Dosar nr. XXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 490/2015
Ședința publică de la 10 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A___ C____-C_______
Judecător D__ A____
Grefier C_______ L___
Ministerul Public – P________ de pe lângă Curtea de Apel Iași – a fost reprezentat prin procuror S____ C____
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de persoana condamnată M________ P_______ C________ împotriva deciziei penale nr. 53 din 24.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosar xxxxx/245/2013 având ca obiect furtul calificat (art. 229 NCP).
La apelul nominal se prezintă persoana condamnată contestatoare M________ P_______ C________ în stare de deținere asistat de av. L___ M_____, apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează aspectele de mai sus cu privire la prezența persoanei condamnată contestatoare și a apărătorului desemnat să îi acorde din oficiu asistență juridică, s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelată fiind, persoana condamnată contestatoare M________ P_______ C________ precizează că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Instanța procedează la verificarea identității persoanei condamnată contestatoare M________ P_______ C________, fiul lui N______ și M____, născut la data de 03.06.1980 în mun. Iași, CNP xxxxxxxxxxxxx, în prezent deținut în P____________ B_______,, aflat în tranzit în P____________ Iași. Interpelat fiind, acesta precizează că are domiciliul în Iași, __________________, ____________, ___________________ de a fi încarcerat a locuit efectiv la spălătoria auto din mun. Iași, cartierul Tătărași, unde lucra.
Interpelați fiind, apărătorul persoanei condamnate contestatoare și reprezentantul Ministerului Public precizează că nu au formulat alte solicitări.
În conformitate cu prevederile art. 432 Cod procedură penală, instanța pune în discuția contradictorie a părților temeinicia contestației în anulare formulată de către persoana condamnată M________ P_______ C________.
Av. L___ M_____ pentru persoana condamnată contestatoare M________ P_______ C________ având cuvântul, în conformitate cu prevederile art. 431 Cod procedură penală, solicită a se constata că prezenta contestație în anulare este întemeiată, solicitând a fi admisă. Solicită desființarea în tot a deciziei penale contestate și, în rejudecare, respingerea apelului declarat de P________ de pe lângă Curtea de Apel Iași. În susținerea acestor aspecte solicită as e avea în vedere că există o procedură de citare la un domiciliu pe care susține că l-ar fi indicat, în ________________________ cum rezultă din actele dosarului, el nu locuia efectiv la această adresă, ci doar tatăl său. De asemenea, mai există o dovadă de citare în ___________________ a fost găsită nicio persoană. Din discuțiile cu acesta a înțeles că la ieșirea din Penitenciar acesta a declarat că locuiește la o spălătorie auto din Tătărași, unde nu a fost citat. Mai mult, solicită a se avea în vedere că potrivit art. 95 alin. 2 din Vechiul Cod de procedură penală, deși s-a făcut o citare prin publicitate, instanța trebuia inclusiv să dispună publicarea ei în Monitorul Oficial și citarea printr-un ziar de largă circulație, lucru care nu s-a făcut. Din conținutul dosarului, avocatul pe care l-a avut din oficiu, a constatat că nu există procedură de citare – era doar citarea prin publicitate - și a solicitat reluarea procedurii de citare, pentru ca petentul să fie prezent. Consideră contestația întemeiată, și, fără a exista o procedură de citare, judecata apelului s-a făcut în lipsa acestuia, ajungându-se la o situație prin care a fost condamnat pentru o faptă oarecum minoră, cu executare, fără a avea posibilitatea de a se apăra în fața instanței de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca neîntemeiată a contestației în anulare, pentru că procedurile de citare au fost realizate în mod corespunzător. Modificarea domiciliului în mod unilateral de către petent și neaducerea la cunoștința organelor judiciare a acestui aspect reprezintă o culpă exclusivă a acestuia, care nu obliga cu nimic organul juduciar la efectuarea de demersuri suplimentare, altele decât cele deja efectuate în cadrul dosarului. Pe cale de consecință, consideră că motivul invocat este nedovedit, respectiv art. 426 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, și solicită respingerea contestației.
Persoana condamnată contestatoare M________ P_______ C________ având ultimul cuvânt, precizează că vrea să știe de ce nu a fost citat acolo unde locuia efectiv; nu a știut că trebuie să anunțe instanța unde locuiește efectiv.
Declarând dezbaterile închise, Curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin decizia penală nr. 53/29.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. xxxxx/245/2013 a fost admis apelul declarat de P________ de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 258 din 30 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință ce a fost desființată în parte, în latură penală.
Procedând la rejudecarea cauzei, instanța de apel a înlăturat aplicarea față de inculpatul M________ P_______-C________ a dispozițiilor art. 861 Cod penal din 1969- art. 864 Cod penal din 1969 și ale art. 71 alin.5 Cod penal din 1969, stabilind ca acesta să execute pedeapsa de 2(doi)ani și 4 (patru) luni închisoare în regim de detenție.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
s-a făcut aplicarea dispozițiilor legale ce reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În motivarea soluției sus redate, instanța de control judiciar din cadrul Curții de Apel Iași a reținut următoarele considerente:
„Prin sentința penală nr. 258 din 30 ianuarie 2014 Judecătoria Iași, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M________ P_______-C________ prin rechizitoriul întocmit în dosarul de urmărire penală având nr. xxxxx/P/2013, din infracțiunea de „furt calificat”, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, în infracțiunea de „furt calificat”, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i Cod penal.
