Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi 2942/2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A CIVILĂ

DECIZIE Nr. 439/2014

Ședința publică de la 24 Februarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE M____-SPERANȚA C_____

JUDECĂTOR G_______ G______

JUDECĂTOR I_____ P______

GREFIER C______ L____

Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul creditor M_________ BUCUREȘTI împotriva Sentinței civile nr. 3856/12.04.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații pârâți R________ D____ (FOSTĂ P____), P____ S_____ T______ C_____ și B_____ I_____ EL H________,

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât P____ S_____ T______ C_____, prin avocat P____ A______ cu împuternicire avocațială la fila 11 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

La interpelarea instanței intimatul pârât, prin avocat arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Curtea nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatului pârât în combaterea cererii de recurs.

Intimata pârâtă, prin avocat solicită instanței respingerea recursului ca nefondat, potrivit motivelor arătate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar.

La interpelarea instanței cu privire la excepția puterii de lucru judecat invocată de către recurentul creditor cu privire la intimata pârâtă R________ D____ (FOSTĂ P____), arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții.

Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr. 3856 din 12.04.2013 Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual pasive.

A respins ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de reclamantul M_________ BUCUREȘTI în contradictoriu cu pârâții P____ Ș_____ T______ C_____ și R________ D____ .

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că disp.art.138 din Legea nr. 85/2006 nu condiționează în mod necesar a fi îndeplinite calitatea de organ de conducere pentru subiectul activ al faptelor pentru care se poate dispune atragerea răspunderii patrimoniale, aceasta putând fi atrasă pentru orice persoană ce se face vinovată de starea de insolvență, astfel încât apărările invocate de pârât în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive vizează fondul raportului juridic litigios.

Cât privește fondul cauzei, instanța de fond a apreciat că, raportat la probele administrate în cauză, nu se poate reține săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit d in lege în sarcina părților, reclamanta nedovedind că prin nedepunerea actelor contabile prevăzute de art. 28 din legea nr. 85/2005 și a declarațiilor privind obligațiile de plată la bugetul statului s-a cauzat starea de insolvență a debitoarei.

De asemenea, a arătat tribunalul, răspunderea pârâților nu se poate atrage dacă nu a fost formulată cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, întrucât aceasta este o faptă ulterioară apariției insolvenței, or dispozițiile art 138 din lege reglementează o răspundere specială, care se poate angaja pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat starea de insolvență.

Cât privește incidența dispozițiilor art. 138 lit.c din legea nr. 85/2996, tribunalul a apreciat că nu este suficient ca administratorul societății debitoare să fi dispus continuarea activității societății, ci trebuie probată și împrejurarea că pârâții ar fi dispus în interes personal continuarea activității societății debitoare, fapt neprobat în cauză.

De altfel, a mai arătat judecătorul sindic, legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina conducătorilor societății, numai pentru că ar fi dispus continuarea activității care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți, cazurile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii administratorului fiind limitative, iar motivele invocate de creditor nu se încadrează în dispozițiile art. 138 lit c din legea 85/2006.

Nu orice deficiență de natură managerială conduce la stabilirea răspunderii organelor de conducere, textul de lege sancționând practic acele fapte care implică o deturnare a activității societății de la scopul comercial în vederea căruia a fost înființată și o utilizare a societății în vederea satisfacerii intereselor membrilor organelor de conducere sau ale unor terți, a apreciat tribunalul.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditorul M_________ București, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, din 13.09.2013.

În motivarea recursului recurentul creditor a arătat că prin sentința nr. 5139/29.10.2009 Tribunalul București a dispus obligarea pârâților R________ D____ (fostă P____) și P____ Ș_____ Tiberiul C_____ la suportarea în solidar a pasivului debitoarei ____________________, iar prin decizia civilă nr. 614 din 12.03.2012 Curtea de Apel București a casat în parte hotărârea nr. 5139/2009, dispunând trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării cererii de atragere a răspunderii patrimoniale în ceea ce privește pe pârâtul P____ Ș_____ T______ C_____, menținând celelalte dispoziții ale sentinței 5139/2009, astfel încât, în ceea ce o privește pe pârâta R________ (fostă P____ ) D____ hotărârea nr. 5138/2009 este definitivă și irevocabilă.

Prin hotărârea nr. 3856 din 12.04.2013 Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată în conformitate cu dispozițiile art. 138 lit d din Legea nr.85/2006 împotriva pârâților R________ (P____)D____ și P____ Ș_____ T______ C_____, deși sentința nr. 5139/2009 este irevocabilă în ceea ce privește obligarea pârâtei R________ D____ la suportarea pasivului debitoarei ___________________ instanța de fond încălcând autoritatea de lucru judecat în ceea ce o privește pe pârâta R________ D____.

