Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică din 02 decembrie 2013

Completul compus din:

Președinte – H________ G___

Judecător – M_____ A_____-M____

Judecător – D___ A____ L____

Grefier – F______ G. G______

DECIZIA nr. 671

Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta – pârâtă Poliția L_____ a Municipiului B_______, în contradictoriu cu intimatul – petent A______ O_____ A_______, împotriva sentinței civile nr. 8998/ 6.12.2012 2390 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, instanța ia act că intimatul A______ O_____ A_______, a depus întâmpinare prin serviciul registratură.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra recursului civil de față;

Prin plângerea înregistrată sub nr. XXXXXXXX/04.04.2012 la Judecătoria B_______ petentul A______ O_____ A_______ a solicitat, în contradictoriu cu intimata Poliția L_____ a Municipiului B_______, anularea procesului – verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx din data de 20.03.2012 și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea „ avertisment”.

În motivare petentul invocă lipsa calității sale de contravenient, deoarece așa cum este descrisă fapta în procesul – verbal, contravenient este agentul economic și nu persoana fizică. Petentul susține că este abuzivă sancționarea unei persoanei fizice pentru o faptă pentru care legea prevede sancționarea agentului economic.

Cu privire la temeinicia actului sancționator se arată că sancțiunea aplicată este una abuzivă, întrucât agentul constatator nu a constatat că petentul a săvârșit contravenția, ci doar a constatat o stare de fapt ce constituie contravenție, fără însă a determina, în mod temeinic că petentul este cel care a săvârșit fapta. Precizează petentul că în această situație, orice persoană s-ar fi putut face vinovată de săvârșirea unei astfel de contravenții. Că, în mod abuziv a fost încheiat procesul – verbal la 6 zile după așa – zisa constatare a faptei, în prezența unui martor, legal fiind ca procesul – verbal să fie întocmit la momentul constatării săvârșirii contravenții, în prezența contravenientului sau la sediul acestuia. În aceste condiții, martorul nu a putut constata refuzul contravenientului de a semna, ci doar faptul că agentul a încheiat un proces – verbal. În acest fel, agenții i-au îngrădit posibilitatea de a formula obiecțiuni, conform art. 16 alin. 7 din OG 2/2001. În fine, se mai invocă de către petent faptul că actul sancționator nu cuprinde toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta, momentul săvârșirii, legătura petentului cu locul faptei, calitatea acestuia față de persoana juridică.

Poliția L_____ a Municipiului B_______ a depus întâmpinare, în care a susținut că petentul este cel care, în numele societății a luat hotărârea de a amplasa și, apoi, de a nu ridica de pe domiciliul public, la solicitarea agentului constatator, panoul publicitar în discuție.

A arătat că împrejurarea că procesul – verbal de contravenție a fost întocmit în lipsa acestuia, încât acesta nu a putut să formuleze obiecțiuni, naște doar o nulitate relativă, încât petentul ar trebui să dovedească și existența unei vătămări.

A prezentat dispozițiile aplicabile în speță ale HCL nr. 277/2011 și raportul agentului constatator care a sesizat fapta contravențională reținută în sarcina petentului.

Prin sentința civilă nr. 8998/06.12.2012 Judecătoria B_______ a admis plângerea formulată de A______ O_____, încât a anulat procesul – verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx/20.03.2012.

Prima instanță a constatat că acesta proces – verbal îndeplinește condițiile de legalitate impuse de OG nr. 2/2011, dar că el nu este temeinic, pentru că situația de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității.

În acest sens, prima instanță a consemnat că singura probă împotriva petentului este susținerea agentului constatator, ce nu apare ca suficientă pentru stabilirea cu certitudine a faptei contravenționale, în raport cu natura statică a acesteia.

A concluzionat, în consecință, că există dubiu asupra faptului dacă petentul este cel ce a amplasat panoul publicitar în fața magazinului, dubiu ce profită acestuia.

Poliția L_____ B_______ a declarat recurs împotriva hotărârii de primă instanță, în care a susținut că observația directă a organului constatator, consemnată apoi în procesul – verbal de contravenție, apare ca suficientă spre dovedirea acuzației, răsturnând astfel prezumția de nevinovăție.

În atare sens – susține recurenta - Curtea Europeană a Drepturilor Omului menționează în mod expres că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei. Limitele de apreciere mai largi sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt justificate în măsura în care Curtea a decis că faptelor contravenționale le corespunde și o posibilitate de investigare mai restrânsă din partea autorităților, numărul acestora fiind extrem de mare.

Pe de altă parte, intimata – recurentă apreciază că, în speță, sarcina probei este răsturnată, încât petentul ar fi trebuit ca, în exercitarea plângerii sale, să-și dovedească nevinovăția.

În esență, Poliția L_____ a Municipiului B_______ a considerat că petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina lui, pentru că acesta era singurul ce-și desfășura activitatea în magazin, a refuzat să se ridice panoul publicitar și nu a fost în măsură să indice, eventual, pe cel ce a amplasat panoul în discuție.

Analizând cererea de recurs de față, tribunalul reține că ea este nefondată, încât se impune respingerea ei ca atare, conform art. 312 al. 1 Cod procedură civilă 1865, pentru considerentele următoare.

Astfel, tribunalul reține că art. 41 lit. a, rap. la art. 9 din Regulamentul privind publicitatea în municipiul B_______, aprobat prin HCL nr. 277/29.09.2011, dispune că utilizarea amplasamentelor municipiului B_______ pentru activități de publicitate temporare, în lipsa permisiunii de folosire, constituie contravenție.

În speță, reține tribunalul, panoul publicitar a cărei existență a fost contestată de agent deservea S.C. GOLD FITNES SRL , conform mențiunii din raportul acestuia (fila 22 ds. judecătorie), încât această persoană juridică era datoare să obțină permisiunea de amplasare.

Cum nu s-a dovedit în speță că petentul ar fi, cel puțin, un reprezentant al societății menționate, pentru ipoteza în care, dincolo de cele ce preced, s-ar susține că și reprezentantul societății ar putea fi subiect activ al contravenției în discuție, sancționarea acestuia în baza textului de lege reținut în procesul – verbal de contravenție nu are acoperire legală.

D____ urmare, acest act sancționator este nelegal, soluția de admitere a plângerii contravenientului fiind corectă, cu substituirea corespunzătoare a motivării primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Poliția L_____ a Municipiului B_______, cu sediul în municipiul B_______, ____________________________. 16, județul B_______, în contradictoriu cu intimatul – petent A______ O_____ A_______, cu domiciliul în municipiul B_______, ___________________, județul B_______, împotriva sentinței civile nr. 8998/06.12.2012 a Judecătoriei B_______, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 2.XII.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

H________ G___ M_____ A_____ –M____ D___ A____ L____

GREFIER

F______ G. G______

Red. – D.A.L.-15.01.2014

Tehnored. FG. 2 ex.

Judecătoria B_______ – jud. A____ E_______