A condamnat inculpatul M________ P_______-C________, fiul lui N______ și M____, născut la data de 03.06.1980, în mun. Iași, C.N.P:xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în mun. Iași, __________________, _______________, ________________, cetățean român, studii 11 clase, stagiu militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără ocupație, cu antecedente penale, deținut în prezent în P____________ Iași, pentru săvârșirea, în data de 09.11.2013, a unei infracțiuni de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin 1, 209 alin 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a, teza a II-a și lit. b C.pen, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C.pen.
În baza art. 861 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani și 4 (patru) luni, calculat conform art.862 Cod penal.
În temeiul art. 863 alin. 1 Cod penal, a stabilit ca, pe durata termenului de încercare, condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
În temeiul art.359 C.pr.pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864, alin.1 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni sau a neexecutării obligațiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare în cadrul termenului de încercare stabilit de instanță, precum și asupra dispozițiilor art.864, alin.2 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în cazul neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.
Potrivit art. 71 alin 5 Cod penal, a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În conformitate cu art. 350 alin. 3 lit. b Cod procedură penală, a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului M________ P_______-C________ de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 210/U din 12.11.2013, emis de către Judecătoria Iași, dacă nu este arestat în altă cauză, dispoziție executorie conform art. 350 alin. 4 Cod procedură penală.
În baza art. 350 alin. 5 Cod procedură penală, copie de pe dispozitivul prezentei hotărâri se va comunica, de îndată, administrației locului de deținere, P____________ Iași, pentru luarea măsurilor corespunzătoare.
Conform dispozițiilor art. 88 Cod penal, scade din durata pedepsei aplicate, durata reținerii și arestării preventive în prezenta cauză penală, de la 11.11.2013 la zi.
În baza art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 14 și 161 Cod procedură penală, cu referire la art. 1357 din Codul civil din 2009, a admis acțiunea civilă formulată în cauză de partea vătămată C_______ A________-D____, fiica lui G_______ și S___, născută la data de 24.02.1986, în mun. Iași, cu domiciliul în sat H______, ________________________. 105, jud. Iași și dispune ca inculpatul să-i plătească acesteia suma de 2400 lei, reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 189 Cod procedură penală, suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în cursul urmăririi penale, conform delegației nr. 8807 din 11.11.2013, emisă de Baroul Iași pentru doamna avocat R_____ A______, va fi avansat inițial din fondurile Ministerului Public, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale.
Conform art. 189 cod procedură penală, suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în cursul judecății, conform delegației nr. 9506 din 06.12.2013, emisă de Baroul Iași pentru doamna avocat L____ D______, va fi avansată inițial din fondurile Ministerului de Justiție, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul judecății.
În temeiul art. 349 Cod procedură penală, raportat la art. 191 alin 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul M________ P_______-C________ la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 600 lei reprezentând cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale, cheltuieli ce includ și onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin rechizitoriul emis în dosarul nr. xxxxx/P/2013 din 04.12.2013, întocmit de P________ de pe lângă Judecătoria Iași și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. xxxxx/245/2013 din data de 05.12.2013, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului M________ P_______-C________, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „furt calificat”, prevăzută de art. 208-209 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal.
S-a reținut în actul de sesizare în esență că în data de 09.11.2013, inculpatul, care în mod obișnuit desfășura activități gospodărești în curtea imobilului de domiciliu al părții vătămate C_______ A________ D____, profitând de împrejurarea că se afla singur în gospodărie, a escaladat un geam de la parter, lăsat întredeschis și a pătruns în locuință, de unde a sustras suma de 2.400 lei dintr-o geantă aflată pe hol.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu este probată prin: declarațiile părții vătămate C_______ A________-D____ (f. 8-14, d.u.p.), buletinul de schimb valutar având _________ și nr. xxxxxxxxxxxxxxxx din 07.11.2013 (f. 15, d.u.p.), procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică (f. 16-19, 20-28, d.u.p.), adresa nr. xxxxxx din 12.11.2013, emisă de IPJ Iași-Serviciul de Criminalistică (f. 29, d.u.p.), raportul de constatare tehnico-științifică nr. xxxxxx din 02.12.2013, întocmit de IPJ Iași - Serviciul de Criminalistică, care atestă că urma papilară ridicată cu ocazia cercetării la fața locului de pe „rama plasei pentru insecte de la geamul găsit deschis” a fost creată de impresiunile digitale ale inculpatului (f. 35-43, d.u.p.), declarațiile martorului P_____ N_____-R_____ (f. 44-48, d.u.p.), P_____ Ș_____ (f. 49-52, d.u.p.), proces-verbal de ridicare pe suport optic a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere amplasate în incinta _____________, cu sediul în mun. Iași, ______________________. 13, suportul optic și planșa fotografică (f. 54-55, 56-59, d.u.p.), contractele de împrumut cu amanet nr. xxxxxx și xxxxxx, având ca obiect un telefon mobil marca Samsung E 1050, respectiv un telefon mobil marca Nokia C1-01, bunuri amanetate și răscumpărate de inculpatul M________ P_______ C________, care a folosit în acest scop o parte din banii sustrași (f. 62-63, d.u.p.), declarațiile inculpatului M________ P_______ C________.