Pe fondul recursului, a susținut recurentul creditor, sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și pct. 8 Cod procedură civilă, deoarece debitul acumulat de societatea debitoare a fost înregistrat în perioada în care pârâții au fost administratori ai debitoarei, calitate în care au dispus continuarea activității debitoarei, în dauna creditorilor săi, deși debitoarea se afla în incapacitate de plăți, iar debitele au crescut.

A mai susținut recurentul că săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit c constă și în inacțiunea pârâților, respectiv în nesolicitarea de către aceștia a declarării stării de insolvență în termen de 30 de zile de la apariția acesteia, ceea ce creează o prezumție legală de vinovăție și răspundere în sarcina acestora.

Astfel, consideră recurentul creditor, ne aflăm în prezenta unei fapte ilicite, culpabile a administratorilor, constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul adus creditorilor prin ______________________ societății.

În drept, art. 304, 304¹ și următoarele Cod procedură civilă.

Intimatul pârât P____ Ș_____ T______ C_____ a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, față de probele administrate în cauză, prin care recurentul nu a dovedit o minimă legătură de cauzalitate între contribuția intimatului-pârât și starea de insolvență a societății debitoare, mai ales în condițiile în care intimatul nu a deținut niciodată calitatea de administrator sau manager al societății și nu a avut niciodată acces la actele și ștampilele firmei.

De asemenea, în Raportul nr. 2 de activitate al lichidatorului judiciar, referitor la cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență, se arată că acesta este în imposibilitatea de a prezenta cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență, astfel încât recurentul creditor, în lipsa oricăror probatorii, solicită atragerea răspunderii patrimoniale numai pe baza unor așa-zise prezumții.

Intimatul pârât a depus înscrisuri în probațiune, în combaterea recursului și note scrise.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304¹ Cod procedură civilă, constată recursul fondat în parte pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, cu privire la existența autorității de lucru judecat.

Tripla identitate de elemente (părți, obiect, cauză), prevăzute de dispozițiile art. 1201 Cod civil, preluate de Noul Cod de Procedură Civilă prin art. 425 alin. 1, face să subziste lucrul judecat de așa manieră încât să nu mai poată fi reluate dezbaterile judiciare asupra raportului juridic tranșat deja jurisdicțional.

Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

În speță, astfel cum corect a arătat recurentul creditor, prin sentința nr. 5139 din 29.10.2009 tribunalul a admis acțiunea creditorului și a obligat pe pârâții R________ (fostă P____) D____ și P____ Ș_____ Tiberiul C_____, în solidar, la suportarea pasivului neacoperit al debitoarei ____________________, conform tabelului definitiv consolidat.

Sentința a rămas irevocabilă prin nerecurare.

La data de 17.01.2012 P____ Ș_____ T______ C_____ a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, recursul fiind admis prin decizia civilă nr. 614 din 12.03.2012 a Curții de Apel București – Secția a V a Civilă, care a casat în parte sentința comercială nr. 5138 din 29.10.2009 și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale în ceea ce-l privește pe recurentul pârât P____ Ș_____ T______ C_____, instanța de recurs reținând că sentința atacată s-a pronunțat în condițiile nelegalei citări, a pârâtului P____ Ș_____ T______ C_____, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.

Au fost menținute celelalte dispozițiile ale sentinței comerciale nr. 5139 din 29.10.2009 cu privire la atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtei P____ D____ (R________) și închiderea procedurii în temeiul dispozițiilor art. 131 din lege, aceste dispoziții intrând în puterea lucrului judecat.

Procedând la rejudecare, instanța fondului nu a respectat dispozițiile art. 315 alin. 2 Cod procedură civilă și a rejudecat întreaga cerere de atragere a răspunderii patrimoniale atât a recurentului pârât P____ Ș_____ T______ C_____, cât și a pârâtei P____ (R________) D____ deși instanța de trimitere are obligația de a se limita în noua judecată numai la chestiunea care a format obiectul motivului de casare admis de instanța de recurs.

Aceasta întrucât, așa cum am menționat, în astfel de cazuri, hotărârea casată conservă autoritatea de lucru judecat în privința dispozițiilor care nu au fost atacate pe calea recursului sau au fost respinse motivele de casare referitoare la acestea.

Astfel, în rejudecare, instanța de fond a statuat că cererea de atragere a răspunderii patrimoniale este neîntemeiată și în ceea ce o privește pe pârâta R________ (fostă P____) D____, deși dispozițiile referitoare la atragerea răspunderii acesteia, astfel cum au fost stabilite prin sentința comercială nr. 5139/2009, nu puteau face obiectul analizei sale întrucât, prin efectul deciziei de casare parțială, acestea au intrat în puterea lucrului judecat.

Curtea constată, cu privire la motivele de recurs care privesc respingerea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului P____ Ș_____ T______ C_____, că acestea sunt însă nefondate.

Astfel, așa după cum corect a reținut instanța de fond, cererea creditorului este formulată în mod generic, acesta neindicând concret faptele presupus a fi săvârșite de către fiecare pârât și neprobând prin dovezile administrate săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit c și d de către pârâtul P____ Ș_____ T______ C_____.

