TFUE) se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituită de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, însă aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză, deoarece taxa este obligatorie pentru toți proprietarii de autoturisme, indiferent de proveniența acestora, la data primei înmatriculări în România.

Efectele deciziei CEJ în cauza T___ nr.402/2009 nu se pot produce retroactiv, fiind învederate dispozițiile art. 46 din CEDO.

Principiul „poluatorul plătește” acceptat la nivelul Uniunii Europene nu este încălcat, dimpotrivă taxa pe poluare fiind rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană.

De asemenea, și alte state practică o taxă similară (16 state), percepută cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor.

Este învederată jurisprudența CEJ în cauzele Humblot c.Directorului Serviciilor Fiscale și cauza Comisia c. Republicii Elene în care s-a reținut posibilitatea statelor membre de a impune asupra mărfurilor un sistem de taxă a cărui cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. Or, taxa pe poluare respectă aceste criterii și se subordonează jurisprudenței C.E.J. din cauzele C-290/05 și 333-05. De asemenea, se învederează faptul că hotărârile C.E.J. conțin dispoziții contradictorii.

Se critică și acordarea cheltuielilor de judecată, arătându-se că acestea sunt nejustificate în condițiile în care s-a admis în totalitate cererea de chemare în garanție și în raport de natura pricinii și întinderea soluționării fondului.

Se solicită aplicarea art.274 alin.3 Cod procedură, arătându-se totodată că O.U.G. nr.50/xxxxx nu a fost modificată, organele fiscale fiind obligate să facă aplicarea legii.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și în raport de probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamantul, după achitarea sumei stabilite cu titlu de taxă pe poluare (la data de 30.04.2008 - fila 4 dosar fond), a solicitat restituirea sumei plătite cu acest titlu la data de 29.06.2011, cu respectarea art.205 și urm. Cod procedură fiscală și a termenului de 5 ani, prevăzut de art.3 pct.1 din Ordinul nr.1899/2004.

Prin adresa nr.xxxxx/01.07.2011, AFP D________ a respins cererea de restituire a taxei pe poluare (fila 3 dosar fond).

Nu se poate pretinde aplicarea art.205 și urm. din Codul de procedură fiscală, împotriva deciziei de calcul a taxei pe poluare, în condițiile în care o asemenea procedură nu ar asigura respectarea principiului priorității dreptului comunitar, în raport cu dreptul intern, și a eficienței normei comunitare. Dezlegarea menționată a fost dată și de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, prin decizia nr.24/14.11.2011, în care s-a reținut că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008, raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare.

Pe fond, Curtea reține că taxa în discuție trebuie analizată prin prisma dispozițiilor art.90 TCE, actual art.110 TFUE, așa cum a reținut și Curtea de Justiție de la Luxemburg, în cauza T___ împotriva României, din data de 7 aprilie 2011. Curtea a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară, față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare. Art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. O.U.G. nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).

Se constată că, deși argumentele instanței europene, care au determinat concluzia Curții, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), s-a reținut efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.

Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față, achitată de către reclamant la data de 30.04.2008, este stabilită în temeiul unei dispoziții contrară normei comunitare.

În ce privește argumentul legat de faptul că aplicarea cauzei T___ vs. România nu se poate face retroactiv, Curtea reține că efectele unei asemenea decizii de interpretare se produc independent de data nașterii raportului juridic, atâta vreme cât statul în discuție este membru al Uniunii Europene, iar raportul juridic s-a născut ulterior aderării.

Curtea de la Luxemburg a arătat în cauza N________ vs. România, paragraf 33, că numai în mod excepțional, în aplicarea principiului general al securității juridice, inerent ordinii juridice a Uniunii, Curtea poate să fie determinată să limiteze posibilitatea de a se invoca o dispoziție pe care a interpretat-o.

În situația analizată, nu s-a dispus o limitare în timp a efectelor hotărârilor Curții, astfel că susținerea recurentei nu poate fi primită.

Pe de altă parte, faptul că prin Legea nr.9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat O.U.G. nr.50/2008, s-a impus obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (art.4 alin. 2), nu schimbă faptul că la momentul perceperii taxei în cazul de față, criteriile de nediscriminare reținute în jurisprudența Curții Europene de Justiție nu erau îndeplinite, legea nouă neputând să se aplice unor situații anterioare, pentru a confirma o cauză de nulitate.

Totodată, art.12 alin.3 din acest act normativ, care prevede că taxa rezultată ca diferență dintre suma achitată de contribuabil cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se restituie, trimite la procedura stabilită în normele metodologice de aplicare a acestei legi, potrivit art. 14, care reprezintă un aspect ulterior stabilirii taxei datorate.

Critica relativă la obligarea la plata cheltuielilor de judecată nu va fi reținută, față de dispozițiile art.274 Cod procedură civilă și de dovada achitării taxei de timbru și onorariului de avocat.

De asemenea, nu se poate face aplicarea art.274 alin.3 Cod procedură civilă, aceasta fiind deja făcută de către instanța de fond, care a redus cheltuielile de judecată (constând în onorariul de avocat), de la 800 lei la 400 lei, plus taxa de timbru de 43 lei.

Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a fi respins recursul promovat de pârâta Direcția G_______ a Finanțelor Publice V_____, în numele subunității sale A.F.P. D________.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V_____, cu sediul în Rm V_____, __________________ nr.17, Județul V_____, în numele subunității sale ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI D________, împotriva sentinței nr.2439/29.11.2011, pronunțată de Tribunalul V_____ - Secția a II-a civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul - reclamant V_____ D_____, cu sediul în Dragasani, _________________________. A2, _____________, Județul V_____.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 martie 2012, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Președinte, Judecător, Judecător,

G___ A____ I____ M_____ C__________ D______

Grefier,

M_____ B______

Red.IM.

RDH/2 ex./28.03.2012

Jud.fond M____ V________