În cursul cercetări judecătorești nu au fost administrate probe întrucât inculpatul a solicitat, la termenul din 09.01.2014, să fie judecat potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 Cod procedură penală, respectiv doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, cererea sa fiind admisă de către instanță, în considerarea întrunirii condițiilor de ordin procedural prevăzute de dispozițiile sus-menționate, motiv pentru care, în cauză, nu au mai fost administrate alte probe.
Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale instanța constată dovedită vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de „furt calificat” prevăzută de art. 208, alin. 1 – 209, alin. 1 lit. i, Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reținând următoarea situație de fapt, ce concordă întrutotul cu cea expusă în actul de sesizare al instanței.
Partea vătămată C_______ A________-D____ și fratele acesteia, martorul P_____ N_____-R_____ locuiesc într-un imobil situat pe ________________________, din _________________________, ce este proprietate a părinților acestora.
Inculpatul M________ P_______-C________ este cunoscut al familiei părții vătămate încă din anul 2011, acesta desfășurând în mod repetat activități gospodărești în curtea imobilului din ________________________ la solicitarea părții vătămate sau a celorlalți membri ai familiei sale.
La sfârșitul lunii octombrie 2013, inculpatul a ajutat membrii acestei familii prin prestarea unor activități gospodărești timp de circa o săptămână, perioadă în care a locuit într-o anexă situată în curtea locuinței de domiciliu a acestora.
Începând cu data de 04.11.2013, inculpatul a plecat de la domiciliul părții vătămate, urmând să fie contactat telefonic în cazul în care partea vătămată sau fratele acesteia ar fi avut nevoie de ajutorul inculpatului în gospodărie.
În data de 09.11.2013, inculpatul M________ P_______-C________ s-șa deplasat la locuința părții vătămate întrucât stabilise cu martorul P_____ N_____ R_____ să vină să desfășoare activități economice într-o curte a imobilului și într-o anexă cu destinația de bucătărie de vară.
Observând că autoturismul proprietarilor nu se afla în curte, inculpatul a realizat că partea vătămată nu este acasă și a pătruns în curte dezactivând o siguranță de la poarta de acces, așa cum procedase de mai multe ori în trecut la îndrumarea părții vătămate și a fratelui acesteia.
Inculpatul a făcut curățenie în curte și în anexă, iar în jurul orei 12,00, după ce a terminat activitățile și se pregătea să plece, a văzut că geamul de la parterul locuinței era întredeschis și a luat hotărârea de a pătrunde în interiorul locuinței pentru a sustrage bunuri sau sume de bani.
Imediat, inculpatul a trecut la materializarea rezoluției infracționale, a deschis plasa de protecție împotriva insectelor, a împins geamul pentru a-l deschide larg, apoi, prin escaladare, a pătruns în camera părții vătămate.
Nu a sustras nici un bun din această locație, însă, din holul locuinței, situat la parter, a observat o poșetă de damă, a verificat conținutul acesteia și din interior a sustras suma de 2.400 lei în bancnote a câte 100 lei, bani pe care i-a băgat în buzunarul pantalonilor, după care a escaladat același geam pe care intrase și a părăsit locul comiterii faptei.
Din materialul probator administrat a rezultat că partea vătămată deținea această sumă de bani în geanta personală ca urmare a unei operațiuni de schimb valutar efectuată în ziua de 07.11.2013, potrivit buletinului de schimb valutar aflat la fila 15 dosar.
Suma de bani a fost valorificată de inculpat în interes personal, o parte din bani fiind jucați la aparatele electronice din incinta _____________, cu sediul în mun. Iași, _____________________, iar o altă parte a fost folosită pentru răscumpărarea a două telefoane mobile ce fusese depuse în regim de amanet de către inculpat la punctul de lucru din mun. Iași al ____________________
Inculpatul a manifestat o atitudine procesuală corespunzătoare, recunoscând fapta comisă și arătând în detaliu maniera în care a procedat pentru însușirea sumei de bani, facilitând astfel soluționarea rapidă și completă a cauzei penale în care acesta a fost angrenat. În drept, fapta inculpatului M________ P_______-C________, care, în data de 09.11.2013, în jurul orelor 12,00, prin escaladarea unui geam lăsat întredeschis și situat la primul nivel, a pătruns în locuința părții vătămate C_______ A________-D____, din satul și _______________________________, nr. 105, jud. Iași, iar din interiorul imobilului, dintr-o geantă aflată într-un hol, a sustras suma de 2400 lei, pe care a folosit-o în interes personal, prejudiciul material comis nefiind recuperat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de,, furt calificat„ faptă prevăzută si pedepsită de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit i Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii este reprezentat de acțiunea de sustragere a bunului menționat din locuința părții vătămate, fără consimțământul acesteia, fapt dedus pe deplin din pătrunderea în locuință prin escaladare.
Urmarea imediată a faptei constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la posesia bunurilor mobile și producerea unei pagube, prin diminuarea patrimoniului părții civile cu valoarea bunurilor sustrase și nerestituite. Paguba nu s-ar fi produs în lipsa activității infracționale a inculpatului, dovedind astfel existența raportului de cauzalitate.