Din relațiile furnizate de către O.N.R.C. la data de 6.11.2007 (filele 6-7, dosar nr. XXXXXXXXXXXX, T.B.), la cererea creditorului M_________ București, rezultă că în calitate de asociat unic și administrator al debitoarei ___________________ figura la data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței de către creditoarea M_________ București , 5.12.2007, pârâta P____ D____ (în prezent R________ D____), iar contractul de asociere nr. 300 din 27.10.1994 încheiat între M_________ București și ____________________ pentru o perioadă de 7 ani (filele 16-20, dosar nr. XXXXXXXXXXXX, T.B.), a fost încheiat și semnat din partea ____________________ de către dl. B_____ El Houchimi, în calitate de director general al societății.

Singura mențiune referitoare la pârâtul P____ Ș_____ T______ C_____ apare într-o furnizare de relații, datând din 12.09.2008, a O.N.R.C.-T.B. (filele 109-119, dosar XXXXXXXXXXXX, T.B.), iar în contractul de cesiune autentificat sub nr. 409/5.12.2006 între El Houchimi B_____ și P____ D____ se menționează că încă de la înființarea ___________________ dreptul de administrare a aparținut integral numiților P____ D____ și P____ Ș_____, soți.

În fine, din actul adițional autentificat sub nr. xxxxx din 15.12.1994 (fila 138 dosar T.B.), rezultă că dl. P____ Ș_____ T______ C_____ a fost numit administrator al societății Intraco Impex SRL de la data de 1.12.1994, funcție pe care a deținut-o, potrivit relațiilor furnizate de O.R.C.- T.B., până la data de 21.02.2007 și a exercitat în același timp cu P____ D____ care a fost numită oficial administrator al societății, la data de 5.12.2006, aceasta deținând și calitatea de asociat unic al societății Intraco Impex SRL.

Prin contractul de cesiune încheiat la 5.12.2006, P____ D____ a declarat însă expres că are cunoștință de situația juridică și financiar contabilă a societății debitoare, întrucât a fost administratorul acesteia din anul 1994.

Față de cele reținute, Curtea constată că cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fost într-adevăr formulată în termeni generici, acuzele reclamanților creditori fiind put teoretice, faptele presupus săvârșite de către pârâtul P____ Ș_____ T______ C_____, prevăzut de art. 138 lit c,d, nefiind dovedită prin probatorii pertinente, reclamanta făcând doar afirmații generice, întemeiate pe prezumții teoretice, fără a dovedi, așa cum a constatat în mod judicios și instanța de fond, faptul că pârâtul intimat ar fi dispus continuarea activității societății debitoare în folosul propriu, sau că neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale au condus societatea în stare de insolvență.

Nu pot fi reținute afirmațiile recurentei cu privire la prezumția de vinovăție a pârâtului intimat P____ Ș_____ T______ C_____, atâta timp cât legiuitorul, prin art. 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006 face vorbire despre persoanele care au cauzat starea de insolvență a societății debitoare, ceea ce implică dovedirea legăturii de cauzalitate dintre fapta săvârșită și starea de insolvență a societății debitoare, prin indicarea concretă a faptelor pretins săvârșite de către pârât și a dovezilor care atestă săvârșirea faptelor, precum și a culpei pârâtului în săvârșirea faptelor importante.

Cum creditorul recurent nu a probat cele afirmate cu privire la răspunderea pârâtului intimat P____ Ș_____ T______ C_____, Curtea constată că în mod corect, legal și temeinic, tribunalul a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului.

Pentru aceste considerente, Curtea față de dispozițiile art. 166 Cod procedură civilă, art. 1201 Cod civil, art. 312 alin. 1,2,3 Cod procedură civilă, admite recursul.

Modifică în parte sentința civilă nr. 3856 din 12.04.2013 a Tribunalului București – Secția a VII - a Civilă în sensul că admite excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, înlătură dispozițiile referitoare la respingerea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale față de R________ (fostă P____) D____.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate cu privire la respingerea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului P____ Ș_____ T______ C_____.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurentul creditor M_________ BUCUREȘTI împotriva Sentinței civile nr. 3856/12.04.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații pârâți R________ D____ (FOSTĂ P____), P____ S_____ T______ C_____ și B_____ I_____ EL H________,

Modifică în parte sentința atacată în sensul că admite excepția autorității de lucru judecat și în consecință, înlătură dispozițiile referitoare la respingerea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale față de R________ D____ (fostă P____).

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate cu privire la respingerea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului P____ Ș_____ T______ C_____.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24.02.2014.

Președinte, M____-SPERANȚA C_____	Judecător, G_______ G______	Judecător, I_____ P______
	Grefier, C______ L____

Red.Jud.M.S.C.

14.03.2014

Tehnored.A.A.

2 ex/17.03.2014

Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă

Judecător sindic: S_________ O___