Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din 21 Februarie 2013

Președinte - M______ Hărățu

Grefier M_____ B_____

SENTIN ȚA Nr. 736/2013

Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant M____ A________ C_______ cu dom. procedural ales în IAȘI, ETERNITATE, nr. 50 A, J____ IAȘI și pe pârât ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. IAȘI, chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F_______ PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare act administrativ RESTITUIRE TAXA AUTO.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14.02.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 21.02.2013, când:

T R I B U N A L U L

Deliberînd :

Prin cererea nr. XXXXXXXXXXXX, reclamantul M____ A________-C_______ a solicitat obligarea pârâtului Administrația Finanțelor Publice a mun. Iași să-i restituie suma de 4426 lei, plătită ca taxă de poluare, precum și dobânzile legale aferente, calculate până la data achitării efective.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism marca Volkswagen, cu prima înmatriculare în Germania la data de 6.05.1998, și, pentru a-l putea înmatricula în România, a achitat, în 7.09.2010, taxa de poluare pentru autoturisme în cuantum de 4426 lei potrivit O.U.G. nr. 50/2008.

Reclamantul consideră că prin încasarea acestei taxe nu se respectă principiul nediscriminării produselor importate față de cele interne, taxa fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România,în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în țară ,în cazul unei noi înmatriculări,nu mai este percepută.

Afirmă reclamantul că taxa de poluare contravine art. 110 din Tratatul Comunității Europene.

În dovedirea cererii, reclamantul a depus înscrisuri.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea motivat de faptul că procedura încasării taxei de poluare respectă criteriile europene, neexistând un temei legal pentru restituirea în întregime a taxei.

În drept, pârâtul au invocat prevederile art.115 c.proc.civ., OUG 50/2008, HG 686/2008.

Pe fondul litigiului, examinând probele administrate ,Tribunalul va admite cererea reclamantului pentru argumentele ce succed.

Din înscrisurile depuse de către reclamant la dosarul cauzei, Tribunalul retine că acesta a achiziționat un autoturism marca Volkswagen, cu prima înmatriculare în Germania la data de 6.05.1998.

Potrivit dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, cu modificările și completările ulterioare, "Obligația de plată a taxei intervine:

a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;

b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și art. 9;

c) la introducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art.8".

Art. 3 alin. (1) lit.a) - f) și 9 din actul normativ precizat enumeră în mod expres și limitativ categoriile de autovehicule exceptate sau scutite de la plata taxei pe poluare, iar art. 8 definește valoarea reziduală a taxei pe poluare.

Potrivit unei jurisprudențe constante a CJUE, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C‑345/93, R__., p. I‑479, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C‑393/98, R__., p. I‑1327, punctul 23, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C‑101/00, R__., p. I‑7487, punctul 55).

În Hotărârile T___ și N________, Curtea a reiterat principiul degajat de jurisprudența sa anterioară, conform căruia art. 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente, statuând însă, suplimentar, că statele nu au o competență nelimitată în stabilirea regimului unor noi taxe. Dimpotrivă, interdicția prevăzută la art. 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale

Astfel, art. 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de _____________________ taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.

Instanța constată că, potrivit considerentelor Curții din cauza T___, cauză vizând strict OUG nr. 50/2008, dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare.

Date fiind hotărârile CJUE din cauzele T___ și N________, obligatorii pentru instanțele naționale, potrivit cărora art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, instanța reține că taxa de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 și impusă reclamantului pentru înmatricularea autovehiculului său importat din Germania este contrară dreptului UE, favorizând vânzarea vehiculelor de ocazie naționale și descurajând, în acest mod, importul de vehicule de ocazie similare.

Fiind întrunite condițiile art. 117 lit. d din OG nr. 92/2003, taxa de poluare fiind achitată ca urmare a aplicării eronate de către organele fiscale a dispozițiilor legale, prevederile OUG nr. 50/2008 fiind contrare dreptului UE, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. Iași la restituirea către reclamant a sumei de 4426 lei.

În ceea ce privește capătul de cerere accesoriu vizând obligarea pârâtei la plata dobânzii pentru această sumă de la data plății și până la data restituirii efective, instanța apreciază că sunt incidente disp. art. 124 raportat la art. 117 alin. 2 și art. 70 alin. 1 din OG nr. 92/2003 coroborate cu art. 2 din Anexa la Ordinul nr. 1899/2004 al MFP pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, pârâta datorând dobânda din a 46-a zi de la data cererii de restituire adresată organului fiscal, așadar începând cu prima zi după expirarea celor 45 de zile puse la dispoziția organului fiscal competent pentru rezolvarea cererii de restituire a taxei achitată de contribuabil, taxă neconformă dreptului UE.

Cu privire la cererea de chemare în garanție, aceasta va fi respinsă întrucât pârâtul A.F.P. a mun. Iași nu a demonstrat existența unui raport juridic între el și chematul în garanție Administrația F_______ pentru Mediu din care să rezulte drepturi și obligații reciproce ce pot fi valorificate în acest cadru procesual.

Pârâtul a acționat doar ca un organ al statului abilitat să colecteze taxa pe poluare, ceea ce nu-i conferă dreptul de a acționa în justiție autoritatea beneficiară a taxei întrucât pârâtul nu a suferit nici o vătămare a intereselor sale patrimoniale, taxa de poluare nereprezentând un venit al său propriu.

Între reclamant și Administrația F_______ pentru Mediu nu este nici o legătură juridică, iar, în ipoteza admiterii cererii de chemare în garanție, chematul în garanție trebuie obligat direct față de partea care a chemat-o în proces, în speță, față de pârât, dar aceasta din urmă nu a putut proba încălcarea de către chematul în garanție a vreunei obligații legale în raport cu pârâtul.

În plus, având în vedere specificul contenciosului administrativ fiscal , pârâtul nu a dovedit respectarea condițiilor prealabile prevăzute pentru cererile de chemare în judecată formulate în baza Lg.554/2004 și ale OG 93/2003 și nici nu a invocat nesocotirea vreunui drept al său prin conduita autorității chemate în garanție.

Fiind în culpă procesuală, pârâtul Administrația Finanțelor Publice a mun. Iași va fi obligat, în temeiul disp. art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată de 539,3 lei ,reprezentând contravaloarea cheltuielilor judiciare suportate de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea formulată de reclamantul M____ A________-C_______ în contradictoriu cu pârâtul Administrația Finanțelor Publice a mun. Iași.

Obligă pârâtul Administrația Finanțelor Publice a mun. Iași să plătească reclamantului suma de 4426 lei, încasată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, precum și dobânda legală calculată potrivit prevederilor din Codul de procedură fiscală și ale Ordinului M.F.P. nr.1899/2004, începând cu cea de a 46-a zi de la momentul înregistrării cererii de restituire a taxei de poluare și până la momentul plății debitului.

Respinge cererea pârâtului de chemare în garanție a Administrației F_______ pentru Mediu București.

Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 539,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 21.02.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

M______ Hărățu M_____ B_____

Red: H.M.

Tehnored: H.M.+H.C.

Ex.6/12.04.2013