Infracțiunea s-a consumat în momentul apropriațiunii bunurilor de către inculpat prin scoaterea lor din sfera de stăpânire a părții civile și părăsirea domiciliului acesteia cu bunurile sustrase asupra sa.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă (art.19, alin.1 lit.a C.pen.), prevăzând rezultatul păgubitor pentru patrimoniul părții civile și urmărind producerea lui prin sustragerea bunurilor, fără consimțământul persoanei care le deține.
Fapta a fost săvârșită prin efracție, fiind incidente prevederile art.209, alin.1 lit.i C.pen. deoarece, pentru a putea ajunge la bunurile pe care dorea să le sustragă, inculpatul a escaladat geamul întredeschis, împrejurare de natură că confere caracter calificat furtului comis în astfel de condiții, întrucât această împrejurare relevă o periculozitate ridicată a inculpatului, care a înțeles să continue activitatea infracțională chiar și în condițiile înfruntării și depășirii unui obstacol care se interpunea între el și bunul a cărui sustragere a intenționat-o.
Nu se impun a fi reținute, în cadrul încadrării juridice a faptei, dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, întrucât sunt incidente dispozițiile art. 38 Cod penal, referitoare la împlinirea termenului de reabilitare judecătorească pentru condamnarea anterioară.
Astfel, prin sentința penală nr. 1927 din 02.12.2003 a Judecătoriei sector 6 București, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pedeapsă a cărei executare a început la data de 19.10.2004, urmând să expire în termen la data de 18.10.2007. Inculpatul a fost liberat condiționat din executarea acestei sentințe penale prin sentința penală nr. 1332 din 01.09.2006 a Judecătoriei Tulcea.
Conform art. 135 alin. 1 lit. a Cod penal, termenul de reabilitare judecătorească este de 5 ani și 6 luni și a început să curgă la data de 18.10.2007, fiind împlinit la data de 17.04.2013.
Prin urmare, fapta din prezenta cauză, comisă în data de 09.11.2013 nu a fost comisă de inculpat în stare de recidivă postexecutorie, întrucât, conform art. 38 Cod penal, la stabilirea stării de recidivă nu se ține cont de condamnările cu privire la care s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească.
Din aceste considerente, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, va schimba încadrarea juridică a faptei cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M________ P_______-C________, prin rechizitoriul întocmit în dosarul de urmărire penală având nr. xxxxx/P/2013, din infracțiunea de „furt calificat”, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, în infracțiunea de „furt calificat”, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art.52 C.pen. și criteriile generale de individualizare enumerate de art.72, alin.1 C.pen.
Astfel, a reținut incidența dispozițiilor părții generale a Codului penal, precum și limitele de pedeapsă fixate în art.209, alin.1 din partea specială, închisoarea de la 3 la 15 ani, ținând cont de reducerea acestor limite de pedeapsă, rezultate prin aplicarea, în cauză, a dispozițiilor art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală - de la 2 la 10 ani.
De asemenea, a apreciat gradul de pericol social concret al faptei prin raportare la dispozițiile art.18, alin.2 C.pen., reținând că fapta a fost săvârșită de inculpat în condițiile în care între acesta și partea vătămată se stabiliseră relații de încredere, prin prisma cărora acestuia i se permitea să intre în curtea părții vătămate, relații de care acesta din urmă a profitat, pentru a-și însuși o sumă considerabilă de bani, pe care a cheltuit-o în interes personal, iar prejudiciul cauzat nu a fost recuperat până la acest moment.
În raport de aceste împrejurări instanța a conchis faptul că fapta concretă comisă are o gravitate peste medie, fiind aptă să pună în evidență o perseverență a inculpatului în obținerea de venituri prin comiterea unor acte antisociale, în contextul în care acesta nu este la primul conflict cu legea penală, întrucât a fost condamnat anterior pentru comiterea unei alte infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar și din conținutul sentinței penale atașate.
Cu toate acestea, instanța a reținut că, o perioadă însemnată de timp, inculpatul pare a fi conștientizat necesitatea de a respecta regulile de drept, de a duce o existență onestă, iar de la momentul liberării din unitatea de detenție (2006) și până la momentul comiterii faptei din prezenta cauză (2013), respectiv pe o perioadă de șapte ani, pare a fi conștientizat necesitatea de a se conforma normelor de drept penal, sens în care activitatea infracțională desfășurată de acesta pare a avea un caracter accidental și conjunctural.
De altfel, așa cum s-a menționat mai sus, inculpatul a fost condamnat o singură dată anterior, nefiind o persoană cu un trecut infracțional semnificativ.
Față de cele de mai sus, instanța a apreciat că pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpat și formarea unei atitudini corecte a acestuia față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, este necesară aplicarea unei pedepse de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului decurgând din cauzele Hirst contra Regatului Unit și S____ și P_______ contra României, instanța nu a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a–c C.pen. în mod automat, prin efectul legii, ci a apreciat conținutul său concret, în funcție de criteriile stabilite în art.71, alin.3 C.pen.
Fată de natura și gravitatea faptei săvârșite – infracțiune contra patrimoniului, comisă în public, precum și de persoana sa, inculpatul este nedemn de a exercita dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile publice elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64 lit.a, teza a doua și lit.b C.pen., urmând a interzice executarea lor pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 C.pen.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 861 Cod procedură penală, întrucât pedeapsa aplicată este mai mică de 4 ani, inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, însă condamnarea anterioară intră sub incidența dispozițiilor art. 38 alin. 2 Cod penal, iar instanța apreciază, în lumina considerentelor expuse mai sus, ținând seama de persoana inculpatului și de comportamentul acestuia după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment serios pentru acesta și că, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși infracțiuni, în condițiile în care va urma un program de supraveghere, care să determine reintegrarea socială a acestuia și dezvoltarea abilităților de a face față situațiilor riscante care pot apărea în decursul timpului fără a recurge la acte infracționale, întrucât instanța apreciază că datele existente la dosarul cauzei o îndreptățesc să presupună existența unor premise în sensul îndreptării sale.
În acest sens, instanța a avut în vedere vârsta inculpatului - 34 ani, faptul că acesta a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii, s-a comportat în mod corect în cursul procesului, nu a mai fost angrenat în alte activități infracționale de o bună perioadă de timp, aspecte de natură să formeze convingerea în sensul că reabilitarea socială a acestuia poate fi realizată printr-o focalizare preponderentă asupra rolului educativ al pedepsei, în detrimentul celui represiv, putându-se aștepta, în mod rezonabil, ca inculpatul să-și formeze-prin prisma programului de supraveghere ce urmează a fi stabilit - o atitudine corectă în raport de valorile sociale protejate de legea penală.
Din aceste considerente, instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4(patru) ani și 4 (patru) luni, calculat conform art. 862 Cod penal, timp în care va stabili ca persoana condamnată să fie supusă măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. 1 Cod penal, respectiv:
În temeiul art.359 C.pr.pen, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864, alin.1 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni sau a neexecutării obligațiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare în cadrul termenului de încercare stabilit de instanță, precum și asupra dispozițiilor art.864, alin.2 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în cazul neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.
Potrivit art. 71 alin 5 Cod penal, față de modul de executare al pedepsei principale, instanța a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În conformitate cu dispozițiile art. 350 alin. 3 lit. b Cod procedură penală, ținând cont că instanța a dispus ca executarea pedepsei aplicate să fie suspendată sub supraveghere, a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului M________ P_______-C________ de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 210/U din 12.11.2013, emis de către Judecătoria Iași, dacă nu este arestat în altă cauză, dispoziție executorie conform art. 350 alin. 4 Cod procedură penală.
În baza art. 350 alin. 5 Cod procedură penală, copie de pe dispozitivul prezentei hotărâri se va comunica, de îndată, administrației locului de deținere, P____________ Iași, pentru luarea măsurilor corespunzătoare.
Conform dispozițiilor art. 88 Cod penal, a scazut din durata pedepsei aplicate, durata reținerii și arestării preventive în prezenta cauză penală, de la 11.11.2013 la zi.
În ceea ce privește latura civilă, instanța a constatat că partea vătămată C_______ A________ D____ s-a constituit parte civilă solicitând ca inculpatul să fie obligat să-i plătească suma de 2400 lei, reprezentând despăgubiri civile.
În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, instanța a constatat că inculpatul a achiesat la pretențiile civile formulate în cauză, fiind de acord să despăgubească părțile civile cu sumele solicitate de către aceasta, în conformitate cu dispozițiile art. 161 Cod procedură penală, motiv pentru care este inutil a se proceda la analiza probelor de natură să reliefeze cuantumul exact al prejudiciului produs prin infracțiunea comisă de inculpat. (analiza ce totuși ar fi fost una extrem de simplă, ținând cont că partea civilă a solicitat să fie despăgubită exact cu suma de bani ce a fost sustrasă de inculpat)
Prin urmare, instanța a constatat existența unei fapte ilicite, reprezentate de infracțiunea comisă și a vinovăției inculpatului în comiterea acestuia, fiind evidentă producerea unor prejudicii patrimoniale ca urmare a acțiunii inculpatului și nefiind necesară administrarea de probe în dovedirea cuantumului pretențiilor civile solicitate, ca urmare a atitudinii procesuale a inculpatului, constatând existența unui acord de voință, sub aspectul sumelor a căror plată s-a solicitat, între inculpat, pe de o parte și partea civilă, pe de altă parte, acord care nu poate fi supus cenzurii instanței.
Din aceste considerente, instanța, în baza art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 14 și 161 Cod procedură penală, cu referire la art. 1357 din Codul civil din 2009, a admis acțiunea civilă formulată în cauză de partea vătămată C_______ A________-D____, fiica lui G_______ și S___, născută la data de 24.02.1986, în mun. Iași, cu domiciliul în sat H______, ________________________. 105, jud. Iași și dispune ca inculpatul să-i plătească acesteia suma de 2400 lei, reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 189 Cod procedură penală, suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în cursul urmăririi penale, conform delegației nr. 8807 din 11.11.2013, emisă de Baroul Iași pentru doamna avocat R_____ A______, va fi avansat inițial din fondurile Ministerului Public, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale.
Conform art. 189 cod procedură penală, suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în cursul judecății, conform delegației nr. 9506 din 06.12.2013, emisă de Baroul Iași pentru doamna avocat L____ D______, va fi avansată inițial din fondurile Ministerului de Justiție, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul judecății.
În temeiul art. 349 Cod procedură penală, raportat la art. 191 alin 1 Cod procedură penală, având în vedere soluția de condamnare ce urmează a fi pronunțată, va obliga inculpatul M________ P_______-C________ la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 600 lei reprezentând cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale, cheltuieli ce includ și onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpat.
Hotărârea primei instanțe a fost apelată de P________ de pe lângă Judecătoria Iași.
Prin apelul promovat, parchetul a criticat modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanță ce trebuia să țină seama de gradul de pericol social al infracțiunii, de faptul că infracțiunea a fost comisă pe fondul relației de încredere între partea vătămată și inculpat, de urmarea produsă, precum și de antecedența penală a inculpatului ce a mai fost condamnat de două ori pentru același gen de fapte, împrejurări ce justifică schimbarea modalității de executare în sensul executării pedepsei în regim privativ de libertate.
Curtea, verificând hotărârea apelată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, în raport de prevederile art. 417 alin. 2 C. pr. pen., Curtea constată următoarele:
Fiind investită cu soluționarea cauzei, instanța de fond, pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, a reținut o situație de fapt corectă, recunoscută de inculpatul M________ P_______-C________ ce a uzat de prevederile art. 3201 Cod procedură penală din 1968 privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.
Pe baza situației de fapt reținute, instanța de fond a făcut o evaluare juridică legală a activității infracționale desfășurată de inculpat ce întrunește, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, conținutul incriminator al infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin.1 lit. i Cod penal din 1969.
Verificând hotărârea apelată sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului - criticat prin apelul promovat de parchet, Curtea reține următoarele:
Atingerea dublului scop preventiv și educativ ai pedepsei este esențial condiționată de caracterul adecvat al acesteia, revenind, în mod obiectiv, instanței judecătorești datoria asigurării unui real echilibru între gravitatea faptei și periculozitatea socială a infractorului, pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa - preventivă sau nu de libertate, pe de altă parte.
Examinând modul în care instanța de fond a efectuat individualizarea pedepsei aplicate inculpatului M________ P_______-C________, Curtea apreciază că în ceea ce privește cuantumul pedepsei, prima instanță a făcut o corectă individualizare, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalității acesteia.
Stabilind o pedeapsă într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de textul sancționator, redus cu o treime conform dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală din 1968 prima instanță a avut în vedere într-o măsură suficientă atât pericolul social concret al faptei, pus în evidență de împrejurările și modalitatea în care a acționat inculpatul, circumstanțele personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana sa, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia dintre criteriile arătate.
Cuantumul pedepsei aplicate pentru fapta comisă este corespunzător proporționat față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de împrejurările, modalitatea și mijloacele de săvârșire, precum și de datele inculpatului, circumstanțele reale care indică un anumit pericol social sporit al faptei săvârșite sunt reflectate în suficientă măsură în cuantumul pedepsei, circumstanțe ce trebuie examinate în coroborare cu circumstanțele personale ale inculpatului la stabilirea cuantumului pedepsei, operațiune realizată în mod corespunzător de prima instanță.
Prin urmare, pe planul cuantificării pedepsei instanța de fond prin pedeapsa aplicată a asigurat o proporție echitabilă între gradul de pericol social al faptei și profilul socio-moral al inculpatului.
Curtea va reține, însă, ca pertinentă critica invocată de parchet sub aspectul
modalității de executare a pedepsei, având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei
raportat la modul în care a realizat infracțiunea – deși era un cunoscut al familiei părții vătămate și desfășura activități gospodărești în curtea imobilului părții vătămate, a profitat de încrederea ce i-a fost acordată, a pătruns prin escaladarea unui geam în interiorul imobilului și a sustras bani, la valoarea însemnată a prejudiciului cauzat și nerecuperat, dar și la persistența în sfidarea legii dovedită de inculpat ce și-a continuat conduita antisocială chiar dacă a mai fost condamnat anterior, perseverând în hotărârea sa de a dobândi venituri pe o cale ilicită, împrejurări care conduc la concluzia că modalitatea de executare neprivativă de libertate aleasă de prima instanță nu este suficientă pentru reintegrarea socială a inculpatului, executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate fiind necesară pentru a se garanta atingerea scopului pedepsei.
Față de elementele menționate, datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului nu sunt de natură a justifica aprecierea că reeducarea inculpatului și corectarea atitudinii sale față de proprii semeni pot fi realizate fără executarea efectivă, astfel că modalitatea de executare stabilită de prima instanță nu corespunde unei juste individualizări, critica formulată de procuror fiind întemeiată.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct.2 lit. a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de P________ de pe lângă Judecătoria Iași împotriva Sentinței penale nr. 258 din 30 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Iași, ce va fi desființată, în parte, în latură penală.
Ulterior rejudecării cauzei, se va înlătura aplicarea față de inculpatul M________ P_______ – C________ a dispozițiilor art. art. 861 - art. 864 Cod penal din 1969 și ale art. 71 alin.5 Cod penal din 1969, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare în regim de detenție.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Potrivit art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare efectuate în apelul de față, inclusiv onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, vor rămâne în sarcina statului.”
La data de 19.02.2015, condamnatul M________ P_______-C________ s-a adresat Judecătoriei Iași cu o cerere prin care, în esență, a solicitat rejudecarea cauzei penale soluționată definitiv prin decizia penală nr. 53/29.01.2015 a Curții de Apel Iași, motivat de împrejurarea că nu ar fi fost legal citat în fața instanței de apel, astfel că nu a avut posibilitatea de a se prezenta și a-și exercita drepturile procesuale recunoscute de lege în favoarea sa.
Prin sentința penală nr. 8/01.04.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, cererea formulată de condamnatul M________ P_______-C________ a fost calificată ca și ”contestație în anulare” și, în baza dispozițiilor art. 47 și art. 50 Cod procedura penală raportat la art. 429 alin. 1 Cod procedura penală, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației în anulare formulată împotriva deciziei penale nr. 8/24.01.2015 a Curții de Apel Iași, în favoarea acestei din urmă instanțe judecătorești.
Cauza penală astfel declinata a fost primita și înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la data de 16.04.2015 sub numărul de dosar XXXXXXXXXXX.
În motivarea contestației în anulare formulată, condamnatul M________ P_______-C________ a arătat că după pronunțarea sentinței penale nr. 258/30.01.2014 a Judecătoriei Iași a fost pus în libertate ca urmarea condamnării sale la o pedeapsa cu închisoarea a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere și că ulterior respectivului moment nu a primit nicio citație pentru a se prezenta în fața instanței judecătorești, context în care nu a avut cunoștință de judecarea apelului declarat de procuror împotriva sentinței penale menționate. Mai arată condamnatul contestator că între el și persoana vătămata ar fi intervenit împăcarea, aspect pe care nu l-a putut aduce la cunoștința instanței de control judiciar datorita necitării sale.
După înregistrarea dosarului pe rolul Curții de Apel Iași, în deplină conformitate cu dispozițiile art. 431 Cod procedura penală, într-o primă etapă, instanța de judecata a procedat la verificarea admisibilității în principiu a cererii, ocazie în care, prin încheierea din 20.05.2015 dată în dosarul nr. XXXXXXXXXXX al Curții de Apel Iași, s-au verificat și constatat îndeplinite condițiile de formă cerute de lege pentru admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, sens în care s-a dispus admiterea în principiu a acesteia.
În continuarea procedurii de judecată a contestației în anulare s-a trecut la cea de a doua etapă, aceea a judecării asupra temeiniciei cererii, sens în care s-a dispus citarea părților și atașarea dosarul nr. xxxxx/245/2013 al Judecătoriei Iași, dosar în care a fost data hotărârea definitivă vizata de contestația în anulare de față.
Examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva temeiniciei contestației în anulare de față, prin raportare la motivul de fapt invocat și care se circumscrie cazului legal de contestație înscris la art. 426 lit. a) Cod procedură penală, Curtea constată neîntemeiată prezenta cerere, motivat de considerentele ce vor fi redate în continuare.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac cu o natura juridică mixtă, atât de anulare cât și de retractare, ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor penale definitive prin care a fost soluționat fondul cauzei.
Fiind o cale extraordinară de atac, declanșarea acestui remediu procesual poate avea loc numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. În acest sens, legiuitorul procesual penal a prevăzut în cuprinsul art. 426 din legea procesual penală generală un număr de 9 (nouă) cazuri legale de contestație în anulare în prezența cărora autoritatea de lucru judecat de care se bucura hotărârea penală definitiva poate fi ”rupta”.
Între cazurile legale de contestație în anulare se găsește și cel înscris la art. 426 lit. a) Cod procedura penală potrivi căruia, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când judecata în apel a avut loc fără citare legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitatea de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate.
În cauza de față, contestatorul condamnat M________ P_______-C________ a invocat ca și caz de contestație în anulare împrejurarea că nu a fost legal citat în fața instanței de judecată de la Curtea de Apel Iași pe parcursul judecării apelului soluționat prin decizia penală nr. 0/24.01.2015.
Verificând actele și lucrările dosarul nr. xxxxx/245/2015, se constată că la fiecare dintre cele 3 termen de judecata stabilite la instanța de apel (la datele de 27.10.2014, 24.11.2014 și 19.01.2015), contestatorul M________ P_______-C________, în calitatea sa de inculpat intimat în apelul procurorului, a fost citat la atât la adresa de domiciliu cunoscută, verificată și reconfirmată de datele furnizate de evidența informatizata a persoanei (în acest sens, referatul aflat la fila 20, dosarul instanței de apel), din municipiul Iași, __________________, ____________________, jud. Iași cât și la o altă adresa situată în mun. Iași, ________________, adresă pe care inculpatul a indicat-o, în declarația făcută la data de 11.11.2013 în fața organelor de urmărire penală, ca fiind adresa la care locuiește fără forme legale. Mai mult, pentru a asigura informarea inculpatului intimat M________ P_______-C________ cu privire la termenele de judecată stabilite la instanța de apel, în temeiul dispozițiilor art. 259 alin. (5) Cod procedură penală, instanța de judecată a dispus afișarea unei înștiințări la ușa Curții de Apel Iași.
Față de aspectele de fapt sus prezentate, examinate prin prisma dispozițiilor art. 259 Cod procedura penală care reglementează locul de citare al inculpatului, instanța constată că pe parcursul judecării apelului declarat de procuror împotriva sentinței penale nr. 258/30.01.2014 a Judecătoriei Iași, citarea inculpatului intimat M________ P_______-C________ s-a realizat cu respectarea întocmai a normelor de procedura penală aplicabile în materie, situație în care se reține că citarea acestuia la instanța de apel a fost legală.
Susține contestatorul condamnat că pe parcursul judecării apelului soluționat prin hotărârea definitivă contestată, nu a mai locuit la niciuna dintre cele două adrese cunoscute și aduse la cunoștința organelor judiciare din dosar însă, în ipoteza în care o atare împrejurare este reală, instanța ține să arate că în baza dispozițiilor art. 259 alin. (2) Cod procedură penală, contestatorul avea obligația legală de a informa organul judiciar (în speță, Curtea de Apel Iași) despre schimbarea intervenită în privința adresei la care locuia în mod efectiv. Or, așa cum rezulta din actele și lucrările dosarului, contestatorul nu și-a îndeplinit acesta obligație și nu s-a interesat în nici un fel de evoluția dosarului penal în care era implicat și în care fusese data o hotărâre nedefinitivă. În baza unei minime diligențe, contestatorul condamnat avea îndatorirea de a se interesa de cursul dosarului penal în care era implicat și condamnat nedefinitiv și, totodată, trebuia să-și îndeplinească obligația legală de a comunica organului judiciar împrejurarea că și-a schimbat adresa la care locuia efectiv.
În considerarea argumentelor dezvoltate anterior, instanța constată că citarea inculpatului intimat M________ P_______-C________ în dosarul nr. xxxxx/245/2013 în fața instanței de control judiciar de la Curtea de Apel Iași s-a realizat, la fiecare dintre cele trei termene de judecata, potrivit normelor de procedura penală incidente în materie, situație în care concluzia ce poate fi extrasa este aceea a legalei citări a contestatorului.
Față de această concluzie, reținând faptul că potrivit dispozițiilor art. 426 lit.a) Cod procedura penală, temeinicia contestației în anulare este condiționata de nelegala citare a părții din procesul penal, în cauza supusă prezentului examen, se constată neîndeplinita o arate cerința ceea ce face ca prezenta contestație să fie neîntemeiată.
În motivarea cererii de contestație în anulare, contestatorul condamnat M________ P_______-C________ a susținut și faptul că s-ar fi împăcat cu persoana vătămata C_______ A________ D____, situație în care s-ar impune încetarea procesului penal. Aceasta împrejurare nu poate constitui caz de contestație în anulare întrucât pentru admisibilitatea în principiu a cererii de contestație pe acest motiv era necesar ca anterior momentului rămânerii definitive a deciziei penale nr. 53/29.01.2015 a Curții de apel Iași, inculpatul și persoana vătămata prin comiterea infracțiunii de furt, în mod neechivoc, personal sau prin act autentic, să-și fi exprimat voința în sensul împăcării, situație ce nu a avut loc în dosarul de față. Simpla susținere a persoanei condamnate făcută ulterior momentului rămânerii definitive a hotărârii de condamnare în sensul că ar fi intervenit o împăcare nu poate fi circumscrisă cazului de contestație în anulare prevăzut la art. 426 lit. b) Cod procedura penală.
Pentru toate considerentele mai sus dezvoltate, instanța constată că prezenta contestație în anulare este neîntemeiată, motiv pentru care, în baza dispozițiilor art. 432 Cod procedura penală, urmează să dispună respingerea ei ca atare.
Pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art. 432 Cod procedura penală, va respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de condamnatul M________ P_______-C________ (fiul lui N______ și M____, născut la data de 03.06.1980 în mun. Iași, CNP xxxxxxxxxxxxx, în prezent deținut în P____________ B_______), împotriva deciziei penale nr. 53 din 29.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. xxxxx/245/2013.
Se va face aplicarea dispozițiilor art. 272 și art. 275 Cod procedura penală care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza dispozițiilor art. 432 Cod procedura penală, respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de condamnatul M________ P_______-C________, fiul lui N______ și M____, născut la data de 03.06.1980 în mun. Iași, CNP xxxxxxxxxxxxx, în prezent deținut în P____________ B_______, împotriva deciziei penale nr. 53 din 29.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. xxxxx/245/2013.
În baza dispozițiilor art. 272 Cod procedura penală, suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu (delegația nr. xxxxx/27.05.2015 emisă de Baroul Iași) va fi avansată Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a rămâne în sarcina statului.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) Cod procedura penală, obligă pe contestatorul condamnat M________ P_______ C________ să plătească statului suma de cate 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate cu ocazia judecării prezentei contestații în anulare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2015.
Președinte,Judecător,
A___ C____-C_______ D__ A____
Grefier,
C_______ L___
Redactat/Tehnoredactat jud. C.C.A.
5 exemplare/09.07.2015
Curtea de Apel Iași: Președinte D______ D_________
Judecător G___ S____
Jud. fond S__________ G_______